DESPRE AUTOR

Derek Prince s-a născut anul 1915 în India, având părinţi britanici. A fost educat
ca şi intelectual, în limbile greacă şi latină, la două dintre cele mai faimoase instituţii
educaţionale britanice -Eton College şi Universitatea din Cambridge. Din 1940 până în
1949 el predă (ca profesor stagiar) filozofia veche şi modernă la King's College, în
Cambridge. De asemenea, el a studiat limba ebraică şi aramaică, ambele la Universitatea
din Cambridge şi la Universitatea Evreiască din Yerushalayim, în plus el vorbeşte un mare
număr de alte limbi de circulaţie internaţională.
În primii ani ai celui de-al doilea război mondial, în timp ce slujea armatei regale
britanice în corpul medical, Derek Prince a experimentat o întâlnire cu Y’shua care i-a
schimbat viaţa, şi despre care el scrie:
"Din această întâlnire am tras două concluzii pe care nu le-aş schimba
vreodată deoarece nu aş avea nici un motiv: prima este că Y’shua este viu; a doua
că Kitvey Ha’Kodesh - Biblia este o carte adevărată, relevantă şi actuală. Aceste
două concluzii au transformat radical şi pentru totdeauna cursul vieţii mele."
La sfârşitul războiului, armata britanică l-a plasat la Yerushalayim unde s-a şi
stabilit, de altfel. Din căsătoria cu prima sa soţie, Lydia, el a devenit tatăl a opt fete
adoptate din casa de copii a Lydiei, împreună familia a asistat la renaşterea statului Yisrael
în 1948. În timp ce slujea ca educator în Kenya, Derek şi Lydia au adoptat al nouălea copil,
o fetiţă africană. Lydia a murit în 1975, iar Derek Prince s-a recăsătorit în octombrie 1978.
A întâlnit-o pe a doua sa soţie, ca şi pe prima în timp ce slujea lui Adonay în
Yerushalayim. Cea de-a doua sa soţie, Ruth, a mai adăugat încă trei copii la familia lui
Derek Prince, ceea ce a dus la un total de doisprezece membri, având şi mulţi nepoţi şi
strănepoţi.
Neapartenenţa lui Derek Prince la o anumită denominaţiune sau religie, a dus la
deschiderea uşilor pentru învăţătura sa către oameni de diferite rase şi trecuturi religioase,
fiind cunoscut pe plan internaţional ca unul dintre îndrumătorii Kitvey Ha’Kodesh -
Bibliei din timpurile noastre. Emisiunea sa zilnică de radio: ASTĂZI CU DEREK PRINCE,
este răspândită pe mai bine de jumătate de glob, incluzând traducerile în cinci dialecte
chineze (mandarina, amoy, cantonezi shangaieză, swatow), precum şi în mongola,
spaniolă, rusă şi tongan. A publicat mai mult de treizeci de cărţi ce au fost traduse în cel
puţin cincizeci de limbi străine.
Prin GLOBAL OUTREACH ("Misiune mondială"), program aparţinând de
"Derek Prince Ministries", cărţile şi casetele sale audio sunt trimise gratuit sutelor de
conducători creştini naţionali din Lumea a treia, Europa de Est şi din statele fostei Uniuni
Sovietice. Acum, trecut de 80 de ani, încă mai călătoreşte prin toată lumea împărtăşind
adevărul lui Elohim ce i-a fost descoperit, rugându-se pentru bolnavi şi oameni chinuiţi,
împărtăşind părerea lui profetică despre evenimentele din lume în lumina K’Tuvim -
Scripturii.
Cartierul general al "Derek Prince Ministries" este aşezat în Fort Lauderdale,
Florida, având birouri pilot în Australia, Canada, Germania, Olanda, Noua Zeelandă,
Africa de Sud şi în Regatul Unit (UK) al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

1 
 
 CUVÂNT ÎNAINTE

În 1978, cu puţin timp înainte de nunta noastră, Derek şi cu mine

stăteam întinşi pe plaja din Fort Lauderdale - Florida în sudul Statelor Unite
ale Americii i-am spus lui Derek: "Ai vrea să te rogi pentru picioarele mele?
Mă dor atât de tare". El a îngenunchiat imediat, şi-a pus mâinile pe gambele
picioarelor mele şi a început să le vorbească:

"Vă mulţumesc picioarelor. Vreau să ştiţi că vă apreciez. Voi aţi

transportat-o pe Ruth în siguranţă oriunde a avut ea nevoie să meargă, iar
acum mi-aţi adus-o mie. Vă mulţumesc picioarelor!"

M-am gândit că aceasta era o cale extraordinară ca un învăţător biblic

serios să se roage pentru logodnica lui. Dar durerea încă mai persista. Mai
târziu, Derek mi-a spus că s-a gândit că a rămas ceva nedeclarat, ce eu ar fi
trebuit să spun despre picioarele mele. Mi-am adus aminte de o scenă din
camera fetelor de la liceul meu, când aveam cincisprezece sau şasesprezece
ani. A venit o altă fată care stătea împletindu-şi părul. M-am uitat la
picioarele ei ca şi sculptate şi la propriile mele gambe şi glezne greoaie şi am
spus: "îmi urăsc picioarele!". De fapt eu pusesem un blestem asupra
propriilor mele picioare.
Împreună, Derek şi cu mine, am rupt blestemul pe care l-am
pronunţat asupra propriilor mele picioare cu mai mult de treizeci de ani
înainte. Eu m-am gândit că acesta avea să fie finalul poveştii. Nouă ani mai
târziu, eram într-o ambulanţă care mă ducea de urgenţă la spitalul din
Yerushalayim cu tromboză (cheaguri de sânge) în ambele picioare.
O embolie pulmonară (un cheag de sânge care s-a deplasat în
plămâni) aproape că mi-a răpit viaţa. Se părea că exista încă un blestem
asupra picioarelor mele şi poate asupra propriei mele persoane. De atunci,
de aproape trei ani, m-am luptat pentru sănătatea şi pentru viaţa mea.
A fost dureros în mod evident pentru amândoi, faptul că forţe
supranaturale acţionau în trupul meu în timp ce lucram împreună la această
carte, noi ne-am dat seama că fiecare semn al unui blestem, la care se referă
capitolul cinci, se aplică la mine şi/sau la familia mea.

2 
 
 Eliberarea mea de blestemul autoimpus a fost doar începutul unui
proces. Duhul Sfânt a descoperit blesteme din strămoşi, care au rezultat din
implicarea lor în ocult, blesteme rezultate din păcate-specifice şi multe altele.
Renunţarea la fiecare şi la toate blestemele a fost un proces îndelungat,
dar Ruach Ha’ Kodesh - Duhul Sfânt a fost minunat de răbdător şi meticulos.
Adesea El ne-a dat călăuzire supranaturală prin cuvinte de cunoştinţă şi
cuvinte de înţelepciune. Noi am avut parte de sprijinul în rugăciune a mii de
creştini din jurul lumii. Felul nostru de a gândi despre puterea K’Tuvim -
Scripturii - şi despre noi înşine - s-a schimbat în mod deosebit.
De multe ori i-am pus lui Elohim următoarea întrebare:
"De ce i-ai dat lui Derek Prince o soţie cu atât de multe probleme fizice
şi cu atât de multe blesteme peste viaţa ei?". (Aceia care au citit cartea
"Dumnezeu este un creator de căsnicii" îşi vor aduce aminte că Elohim nu a
ales în mod specific să fiu soţia lui Derek).
Eu nu am primit un răspuns direct la aceasta întrebare, dar sunt atât
de recunoscătoare că Elohim m-a luat exact aşa cum eram, pentru ca El să
poată primi slava în timp ce mă eliberează şi mă vindecă. Mai mult decât atât,
Derek şi cu mine putem afirma că noi am verificat adevărurile conţinute în
această carte, în propria noastră experienţă! Sănătatea mea nu este încă
perfectă, dar eu ştiu, într-adevăr, că binecuvântarea promisă lui Avraham
este a mea. Ca şi cu Avraham, a fost un pelerinaj.
Rugăciunea noastră este : Binecuvântare sau blestem. Tu poti alege, să
te elibereze pe tine - şi pe alţii pe care cauţi să-i ajuţi - să intri într-o libertate
deplină, care este moştenirea ta în Y’shua Ha’Mashiach.
Ruth Prince

3 
 
 SECŢIUNEA ÎNTÂI

BINECUVÂNTĂRI ŞI BLESTEME

Poţi să fii tu şi familia ta, sau familia din spatele uşii vecine, sau
persoane care lucrează cu tine. Oricine ar fi, viaţa lor este o istorie de
dezamăgiri, frustări şi chiar tragedii, într-un fel, istoria nu se mai termină
niciodată.
Pe de altă parte, din contră, noi toţi cunoaştem familii care au un trecut şi
o poziţie socială asemănătoare şi totuşi par a nu fi niciodată atinse de
necaz. Ele o duc aproape "prea bine pentru a fi adevărat".
În ambele cazuri, lucrează forţe invizibile care determină destinul fiecărei
persoane, fie pentru bine fie pentru mai rău. Kitvey Ha’Kodesh - Biblia le
identifică pe acestea ca binecuvântări şi blesteme. Mai departe, aceasta ne
arată cum să ne raportăm la aceste forţe într-un asemenea mod încât noi să
ne bucurăm de efectele benefice ale binecuvântărilor şi să ne protejăm pe
noi înşine de efectele dăunătoare ale blestemelor.
O înţelegere biblică atât a binecuvântărilor cât şi a blestemelor şi a felului
în care ele lucrează îţi va da o perspectivă total nouă asupra propriei tale
vieţi şi un răspuns la problemele care pana acum te-au lăsat fără replici ţi
care ţi-au produs atâta frustare.

4 
 
 Capitolul unu
Luptând cu umbrele

Pentru observatorul superficial, viaţa omenească se prezintă ca o

amestecătură între lumină şi umbră, aranjată conform unui model ce nu
poate fi recunoscut şi guvernată de legi care nu se pot distinge. Pe această
scenă, doi oameni încep să umble unul lângă celălalt. Asemănători în ceea ce
priveşte trecutul şi capacităţile, se îndreaptă spre aceiaşi direcţie. Totuşi, unul
umblă aproape întotdeauna în lumina succesului şi împlinirii. Celălalt,
apropiat lui, abia vede lumina. El este în mod continuu umbrit de eşuare şi
frustrare, iar viaţa lui se stinge la o vârstă nepotrivită.
Nici unul dintre aceşti oameni nu înţeleg forţele care lucrează în vieţile lor.
Sursele de lumină şi umbră sunt ascunse pentru amândoi. Probabil că ei nu
au luat nici măcar odată în considerare posibilitatea că atât lumina cât şi
umbra şi-ar putea avea sursa în generaţiile anterioare.
Kitvey Ha’Kodesch - Biblia vorbeşte limpede despre aceste forţe. De fapt ea
are multe de spus despre aceste forţe. Ea, Kitvey Ha’Kodesh - Biblia, le
numeşte binecuvântari şi blesteme.
Să ne uităm pentru un moment mai de aproape la omul de sub umbre. El
face toate lucrurile corect: îşi schimbă slujba sau domiciliul; dobândeşte mai
multe aptitudini legate de vocaţia sa: studiază literatura cea mai recentă
despre gândirea pozitivă. Poate că la un memenf dat, face chiar şi un curs ca
să înveţe cum să eliberezi ceva "potenţial" misterios din el însuşi.
Totuşi, succesul îl ocoleşte în continuare. Copiii lui sunt răzvrătiţi, căsnicia
lui este într-o stare de încordare, accidentele şi bolile sunt deja o rutină.
Ţintele la care a ţinut cel mai mult îi alunecă printre degete ca apa printre
degetele unui om care se îneacă, el este adesea obsedat de un simţământ al
eşuării inevitabile, pe care el poate eventual să o amâne, dar niciodată să o
biruiască.
În toată viaţa lui, el are simţământul luptei împotriva a ceva ce el nu poate
identifica - ceva fără formă şi alunecos. El simte, din când în când ca şi cum s-
ar lupta cu o umbră. Nu contează cât de greu luptă, el nu poate să identifice
cauza problemei sale sau să o ţină sub control. Adesea, el se simte ca şi cum
ar vrea să se dea bătut.
"Ce rost are?" exclamă el. "Nimic nu a mers vreodată bine pentru mine!
Tatăl meu a avut aceleaşi probleme. Şi el era un eşuat!"

5 
 
 Persoana de sub umbre putea să fie la fel de bine, şi o femeie. Ea s-a
căsătorit de tânără şi a început cu tot felul de planuri pentru o căsnicie plină
de succes şi un cămin fericit. Ea descoperă că se află pe un balansoar invizibil:
o zi sus iar următoarea jos. Din punct de vedere fizic, ea merge dintr-o
problemă în alta întotdeauna aproape sănătoasă, dar niciodată nu o poate
dobândi pe deplin. Fiul ei începe să facă abuz de droguri, iar apoi soţul ei o
părăseşte. Într-o bună zi ea se trezeşte în realitatea şocantă a faptului că ea
însăşi a devenit o alcoolică.
Ca şi bărbatul de sub umbre, această femeie a făcut, de asemenea, toate
lucrurile corecte.
Ea a studiat cărţi despre nutriţia şi psihologia copilului. În căutarea ei de
succes, ea s-a îndemnat pe ea însăşi în a trece de la un nivel de efort la altul -
fiecare cerându-i toată tăria pe care ea o putea mobiliza.
Totuşi, ea priveşte la o altă femeie care cu mai puţine motivaţii sau
calificări îşi atinge scopurile pe care ea însăşi nu le-a putut atinge niciodată.
În timp ce te uiţi mai de aproape la persoana de sub umbre, poate tu vezi
ceva ce iţi aduce aminte de tine însuţi. Tu te simţi ca şi cum te-ai uita la
propria ta viată, dar cumva din exterior.
Fiind şocat, tu începi să te miri dacă nu cumva cauza problemelor tale nu ar
putea fi aceeaşi: un blestem ce merge înapoi la generaţiile precedente.
Ori, s-ar putea să nu fii tu însuţi în ceea ce vezi dar poate este cineva
apropiat de tine - partenerul de căsnicie, un membru al familiei sau un
prieten drag. Tu te-ai chinuit adesea pentru această persoană şi ai dorit
pentru ea o rază de speranţă, dar întotdeauna în zadar. Acum tu eşti
confruntat cu o posibilă explicaţie a umbrelor, care este o idee nouă pentru
tine.
S-ar putea ca rădăcina problemei să fie cu adevărat un blestem?
Mintea ta se întoarce la evenimente şi situaţii din viaţa ta sau din familia ta,
care nu păreau niciodată să aibă vreun sens. Tu ai încercat de multe ori să le
goneşti din gândurile tale, dar nu ai reuşit niciodată pe deplin. Tu ţi-ai dat
seama că trebuie să cunoşti mai mult.
Poţi să-ţi spui ţie însuţi: s-ar putea ca eu să fiu sub un blestem. Ce pot să
fac? Care ar putea fi sursa acestuia?
Un blestem ar putea fi asemănat cu un braţ lung şi rău, care porneşte din
trecut. El se odihneşte peste tine, cu o forţă întunecată apăsătoare care
împiedică expresia deplină a personalităţii tale. Tu nu te simţi niciodată
complet liber să fii tu însuţi. Tu simţi că există un potenţial în tine care nu este

