20 Expresii frazeologice

1. „A sări ca prostul din baie” este o expresie folosită atunci când cineva încearcă să indice
despre altcineva că este naiv. Originea acestei expresii este aceea că un individ pus pe glume
a strigat în faţa bă ii comunale Griviţa că vine un cutremur. Mai toţi cei aflaţi în incintă au
înţeles despre ce este vorba, numai un bă rbat nu, acesta ieşind din clă dire în pielea goală ,
oferind motive de distracţie pentru cei din jur. Supă rat, bă rbatul l-a luat la bă taie pe glumeţ,
care a oferit o replică ce a ră mas celebră : „Ce să -ţi fac, dacă ai să rit ca prostul din baie!”
2. “A nimerit orbul Brăila” este o expresie uzuală a limbii române, folosită adesea ca o
încurajare adresată unei persoane care trebuie să plece la drum, dar se teme că nu gă seşte
calea. Dar de ce tocmai Bră ila? Există mai multe explicaţii, dintre care se disting două . E un
oraş atât de bine sistematizat, încât stră inii nu se pot ră tă ci pe stră zile sale, dar şi apropierea
fonetică între denumirea alfabetului Braille şi numele oraşului. „Iniţial s-a crezut că expresia
aceasta numea uşurinţa cu care un stră in se poate descurca în Bră ila, un oraş cu stră zile
principale în semicerc şi trei-patru stră zi radiale. Lingvistul Alexandru Graur a explicat însă
că avem de-a face cu o extindere a unei expresii cunoscute în lumea medical «A cunoscut
orbul Braille» care, prin dezvoltarea unei etimologii populare, a ajuns la cunoscuta expresie
de azi «A nimerit orbul Bră ila»”.
3. „A face capul calendar” este o expresie folosită atunci când cineva ză pă ceşte o persoană cu
o multitudine de informaţii. Expresia vine de la faptul că în anii 1800 calendarele erau ca o
mică enciclopedie deoarece conţineau tot felul de cifre, date astronomice, istorice sau
biografice, care erau imposibil de memorat.
4. „La paştele cailor” este o expresie folosită când vine vorba despre ceva care nu va avea loc
niciodată . Expresia provine din Transilvania şi vine de la legenda în care, atunci când
Fecioara Maria l-a nă scut pe Iisus Hristos, caii au fă cut o gă lă gie de nedescris. Atunci,
Fecioara i-ar fi blestemat să fie flă mânzi incontinuu, în afară de o zi pe an, respectiv Paştele
Cailor.
5. „La paştele cailor” este o expresie folosită când vine vorba despre ceva care nu va avea loc
niciodată . Expresia provine din Transilvania şi vine de la legenda în care, atunci când
Fecioara Maria l-a nă scut pe Iisus Hristos, caii au fă cut o gă lă gie de nedescris. Atunci,
Fecioara i-ar fi blestemat să fie flă mânzi incontinuu, în afară de o zi pe an, respectiv Paştele
Cailor.
6. „În al nouălea cer” este o expresie folosită atunci când cineva este în culmea fericirii. Pe
vremuri, oamenii credeau că lumea este împă rţită pe mai multe trepte, iar al nouă lea cer era
destinat „preafericiţilor”.
7. „Acarul Păun” este o expresie care înseamnă ţap ispă şitor. Expresia provine de la un
personaj real, Ion Pă un, care era acar (muncitor feroviar) şi care a fost gă sit vinovat de
ciocnirea a două trenuri, accident feroviar produs pe 4 iulie 1923 într-o gară din judeţul
Buză u. În urma acestui accident au murit 66 de persoane, iar alte 105 au fost ră nite, iar
ancheta a scos la iveală că vinovat este acarul Pă un, în ciuda faptului că responsabilitatea le
aparţinea şefilor gă rii.
8. „Dacă tăceai filozof rămâneai” se referă la oamenii care au un aspect de persoane deştepte,
dar când vorbesc spun platitudini. Expresia provine din lucrarea filozofului antic Boethius –
„Mângâierile filozofiei”. Acesta a ajuns la închisoare pentru că a spus unele lucruri care nu
au fost pe placul regelui.
9. “Vorbe de clacă” este o expresie folosită atunci când cineva vorbeşte inutil sau neserios.
Originea expresiei vine de la micile adună ri ce aveau loc pe vremuri între să teni, numite
 clacă . Aceştia se adunau şi se ajutau la muncă , iar în acest timp spuneau tot felul de snoave
sau bârfe din sat.
10. “Muncă de Sisif” este o expresie folosită atunci când cineva are de îndeplinit o muncă
inutilă . Sisif este regele care a fost pedepsit de Zeus să urce un deal din infern cu o stâncă
uriaşă în spate. De fiecare dată când Sisif ajungea în vârf, stânca aluneca, iar regele trebuia
să ia munca de la capă t.
11. ,,Pânza Penelopei” Ulise ( numit si Odiseu), regele insulei Itaca si sotul Penelopei, datorita
unor intamplari ce merita citite, este plecat de acasa douazeci de ani. In lipsa lui, oamenii il
cred mort si petitorii vor sa o ceara de sotie pe regina Penelopa. Aceasta, credincioasa lui
Ulise, foloseste tot felul de tertipuri pentru a intarzia acest lucru. Promite ca se va recasatori
dupa ce termina de lucrat o tesatura, dar noaptea desfacea ce a lucrat ziua, dar datorita
idiscretiei unei servitoare se afla. 
12. ,,Arcul lui Odideu” Penelopa, dupa 20 de ani de asteptare, decide ca se va casatori cu cel
care poate sa incordeze arcul lui Ulise ( Odiseu). Nimeni nu reuseste, arcul era prea tare..Intr-
un final, un cersetor reuseste sa faca acest lucru, castigand competitia, dar era Ulise deghizat,
care se intorsese acasa. Semnificatia expresiei  este a unui talent unic, care il deoebeste pe
cineva de toti ceilalti
13. ,,Căcâiul lui Ahile”  Ahile era jumă tate om, jumă tate fiinţă supranaturală . Pă rinţii să i au
fost Peleus, regele Tesaliei din nordul Greciei şi nimfa mă rii, Thetis. Potrivit lui Homer,
Thetis a fost cea care l-crescut şi pe cel mai bun prieten al lui Ahile, Patroclus.De-a lungul
vremii şi alţi scriitori au mai adă ugat detalii vieţii lui Ahile. În una dintre poveşti se spune că
Thetis, pentru că se temea pentru siguranţa fiului ei, l-a dat pe acesta cu ambrosie, hrană
zeilor, şi l-a ţinut în foc pentru a-i arde toate slă biciunile umane.
14. ,,A dat bir cu fugiţii” - În Evul Mediu erau dese trecerile ţă ranilor dependenţi -– vecini în
Moldova, români în Ţara Românească - dintr-o ţară în alta. Pentru a-i încuraja să se
stabilească în ţă rile unde veniseră , domnii îi scuteau pe noii veniţi de bir. Mulţi dintre ţă ranii
autohtoni, fugeau de pe moşiile unde erau aserviţi şi se aşezau în aceleaşi locuri ca şi fugiţii
din celelalte ţă ri pentru a fi asimilaţi acelora şi astfel să nu mai plă tească şi ei, cel puţin o
perioadă , birul. Mai pe scurt, expresia însemană a fugi sau a pleca pentru a nufi oligat să faci
un lucru anume.

