“Orice religie nu este altceva decit oglindirea fantastică in mințile oamenilor a
fortelor exteriuare care domina viața lor de toate zilele. “ Religia egiptenilor antici reflectă intr-o formă fantastica specificul condițiilor naturale a văii Nilului,particularitatile dezvoltarii social-economice și politice a societații egiptene antice. Magia şi religia în Egiptul antic nu s-au exclus, ele completându-se chiar reciproc. Totuşi, despre gândire magică este mai corect să vorbim în cazul popoarelor care nu cunosc scrierea. Odată cu apariţia scrierii şi, implicit a culturii, începe o trecere de la gândirea magică la cea mitică.Întreaga cultură egipteană era una de origine mitico-religioasă. Astfel, astronomia apare tocmai ca necesitate a împărţirii timpului, de care ritualul nu se putea lipsi în săvârşirea lui. Medicina era şi ea strâns legată de religie. Medicii făceau cel mai adesea parte din castele preoţilor, iar pentru igienă şi prevenirea bolilor existau reguli sub forma unor porunci religioase.Arta egipteană nu avea ca scop satisfacţia estetică ci trebuia să satisfacă scopuri de cult şi magie. Egiptenii se închinau unui mare numar de zeitați. Zeii se imparțiau in zei locali și zei ai intregului egipt.De fapt zeii principali aparțineau acelei nome a carui conducator devenea faraon. Panteonul egiptean: Ammon sau Amon-Ra, Tatăl şi Regele Zeilor Iniţial a fost zeu obscur al vântului. Cultul său apare în Regatul Mijlociu şi se dezvoltă repede (mai ales în Regatul Nou), compunând o divinitate a aerului şi fecundităţii. Anubis, Zeul Ţinutului Sfânt, zeul ce ghida spiritele morţilor în lumea de dincolo Acesta este supranumit "Zeul Ţinutului Sfânt". Deoarece egiptenii credeau că Valea morţilor se află spre vest, aceştia îl denumesc de altfel şi Regele Vestului. Venerarea lui Anubis pare a exista din cele mai vechi timpuri ale Egiptului Antic, posibil chiar mai veche decât cea a lui Osiris Atum, zeul creator Atum este totul, autocreatorul şi sursa tuturor în mitologia egipteană, preexistă din el însuşi viaţa masculină - Ankh şi justiţia, adevărul feminin - Ma’at. Bastet, zeiţa lunii şi a fecundităţii ocrotitoarea femeilor gravide, şi zeiţa felinelor, reprezentată fie într-o formă hieratică, de femeie cu cap de leoaică, fie popular, ca o femeie cu cap de pisică, sau numai ca un cap de pisică (pisica sălbatică a fost venerată în Egipt sub dinastia a II-a, în jurul anului 3000 î.Hr.). Bastet a fost sora lui Ra, uneori considerată şi soţia acestuia, alteori, fiica lui. Bes, ocrotitorul familiilor şi al oamenilor contra duhurilor rele şi animalelor periculoase. În mitologia egipteană Bes era un zeu foarte urât, însă binefăcător, reprezentat ca un pitic care se schimonoseşte (cap mare, trup uniform, ochi bulbucaţi, limba scoasă, barbă de câlţi şi pe corp piele de leu şi pene de pasăre). Geb, un zeu antropomorf, personificând Pământul Geb, fiul zeiţei Tefnut şi al zeului atmosferic Shu, e despărţit violent de către tatăl său, de soţia sa Nut (zeiţa cerului), cu care a avut patru copii: Osiris, Isis, Seth şi Nephthys. În unele imagini, trupul său este acoperit de pete verzi (vegetaţie). După un mit heliopolitan a fost primul rege de pe pământ (din dinastia regilor). Hathor, zeiţa feminităţii, dragostei, a familiilor şi a recoltelor Hathor era o zeiţa celesta şi conform unui mit, ea s-a născut în acelaşi moment în care Ra a devenit zeul Soare. Hathor era reprezentată şezând lângă Ra în barca solară. Ea era şi protectoarea dragostei, a muzicii şi a dansului, fiind venerată de artişti. Uneori aceasta era asociată cu Sekmet, zeiţa răzbunării, întruchipată ca fiind o femeie cu cap de leu Imhotep, om zeificat, arhitect regal, a construit prima piramidă (în trepteI) . În urma cercetărilor arheologice s-a descoperit că Imhotep a existat cu adevărat. A fost arhitectul regal al regelui egiptean Zoser Crearea lumii dupa religia egipteana. Nun este haosul acvatic primitiv.apoi din ei rasare un multe pe virful caruia apare Atum care mai apoi se transforma in Ra.Atun-Ra creaza din sine pe Șhu și Tenut.De la ei se naște Geb, Nut.care la rindul lor dau vita lui Osiris,Isis, Shet, Nephtus.acestea sunt numiti si grupul celor 9 zei sau Enneada. Uneori preotii mai imparteau zeii in familii ca exemplu :Osiris ,Isis si Horus;Path Sehmet si fiul Nefertum.etc. Un rol deosebit il avea cultul faraonului care se afla la domnie. Faraonul era considerat intruchiparea zeitatii cu chip de om. Pe pamint faraonul domnea ca intruchiparea