6 
 
niciodată manifestat pe deplin. Tu aştepţi întotdeauna mai mult din tine
însuţi decât eşti în stare să dobândeşti.
Sau din nou, acel braţ lung şi rău poate avea efectul de a te împiedica în
timp ce mergi.
Calea pare clară înaintea ta, dar din timp în timp, tu te împiedici şi totuşi, nu
poţi vedea de ce te-ai împiedicat. Dintr-un motiv straniu, momentele în care
tu te împiedici sunt chiar acelea în care eşti cât pe-aci să atingi o ţintă de mult
urmărită. Totuşi, ţinta ta te ocoleşte.
De fapt, cuvântul "straniu" poate fi asemănat cu o lumină roşie de
avertizare.
Tu experimentezi evenimente şi situaţii pentru care nu poţi găsi nici un
motiv natural sau logic. Se pare că acolo lucrează o forţă care nu este supusă
pe deplin legilor obişnuite ale naturii sau ale mediilor statistice.
Există un cuvânt care însumează efectele unui blestem: frustrare. Tu ajungi
la un anume nivel al realizării personale în viaţa ta, şi totul pare să fie pregătit
parcă pentru un viitor strălucit. Tu ai toate-calificările necesare - şi totuşi,
ceva merge rău! Deci, începi totul din nou şi atingi acelaşi nivel ca şi înainte,
dar din nou, toate lucrurile merg rău. După ce aceasta se întâmplă de mai
multe ori tu îţi dai seama că acesta este modelul vieţii tale.
Totuşi, tu încă nu poţi vedea nici un motiv evident pentru aceasta.
Mulţi oameni au împărtăşit cu mine povestea unei vieţi, care are un model
asemănător. Detaliile individuale pot să difere, dar modelul există. Adesea,
astfel de oameni spun ceva ca:
"Acelaşi lucru se întâmpla întotdeauna tatălui meu. Mă simt ca şi cum aş
retrăi frustrările lui" sau "Parcă şi acum pot să îl aud pe bunicul spunând din
nou şi din nou: lucrurile nu îmi merg niciodată bine".
Acest model poate să apară în diferite domenii ale vieţilor oamenilor:
afaceri, carieră, sănătate sau finanţe. Aproape întotdeauna el are un fel de
efect negativ asupra relaţiilor personale, în mod special asupra căsniciei şi
familiei. Foarte frecvent, de asemenea, afectează nu numai un individ izolat ci
un grup social mai larg. Cel mai adesea acesta ar fi o familie, dar poate să se
extindă şi într-un cerc mai larg, cum ar fi o comunitate sau o naţiune.
Ar fi o înşelare, totuşi, să sugerăm că un blestem determină întotdeauna ca
o persoană să eşueze. O persoană poate să primească ceea ce apare ca fiind
un succes real şi totuşi să fie afectată de frustrare, fără să se bucure niciodată
de roadele succesului.
Într-o călătorie misionară în Asia de sud-est am întâlnit o femeie judecător
foarte inteligentă şi foarte bine educată, care era descendenta unei spiţe
7 
 
regale. Ea L-a cunoscut personal pe Y’shua Ha’Mashiach şi nu era conştientă
de nici un păcat nemărturisit din viaţa ei. Cu toate acestea, ea mi-a spus că nu
era cu adevărat satisfăcută. Cariera ei plină de succes şi poziţia ei socială
înaltă nu i-au adus împlinirea personală.
În timp ce vorbeam cu ea am descoperit că este o descendentă din multe
generaţii de închinători la idoli, i-am explicat că în conformitate cu Sh’mot
(Exodul) 20.3-5, Elohim a pronunţat un blestem asupra închinătorilor la idoli
până la a treia şi a patra generaţie. Apoi i-am arătat cum să primească
eliberare din acest blestem prin Y’shua Ha’Mashiach.
Uneori, blestemele s-ar putea să nu îşi aibă originea în generaţiile lor
anterioare. S-ar putea ca ele să fie un rezultat al faptelor sau evenimentelor
din propria voastră viaţă.
Sau se poate ca un blestem din generaţiile anterioare să fie combinat cu
lucruri pe care tu însuţi le-ai făcut.
Oricare ar fi sursa problemei tale totuşi, un lucru este clar: tu te lupţi cu ceva
ce nu poţi nici să identifici, nici să înţelegi.
Ca şi acea judecătoare, tu, de asemenea, ai putui să guşti succesul.
Tu cunoşti deci cu adevărat dulceaţa lui - dar succesul nu rămâne niciodată!
Deodată, dintr-un motiv pe care nu îl poţi explica, tu eşti nesatisfăcut.
Depresia se aşează peste tine ca un nor. Toate realizările tale ţi se par a fi atât
de nesubstanţiale.
Tu te uiţi la alţii care par mulţumiţi în circumstanţe asemănătoare şi tu te
întrebi pe tine însuţi: "Ce este rău cu mine? De ce eu nu experimentez
niciodată o împlinire reală?"
Poate în acest punct reacţia ta este ceva de genul:
"Unele din aceste descrieri mi se potrivesc cu adevărat înseamnă aceasta că
nu există nici o speranţă pentru mine? Trebuie să continui astfel pentru tot
restul vieţii mele?"
Nu, există speranţă pentru tine! Nu fii descurajat! în timp ce tu citeşti mai
departe, vei descoperi că Elohim s-a îngrijit de un remediu şi ţie ti se vor da
instrucţiuni simple şi practice despre cum să aplici remediul în propria ta
viaţă.
Între timp vei găsi ca o încurajare în următoarele scrisori pe care le-am
primit de la oameni, care au ascultat programul meu de radio cu învăţătură
biblică pe tema "De la blestem la binecuvântare". Prima scrisoare este de la un
bărbat şi a doua este de la o femeie.

8 
 
 ¾ "Am ascultat mesajele dumneavoastră despre blestem şi am
descoperit că eu am fost sub blestem timp de ani de zile şi niciodată
nu am ştiut. Nu am fost niciodată capabil să fiu plin de succes în viaţă
si în mod constant am suferit de sentimente de homosexualitate, deşi
nu am pus niciodată aceste sentimente în acţiune. Am fost creştin de
zece ani dar, din cauza acestui blestem nu am fost niciodată capabil să
ajung aşa de aproape de Elohim cum aş fi dorit. Am devenit foarte
depresiv.
De când am fost eliberat de acest blestem, m-am simţit atât de liber
în Y’shua şi viu in EI. Niciodată nu m-am simţit aşa de aproape de
Adonay.

¾ "Vă mulţumesc pentru emisiunile recente asupra blestemelor şi

pentru broşura dumneavoastră "De la blestem la binecuvântare".
Viaţa mea a fost schimbată în mod uimitor de acestea. În cea mai
mare parte a vieţii mele am fost tulburată de către o depresie care tot
revenea, şi în total timp de cinci ani am fost sub îngrijirea unui
psihiatru.
Primăvara aceasta, o doamnă s-a rugat cu mine şi pentru mine şi
am renunţat la toată implicarea mea în lumea ocultă, cum ar fi
ghicitul în cărţi sau în ceai. Slavă lui Adonay, acesta a fost începutul
unei libertăţi reale!
Apoi am auzit emisiunile dumneavoastră despre a fi sub un
blestem, fără a şti aceasta şi m~am rugat cu dumneavoastră atunci
când v-aţi rugat rugăciunea de eliberare de sub blestem. Acum eu sunt
liberă!
Este ca şi cum s-a rupt un dig şi Elohim poate să se mişte în duhul
meu. Blocajul s-a dus şi eu am crescut atât de mult spiritual în câteva
săptămâni încât eu pot numai să Îl laud pe EI pentru binecuvântarea
Lui. Uneori eu plâng când mă gândesc la tot ceea ce a făcut şi face El
pentru mine şi este aşa o eliberare să fiu capabilă să mă destind într-
adevăr, noi ne închinăm unui Elohim minunat!"

9 
 
 Capitolul doi
BARIERE INVIZIBILE

În anii precedenţi am petrecut mult timp sfătuind oameni ca aceştia pe care

i-am descris în capitolul anterior. Dar era adesea o sarcină care aducea
frustrare. Unii oameni progresau spiritual până la un punct şi apoi ei păreau
să întâlnească o barieră invizibilă.
Nu era faptul că le lipsea sinceritatea sau dedicarea. De fapt adesea păreau
mult mai sinceri şi mai dedicaţi decât alţii care făceau progrese mai mari. Ei
acceptau sfatul pe care li-l dădeam şi încercau să-l pună în practică, dar
rezultatele erau - să spunem aşa -dezamăgitoare, atât pentru ei, cât şi pentru
mine.
După ce aveam de a face cu un asemenea caz, eu mă trezeam pe mine
însumi rugându-mă: "Doamne, de ce eu nu pot să ajut mai bine această
persoană? Este ceva ce eu nu înţeleg - este ceva mai mult ce trebuie să
cunosc?"
După un timp, mi-am dat seama că Elohim răspundea rugăciunii mele. El a
început să dea la o parte o perdea şi să reveleze o lume de forţe puternice care
nu acţionează conform legilor naturale. Revelaţia nu a venit deodată, ci pas
cu pas, în timp ce eu puteam să discern un singur fir conducător, trecând
printr-o serie de întâmplări, fără o legătură aparentă unele cu altele.
O întâmplare cheie a avut loc atunci când am fost vorbitor musafir într-o
biserică prezbiteriană. Am ajuns la finalul mesajului pregătit şi eram nesigur
asupra felului în care voi continua în timp ce am rămas la amvon, am
observat o familie - tată, mamă şi o fată adolescentă - pe primul rând la
stânga mea. Mi-a venit un gând: "Este un blestem asupra acestei familii".
Acest lucru nu era legat de tema mesajului meu de nimic altceva ce aveam în
minte la acel timp.
Totuşi, impresia nu a vrut să mă părăsească: "Este un blestem peste această
familie".
În final, după câteva momente de ezitare, am plecat de la amvon şi am mers
la tată. I-am explicat ceea ce am simţit şi l-am întrebat dacă ar dori ca eu să
revoc blestemul şi să eliberez familia din el, în numele lui Y’shua
Ha’Mashiach. El a răspuns imediat că ar dori acest lucru. Era prima dată când

10 
 
făceam ceva de genul acesta şi am fost chiar surprins că omul a acceptat atât
de repede propunerea mea. Am ajuns să înţeleg aceasta doar mai târziu.
Am mers din nou la amvon şi am rostit o scurtă rugăciune, rupând
blestemul peste această familie. Eu nu atingeam nici un membru din familie
în timp ce mă rugam, dar când am încheiat cu cuvintele "în numele lui Y’shua
Ha’Mashiach ", a avut loc o reacţie fizică clară şi vizibilă, la întreaga familie.
Se părea că un fior trece pe rând prin fiecare din ei.
În acel moment am observat că fata, care avea aproape optsprezece ani,
avea piciorul stâng în ghips, care se întindea de deasupra coapsei până jos.
M-am dus din nou la tatăl ei şi l-am întrebat dacă ar dori să mă rog pentru
piciorul fiicei lui, ca să fie vindecat. Din nou, el a răspuns pozitiv, apoi a
adăugat: "Dar trebuie să ştiţi că ea şi-a rupt acelaşi picior de trei ori în
optsprezece luni, şi doctorii spun că nu se va mai vindeca."
Astăzi, o astfel de afirmaţie - că o persoană şi-a rupt acelaşi picior de trei ori
în optsprezece luni - ar pune în funcţiune clopoţelul de alarmă din interiorul
meu avertizându-mă că era la lucru un blestem.
Totuşi, pe atunci, eu nu puteam să văd nici o legătură între un blestem şi o
astfel de serie nefirească de accidente. Eu am luat pur şi simplu piciorul în
ghips, l-am ţinut în mâinile mele, şi m-am rugat o simplă rugăciune pentru
vindecare.
Câteva săptămâni mai târziu am primit o scrisoare de la tatăl ei care îmi
mulţumea pentru ceea ce s-a întâmplat. El a spus că atunci când au luat-o pe
fiica lor şi au dus-o înapoi la clinică, noua examinare a arătat că piciorul ei a
fost vindecat. Cu puţin după aceea, ghipsul a fost îndepărtat.
El mi-a menţionat pe scurt şi o serie de evenimente stranii, nefericite care au
afectat viaţa familiei lui ceea ce a explicat deschiderea lui pentru a lua la
cunoştinţă nevoia familiei de a fi eliberată de blestem.
În lunile care au urmat, mintea mea se întorcea tot timpul la acea
întâmplare. Am simţit că există ceva semnificativ cu privire la ordinea în care
Ruach Ha’ Kodesh - Duhul Sfânt m-a condus, în primul rând, el mi-a revelat
blestemul de peste familie şi m-a îndemnat să îl revoc.
Numai după aceea El m-a eliberat pentru a mă ruga pentru vindecarea
piciorului fiicei.
Dacă eu m-aş fi rugat pentru vindecare fără ca mai întâi să revoc blestemul,
s-ar fi vindecat oare piciorul?

11 
 
 Cu cât mai mult cântăream aceasta, ca atât mai mult eram convins că
revocarea blestemului a fost un preludiu esenţial pentru vindecarea
piciorului fiicei. A fost o barieră invizibilă care ar fi împiedicat vindecarea pe
care Elohim dorea ca ea să o primească.
Toate acestea păreau să se lege cumva cu o întâmplare din propria mea
viaţă. În anul 1904, bunicul din partea mamei a condus o expediţie militară
britanică trimisă să suprime răscoala boxerilor din China. El s-a întors cu
diferite obiecte de artă chinezească, ce au devenit moşteniri de familie, în
anul 1970, la moartea mamei mele unele din ele au trecut în moştenirea mea.
Una din cele mai interesante piese era un set de patru dragoni brodaţi
excelent, care şi-au găsit un loc de cinste pe pereţii camerei noastre de zi.
Combinaţia de culori, roşu purpuriu şi stacojiu, era tipic oriental.
Aveau cinci ghiare la fiecare picior, ceea ce însemna după cum m-a informat
un expert - că ei sunt "dragoni imperiali". Şi fiindcă bunicul îmi fusese foarte
apropiat, ei îmi aduceau aminte de timpurile în care eram în casa lui.
În acest timp eu am început să simt un fel de rezistenţă faţă de succesul
slujirii mele pe care nu o puteam nici identifica, nici defini. Rezistenţa se
manifesta în diferite feluri de frusrări, care erau aparent fără legătură una cu
cealaltă, dar care produceau o presiune crescândă împotriva mea.
Am întâlnit bariere de comunicare ce nu existaseră niciodată înainte între
mine şi oamenii apropiaţi mie. Alţii, în care aveam încredere, nu au putut să-
şi ţină promisiunile. O moştenire substanţială din partea mamei mele era
amânată interminabil din cauza ineficienţei unui avocat.
În cele din urmă, am hotărât o perioadă pentru rugăciune intensivă şi post.
Curând după aceasta, am început să observ o schimbare a atitudinii mele cu
privire la acei dragoni. Din când în când, în timp ce mă uitam la ei, a început
să apară o întrebare în mintea mea:

"Cine este reprezentat în Biblie ca dragon?"

Nu aveam nici o îndoială cu privire la răspuns: Satan (vezi Ha’hitgalut
(Apocalipsa) 12.1-12).

Această întrebare era urmată de o alta:

"Este potrivit pentru tine, ca slujitor al lui Y’shua, să aşezi în

casa ta obiecte care simbolizează pe Satan, marele adversar al lui Y’shua?.'"

12 
 
Din nou, răspunsul era clar: Nu! Lupta mea lăuntrică a continuat pentru un
timp, dar în final, am îndepărtat acei dragoni. Eu am făcut aceasta ca un
simplu act de ascultare, fără nici un alt motiv, în acea perioadă slujeam ca
învăţător biblic Bisericii în general, vorbind în diferite feluri de adunări din
multe zone ale Statelor Unite.
Venitul meu, care venea din onorariul primit, era tocmai suficient ca să
acopere nevoile de bază ale familiei mele. La scurt timp după ce am
îndepărtat dragonii totuşi, în situaţia mea financiară a intervenit o
îmbunătăţire. Fără nici o planificare specială din partea mea sau vreo
schimbare semnificativă în natura sau scopul slujirii mele venitul s-a ridicat la
mai mult decât dublul celui anterior. De asemenea, moştenirea mea mult
amânată s-a rezolvat, în sfârşit.
Am început să mă întreb dacă nu cumva există un principiu nedescoperit
care se leagă de această îmbunătăţire în finanţele mele personale şi
vindecarea fetei cu piciorul rupt.
În cazul acelei tinere, un blestem peste familia ei fusese o barieră invizibilă
pentru vindecare. După ce a fost îndepărtată bariera a urmat şi vindecarea.
Şi în cazul meu, poate că fusese o barieră invizibilă - nu pentru vindecare
fizică, ci pentru prosperitate financiară - care s-a dovedit a fi un element
important în planul lui Elohim pentru viaţa mea.
Cu cât mai mult mă gândeam la aceasta, cu atât mai sigur deveneam că acei
dragoni brodaţi au adus un blestem în casa mea. Îndepărtăndu-i, mă
eliberasem pe mine însumi de blestem şi mă deschideam pentru
binecuvântarea lui Elohim, plănuită pentru mine.
Aceste schimbări m-au făcut în stare să cumpăr o casă, care urma să joace
un rol decisiv în extinderea viitoare a slujirii mele. Nouă ani mai târziu am
vândut acea casă cu mai mult de trei ori decât preţul cu care am cumpărat-o.
Aceşti bani au venit exact la timpul în care Adonay mă provoca la un
angajament financiar însemnat.
Această experienţă cu dragonii mi-a dat o nouă înţelegere asupra pasajului
din D’varim (Deuteronom) 7.25-26, unde Mosheh 1-a avertizat pe Yisrael
împotriva oricărei asocieri cu naţiunile idolatre ale Canaanului:

¾ 25. Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să fie arse în foc. Să nu

pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu

13 
 
 cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sunt o
urâciune înaintea Lui Adonay Dumnezeul tău.
¾ 26. Să nu aduci nici o urâciune în casa ta, ca să nu fii blestemat ca şi
ea; să ai cea mai mare groază de ea şi s-o urăşti: este o blestemăţie.