15. , - Este foarte bine ştiut faptul ca Veneţia este construită pe apă , iar tufa este o plantă care
creşte în pă duri sau pe terenuri agricole. Astfel, tufa lipseşte cu desă vârşire din Veneţia, de
aici venind înţelesul de prost, de neştiutor, de om care nu are absolut nici o informaţie. Prin
urmare, expresia se referă la cineva care nu ştie nimic. Expresia a fost folosită şi ca titlu de
film sau piesă de teatru

16. ,,Mărul Discordiei” Potrivit scrierilor lui Hesiod (scriitor grec, din secolul al VIII-lea

i.Hr.), Discordia (pe numele grecesc Eris) era zeiţa vrajbei, fiica Nopţii (Nyx), care, la
rândul ei, a nă scut nenumă raţi
copii: Ponos (Grija), Lethe (Uitarea), Limos (Foamea), Dysnomie şi Ate (Anarhia şi
Dezastrul), Algea(Durerea), Neikea (Cearta), Pseudologoi (Minciuna) etc. În
epopeea Iliada,  de Homer, este prezentată ca sora luiAres, zeu al ră zboiului.
Deoarece Discordia provocase conflicte şi între zeii din Olimp, Jupiter a alungat-o,
nemaifiind primită nici la nunta nimfei Thetis cu regele Peleu. Din această cauză , furioasă şi
dornică de ră zbunare,Discordia a aruncat pe masa de nuntă un mă r, pe care scria “Celei mai
frumoase”, iscându-se gâlceavă  între zeiţele prezente la festin: Afrodita (zeiţa
frumuseţii), Hera (soţia lui Zeus) şi Pallas Athena (zeiţa înţelepciunii). Pentru aplanarea
conflictelor, Paris (fiul lui Priam, regele cetă ţii Troia) a fost ales ca arbitru, acesta oferind
 mă rulAfroditei, stârnind, astfel, invidia celorlalte două zeiţe, acest gest generând
vestitul Război al Troiei.