lui Horus iar dupe moarte devenea zeu intruchipat cu Osiris. Faraonul la fel avea cultul sau ,i se duceau ofrande i i se inchinau. REFORMA RELIGIUASA A LUI EHNATON. Ammon devine mai intii un zeu cu functii triple, apoi este pus de Ehnaton ca unicul zeu, dar dupa moartea sa se revine inapoi la religia obisnuita. Dar aceasta reforma a dat ideia de monoteizm in gîndirea religiuasa egipteana. Cultul egiptului antic. Dupa religia egipteana omul moare de doua ori. 1 data moare biologic si o alta moatrea ,cea de care se temeau toti , desfiintarea completa. Conform conceptiilor sale ,zeii egiptenilor erau atotputernici i iau creat pe oameni numai pentru ca acestea sai slujeasca. Chiar si dupa moarte statutul social raminea acelasi , faraonul faraon , mestesugarul mestesugar. Dar dupa moatre nu toti puteau ajunge pe o alta lume,inafara de faraon el automat trecea in rindul zeilor. Dupa conceptea egiptenilor omul este alcatuit din 3 elemente trup,ba,ca.Fara de ele omul nu poate exista.si daca cu ba si ca e mai usor(ba-dublura spirituala si ca-sufletul)atunci cu trupul e ceva mai greu deoarece era nevoie de al mentine in timp. Astfel a si aparut mumuficarea. Pregatirea corpului de viata vesnica. Dupa moarte reposatul trebuia sa treaca prin mai multe incercari, iar dupa asta sa ajunga in fata judecatii ,formata din zei. In capitolul 125 al Cartii mortilor este prezentat un tribunal, in fata caruia mortul trebuie sa se infatiseze pentru a-si sustine cauza, marturisindu-si curatia morala. Imaginile cuprinse in acest capitol arata pe Osiris asezat pe un tron maret si prezidand ceremonia. El este asistat de 42 de judecatori, numar care ar corespunde celor 42 de nome ale Egiptului. Mortul este condus de zeul Horus in marea sala a judecatii. De fata este si Anubis. Impreuna fac cantarirea sufletului mortului pe o balanta. Pe un taler al balantei este asezata inima mortului, iar pe celalalt o pana, simbol al zeitei adevarului, Maat. Deoparte sta un animal hidos, jumatate crocodil, jumatate hipopotam, numit Oms, un fel de Cerber. Acesta asteapta rezultatul cantaririi inimii, pentru ca, in cazul ca balanta nu ramane fixa si se inclina intr-o parte, sa devoreze imediat inima mortului Mortul nu ramane pasiv fata de cele ce se intampla cu sine, ci se agita, se apara, isi sustine nevinovatia printr-o ,,marturisire negativa", in care arata faptele rele pe care ar fi putut sa le faca dar nu le-a facut. Adresandu-se lui Osiris, il saluta ca pe un zeu al dreptatii, asigurindu-l ca n-a facut nici o fapta rea, nu si-a omorat rudele, n-a mintit, n-a tradat, n-a parit, n-a barfit, n-a facut pe nimeni sa sufere de foame, n-a facut pe nimeni sa verse lacrimi, n-a comis adulter, n-a micsorat banita de grau, n-a falsificat masura cotului, n-a apasat pe varga de fier a balantei si asa mai departe, sfarsind prin a repeta: "Sunt curat, sunt curat, sunt curat, sunt curat !" Adresandu-se apoi judecatorilor, le cere sa aduca in fata zeului marturie favorabila, sa nu spuna nimic rau despre el, pentru ca a dat paine celui infometat, apa celui caruia ii era sete, vesminte celui care era gol etc. In urma acestei duble recomandari, zeul Toth, scribul zeilor, care statuse cu condeiul in mana si asteptase cantarirea, isi face raportul catre Osiris spunand: "Cutare a fost cantarit pe balanta, nu i s-a gasit nici o vina, inima sa e dreapta, mainile sale sunt curate, trupul sau este lipsit de orice rau; acul balantei este la mijloc, nici un pic de o parte sau de alta". Atunci judecatorul suprem pronunta hotararea, dandu-se voie mortului sa mearga unde vrea in lumea spiritelor si a zeilor, fara sa fie oprit de pazitorii portilor raiului (Amenti). Imperiul lui Osiris ii este deschis. Ideea de sanctiune nu apare destul de limpede in eshatologia egipteana. Totusi, in textele de origine tebana se intalneste ideea de un loc lugubru, cu suferinte atroce, iar din alte texte s-ar parea oaacei care ieseau rau la judecata lui Osiris erau devorati indata de judecatori sau de animalul hidos de care am amintit, se intorceau pe pamant la o viata mizerabila sau se intrupau in animale necurate. Sfinxul era considerat de egipteni ca intruchiparea faraonului cu capul intelept de domnitor si treupul unui puternic leu. Cu toata asprimea si duritarea sa care controla toate sferele de activitate,religia egipteana este una bogata si interesanta ,ea a dus la dezvoltarea a multr ramuri noi a stiintei si a culturii in general. Dar totodata ea epuiza societatea egipteana.