Dragonii mei brodaţi nu erau chipuri cioplite, dar în mod sigur erau
imagini ale unui zeu fals care a fost adorat în China timp de milenii.
Aducându-i în casa mea, m-am expus în mod inconştient pe mine însumi - şi
pe familia mea împreună cu mine - unui blestem.
Cât de recunoscător am fost lui Ruach Ha’ Kodesh - Duhului Sfânt pentru
că mi-a deschis ochii asupra a ceea ce era în joc!
Această întâmplare m-a călăuzit să fac un studiu sistematic al învăţăturii
biblice dspre binecuvântări şi blesteme.
Am fost surprins despre cât de multe avea Kitvey Ha’Kodesh - Biblia de
spus despre ele.
Cuvintele "a binecuvânta" sau "binecuvântare" apar de circa 410 ori
exceptând exemplele în care cuvântul folosit în textul original are de fapt
înţelesul de "fericit" sau "norocos" (ca de exemplu în "Fericiri").
Cuvântul "blestem" în diferite forme, apare cam de 230 de ori. Aceasta m-a
făcut să reflectez cât de puţină învăţătură am auzit vreodată asupra acestei
teme în toţi anii experienţei mele creştine. De fapt nu puteam să-mi amintesc
să fi auzit nici măcar un singur mesaj care să se ocupe sistematic cu întregul
subiect.
Ca un rezultat al studiului meu, am început să dau învăţătură despre
blesteme în slujirea mea publică. De fiecare dată când făceam aceasta eram
surprins atât de impactul puternic pe care îl avea această învăţătură cât şi de
numărul de oameni care în mod evident aveau nevoie de a-l auzi.
Casete de la unele din aceste întâlniri au circulat în alte grupuri şi mi-au
parvenit rapoarte uimitoare. Adesea se părea că mesajul a transformat nu
numai vieţile unor indivizi, ci chiar şi adunări întregi. Ca urmare, am pus în
circulaţie casete intitulate "Blesteme - cauză şi vindecare".
Mai apoi, într-o călătorie în Africa de Sud am intâlnit o doamnă evreică,
care l-a recunoscut pe Y’shua ca pe Ha’Mashiach al ei. Această doamnă - pe
care o vom numi Miryam - ne-a descris, soţiei mele Ruth şi mie minunea pe
care a experimentat-o prin ascultarea celor trei casete.

14 
 
 Miryam a lucrat ca secretară executivă pentru un om de afaceri care era
preşedintele propriei lui companii. Ea a descoperit că patronul ei şi tot
executivul din companie se aflau într-un cult ciudat care era condus de o
femeie "guru".
Într-o zi patronul lui Miryam i-a înmânat o casetă şi a spus "Aici sunt unele
binecuvâtări pe care gurul nostru le-a pronunţat peste noi. Te rog bate-le la
maşină." Când a început să le bată la maşină, Miryam şi-a dat seama că
"binecuvântările" erau de fapt ghicitorie cu tonuri oculte puternice.
Ea a explicat celui care o angajase că astfel de lucruri erau contrare
credinţei ei în Y’shua Ha’Mashiach şi contrare lui Kitvey Ha’Kodesh - Bibliei
şi a cerut să fie scutită. Şeful ei a fost înţelegător şi a cerut scuze pentru că i-a
cerut să facă ceva împotriva conştiinţei ei.
Aproape imediat după aceasta Miryam a început să simtă dureri acute în
ambele mâini. Degetele ei s-au strâmbat şi au devenit absolut rigide. Ea nu
mai era capabilă să-şi facă datoria de secretară. Durerea era atât de intensă
încât ea nu a putut dormi în acelaşi pat cu soţul ei pentru că ori de câte ori el
se învârtea, mişcarea patului îi provoca un chin insuportabil la degetele ei.
Diagnosticul radiologie a descoperit că problema ei era artrita reumatoidă.
O prietenă creştină a lui Miryam a auzit de necazul ei şi i-a adus casetele
mele despre subiectul "Blesteme" ca să le asculte. Miryam era o doamnă mai
curând sofisticată, sceptică cu privire la lucruri ca blestemele pe care ea le
asocia cu Evul Mediu. Ea a fost surprinsă de gândul ca nu cumva să existe
vreo legătură între refuzul ei să bată la maşină "binecuvântările" şi problema
care a urmat cu mâinile ei. S-ar fi putut oare ca guru să fi pronunţat un
blestem asupra ei? Deci ea a fost de acord să asculte, simţind ca şi omul din
zicală, care atunci când este gata să se înece "se agaţă şi de un fir de pai".
Când au ajuns la a treia casetă unde eu conduceam oamenii într-o
rugăciune de eliberare de orice blestem de peste vieţile lor, caseta s-a blocat.
Nu mergea nici înainte, nici înapoi şi nici măcar nu vroia să mai iasă din
casetofon.
"În mod evident, atunci nu pot să mă rog această rugăciune!” a răspuns
Miryam.
Prietena ei bătuse la maşină mai înainte rugăciunea finală de eliberare şi
avea o copie la ea. Ea a insistat ca Miryam să citească rugăciunea cu voce tare.
Încă o dată scepticismul lui Miryam a ieşit la iveală. Ea nu putea să-şi

15 
 
închipuie cum a citi nişte cuvinte de pe o foaie bătută la maşină poate avea
efect asupra vreunei stări a mâinilor ei.
În cele din urmă, totuşi Miryam s-a supus insistenţelor prietenei ei, şi a
început să citească cu voce tare această rugăciune. În timp ce făcea aceasta,
degetele ei s-au îndreptat şi au devenit libere. Durerea a cedat, iar când ea a
terminat de citit rugăciunea, a fost complet vindecată, întreaga experienţă a
durat numai câteva minute.
Mai târziu, Miryam s-a întors la doctorul ei, care a examinat-o prima oară
cu raze X şi o nouă radiografie a scos la iveală faptul că nu mai exista nici o
urmă de artrită.
O caracteristică a acestei întâmplări este deosebit de semnificativă.
Rugăciunea de eliberare pe care a citit-o Miryam nu făcea nici o referinţă la
vindecarea fizică. Mâinile ei au fost vindecate numai ca un rezultat al
rugăciunii pentru eliberarea de sub un blestem.
Aici este o dovadă în plus, dramatică, pentru faptul că un blestem poate fi o
barieră care să reţină oamenii pentru a primi vindecare. Acelaşi lucru a fost
adevărat şi la fata cu piciorul rupt. În cazul meu, pe de altă parte, un blestem
de nebănuit mă reţinea de la a trăi la nivelul de prosperitate pe care Elohim
l-a intenţionat pentru mine.
Dacă un blestem poate fi o barieră pentru binecuvântări ca vindecarea sau
prosperitatea, nu ar fi posibil - sau chiar probabil -ca multe alte feluri de
binecuvântări să fie reţinute la fel, din aceeaşi cauză? Aceasta a fost baza pe
care am început să caut răspunsuri la trei întrebări legate de acest subiect.
În primul rând, cum putem recunoaşte daci există un blestem care
acţionează in vieţile noastre?
În al doilea rând, ce trebuie să facem ca să revocăm blestemul şi să ne
eliberăm pe noi înşine de consecinţele lui?
În al treilea rând, cum putem intra in binecuvântarea lui Elohim?
Rezultatele cercetării mele sunt prezentate în paginile următoare.

16 
 
 Capitolul trei
CUM FUNCŢIONEAZĂ BINECUVÂNTĂRILE ŞI BLESTEMELE

Forţele care determină istoria se împart în două categorii vizibile şi

invizibile. Interacţiunea dintre aceste doua domenii determină cursul istoriei.
Atât timp cât ne îndreptăm atenţia spre lucrurile care sunt vizibile şi
materiale, ne vom confrunta, din când în când cu întâmplări şi situaţii pe care
nu le putem explica şi controla pe deplin.
Toate obiectele şi întâmplările universului material aparţin de domeniul
vizibil. Noi toţi suntem familiarizaţi cu aceste domenii şi ne simţim acasă în
el, chiar dacă adesea evenimentele nu urmează cursul pe care noi l-am dori.
Pentru mulţi oameni, limitele conştiinţei lor nu se extind mai departe. Totuşi,
Kitvey Ha’Kodesh ne deschide o uşă înspre un alt domeniu, cel invizibil, care
nu este material, ci spiritual. Forţele care lucrează în acest domeniu exercită o
influenţă continuă şi decisivă asupra domeniului vizibil.
In Korintim 2 (2Corinteni) 4.I7-18 rabbi Sh’aul delimitează aceste două
domenii:

¾ 17. Căci întristările noastre uşoare şi de o clipă lucrează pentru noi

mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă,
¾ 18 în timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru
că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt
veşnice.

Lucrurile care aparţin domeniului vizibil sunt trecătoare şi nu sunt veşnice.

Numai în domeniul invizibil putem găsi realitatea adevărată şi statornică, în
acest domeniu găsim, de asemenea, foiţe care ne vor făuri până la urmă
destinul, chiar şi în domeniul vizibil rabbi Sh’aul clarifică faptul că succesul
în viaţă depinde de capacitatea să înţelegi cum să te raportezi la ceea ce este
imvizibil şi spiritual.
Atât binecuvântările, cât şi blestemele aparţin domeniului invizibil,
spiritual. Ele sunt vehicule pentru puteri supranaturale şi spirituale.
Binecuvântările produc rezultate bune şi binefăcătoare; blestemele produc
rezultate rele şi dăunătoare. Amândouă sunt teme majore ale Kitvey

17 
 
Ha’Kodesh. După cum am mai spus deja, cele două cuvinte sunt menţionate
în Biblie în mai mult de 640 de locuri.
Amândouă au două trăsături comune importante, în primul rând, efectul
lor este rareori limitat la o persoană în parte. Se poate extinde la familii,

comunităţi sau naţiuni întregi, în al doilea rând, odată eliberate, ele tind să
continue din generaţie în generaţie, până când intervine ceva care să le
anuleze efectele. Un număr de blesteme şi binecuvântări menţionate în
Kitvey Ha’Kodesh – Biblie, în legătură cu patriarhii au continuat să acţioneze
timp de aproape patru mii de ani şi acţionează încă şi astăzi.
Această a doua trăsătură a binecuvântărilor şi blestemelor are implicaţii
practice importante. S-ar putea ca în viaţa ta să fie la lucru forţe care îşi au
originea în generaţiile anterioare. Aşadar, ne putem confrunta cu situaţii care
revin mereu, de modele de comportament care pot fi explicate numai prin
ceea ce s-a întâmplat în timpul vieţii noastre sau prin experienţe personale.
Motivul originar poate să se afle într-un timp îndepărtat, chiar mii de ani.
Principalul vehicul atât al blestemelor cât şi al binecuvântărilor sunt
cuvintele. Astfel de cuvinte pot fi rostite, scrise, sau doar mărturisite în
interiorul tău. Kitvey Ha’Kodesh - Biblia are multe de spus despre puterea
cuvintelor. Mishley( Proverbele), în special, conţine multe avertizări despre
cum pot fi folosite cuvintele, fie pentru bine, fie pentru râu. Aici sunt doar
câteva exemple:

¾ Cu gura lui omul nelegiuit îl distruge pe aproapele său, dar cei drepţi
(neprihăniţi) sunt scăpaţi prin cunoştinţă.
Mishley 11.9
¾ Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar
limba înţelepţilor aduce vindecare.
Mishley 12.18

¾ Limba dulce este ca un pom de viaţă, dar când este necinstită, ea

zdrobeşte duhul.
Mishley 15.4
¾ Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca
roadele.
Mishley 18.21

18 
 
 Şi apostolul Ya’akov are mult de spus despre folosirea cuvintelor. El scoate
în evidenţă faptul că limba este un mădular mic al trupului, dar dintre toate,
ea este cel mai greu de controlat.

¾ 5. Tot aşa şi limba: este un mădular mic şi se laudă cu

lucruri mari. lată, un foc mic, ce pădure mare aprinde!
¾ 6. Limba este şi ea un foc, o lume de nedreptăţi. Ea
este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot

trupul şi aruncă în foc cursul vieţii, fiind aprinsă de

focul gheenei.
¾ 9. Cu ea binecuvântăm pe Adonay şi Tatăl, şi tot cu ea blestemăm pe
oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Elohim.
¾ 10. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie să
fie aşa, fraţii mei!
Ya’akov 3.5-6. 9-10

Ya’akov foloseşte o imagine vie ca să accentueze puterea fantastică a

cuvintelor de a afecta oameni şi situaţii fie pentru bine fie pentru rău. Este
semnificativ că el stabileşte atât binecuvântările cât şi blestemul ca fiind
cuvinte care pot fi încărcate cu acest fel de putere de cele mai multe ori
nelimitată.
Totuşi, cuvintele nu sunt singurele canale prin care poate fij transmisă
puterea spirituală a binecuvântărilor sau a blestemelor. Există diferite căi prin
care obiectele fizice pot deveni, în anumite timpuri, vehicule pentru acest fel
de putere.
În Sh’mot (Exod) 30,22-23, Adonay i-a dat instrucţiuni lui Mosheh pentru a
face un ulei [untdelemn] special pentru ungere, care trebuia să fie folosit
exclusiv pentru ungerea cortului întâlnirii şi mobilierului său si de asemenea
pentru ungerea preoţilor care trebuiau să slujească în cortul întâlnirii. În
Vayikra (Levitic) 8.1-12 citim cum a fost aplicat acest untdelemn. În versetele
10-12, relatarea biblică conchide:

¾ 10. Şi Mosheh a luat untdelemnul pentru ungere, a uns cortul şi toate

lucrurile care erau în el şi le-a sfinţit.

19 
 
 ¾ 11. A stropit cu el altarul de şapte ori şi a uns altarul şi toate uneltele lui
şi ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfinţească.
¾ 12. A turnat pe capul lui Aharon din untdelemnul pentru ungere şi 1-a
uns, ca să-1 sfinţească.
Cuvântul "să-1 sfinţească" din acest pasaj înseamnă "a pune deoparte
pentru Elohim, a face sfânt". Astfel, untdelemnul pentru ungere devenea un
vehicul pentru a împărtăşi binecuvântarea sfinţeniei atât cortului întâlnirii,
cât şi lucrurilor şi preoţilor care slujeau în el.
Mai târziu, în istoria lui Yisrael, uleiul de măsline era folosit să
împărtăşească binecuvântarea potrivită regilor care urmau să conducă
poporul în numele lui Elohim. În Shmu’el 1 (Samuel 1), 16.13 se relatează
cum prorocul Shmu’el 1-a pus deoparte pe David, ca rege ales al lui Elohim :

¾ Shmu’el a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui.

Ruach Adonay - Duhul Domnului a venit peste David, începând din
ziua aceea. Şi Shmu’el s-a sculat şi s-a dus la Rama.

Untdelemnul turnat asupra capului lui David de către Shmu’el a devenit un

vehicul prin care binecuvântarea Ruach Ha’ Kodesh - Duhului Sfânt a fost
eliberată în viaţa lui ca să-l echipeze pentru sarcina sa de rege.
În Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament simbolurile folosite la s’udat
ha’Adon - cina Domnului au devenit, de asemenea, vehicule ale
binecuvântării lui Elohim pentru cei care le împărtăşesc. în Korintim 1 (
Corinteni 1) 10.16, rabbi Sh’aul spune:

¾ Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el o părtăşte a

sângelui lui Ha’Maschiach? Pâinea pe care o frângem, nu este ea o
pârtăşie a trupului lui Ha’Maschiach?