17. ,,Judecata lui Solomon” Două prostituate au venit la rege si s-au plecat în fata lui. Una din
femei a spus:
― O, doamne, această femeie si cu mine locuim în aceeasi casă , iar eu am nă scut un copil în
timp ce ea era în casă . Apoi, în a treia zi după ce am nă scut, această femeie a nă scut de
asemenea; si eram singure; nu mai era nimeni cu noi în casă . Iar fiul acestei femei a murit
seara, deoarece ea s-a asezat pe el. Iar ea a apă rut în toiul noptii si mi-a luat fiul de lângă
mine, în timp ce servitoarea dormea. si l-a luat la piept si mi-a pus fiul ei mort la pieptul meu.
Când m-am desteptat dimineata pentru a-mi hră ni copilul, ce să vă d, era mort; dar, când m-
am uitat mai de aproape la el, ce să vă d, nu era copilul pe care l-am nă scut.
Dar cealaltă femeie a spus:
― Nu, copilul care tră ieste este al meu, iar copilul mort este al tă u.
Prima a spus:
― Nu, copilul mort este al tă u, iar copilul care tră ieste este al meu.
Astfel au vorbit ele înaintea regelui. Atunci, regele a spus
― Una spune „Fiul meu este cel care tră ieste, iar fiul tă u este mort”, iar cealaltă spune „Nu,
ci fiul tă u este mort, iar al meu este cel care tră ieste”. Aduceti-mi o sabie.
Astfel, o sabie i-a fost adusă regelui, iar regele a spus:
― Tă iati copilul în două si dati o jumă tate uneia si o jumă tate celeilalte. Atunci femeia al
că rei fiu tră ia, i-a spus regelui, deoarece inima ei suferea
pentru fiul să u:
― O, doamne, dă -i ei copilul care tră ieste si nu-l ucide.
Dar cealaltă a spus:
― Dacă nu va fi al meu, nu va fi nici al tă u; împarte-l.
Atunci regele a ră spuns:
― Dati copilul primei femei si nu-l ucideti; ea este mama sa.
si întreg Israelul a auzit de judecata pe care regele a împă rtit-o; si ei s-au plecat cu teamă în
fata regelui, deoarece ei au înteles că întelepciunea Domnului era în el, pentru a împă rti
dreptate.

18. ,,A se bate cu morile de vânt” De trei veacuri şi jumă tate sunt cunoscute aventurile lui Don
Quijote, eroul celebrului scriitor spaniol Cervantes. Între alte ispră vi din timpul
peregrină rilor sale, faimosul „cavaler” a pornit să se lupte cu nişte mori de vânt pe care, în
închipuirea lui înfierbântată , le luase drept adversari. De atunci, a te bate cu morile de vânt
înseamnă a te lupta cu nă luci, cu himere.

19. ,,A-şi pune cenuşă pe sau în cap” Această expresie vine de la obiceiul evreilor din
antichitate care, la o mare durere sau pentru o adâncă remuşcare, îşi sfâşiau, ca Iov,
veşmintele, se acopereau cu un sac şi-şi puneau cenuşă pe cap, cenuşa fiind considerată la
cei vechi ca un semn de doliu. Obiceiul acesta este consemnat în mai multe locuri în biblie şi
de acolo, dându-i-se un sens figurat (de manifestare exterioară a unei dureri), a devenit o
expresie curentă . Ea poate fi folosită şi la modul ironic, aşa cum o întâlnim la Cehov care,
într-o scrisoare din anul 1888, scria: ,… dacă bună voinţa pe care o manifest întâmpină
neîncredere, nu-mi ră mâne decât să -mi pun cenuşă pe cap şi să mă închid într-o tă cere de
mormânt”.
20. ,,A spune braşoave” Braşoave înseamnă palavre, minciuni. Cuvântul vine de la Braşov, iar
expresia, de la negustorii braşoveni de odinioară care, aducându-şi marfa la ţară , o
recomandau cu tot felul de laude exagerate, de baliverne şi reclame viclene.