Pentru cei care împărtăşesc cu credinţă biblică, aceste simboluri transmit

binecuvântarea lui Elohim. Rabbi Sh’aul vorbeşte specific despre "paharul
binecuvântării" - acesta fiind paharul care transmite binecuvântările Ha’Brit
Ha’ Chadashah - Noului Legământ acelora care beau din el.

20 
 
 Totuşi, trebuie să fie accentuat faptul că în toate rânduielile descrise mai
sus, nu există nici un loc pentru "magic" . Binecuvântările nu sunt conţinute
în obiectele fizice ca atare. Ele sunt împărtăşite numai acelora care acceptă
voia lui Elohim după cum este ea revelată în Kitvey Ha’Kodesh - Biblie şi
care, apoi prin credinţă personală şi ascultare primesc ce le este oferit prin
obiecte fizice. (Fără credinţă şi ascultare nu rezultă nici o binecuvântare).
Din contră, în Korintim 1 (Corinteni 1) 11.29, rabbi Sh’aul spune
următoarele, cu privire la simbolurile s’udat ha’Adon - cinei Domnului:

¾ Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea o judecată împotriva lui
însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

Există două alternative. Credinţa şi ascultarea primesc binecuvântarea lui

Adonai prin simboluri; necredinţa şi neascultarea provoacă judecata lui
Adonai. În ambele cazuri, de asemenea, sunt folosite obiecte fizice în cina
Domnului prin care este transmisă puterea spirituală, fie pentru
binecuvântare, fie pentru judecată.
În cartea B’midbar (Numeri) 5.11-31 se descrie o rânduială folosită pentru a
determina dacă soţia unui om a fost credincioasă lui sau nu. Erau cerute
rugăciuni şi jertfe potrivite dar centrul rânduielii era un pahar cu apă în care
preotul amesteca ţărână de pe podeaua cortului întâlnirii şi cerneală pe care o
spăla de pe un blestem scris. Femeii i se cerea apoi să bea acea apă.
Dacă ea era vinovată, rezultatul blestemului scris urma să se manifeste în
trupul ei fizic. Versetul 27 spune:

¾ ... pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de

blestem în mijlocul poporului ei.

Aceasta urma să-fie pedeapsa pentru păcatul ei. În acest caz, paharul cu apă
este vehicolul prin care este transmis blestemul.
Dacă femeia este nevinovată, nu va experimenta nici un efect dăunător. în
acest fel, Elohim urma să dovedească neprihănirea ei şi soţul ei nu va mai
avea voie să mai aducă nici o altă acuzaţie împotriva ei. Nevinovăţia ei o va
proteja de blestem.
Diferitele exemple dale mai sus stabilesc un adevăr biblic important: în
anumite circumstanţe, atât binecuvântările cât şi blestemele pot fi transmise

21 
 
prin obiecte fizice. Pe de altă parte, dacă ne întoarcem atenţia de la practicile
biblice la toate formele de religie falsă şi către occultism, în mod practic nu
există nici o limită pentru căile pe care obiectele fizice pot deveni vehicule ale
blestemelor.
În Sh’mot (Exod) 20.4-5, în a doua din cele zece porunci, Elohim ne
interzice în mod explicit cu privire la confecţionarea oricărui fel de idoli sau
imagini pentru scopuri religioase, iar cei care calcă aceaslă poruncă vor aduce
judecată nu numai asupra lor înşişi, ci şi cel puţin asupra următoarelor trei
generaţii.

¾ 4. Şi să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a

lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ,
sau în apele mai jos decât pământul.
¾ 5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci
Eu, Yah Elohimul tău - Domnul, Dumnezeul Tău, sunt un Elohim gelos,
care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copil până la a
treia şi la a patra generaţie a celor ce Mă urăsc.

Sub această interdicţie intră o gamă largă de obiecte. În cazul meu personal,
pe care l-am descris deja, dragonii chinezeşti brodaţi m-au expus influenţei
invizibile a unui blestem. Era adevărat că nu aveam nici o intenţie să mă
închin lor. Totuşi, ei reprezentau ceva, ce fusese un obiect de închinare la
idoli timp de multe secole. Ei deschideau un canal în casa mea pentru puterea
rea a închinării păgâne care fusese practicată timp de milenii.
Mai târziu, uitându-mă înapoi, am observat efectul deosebit pe care l-au
avut aceşti dragorii asupra mea.
Nu numai că ei erau o barieră care mă împiedica să merg înainte în
binecuvântarea prosperităţii. Ei chiar mă opreau să văd că binecuvântarea era
de fapt acolo. Numai după ce am fost liber de influenţa lor am putut discerne
prin credinţă ceea ce a pregătit Adonay pentru mine.
De atunci încoace, am observat acelaşi efect în vieţile multor oameni aflaţi
sub un blestem. Blestemul nu numai că i-a reţinut să primească
binecuvântarea pe care le-o oferea Adonai, ci i-a reţinut din a-şi da seama că
binecuvântarea există pentru a fii primită. Numai când Ruach Ha’ Kodesh -
Duhul Sfânt face să strălucească lumina Bibliei în vieţile noastre, noi începem
să înţelegem cum diavolul ne-a înşelat şi ne-a păcălit.

22 
 
 Capitolul patru
LISTA LUI MOSHEH CU BINECUVÂNTĂRI Şl BLESTEME

Unii oameni sunt fericiţi să accepte faptul că binecuvântările sunt reale, dar
sunt sceptici cu privire la blesteme, pe care te asociază cu practicile
superstiţioase ale Evului Mediu. Acest fel de a gândi este nerealist. Noi nu ne
putem concentra numai asupra unui aspect din două opuse unul altuia, doar
pentru simplul fapt că ne este nouă mai uşor de acceptat şi pur şi simplu să
ignorăm celălalt pentru că este greu de acceptat.
Opusul căldurii este frigul, dat amândouă sunt reale. Opusul binelui este
răul; amândouă sunt reale. Tocmai în acelaşi fel sunt reale şi binecuvântările
dar şi blestemele.
Slujirea mea mă aduce în contact cu creştini din diferite medii, din multe
ţări diferite. Am constatat că majoritatea oamenilor lui Elohim nu ştiu cum să
deosebească binecuvântările de blesteme. Mulţi creştini care ar trebui să se
bucure de binecuvântări, suferă de fapt de blesteme. Pentru aceasta există
două motive principale: în primul rând, ei pur şi simplu nu ştiu cum să
recunoască ce este o binecuvântate sau un blestem, sau cum să le
deosebească: în al doilea rând, dacă se află sub un blestem, ei nu înţeleg pe ce
bază pot fi eliberaţi.
Elohim este singura şi suprema sursă a tuturor binecuvântărilor, chiar dacă
acestea pot veni la noi prin multe canale. De asemenea, blestemele vin adesea
de la Elohim, dar El nu este unica sursă. Mai târziu, ne vom ocupa şi de alte
surse de blesteme.
Blestemele care vin de la Elohim sunt una din căile Sale principale de a
aduce judecată asupra celor răzvrătiţi, necredincioşi şi neevlavioşi. Istoria
omenirii ne oferă un raport lung şi trist cu privire la lucrarea şi efectele
blestemelor lui Elohim, pronunţate asupra unor astfel de oameni.
De-a lungul anilor a venit la modă să sugerăm că există o diferenţă intre
Vechiul Testament şi Noul Testament. Conform acestei interpretări. Vechiul
Testament îl descrie pe Elohim ca un Elohim al mâniei şi judecăţii, iar Noul
Testament îl descrie ca pe un Elohim al dragostei şi îndurării. Totuşi, cele
două fenomene sunt în concordanţă unul cu celălalt. Fiecare Îl descrie pe
Elohim ca fiinţă, care este în acelaşi timp un Elohim al îndurării şi al judecăţii.

23 
 
 Relatarea cuceririi Yericho - lerihonului cuprinsă în capitolul 6 din cartea
Y’shoshua – losua, combină aceste două laturi ale atitudinilor Elohim atât de
viu şi dramatic ca nici un alt pasaj din Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul
Testament, în timp ce oraşul Yericho - lerihon a pierit sub o singură judecată
cuprinzătoare a lui Elohim, prostituata Raliav cu întreaga ei familie a scăpat
neatinsă. Relatarea biblică ne indică chiar mai mult, că mai târziu Raliav a
devenit soţia lui Salmon, una din căpeteniile tribului Y’hudah - Iuda şi a
ocupat un loc in genealogia din care urma să vină Ha’Maschiach (vezi
Matit’yahu (Matei )1.5)
În Romim (Romani) 1.17-18 rabbi Sh’aul explică faptul că Ha’B’sorah -
Evanghelia conţine suprema revelaţie a acestor două aspecte ale lui Elohim,
atât îndurarea, cât şi judecata Lui:

¾ 17, Deoarece în ea (Ha’B’sorah) este descoperită o dreptate a lui Elohim

prin credinţă şi care duce la credinţă ...

¾ 18. Mânia lui Elohim se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a
lui Elohim şi oricărei nedreptăţi a oamenilor ...

Pe de o parte, îndurarea lui Adonay oferă neprihănirea Lui, pe care El o

împărtăşeşte acelora care primesc în credinţă jertfa înlocuitoare a lui
Ha’Maschiach pentru noi. Totuşi, jertfa este în acelaşi timp şi revelaţia finală
a mâniei lui Elohim, vărsată asupra lui Ha’Maschiach când El S-a identificat
cu păcatul omului. Creştinii care pun sub semnul întrebării realitatea
judecăţii lui Adonay asupra păcatului ar trebui să chibzuiască din nou
semnificaţia răstignirii. Nici chiar Y’shua nu a putut face păcatul acceptabil în
ochii lui Elohim, ci a trebuit să sufere revărsarea deplină a mâniei Lui.
Mai departe, în Romim (Romani) 11.22, rabbi Sh’aul prezintă din nou aceste
două aspecte ale atitudinii lui Elohim unul lângă celălalt:

¾ Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Adonay ...

Ca să obţinem o imagine corectă despre Adonay, noi trebuie să păstrăm

întotdeauna ambele aspecte ale caracterului Său înaintea noastră.

24 
 
Binecuvântările vin din bunătatea Lui, dar judecăţile vin din asprimea
[severitatea] Lui. Amândouă sunt reale în mod egal.
În Mishley (Proverbe) 26.2. Shlomoh clarifică faptul că există întotdeauna
un motiv pentru fiecare blestem:

¾ Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu-şi
atinge ţinta blestemul neîntemeiat.

Acest principiu are o aplicaţie dublă. Pe de o parte, un blestem nu poate

avea efect până nu există o cauză pentru el. Pe de altă parte, contrariul este de
asemenea adevărat. Oriunde este un blestem la lucru, există şi o cauză pentru
el. Căutând să ajut oamenii să obţină eliberare de blestem, am învăţat din
experienţă că este adesea de ajutor ca mai întâi să descopăr cauza
Cele 68 de versete din D’varim (Deutemom) 28, care sunt dedicate numai
temei binecuvântărilor şi blestemelor, descoperă cauza primară a fiecăruia. În
versetele 1 şi 2 din acest capitol, Mosheh se ocupă de cauza binecuvântărilor:

¾ 1. Dacă vei asculta cu atenţie de glasul Lui Adonay Dumnezeul tău,

dând atenţie şi împlinind toate
poruncile Lui,..

¾ 2. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi

de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul
Lui Adonay Dumnezeul tău.

Mai literal, prima parte ar putra fi tradusă astfel: "Dacă tu vei asculta
ascultând de vocea Lui Adonay Dumnezeul tău . . ." Repetarea verbului "a
asculta" adaugă un accent suplimentar. Mai simplu, condiţiile pentru a te
bucura de binecuvântări ar fi: în primul rând, să asculţi vocea lui Elohim; în
al doilea rând, să faci ceea ce spune El.
Acestea au fost cerinţele de neschimbat pentru trăirea în relaţie de legământ
cu Elohim. În Sh’mot (Exod) 19.5. când Elohim se pregătea să intre în primul
Său legământ cu Yisrael pe muntele Sinai, El a spus:

¾ Acum, daci veţi asculta glasul Meu, şi dacă veţi ţine legământul Meu,
veţi fi ai Mei dintre toate popoarele..

25 
 
 Cerinţele de bază erau să asculte de vocea lui Elohim şi să respecte condiţiile
legământului Său.
Sub Ha’rit Ha’Chadashah - Noul Legământ, în Yochanan (loan) 10.27,
Ha’Maschiach îi descrie în mod asemănător pe aceia pe care El îi recunoaşte
ca pe "oile Sale" -adică adevăraţii Săi ucenici.

¾ Oile Mele ascultă glasul Meu ... ele vin după Mine.

Cerinţele de bază sunt încă aceleaşi şi astăzi: să auzi vocea Lui Elohim şi să-L
urmezi pe El în ascultare.
Auzirea vocii Lui Elohim ne duce dincolo de îndeletniciri religioase sau de
reguli formale. Nimic nu este mai unic şi distinctiv decât glasul unei
persoane. Auzirea glasului Lui Adonay implică o relaţie intimă cu El în care
El poate să ne vorbească fiecăruia dintre noi personal.
Elohim nu vorbeşte în acest fel urechilor noastre fizice, sau minţilor noastre
naturale. Comunicările sale sunt Duh către duh, adică prin Duhul Său către
duhul nostru. Astfel lansat, glasul Său pătrunde în cele mai interioare
adâncimi ale fiinţei noastre. De acolo, vibraţiile lui sunt resimţite în fiecare
domeniu al personalităţii noastre.
Elohim poate să vorbească în acest fel prin Kitvey Ha’Kodesh - Biblie, sau
El poate să împărtăşească un cuvânt de revelaţie directă.

Numai citirea lui Kitvey Ha’Kodesh - Bibliei, totuşi, nu este suficientă în

sine, până ce cuvintele din paginile ei nu sunt transformate de Ruach Ha’
Kodesh - Duhul Sfânt într-o voce vie.

Numai o relaţie de acest fel cu Elohim ne califică cu adevărul pentru

binecuvântările pe care El le-a promis acelora care aud şi ascultă glasul Lui.
Mai departe în D’varim (Deuteronom) 28.15. Mosheh afirmă care este cauza
primară a tuturor blestemelor:

¾ Dar, daci nu vei asculta de glasul Lui Adonay Dumnezeul tău, dacă nu
vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate rânduielile Lui, pe
care ţi le poruncesc astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine
şi de care vei avea parte.

26 
 
 Cauza blestemelor este exact contrariul celei care produce binecuvântare.
Binecuvântarea rezultă din a auzi vocea lui Elohim şi a face ceea ce spune El.
Blestemul rezultă din a nu auzi vocea lui Elohim şi a nu face ceea ce spune El.
Acest refuz de a auzi şi a asculta vocea lui Elohim, poate fi rezumat într-un
singur cuvânt: rebeliune - nu împotriva omului, ci împotriva lui Elohim.
În D’varim (Deuteronom )28, Mosheh dă de asemenea o listă cuprinzătoare
a diferitelor forme pe care le iau atât binecuvântările cât şi blestemele.
Binecuvântările sunt enumerate de la versetul 3 până la 13, blestemele de la
versetul 16 până la 68.
Oricine caută să înţeleagă acest subiect în întregime ar trebui să studieze cu
grijă acest capitol în întregime.
Pornind de la propriile mele studii, am încercat să fac două liste care rezumă
binecuvântările şi blestemele în ordinea în care sunt ele menţionate. Lista de
binecuvântări pe care eu v-o propun este următoarea:

¾ Înălţare
¾ Sănătate
¾ Fertllltllitate
¾ Prosperitate
¾ Biruinţă
¾ Favoarea (bunăvoinţa) lui Adonay

"Fertilitate" nu este un cuvânt obişnuit, dar el încearcă să descrie condiţia în

care fiecare domeniu din viaţa unei persoane este fertil şi aducător de roade.
Acest cuvânt include familie, vite, grăne, afaceri şi exercitarea talentelor
creative. Toate acestea ar trebui să oglindească binecuvântarea lui Adonay
într-un fel potrivit.
În lista sa cu blesteme din versetele 16 până la 68, Mosheh intră mult mai
mult în detalii decât în căzul binecuvântărilor. Totuşi în mod esenţial,
blestemele sunt contrariul binecuvântărilor.
Aici este sumarul meu pe care vi-l propun:

¾ Umilire
¾ Sterilitate
¾ Boli mintale si fizice
¾ Destrămarea familiei

27 
 
 ¾ Sărăcie
¾ Înfrângere
¾ Apăsare
¾ Eşuare
¾ Dizgraţia lui Elohim

Mai înainte, în versetul 13 Mosheh concluzionase lista sa de binecuvântări

cu două imagini foarte vii. Fiecare din noi ar face foarte bine dacă ar chibzui
cum pot fi aplicate aceste imagini în vieţile noastre proprii.
Mai întâi, Mosheh spune în D’varim (Deuteronom) 28.13:

¾ Domnul te va face sa fii cap, nu coada.

Odată l-am rugat pe Elohim să-mi arate cum s-ar aplica aceasta în viaţa
mea. Am simţit ca El mi-a dat următorul răspuns: capul ia deciziile iar coada
doar se târăşte împrejur.
Am fost lăsat să decid ce rol vroiam să joc. Acţionam eu oare ca un cap,
având sub control fiecare situaţie, luând deciziile potrivite, văzându-le duse
până la capăt cu succes'? Sau jucam de fapt numai rolul de coadă, fiind târât
împrejur de forţe şi circumstanţe pe care nu le "înţelegeam şi nu le puteam
controla”
Ca să se poată face înţeles, Mosheh foloseşte o a doua expresie. D’varim
(Deuteronom) 28.13:

¾ ... totdeauna vei fi deasupra, şi niciodată nu vei fi dedesubt.

Aceasta poate fi ilustrată printr-o întâlnire dintre doi creştini care se cunosc:
"Cum iţi mai merge'.'" întreabă primul.
"În împrejurările acestea", răspunde al doilea, "nu o duc rău."
"Mă bucur de aceasta" răspunde primul. "Dar totuşi, ce cauţi tu sub
împrejurări?"
Aceste ilustraţii ale lui Mosheh ne confruntă cu o posibilitate de
autoevaluare. Trăiesc eu ca un cap, sau ca o coadă? Trăiesc eu sub
circumstanţele mele sau deasupra lor?
Răspunsurile pe care le dăm ne vor ajuta să vedem cât de mult ne
bucurăm, de fapt, de binecuvântarea lui Elohim.

28 
 
 Capitolul cinci
ŞAPTE INDICII PENTRU UN BLESTEM

Prin observaţii personale şi experienţă, am alcătuit următoarea listă de

şapte probleme care indică faptul că este vorba despre un blestem.
Când am comparat lista mea cu cea a lui Mosheh din D’varim
(Deuteronom) 28 am fost impresionat de corespondenţa apropiată dintre ele.

1. Criză mintala sau/şi emoţională

2. Boli repetate sau cronice (in special cele ereditare)
3. Sterilitate, tendinţă de avort spontan sau probleme feminine legate
de aceasta
4. Criza căsnciei şi destrămarea familiei
5. Insuficienţă financiară continuă
6. A fi "înclinat spre accident"
7. O istorie a unor sinucideri şi decese nefireşti sau timpurii

Prezenţa a numai una sau două din aceste probleme nu ar fi în mod necesar
suficiente, prin ele însele să stabilească concludent lucrarea unui blestem. Dar
când mai multe din aceste probleme sunt prezente sau când una din ele tinde
să revină în mod repetat, atunci probabilitatea unui blestem creşte
proporţional. Totuşi, în ultimă instanţă Ruach Ha’ Kodesh - Duhul Sfânt e
singurul care poate să se îngrijească de un "diagnostic" absolut precis.

¾ 1.Criză mintală şi/sau emoţională

Expresiile corespunzătoare din D’varim (Deuteronom) 28 sunt: nebunie,

înnebunire (versetele 28 şi 34); tulburarea inimii (versetele 20 şt 28); o inimă
fricoasă şi un suflet îndurerat (versetul 65).
Domeniile descrise ca fiind afectate sunt: inima, sufletul sau mintea. Cu alte
cuvinte, citadela lăuntrică a personalităţii umane a fost atacată de forţe
invadatoare, ostile.
Astfel de oameni nu mai au control deplin asupra propriilor lor gânduri,
emoţii şi reacţii.
Poate că ei sunt "obsedaţi" de un spectru lăuntric care îi ironizează în mod
continuu, spuându-le: "Tu pierzi controlul... nu mai există nici o speranţă
pentru tine... mama ta a sfârşit într-un spital de boli mintale, iar tu vei fi
următorul!"

29 
 
 Am fost uimit să descopăr cât de mulţi creştini trec prin aceste lupte
interioare. Adesea ei nu îşi recunosc problemele în faţa altora- sau chiar a lor
inşile - din cauza fricii că aceasta ar fi o deziere de credinţa lor.
Cele două cuvinte cheie sunt "confuzie" şi "depresiune". De cele mai multe ori
acestea îşi au rădăcinile în vreo formă de implicare în ocult. Adesea este
vorba despre o activitate demonică. În majoritatea cazurilor, totuşi, este
necesar să te ocupi de implicarea în ocult şi sa revoci blestemul care a
rezultat, înainte ca demonii să poată fi daţi afară.

¾ 2. Boli repetate sau cronice (în special cele ereditare)

Expresiile corespunzătoare din D’varim (Deuteronom) 28 sunt

numeroase:
ciumă (versetul 21), tuberculoză (22), febră cu căldură
arzătoare (22), inflamaţie (22), bubă rea "de care nu vei putea să te
vindeci" (27. 35), tumori (27), râie (27), mâncărime incurabilă (27), orbire (28),
răni mari şi îndelungate, boli grele şi persistente (59), toate felurile de boli şi
răni (6l).
Această listă nu indică în mod necesar că fiecare formă de boală sau
afecţiune este rezultatul direct al unui blestem.
Totuşi, există câteva cuvinte cheie care apar: boală incurabilă,
extraordinară, persistentă, prelungită. Acestea servesc ca nişte semnale de
avertizate. Ele crează ce am putea numi "atmosferă de blestem". Ele
sugerează că se află la lucru nişte forţe rele şi răuvoitoare.
Există şi un alt termen medical care nu este folosit explicit în D’varim
(Deuteronom) 28, dar care are un înţeles asemănător. Acesta este "malign"
sau "malignitate".
Definiţia primară a cuvântului "malign" din dicţionarul englezesc Collins
este "a avea sau a arăta în o dorinţă de a produce suferinţă altora". Evident
aceasta descrie mai curând o persoană decât doar o condiţie fizică. Chiar mai
mult decât cuvintele din paragraful anterior, acest cuvânt sugerează o
inteligenţă rea, răuvoitoare.
Folosirea de către noi a unui astfel de termen indică o recunoaştere
inconştienţă că avem de-a face cu factori care nu sunt pur fizici.

Un alt termen foarte semnificativ, folosit în legătură cu anumite feluri de

boală, este "ereditar". Acest cuvânt descrie o stare care trece din generaţie în
generaţie.
Aceasta este unul din cele mai obişnuite şi mai tipice caracteristici ale
faptului că un blestem este la lucru. Din acest motiv, ori de câte ori sunt rugat
să mă rog pentru cineva care are o problemă fizică ereditară, sunt

30 
 
întotdeauna deschis pentru posibilitatea de a mă confrunta cu efectele unui
blestem.
Cam pe la vârsta de şaizeci de ani, un prieten de-al meu care este pastor, a
dezvoltat o stare care a fost diagnosticată ca fiind hemocromatoză, care este o
boală care face ca pacientul sa producă prea mult fier în sânge, depunându-1
în special în organele vitale şi anume ficatul şi inima. Tatăl lui a murit de
aceiaşi boală la vârsta de şaizeci şi şapte de ani. Doctorul a declarat boala ca
fiind ereditară şi incurabilă ce ameninţa viaţa pacientului, în fiecare
săptămână el trebuia să aibă o venisecţie (flebotomie) de modă veche.
După multă rugăciune, în special a uneia din grupele de rugăciune,
prietenul meu a stat în faţa adunării sale într-o slujbă de duminică dimineaţa
şi a făcut o afirmaţie simplă, ne-emoţională:

“în numele lui Y’shua Ha’Mashiach eu mă eliberez de orice moştenire rea

din partea tatălui meu”.

El a fost imediat vindecat pe deplin. De atunci au trecut cinci ani. El nu a

mai primit nici un alt tratament şi nu a mai existat nici o revenire a problemei
sale.
În comentariile anterioare m-am abţinut în mod intenţionat să sugerez că
orice boală specifică este întotdeauna de atribuit unui bluestem.
În multe din bolile menţionate, este foarte probabil să fie vorba despre un
blestem la lucru, dar, fără vreo altă dovadă în plus, ar fi greşit să afirmăm că
este neapărat astfel. Există doar un singur "expert" al cărui diagnostic este
final, şi acesta este Ruach Ha’ Kodesh - Duhul Sfânt. Noi trebuie să fim
întotdeauna conştienţi de dependenţa noastră faţă de El.

¾ 3. Sterilitate, tendinţe legate de aceasta ,de avort spontan sau

probleme feminine

Expresia cheie pentru aceasta este din D’varim (Deuteronom) 28. şi anume:

¾ "Rodul trupului tău . . . toate vor fi blestemate" (versetul 18).

Acest blestem poate afecta oricare din diferitele organe sau funcţiuni
implicate în reproducere. Ruth şi cu mine am slujit la sute de femei ale căror
infirmităţi se încadrau în această categorie a "problemelor feminine".
Acestea includeau: incapacitatea a concepe, tendinţă de avort spontan, lipsa
menstruaţiei, menstruaţie neregulată, dureri menstruale epuizante
,frigiditate, chisturi, tumori sau alte defecte de creştere sau structurale
afectând oricâte din diferitele organe care au legătură cu procesul de
reproducere. Destul de des acest fel de blestem afectează familii întregi, cu
31 
 
rezultatul că toate, sau aproape toate, femeile dintr-o familie pot fi chinuite
de probleme de acest fel.
Ruth şi cu mine ne-am stabilit un principiu: să nu slujim unor asemenea
oameni fără să-i instruim mai întâi asupra naturii şi cauzelor blestemelor şi
apoi să ne rugăm cu ele pentru eliberare în multe cazuri aceasta a produs
vindecare şi întregire în zonele afectate, fără vreo rugăciune specifică de
vindecare.
Următoarea scrisoare ilustrează rezultatele care pot urma când blestemul
sterilităţii este revocat:

¾ Soţul meu şi tu mine suntem căsătoriţi de doisprezece ani şi nu am

fost capabili să avem copii. Analizele medicale au arătat că nu este
nimic în neregulă cu noi din punct de vedere fizic.
În data de 7 iulie 1985, am participat la o întâlnire în Amsterdam la
care vorbeaţi dumneavoastră. Aţi învăţat despre vindecare şi de
asemenea, despre motive din care oamenii nu sunt vindecaţi.
În timp ce dumneavoastră vorbeaţi despre blesteme asupra familiilor.
Domnul a vorbit inimii mele că aceasta era problema în familia mea. În
timp ce conduceaţi pe toată lumea într-o rugăciune de eliberare de sub
orice blestem de peste viaţă lor am avut un sentiment foarte clar de
eliberare din această legătură.
Când am venit pe scenă, dumneavoastră mi-ati cerut să il aduc şi pe
soţul meu pentru rugăciune. Apoi, în timp ce vă rugaţi pentru noi aţi
rostit că blestemul de peste viaţa mea a fost rupt şi când Ruth şi-a pus
mâinile peste pântecele meu ea a spus că eu "nu voi mai fi nici sterilă,
nici neroditoare" întreaga adunare a fost chemată să se ridice şi să se
alăture în rugăciune pentru noi. După această întâlnire, soţul meu şi cu
mine am simţit puternic că Domnul a auzit rugăciunile noastre.

După doi ani şi jumătate, în altă adunare publică din Anglia, acest cuplu a
venit sus pe scenă ca să ne arate frumosul băieţel care era manifestarea
binecuvântării care a înlocuit blestemul de sterilitate din vieţile lor.
Legătura dintre probleme menstruale şi un blestem este adusă la lumină de
o altă scrisoare, datată 22 decembrie 1587, de la o doamnă creştină aflată în al
patrulea deceniu al vieţii ei, care slujea pe Adonay în Asia de sud-est.

¾ În 1985 am împrumutat un set de casete care fuseseră înregistrate în

Singapore, printre care era şi mesajul lui Derek Prince "Binecuvântări şi
blesteme".
După ce am ascultat acest mesaj, într-una din nopţi stăteam în
întuneric în camera mea şi am spus rugăciunea de la sfârşitul casetei cu

32 
 
 toate ca nu eram constientă de nimic deosebit. M-am gândit doar că
daca există ceva eu vroiam să fiu liberă de acel lucru.
Nu am devenit imediat conştienta de vreo schimbare, cu toate că
ceva se întâmplase, al cărei semnificaţie nu avea să-mi vină în minte
decât mas târziu. Elohim m-a îndemnat la scurt timp după aceasta să-
mi notez în agenda mea când am avut ciclul. Aceasta era ceva ce nu am
mai făcut niciodată înainte, pentru că nu aveam ciclu în mod regulat de
când a început prima oară la vârsta de treisprezece ani. De aceea îşi
avea prea puţin rostul ţinerea unei evidente. Ciclurile mele au fost de
fapt atât de neregulate încât am trecut prin şase, opt sau zece luni, fără
să am măcar unul.
În legătura cu această problemă am fost la medici de când aveam
douăzeci de ani. Mi s-au dat medicamente (fără rezultate) şi multe
sfaturi neînţelepte şi neevlavioase.
M-am rugat pentru starea mea, dar nu prea serios - poate pentru că
eram singură - dar mi s-a spus că eu voi experimenta un anume
disconfort şi neregularitate în metabolismul meu datorită
dezechilibrului hormonal, până ce această situaţie va fi corectată.
Ascultând caseta din nou câteva luni mai târziu, am fost şocată de
afirmaţia lui Derek Prince, şi anume că: "aproape toate, dacă nu toate
tulburările menstruale sunt rezultatul unui blestem". Mi-am dat seama
că în timp ce căutam în agenda mea şi verificam datele, ciclurile
fuseseră perfect regulate (cicluri de 28 de zile) de când m-am rugat
acea rugăciune în august 1985.
Eram uimită să constat că am fost vindecată şi că Elohim a fost cel
care m-a îndemnat să notez dotele perioadelor mele.
Reflectând la viaţa mea, întrebându-mă pe unde a putut intra
blestemul, pentru că nici un blestem nu poate să se coboare peste tine
fără o cauză, mi-am adus aminte că în anii mei de liceu (între 13 şi 17
ani) menstruaţia era în mod general considerată ca blestem de către
mine şi cele de-o seamă cu mine. Cu siguranţă, aceasta confirmă faptul
că şi moartea şi viaţa sunt în puterea limbii" Mishley (Proverbe) 18.21.
De atunci, din luna august 1985, am ţinut în mod regulat evidenţa
şi am constatat că ciclul meu este în mod constant de 27-29 zile. De
asemenea, greutatea mea care mai înainte fluctuase, a rămas stabilă.

Este important să vedem - ca şi Miryam din capitolul 2 - că această doamnă

nu s-a rugat pentru vindecare fizică. Ea pur si simplu s-a eliberat pe sine de
un blestem, iar vindecarea a urmat ca o consecinţă.

33 
 
 În acest domeniu al funcţiilor de reproducere există şi un alt indiciu
obişnuit al faptului că un blestem este la lucru: un copil care se naşte cu
cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului, uneori chiar de mai multe ori.
Destul de des aceasta poate să ducă la moartea copilului la naştere, acolo
unde trebuia să fie o nouă viaţă.

¾ 4. Criza căsniciei şi destrămarea familiei.

Un efect al blestemului în acest domeniu este descris în D’varim

(Deuteronom) 28.41:

¾ Vei naşte fii şi fiice, dar nu vor fi ai tăi, căci se vor duce în robie.

Nenumăraţi părinţi din generaţia actuală au experimentat acest blestem. Ei

au văzut fiii şi fiicele lor luaţi captivi de către o subcultură rebelă dedicată
drogurilor, sexului, muzicii satanice şi fiecărei forme de ocultism.
În Malachi (Maleahi) 4.5-6, prorocul descrie o imagine întunecată a stării
lumii, chiar înainte de încheierea acestui veac:

¾ 5. Iată, vă voi trimite pe prorocul Iile, înainte de a veni

ziua lui Elohim, ziua aceea mare şi înfricoşătoare.
¾ 6. El va întoarce inima părinţilor spre copil şi inima
copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea,
să lovesc ţara cu blestem.

Malachi descrie o forţă rea care lucrează, înstrăinând părinţii de copii şi

producând prăbuşirea relaţiilor de familie. El avertizează că până când nu
intervine Elohim, acest blestem care distruge viaţa de familie va fi extins
asupra întregului pământ, aducând dezastrul în urma lui.
Malachi a pus degetul său pe cea mai importantă problemă socială a culturii
noastre contemporane. Trebuie să vedem aceasta ca pe acţiunea unui blestem,
care este responsabil pentru chinurile căminelor sfâşiate de certuri, căsniciile
rupte şi familiile dezintegrate. Poate cea mai precisă expresie pentru a descrie
forţa responsabilă pentru toate acestea este "înstrăinarea". Aceasta apare între
soţi şi soţii, părinţi şi copii, fraţi şi surori şi între toţi ceilalţi care ar trebui să
fie uniţi prin legăturile de familie. Scopul ei este distrugerea familiei.
Situaţia nu este niciodată disperată pentru aceia care vor accepta sfatul lui
Elohim. Există un remediu. In primul rând, trebuie să ne confruntăm cu
faptul că există un blestem care lucrează. Apoi trebuie să facem paşii indicaţi
de Kitvey Ha’Kodesh - Biblie ca să revocăm blestemul şi si îi eliberăm pe

34 
 
captivii acestuia. Am văzut familii transformate şi restaurate prin aceste
mijloace.

¾ 5. Insuficienţi financiară continuă

În legătură cu acest subiect, există două expresii în D’varim (Deuteronom)

28:

¾ Coşniţa şi covată ta vor fi blestemate (versetul 17);

¾ Nu vei prospera în căile tale sau nu vei avea succes în orice ai face
(versetul 29).

Manifestarea deplină a acestui blestem este totuşi cel mai ilustrativ

prezentată în versetele 47-48:

¾ 47. Pentru că, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Lui
Adonay Dumnezeul tău cu bucurie şi cu dragă inimă,
¾ 48. vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate,
vrăjmaşilor tăi, pe care Elohim îi va trimite împotriva ta,

Mosheh prezintă aici două alternative contrare. Versetul 47 descrie voinţa

lui Elohim pentru poporul Său ascultăror: "să slujeşti Lui Adonay Dumnezeul
tău cu bucurie şi cu dragă inima ... în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor".
O altă traducere ar fi; "să slujeşti pe Adonay Dumnezeul tău cu bucurie şi
fericire în timp de prosperitate".
Versetul 48 descrie blestemul cate va veni peste poporul lui Elohim dacă el
este neascultător.
Vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tai,
pe care Elohim îi va trimite împotriva ta.
Luaţi în considerare ceea ce este scris în acest verset: foame, sete, goliciune
şi nevoi de tot felul. Combinaţi toate cele patru elemente într-o singură
situaţie, iar rezultatul poate fi definit într-o singură expresie: sărăcie absolută.
Luate împreună, versetele 47 şi 48 converg spre o singură concluzie:
prosperitatea este o binecuvântare iar sărăcia este un blestem.
Totuşi, de-a lungul secolelor s-a dezvoltat o tradiţie în biserica creştină,
anume că sărăcia este o binecuvântare. Este adevărat că Elohim are o mare
milă pentru cei săraci, şi creştinii ar trebui sa aibe aceeaşi atitudine şi să fie
gata să facă mari sacrificii personale în favoarea lor. Dar Kitvey Ha’Kodesh -

35 
 
Biblia nu sugerează niciodată că Elohim impune sărăcia ca pe o
binecuvântare asupra oamenilor săi credincioşi.
În această privinţă, revelaţia Noului Testament se potriveşte cu cea a
Vechiului Testament. În Korintim 2 (Corinteni2) 9.8. rabbi Sh’aul rezumă
abundenţa aprovizionări lui Elohim pentru creştini.

¾ Şi Elohim poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna

toate din destul, să fiţi plini de orice faptă bună.

În această singură propoziţie scurtă, rabbi Sh’aul repetă cuvintele ca să

accentueze generozitatea aprovizionării lui Elohim pentru copiii Lui.
Cuvântul "umple" sau "plini" apare de două ori. Cuvântul "toate" sau
echivalentul său apare de patru ori: "orice bai", "totdeauna", "toate din destul"
şi "orice faptă bună".
Aceasta este măsura aprovizionării lui Adonay pentru poporul Său. Ea
depăşeşte nivelul suficienţei şi ne ridică la nivelul belşugului unde avem ceva
peste nevoile noastre proprii, ca să slujim nevoilor altora.
Totuşi, ar fi nebiblic să interpretăm sărăcia sau abundenţa după standardele
materialiste ale civilizaţiei contemporane din occident. În Yochanan (loan)
6.38. Y’shua a descoperit motivaţia vieţii Sale pe pământ:

¾ Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a
trimis.

Motivaţia ucenicului trebuie si fie aceeaşi ca a stăpânului, să facă voia lui

Elohim. Din această perspectivă trebuie să fie definită "sărăcia" şi "belşugul".
Sărăcia înseamnă a avea mai puţin decât ai nevoie să faci voia lui Adonai în
viaţa ta. Cu cât mai mare este prăpastia dintre ceea ce ai nevoie şi ceea ce ai
tu, cu atât mai mare este gradul de sărăcie. Pe de altă parte, belşugul
înseamnă să ai tot ceea ce ai nevoie ca să împlineşti voia lui Adonay - şi ceva
pe deasupra ca să dai şi altora. Belşugul lui Adonay nu este ceva prevăzut
pentru noi, să fie risipit numai pentru plăcerea noastră trupească, ci pentru
orice faptă bună, ceea ce înseamnă să împărtăşim cu alţii binecuvântările
harului care au îmbogăţit propriile noastre vieţi.
Când sărăcia şi belşugul sunt interpretate în acest fel, rezultă că nu există
nici un standard absolut care să poată fi aplicat la toţi creştinii.
Standardul pentru fiecare credincios trebuie să fie stabilit în raport cu voinţa
lui Adonay pentru viaţa lui sau a ei.
Aceste concluzii despre sărăcie şi belşug trebuie să fie concretizate mai
departe pe două căi, în primul rând, trebuie să recunoaştem că încrederea în
belşugul potrivit al lui Adonay va fi încercată cu siguranţă. S-ar putea să

36 
 
existe perioade când trebuie să ne mulţumim pe noi înşine cu cea mai simplă
îndestulare. Astfel de perioade ar trebui să fie totuşi temporare. îndată ce
motivele noastre au fost purificate, şi credinţa noastră a trecut de încercare.
Adonay va elibera belşugul Lui în măsura în care El se poate încrede în noi că
îl vom folosi pentru slava Sa.
În al doilea rând, trebuie să recunoaştem că există şi un nivel mai înalt de
bunăstare decât cel material. Când Mosheh a întors spatele bunăstării şi
luxului din Egipt şi s-a stabilit într-un colţ izolat din deşert, scriitorul
Epistolei către Ivrim (Evrei) spune că "el socotea batjocorirea pentru
Ha’Mashiach ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului" Ivrim (Evrei)
11.26. Mosheh nu s-a decis pentru sărăcie. El a schimbat doar bogăţii
materiale pentru bogăţii de un nivel mai înalt.
În acelaşi fel şi astăzi, există un anume fel de creştini care renunţă la
bunăstarea materială în mod intenţionat pentru a-L sluji pe Adonay într-o
situaţie în care bunăstarea ar fi o povară. Adesea, aceasta este o condiţie
esenţială pentru identificarea cu cel sărac şi împovărat de pe acest pământ. În
Mishley (Proverbe) 13.7, Shlomoh compară o astfel de persoană cu una a
cărei bunăstare este numai materială:

¾ Unul face pe bogatul, şi n-are nimic: altul face pe săracul, şi are mari
avuţii.

Există, de asemenea, mulţi creştini în zilele noastre care suferă mizerie şi

persecuţie de dragul lui Y’shua Ha’Mashiach. Se poate ca ei să fi fost
deposedaţi de orice ar putea fi descris ca bunăstare materială, dar în locul
acesteia, ei sunt moştenitorii unei bunăstări de un nivel mai înalt. Cu toate
acestea, acest lucru nu schimbă natura de baza a sărăciei materiale
persistente. Acolo unde aceasta nu este rezultatul direct al dedicării pentru
Y’shua Ha’Mashiach, în mod normal este semnul unui bluestem care
afectează un individ, o familie sau un grup social mai larg.

¾ 6. A fi "înclinat spre accident"

Această expresie descrie o persoană care este înclinată în mod nefiresc spre
accidente personale. Capitolul 28 din D’varim (Deuteronom) nu conţine nici o
menţiune specifică a acestora, deşi este sugerată în expresia "vei bâjbâi în
miezul zilei, ca orbul pe întuneric" (versetul 29).
Unul din efectele caracteristice ale acestui blestem poate fi văzut în ceea ce
noi am putea numi accidente "capricioase". Fata descrisă în capitolul 2, care
şi-a rupt acelaşi picior de trei ori în optsprezece luni, ar fi un exemplu
evident.

37 
 
 Să luăm un alt exemplu: unii oameni sunt buni conducători auto dar ei au
un număr anormal de mare de accidente de automobil în majoritatea
cazurilor, s-ar putea să fie greşeala "celuilalt conducător". Totuşi, accidentele
încă se întâmplă. Un comentariu tipic care identifică acest gen de persoană ar
fi: "De ce mi se întâmplă întotdeauna mie aşa ceva?"
Există şi alte exemple, alese mai mult sau mai puţin întâmplător despre
diferite tipuri de accidente ce pot identifica un blestem aflat la lucru: a-ţi rupe
glezna la bordura trotuarului; a-ţi rupe un dinte într-o bucată moale de fruct;
a trânti uşa la maşină peste un deget (aici poate fi iar "cealaltă persoană"); a
aluneca pe o scară şi a cădea cu capul înainte, suferind mai multe răniri; a
înghiţi un os de peşte şi a te îneca din cauza lui; a-ţi intra în ochi o insectă cate
îţi cauzează o infecţie foarte rară; să fii lovit în faţă de o piatră care este
aruncată de o maşină în trecere; o greşeală chirurgicală pe masa de operaţie
din care rezultă o infirmitate permanentă... şi lista ar putea continua la
nesfârşit.
De cele mai multe ori se pare că există o forţă invizibilă, răutăcioasă care
lucrează împotriva unor astfel de oameni. În momente critice îi împiedică ori
îi face să cadă sau îi impulsionează să facă o mişcare pripită, nechibzuită. În
mod tipic, o asemenea persoană exclamă "nu ştiu cine m-a pus să fac aceasta!"
O remarcă de felul acesta este foarte revelatoare. Indică faptul că persoana
este conştientă că nu are acţiunile ei sub întregul său control, dar în mod clar
ea este afectată de o influenţă necunoscută pe care nu o poate identifica şi
împotriva căreia nu are nici un mod de a se proteja.
Recunoaşterea unei astfel de probleme nu este pur subiectivă. Ea poate fi
determinată şi de către o analiză statistică. Anumite firme de asigurări
folosesc aceste analize ca să identifice oamenii care ar avea riscuri neobişnuit
de mari de asigurare. Ei îşi fixează onorariile în mod corespunzător.

¾ 7. O Istorie a unor sinucideri şi decese nefireşti sau timpurii

Referinţele la decese nefireşti sau timpurii din D’varim (Deuteronom) 28

sunt prea numeroase ca să le analizăm pe toate. Un blestem care ia această,
formă nu atinge doar un singur individ, ci o unitate socială mai largă, cum ar
fi o familie sau un trib. De asemenea, în mod normal, continuă dintr-o
generaţie în alta. Multe culturi diferite au recunoscut o forţă aflată la lucru în
istoria omenirii, care urmăreşte fară milă membrii unei familii sau ai unui
clan până când în final îi distruge. Vechii greci au dat acestei forţe statutul de
zeiţă, numind-o Nemesis. Alte culturi au folosit diferite alte denumiri. La
baza concepţiilor păgâne există o realitate obiectivă.
Destul de des, oamenii care sunt afectaţi de acest fel de bluestem
experimentează o puternică senzaţie de prevestire sau presimţire rea. Ei simt

38 
 
ceva întunecat şi rău care se află pe cale în faţa lor, dar ei nu ştiu cum să îl
evite. Un comentariu tipi car putea fi următorul: “Ei bine, aceasta s-a
întâmplat tatălui meu şi presupun că eu sunt următorul pe listă”.
Un simptom obişnuit al acestui blestem este acela că oamenii îşi fixează
date pentru propriile lor decese: “ Eu ştiu că nu voi putea ajunge la vârsta de
45 de ani ” sau “ Toţi bărbaţii din familia mea au murit de tineri ”. Ei implică
în această afirmaţie,chiar dacă nu o spun direct, că aceasta va fi soarta lor. Ei
au un fel de credinţă negativă care acceptă moartea, dar refuză viaţa.
Lista de mai sus cu cele şapte indicii ale unui blestem nu este completă.
Ar mai putea fi adăugate şi altele. Probabil că ai citit destul până acum încât
poţi să te orientezi asupra situaţiei tale.
Sunt posibile diferite reacţii. De exemplu, s-ar putea să nu ai nici o îndoială
despre natura problemei tale. Tu ai identificat în mod clar una sau mai multe
indicii ale unui blestem care se aplică în viaţa ta sau a familiei tale.
În mod alternativ, tu poate ai un sentiment nedefinit, că un blestem este la
lucru, dar tu nu poţi indica forma precisă pe care o ia acesta. Tu te simţi ca o
persoană descrisă în primul capitol. Tu ai simţit umbra întunecată a
trecutului, dar tu nu îi cunoşti sursa. Sau tu ai văzut acelaşi braţ lung şi rău la
lucru în diferite situaţii, dar el lucrează în spatele unei văl pe care tu nu ai fost
în stare să îl dai la o parte.
În ambele situaţii, tu te vei întreba pe tine însuţi: "Cum a putut să mi se
întâmple mie aşa ceva? Care este sursa problemei mele?" Aceasta înseamnă
că este timpul să treci la secţiunea a doua. Această secţiune explică multe din
cele mai obişnuite surse ale unui blestem. Dacă tu poţi descoperi odată cauza
problemei tale specifice, atunci vei fi într-o poziţie mult mai bună pentru a te
ocupa cu ea în mod eficient.

39 
 
 SECŢIUNEA A DOUA
NICI UN BLESTEM FĂRĂ O CAUZĂ

Modul de acţiune al binecuvântărilor şi blestemelor în viaţa noastră nu este

întâmplător şi incalculabil. Dimpotrivă, ambele acţionează potrivit unor legi
veşnice şi neschimbătoare. Pentru o înţelegere corectă a acestor legi trebuie să
privim din nou în Biblie.
În Mishley (Proverbe) 26.2, Shlomoh stabileşte acest principiu cu privire la
blesteme: blestemul neîntemeiat nu-şi atinge ţinta, în spatele fiecărui blestem
care vine asupra noastră există o cauză. Dacă se pare că ne aflăm sub un
blestem, ar trebui să-i stabilim cauza. Atunci vom fi în măsură să acţionăm în
mod potrivit împotriva lui. De asemenea, aceasta vă va linişti cu privire la
acea întrebare care vă roade: "De ce mi se întâmplă întotdeauna aceste lucruri
numai mie?"
Această secţiune dezvăluie cauzele celor mai importante blesteme care
afectează în mod obişnuit vieţile noastre. După ce o veţi citi, veţi fi mai
capabili să aplicaţi remediul lui Elohim care este prezentat în secţiunea a
treia.

40 
 
 Capitolul şase
DUMNEZEI FALŞI

În capitolele anterioare am stabilit două fapte importante cu privire ta

blestemele care vin de la Elohim, în primul rând, ele sunt una din căile
principale prin care El aduce judecată asupra celor rebeli şi neevlavioşi. În al
doilea rând cauza de bază a unor astfel de blesteme este eşuarea în a auzi
glasul lui Elohim şi a face ceea ce spune El : sau într-un singur cuvânt simplu,
neascultare.
Neascultarea se poate manifesta în diferite forme. De aceea, este normal să
întrebăm : care sunt principalele forme de neascultare care provoacă în mod
special blestemul lui Elohim?
Kitvey Ha’Kodesh nu ne lasă cu nici un fel de îndoială cu privire la răspuns.
Acea formă de neascultare care în modul cel mai sigur şi inevitabil provoacă
blestemul lui Adonay, este încălcarea primelor două din cele zece porunci,
care sunt afirmate în Sh’mot (Exod) 20.1-5:

¾ 1. Atunci Elohim a rostit toate aceste cuvinte, spunând:

¾ 2. "Eu sunt Adonay Dumnezeul tău, care te-a scos din tara Egiptului,
din casa robiei.
¾ 3. Să nu ai alţi dumnezeu afară de Mine.
¾ 4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a
lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ,
sau în apele mai jos decât pământul.
¾ 5. Să nu te închini înaintea ior şi să nu le slujeşti; căci
Eu, Adonay Dumnezeul tău, sunt un Elohim gelos,
care pedepsesc nelegiuirea părinţilor tn copil până la a
treia şi la a patra generaţie a celor ce Mă urăsc.

Care sunt cele două păcate specificate aici? Primul este recunoaşterea
oricărui alt dumnezeu înaintea sau alături de Adonai. Nu ajunge să-L
recunoaştem pe Adonai ca primul sau cel mai mare dintre toţi dumnezeii.

41 
 
Noi trebuie să recunoaştem faptul că El este singurul Elohim adevărat. Nu
este nici un altul alături de El.
In Y’sha’yah’u (Isaia) 45.21. Elohim declară, accentuând puternic:

¾ "Nu este un alt Elohim alături de Mine. Eu sunt singurul Elohimdrept şi

Mântuitor, altul afară de Mine nu este."

Al doilea păcat descris în porunca a doua este să-ţi faci orice fel de
reprezentare artificială a lui Elohim şi să-i aduci închinare. În Romim
(Romani) 1.20-23. apostolul rabbi Sh’aul analizează ce este implicat în
încălcarea acestor porunci:

¾ 20. Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se
văd lămurit, de la creerea lumii, fiind înţelese de minte, prin lucrările
făcute de El, aşa că nu se pot dezvinovăţi,
¾ 21. Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Elohim, nu L-au slăvit ca Elohim,
nici nu l-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără
pricepere s-a întunecat
¾ 22. Zicând că sunt înţelepţi, au înnebunit
¾ 23. şi au schimbat slava Elohimului nepieritor, într-o icoană care
seamănă cu omul supus putrezirii, păsări, animale cu patru picioare şi
reptile.

Aceia care recunosc dumnezeii falşi şi practică închinarea la idoli au

respins în mod intenţionat revelaţia clară a lui Elohim, vizibilă pentru ei prin
întreaga creaţie. În loc de aceasta ei au ales să se închine idolilor care se strică
în timp. Mai întâi au luat formă de om, dar mai apoi, au trecut la păsări, apoi
la animate şi în final la reptile. Acestea descriu exact practicile din vechiul
Egipt. Trei din zeii lor cei mai importanţi erau vulturul, şacalul şi şarpele
cobra.
Minţile noastre omeneşti înţeleg cu greu dauna îngrozitoarea a închinării la
idoli. Adevăratul Elohim, revelat mai întâi în creaţie şi apoi mai pe deplin în
Scriptură, este sfânt, măreţ, glorios şi atotputernic. A-L reprezenta pe El în
asemănare cu orice fiinţă creată - fie că este omenească sau animală -
înseamnă să-i oferi Lui o insultă intenţionată. Este o provocare plănuită a
mâniei Lui.

42 
 
 Permiteţi-mi să ilustrez acest lucru printr-un exemplu dur. Presupuneţi că
cineva ar găsi un gândac de bucătărie târăndu-se pe duşumea, l-ar fotografia,
şi apoi ar pune această fotografie deasupra titlului: Derek Prince. Eu aş
interpreta acest lucru, în mod sigur, ca o insultă îndreptată în mod intenţionat
împotriva mea. Cu cât mai nemăsurat de rău este o astfel de insultă adusă lui
Elohim de către aceia care dau Numele Său nu numai celei mai nobile dintre
creaturile Sale, ci chiar acelora care sunt cele mai infime.
Judecata lui Elohim pentru încălcarea acestor prime două porunci poartă
semnul caracteristic al unui blestem: el se continuă din generaţie în generaţie,
cel mult până la a patra generaţie în unele naţiuni şi în unele culturi, practica
închinării la dumnezeii falşi merge înapoi peste sute şi chiar mii de ani,
efectul extinzându-se în timp, de mai multe ori.
O persoană care vine dintr-un astfel de trecut, moştenitor al un blestem,
poate fi comparat cu o buruiană plantată în viaţa lui, care îl leagă pe acesta de
forţe satanice din afata lui. Această buruiană are două feluri de rădăcini: o
rădăcină pivotantă lungă, care merge drept în jos, şi alte rădăcini laterale mai
puţin puternice care se intind în direcţii diferite. Rădăcina pivotantă
reprezintă influenţa strămoşilor care s-au închinat dumnezeilor falşi.
Rădăcinile laterale reprezintă alte influenţe la care persoana s-a expus în
timpul propriei vieţi, fie prin diferite păcate pe care le-a comis, fie prin
propriul său ataşament faţă de dumnezei falşi, sau în alte diferite feluri.
Înainte ca ea să se poată bucura de o libertate adevărată şi de plinătatea
creaţiei noi în Y’shua Ha’mashiach , această buruiană trebuie smulsă complet,
cu toate rădăcinile sale. Cea mai importantă rădăcină, şi cea cu care este cel
mai greu să te ocupi este rădăcina principală care leagă mai multe generaţii
care s-au închinat dumnezeilor falşi. Nimic alceva decât harul şi puterea
supranaturală a lui Elohim nu pot scoate toate aceste rădăcini.
Dar slavă lui Adonay, există o speranţă în promisiunea lui Y’shua din
Matit’yahu (Matei) 15.13:

¾ Orice răsad pe care nu 1-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din
rădăcini.

Totuşi, păcatele cate aduc acest blestem peste generaţii nu se opresc brusc
numai la cele mai evidenţe forme de idolatrie. Ele includ un domeniu mai
larg de practici care nu sunt în mod necesar şi direct idolatre şi nici măcar

43 
 
religioase. Pentru că adevărata lor natură este ascunsă printr-o terminologie
înşelătoare, ele se pot descrie într-un mod potrivit ca fiind oculte (acesta vine
de la cuvântul latinesc care înseamnă "ascuns" sau "acoperit"). Aceste practici
oculte au deţinut întotdeauna o puternică fascinaţie pentru oamenii căzuţi,
dai niciodată atât de mult ca în generaţia prezentă. Este semnificativ faptul
că acest cuvânt "fascinaţie" este derivat dintr-un verb latin care înseamnă "a
vrăji".
Două dintre cele mai puternice dorinţe ale naturii omeneşti sunt dorinţa
după cunoaştere şi dorinţa după putere. Până la un anumit punct, omul este
în stare să-şi satisfacă aceste dorinţe din surse naturale şi prin mijloace
naturale. Dacă el nu este satisfăcut pe deplin prin ceea ce obţine în acest fel, el
se va întoarce în mod inevitabil spre surse supranaturale, în acest punct omul
poate fi uşor ademenit în ocult.
Explicaţia pentru aceasta este că în tot universul exista într-adevăr numai
două surse disponibile de cunoaştere şi putere supranaturală: fie Elohim, fie
Satan. Fiecare formă de cunoaştere sau putere supranaturală care nu provine
de la Elohim este, deci, în mod necesar de la Satan. Dacă provine de la Elohim
este legitimă; iar dacă provine de la Satan este nelegitimă.
Întrucât Împărăţia lui Elohim este împărăţia luminii, slujitorii Săi ştiu cui
slujesc şi ce fac. Pe de altă parte, întrucât împărăţia lui Satan este o împărăţie
a întunericului, majoritatea celor din împărăţia sa nu cunosc identitatea
adevărată a celui pe care îl slujesc sau nu cunosc natura adevărată a ceea ce
fac.
Această dorinţă după cunoaşterea nelegitimă a fost aceea care 1-a îndemnat
pe om să facă primul păcat în grădina Eden. Elohim a pus o graniţă invizibilă
între el şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Când omul a trecut această
graniţă, el s-a aflat pe el însuşi în teritoriul lui Satan şi a devenit un captiv al
lui Satan. Chiar de atunci, acelaşi fel de dorinţă după cunoştinţă sau putere
nelegitimă 1-a momit în continuu pe om într-un domeniu în care Satan este
capabil să îl ţină captiv după voia sa ,Timotezos 2 (Timotei 2.26). Cum am
mai afirmat deja, denumirea generică pentru acest domeniu este "ocultul".
Aceia care calcă în acest domeniu, caută de la Satan cunoştinţa sau puterea
supranaturală pe care Elohim nu permite omului să o caute din vreo altă
sursă decât la El însuşi. Procedând în felul acesta, ei îl recunosc de fapt pe
Satan ca dumnezeu alături de singurul Elohim adevărat şi astfel ei încalcă
prima din cele zece porunci. În acest fel, ei se expun pe ei înşişi la blestemul

44 
 
pe care Elohim 1-a pronunţat asupra tuturor care calcă această poruncă, şi
care se extinde până la a patra generaţie.
Această concluzie este atât de importantă încât este nevoie să fie
reaccentuată: toţi cel care vor deveni implicaţi în ocult se expun pe ei înşişi
unui blestem pronunţat asupra acelora care încalcă prima poruncă.
In diferite pasaje din Kitvey Ha’Kodesh - Biblie se descrie actul de a te
adresa la dumnezeii falşi, drept "adulter spiritual” şi este condamnat ca un
păcat chiar mai grav decât un adulter natural, înţelese în acest fel, avertizările
date în cartea Mishley (Proverbelor) împotriva implicării cu o "femeie
imorală" - sau adulteră - se aplică la implicarea în ocult. În Mishley (Proverbe)
5.3-6, această femeie imorală este descrisă ca ispitind şi fascinând la început,
producând până la urmă ruina celor pe care îi seduce.

¾ 3. Căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii ei este mai
alunecos decât untdelemnul
¾ 4. Dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
¾ 5. Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa Morţilor.
¾ 6.Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte in căile ei şi nu ştie unde
merge.

Propoziţia finală este revelatoare în mod deosebit' "rătăceşte în căile ei şi

nu poale găsi calea vieţii". Nu poate fi pusă nici o limită formelor de
înşelăciune practicate în occult, îndată ce una din ele este demascată, alta îi ia
locul. De aceea este imposibil să dai o listă completă sau definitivă a
diferitelor tipuri de practici oculte. Este totuşi posibil să identifici şi să descrii
pe scurt următoarele trei ramuri principale: vrăjitoria, ghicitorta şi magia .
Vrăjitoria este ramura de putere a ocultului. Rădăcina ei este expusă într-o
scurtă afirmaţie din Shmu’el 1 (Samuel) 15.23:

¾ "Căci răzvrătirea este ca şi păcatul ghicitoriei (vrăjitoriei)".

Vrăjitoria este o expresie a rebeliunii omului împotriva lui Elohim. Este

încercarea omului de a-şi împlini propriile sale dorinţe lără a se supune legii
lui Elohim.

45 
 
 Forţa ei motrice este dorinţa de a controla oameni şi circumstanţe. Pentru
a-şi atinge acest scop poate folosi fie presiuni psihologige sau tehnici psihice
sau amândouă în combinaţie.
Există trei cuvinte cheie care expun activitatea vrăjitoriei: manipulare,
intimidare, dominare. Dominarea este scopul final. Manipularea şi
intimidarea sunt căi alternative de a-ţi atinge acest scop. Oriunde oamenii
folosesc tactici verbale sau nonverbale ca să manipuleze, intimideze şi să
domine în jurul lor, acolo lucrează vrăjitoria.
În forma sa cea mai simplă, vrăjitoria este doar o expresie a naturii corupte
şi rebele a omenirii decăzute în Galatim (Galateni) 5.20, aceasta este
enumerată împreună cu idolatria, printre "faptele firii păcătoase". Există,
probabil puţini oameni care nu au recurs într-un moment sau altul la
vrăjitorie, sub această formă.
Totuşi, acesta este numai "vârful iceberg-ului". Ceea ce ii este caracteristic
lui Satan este că el exploatează faptele firii păcătoase ca pe o deschidere
pentru putere supranaturală şi demonică ce emană din împărăţia
întunericului. Prin această deschizătură, el intră şi preia controlul bărbaţilor şi
femeilor, făcându-i unelte ale scopurilor lui rele şi sclavi ai împărăţiei sale.
Rezultatul este vrăjitoria practicată ca o artă ocultă, operând in primul rând
prin formule magice şi blesteme.
Celelalte două forme de ocult - ghicitoria şi magia sunt motivate de aceeaşi
dorinţă de bază: să controleze oameni şi circumstanţe

¾ Ghicitoria este ramura de cunoaştere a ocultului, oferind multe forme

diferite de cunoaştere care nu pot fi obţinute prin mijloace pur naturale, în
cea mai obişnuită formă, ca şi prezicerea viitorului, ea oferă cunoştinţă
supranaturală asupra viitorului. De asemenea, ea include toate formele
false de revelaţie religioasă care pretind că sunt dintr-o sursă
supranaturală
¾ Magia operează prin obiecte materiale, sau prin alte căi de influenţare a
simţurilor, ca drogurile şi muzica în Ha’hitgalut (Apocalipsa) 9.21.
cuvântul folosii pentru "magie" (vrăjitorie) este derivat în mod direct din
cuvântul grecesc pentru droguri, în Timoteyos 2 (Timotei) 3.13, rabbi
Sh’aul avertizează că la sfârşitul acestui veac "oamenii răi şi înşelători vor
merge din rău în mai rău ducând în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în
rătăcire". Cuvântul "înşelători" înseamnă literal "descântători". Descântecul

46 
 
 sau încântarea a fost dintotdeauna o tehnică a magiei. Actuala cultură a
drogurilor, cu acompaniamentul ei de muzică rock "heavy metal", este un
exemplu viu a felului în care lucrează împreună două forme de magie.

Următoarea enumerare este o scurtă listă a diferitelor categorii în care se pot

încadra "uneltele" magiei.
* Orice obiecte asociate cu închinarea idolatră, fie că este păgână fie că se
pretinde a fi creştine.
* Orice obiecte care reprezintă în orice fel de religie ori cult fals sau practici
satanice.
* Orice obiecte asupra cărora un practicant al ocultismului a invocat o
putere supranaturală (chiar dacă această putere este în mod aparent
îndreptată spre un scop "bun", cum ar fi vindecarea, sursa ei o tace totuşi să
fie un canal pentru un blestem).
* Orice obiect care este o expresie a vreunei superstiţii, cum ar fi potcoave,
monezi "norocoase", figuri de "sfinţi" şi aşa mai departe.
Următoarele sunt nişte forme specifice de ocult, care sunt majoritare în
cultura noastră.

1. Ramura puterii din occult

Presopunctura, acupunctura, proiecţia astrală, hipnoza, levitaţia, artele

marţiale (acelea care invocă putere spirituală supranaturală), controlul
mental, dinamica mentală, parachinezie, telechinezie, vindecare prin
"atingere", vrăjitorie, etc...

2. Ramura cunoşterii oculte

Astrologia, scrierea automată, "canalizarea", claraudienţa (a auzi "voci"),

clarviziunea, globurile de cristal, diagnostic prin terapie cu culori sau pendul,
ghicitorie, ESP (fenomene extrasenzoriale paranormale), analiza scrisului,
horoscoapele, iridologie, kabbala, medium, citirea minţii, numerologie,
semne sau prevestiri rele, ghicitul în palmă, frenologie, seansuri, ghicit în
cărţi, ghicit în frunze de ceai, telepatie, farmece. De asemenea, toate cărţile
care învaţă practicile oculte.

47 
 
 De asemenea, includem sub acest titlu toate religiile false sau cultele care
pretind revelaţie supranaturală, dar care contrazic Kitvey Ha’Kodesh - Biblia.
Deosebirea între adevărat şi fals, în acest domeniu, este ca şi cum ai distinge
între ce este drept şi strâmb în domeniul natural. Odată ce am stabilit un
standard a ceea ce este drept, ştim că orice se depărtează de standard este
strâmb. Nu există nici o diferenţă între o abatere de un grad sau de nouăzeci
de grade. Este strâmb în domeniul spiritual. Kitvey Ha’Kodesh - Biblia este
standardul a ceea ce este drept - a ceea ce este adevărat. Orice se abate de
Biblie este fals. Fie că se abate cu puţin sau cu mult, aceasta este relativ
neimportant. Unele din cele mai subtile înşelăciuni sunt acelea care aparent
diferă numai puţin de Kitvey Ha’kodesch - Biblie.
În mod special sunt periculoase religiile care prezintă în mod greşit
persoana, natura sau lucrarea de răscumpărare a lui Y’shua Ha’mashiach.
Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament, de exemplu, îl prezintă pe Y’shua
ca "Elohim manifestat în trup", dar martorii lui lehova învaţă că El a fost o
fiinţă creată. Din nou. Islamul respinge "pretenţia" lui Y’shua de a fi Fiul lui
Elohim şi neagă faptul că El ar fi murit vreodată pe cruce cu adevărat. Totuşi,
moartea ispăşitoare a lui Y’shua este singura bază pe care omul poate
pretinde iertarea păcatelor.
Cele care urmează sunt doar câteva din religiile false sau sectele care sunt
active astăzi: antroposofia, liturghia neagră, copiii (familia) lui Elohim,
cristadelfienii (fraţii lui Y’shua), ştiinţa creştină, francmasoneria, mişcarea
păcii interioare, martorii lui lehova (studenţii Bibliei ai zorilor de zi),
mormonii (Biserica lui lsus Hristos a sfinţilor din zilele de pe urmă), mişcarea
"New Age", ştiinţa religioasă, rozicrucianismul. scientologia, părtăşia
frontierelor spirituale, spiritualismul, teozofia. Biserica Unificării (adepţii lui
Moon. Cruciadă pentru o lume). Biserica Unitariană, Biserica mondială a lui
Dumnezeu (fondată de Herbert W. Armstrong).

3. Ramura ocultă care operează prin obiecte fizice, etc.

Amulete, ankhuri (un ankh este o cruce cu un inel la vârf), pietre de naştere,
amuletă pentru îndepărtarea negilor, cristale folosite pentru vindecare,
droguri halucinante, înregistrări sau casete rock "heavy metal", semne
de vrăjitoare, simboluri "norocoase" (cum ar fi potcoave întoarse), table

48 
 
oija, fetise păgâne sau piese de artizanat religioase, planşete, falismane,
amulete, zodiacale.
Aprecierea lui Elohim despre cei care sunt implicaţi în astfel de practici
enumerate mai sus, este afirmată pe deplin în D’varim (Deuteronom) 18.10-
13:

¾ 10. Să nu se găsească printre voi nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe
fiica lui prin foc, nimeni care foloseşte ghicirea, nici un prezicător al
viitorului, sau care face farmece, sau cititor în stele,
¾ 11. sau descântător, nimeni care să întrebe pe cel care cheamă duhurile,
sau spiritist, nimeni care să întrebe pe morţi.
¾ 12. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea lui Adonai;
şidin cauza acestor urâciuni, Adonay Dumnezeul tău îl va izgoni
dinaintea ta.
¾ 13. Tu să fii desăvârşit înaintea Lui Adonay Dumnezeului tău.

Observaţi că aceia care se implică în aceste practici oculte, sunt clasaţi în

aceeaşi categorie cu aceia care îşi jertfesc copiii în foc, unor zei păgâni- Sub
legea lui Mosheh, pedeapsa rănduită pentru toate aceste practici era moartea.
Este important să recunoaştem faptul că şi cărţile pot fi canale pentru
puterea ocultă. Când creştinii declaraţi din Efes au fost confruntaţi prin
slujirea lui rabbi Sh’aul cu realitatea puterilor satanice, reacţia lor a fost
dramatică. Ma’asey Ha’sh’lichim (Faptele Apostolilor) 19.18-19:

¾ 18. Mulţi dintre cel care crezuseră veneau să

mărturisească şi să spună ce făcuseră.
¾ 19. Şi mulţi dintre cel care făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au
ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.

Un argint corespundea salariului pentru o zi de muncă. La standardele

americane, suma totală corespunde cu 200 000 de dolari; sau la standardele
româneşti din 1997 cu circa 1,5 miliarde lei.
Unicul fel potrivit de a te ocupa de asemenea materiale oculte este să le
distrugi complet, prin foc sau prin orice mijloc care îţi este la îndemână -
chiar dacă valoarea materialului distrus poate fi foarte mare.

49 
 
 Am scos deja în evidenţă că ocultul, ca şi "femeia adulteră", îşi schimbă
mereu căile. De aceea, nici o listă finală sau completă nu poate fi oferită
niciodată în domeniul practicilor oculte.
Timp de mulţi ani am căutat să ajut oameni cu probleme care nu au fost
rezolvate de tipul de consiliere sau slujire întâlnită în mod normal, în
majoritatea bisericilor de astăzi. După câte vă pot spune, problemele acestor
oameni nu erau legate de lipsa de sinceritate sau de seriozitate. De fapt,
adesea ei păreau a fi mult mai serioşi şi mai sinceri decât mult mai mulţi
dintre cei care merg la biserică în mod regulat şi care au manifestat probleme
neevidente.
În cazurile în care am avut succes în a ajuta astfel de oameni, eu în mod
aproape invariabil, am descoperit o rădăcină a unei implicări oculte în
trecutul lor. Adesea, ei înşişi nu văd acest lucru ca o cauză potenţială pentru
problemele lor. Totuşi îndată ce rădăcina ocultă a fost expusă şi a fost tratată,
de obicei a fost relativ uşor să se rezolve celelalte probleme mult mai
evidente.
Îmi vine în minte un exemplu simplu, dar viu, într-o adunare de rugăciune
în casă, mă aflam lângă un om tânăr aflat la vârsta de douăzeci de ani. Noi nu
ne-am mai întâlnit mai înainte, dar m-arn simţit călăuzit să-l întreb: "-Ai
primit Ruach Ha’ Kodesh - Duhul Sfânt?"
"- Da", a răspuns el, dar mai degrabă plin de dorinţă, "dar eu nu vorbesc în
limbi".
În mod clar, el simţea că îi lipseşte ceva în experienţa lui. Fără să discut
nimic mai mult asupra problemei vorbirii în limbi, l-am întrebat: "Ai vizitat
vreo ghicitoare?"
EI s-a gândit un moment, şi apoi a spus: "Da, odată când aveam
cincisprezece ani. Dar am făcut-o numai în glumă. Nu am crezut cu adevărat
în ea". "Dar totuşi", am insistat "ai făcut ceea ce ţi-a spus ghicitoarea?"
"Da", a recunoscut el mai degrabă şovăitor, apoi a adăugat defensiv "dar nu
a avut nici o însemnătate pentru mine". "Ai fi gata să mărturiseşti aceasta ca
fiind un păcat", am spus eu, "şi să-I ceri lui Elohim să te ierte şi să te elibereze
de consecinţe sale?" După ce a fost de acord cu aceasta, l-am condus într-o
rugăciune simplă. În care el a mărturisit vizita lui la ghicitoare ca find un
păcat şi 1-a cerut lui Dumnezeu si-1 ierte fi să-l elibereze de consecinţele
păcatului acestuia. Atunci, fară vreun cuvânt explicativ, am pus mâna pe
umărul său şi l-am cerut lui Elohim să elibereze Ruach Ha’ Kodesh - Duhul

50 
 
Sfânt în el. Imediat, fără ezitare sau bâlbâială el a început să vorbească clar şi
fluent într-o limbă necunoscută, în câteva momente el era pierdut în prezenţa
lui Elohim, uitând de tot ce se întâmpla în jurul lui. Bariera invizibilă din
viaţa lui fusese îndepărtată!
De atunci am reflectat de multe ori la această scurtă întâlnire cu acest tânăr.
Problema lui nu era o lipsă de seriozitate sau sinceritate. Era o lipsă de
recunoaştere a naturii acţiunii lui de a vizita o ghicitoare. El nu înţelesese că
în ochii lui Elohim era vinovat de adulter spiritual
Să presupunem că l-aş fi întrebat: "Ai comis vreodată adulter cu o femeie
căsătorită". El nu ar fi dat niciodată replica "Da, dar am făcut-o numai o dată
în glumă ... nu a însemnat nimic pentru mine."
Mulţimi nenumărate de oameni sunt în situaţii asemănătoare. Mulţi dintre
ei frecventează o biserică. Totuşi, din ignoranţă, ei au călcat în domeniul
ocultului şi au devenit implicaţi într-un păcat care este mai grav decât
adulterul natural. Până când ei au recunosc natura a ceea ce au făcut, vor
continua sub umbra blestemului pe care Elohim l-a pronunţat asupra tuturor
celor care te întorc de la El la dumnezei falşi. Mai departe, chiar mai mult
decât atât, aceeaşi umbră s-ar putea să mai continue să se odihnească asupra
perioadei următoarelor patru generaţii de urmaşi.
Când sunt confruntaţi cu o asemenea problemă, creştinii răspund "Dar nu
ştiam că fac ceva râu". Răspunsul meu este să subliniez că în Timoteyos 1 (
Timotei) 1.13-15 apostolul rabbi Sh’aul se descrie pe sine ca "cel dintâi dintre
păcătoşi", pentru acele păcate pe care le comisese "din neştiinţă, în
necredinţă". Ignoranţa nu ne va absolvi de vina păcatelor noastre, dar Îl poate

dispune pe Elohim, să ne arate îndurarea Lui dacă ne pocăim şi ne întoarcem

la El.
Noi toţi, fără excepţie, trebuie să ne gândim cu atenţie cum se aplică aceste
principii în vieţile noastre, în primele două din cele zece porunci. Elohim a
pronunţat judecata Lui asupra a două păcate specifice: a te întoarce către
orice alţi dumnezei alături de Elohimul adevărat: şi a face reprezentări
artificiale ale lui Elohim, închinându-te lor. Cele două păcate includ întregul
domeniu al ocultului. Judecata lui Elohim asupra acelora care le comit, aşa
cum am văzut, se extinde peste patru generaţii următoare.
Invers, oricare din cele patru generaţii care sunt anterioare, prin comiterea
acestor păcate, poate fi cauza unui blestem peste generaţia noastră. Fiecare

51 
 
din noi are doi părinţi, patru bunici, opt străbunici şi şaisprezece stră-
străbunici. Aceasta face în total cam treizeci de persoane, fiecare din ele
putând fi cauza unui blestem peste viaţa noastră. Câţi dintre noi am putea fi
în poziţia să garantăm că nici unul din cei treizeci de strămoşi nemijlociţi, nu
au fost niciodată implicaţi în vreo formă de idolatrie sau în ocult?
Mulţumim lui Elohim că El a prevăzut o cale de eliberare de orice blestem
care ar fi putut veni din această sursă! Mulţumesc lui Elohim că noi putem să
ne folosim de aprovizionarea Lui! în ziua finală a socotelilor, Elohim nu ne va
reproşa faptul că strămoşii noştri au adus un blestem peste noi, dar El ne va
considera vinovaţi dacă noi refuzăm să ne punem la dispoziţie provizia pe
care El a făcut-o pentru noi ca să fim eliberaţi de un astfel de blestem.

52 
 
 Capitolul şapte
DIFERITE PĂCATE MORALE Şl ETICE

Forma primară de neascultare care provoacă blestemul lui Elohim este

afirmată în Sh’mot (Exod) 20.3-5, recunoaşterea şi închinarea la dumnezei
falşi, în afară de aceasta, Vechiul Testament, de asemenea, descoperă un mare
număr de forme secundare de neascultare, asupra cărora Elohim a pronunţat
un blestem, în această categorie din D’varim (Deureronom) 27.15-26, Mosheh
enumera douăsprezece păcate etice şi morale, toate provocând blestemul lui
Elohim.
Mai devreme în acest capitol, Mosheh 1-a învăţat pe poporul Israel să
îndeplinească o ceremonie solemnă pe care a avut-o după ce va fi intrat în
tara Canaanului. Pe cei doi munţi alăturaţi, Ebal şi Garizim ei trebuiau să
aducă jertfe şi să pună pietre mari cu toate cuvintele legii scrise pe ele. Cu
aceste cuvinte, în văzul tuturor, jumătate din triburi ar fi trebuit să invoce mai
întâi binecuvântarea asupra tuturor israeliţilor care erau ascultători. Apoi
celelalte şase triburi ar fi trebuit să invoce un blestem asupra acelora care
erau neascultători. Atât la binecuvântare cât şi la blestem, toţi oamenii
trebuiau să răspundă "Amen!" În cartea Y’hoshua (losua) 8.32-35, este relatat
cum a fost îndeplinită în realitate acesta ceremonie, după ce poporul Israel a
intrat în ţara Canaanului.
În acest fel Elohim a rânduit ca la ocuparea Canaanului de către oamenii
din poporul Yisrael, aceştia să se confrunte cu două alternative diametral
opuse: o binecuvântare pentru ascultate sau un blestem pentru neascultare.
Între acestea două nu exista nici un teren neutru. Nu le mai rămânea nici o
alegere, înseamnă că din acel moment, fiecare israelit care intra în Canaan,
putea ori să se bucure de binecuvântarea lui Elohim, ori să îndure blestemul
Său.
Acestea sunt cele două alternative care sunt prezentate cu claritate completă
în istoria poporului Yisrael, iar rapoartele ulterioare confirmă lucrarea
acestora. Totuşi, aceste alternative nu se limitează doar la Yisrael. Ele se
aplică în mod egal la toţi cei care vor intra într-o relaţie de legământ cu
Elohim. Sub Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Legământ, ca şi sub cel vechi.
Elohim oferă aceleaşi două alternative: fie binecuvântare pentru ascultare, fie
blestem pentru neascultare. O mare înşelare şi iluzie printre creştini, pe care
Satan o nutreşte cu grijă, este aceea că ar exista o a treia posibilitate care nu
este nici ascultarea cu binecuvântările ei şi nici neascultarea cu blestemele ei,
53 
 
însă nici Vechiul Testament şi nici Noul Testament nu oferă vreo astfel de
alegere.
Cele douăsprezece blesteme pronunţate asupra israeliţilor pe muntele
Garizim erau detailate şi specifice. Următoarea enumerare este de fapt o listă
a celor mai importante feluri de comportament acoperite de aceste blesteme:

* Recunoaşterea şi închinarea la dumnezei falşi

* Lipsă de respect faţă de părinţi
* Toate formele de asuprire şi nedreptate, în mod special când
sunt direcţionate împotriva celui slab şi neajutorat
* Toate formele de sex nepermis şi nenatural

Blestemul final acoperă toate formele de neascultare faţă de Lege.

Ca întotdeauna, cauza primară a blestemului lui Elohim este orice formă de
legătură cu dumnezei falşi. Aceasta este urmată de lipsa respectului faţă de
părinţi. Cerinţa de a respecta părinţii este reafirmată şi reaccentuată în
Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament în Efesim (Efeseni) 6.1-3, apostolul
rabbi Sh’aul reafirmă a cincea din cele zece porunci:

¾ 1.Copii, ascultaţi în Elohim de părinţii voştri, căci aceasta este drept

¾ 2. "Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta" este cea dintâi poruncă
însoţită de o făgăduinţă,
¾ 3. "ca să fii fericit şi să trăieşti mulţi ani pe pământ".

Nenumăraţi oameni de astăzi - inclusiv mulţi creştini - sunt inconştienţi că

lipsa lor de respect faţă de părinţi aduce blestemul lui Elohim. Nu pot estima
numărul de oameni cu care am avut de a face în mod personal pe această
problemă. Mulţumesc lui Adonay că am văzut o schimbare minunată înspre
bine în vieţile acelora care şi-au recunoscut păcatul acesta, s-au pocăit de el şi
au schimbat atitudinea lor faţă de părinţi!
Rabbi Sh’aul scoate în evidenţă că cele patru porunci anterioare nu au nici o
promisiune ataşată păzirii lor. Dar la această a cincea poruncă cu privire la
părinţi, Elohim adaugă o promisiune specială: "Ca să fii fericit...". În acelaşi
timp, promisiunea implică o condiţie: dacă vrei să-ţi meargă bine, tu trebuie
să fi atent să-ţi onorezi părinţii tăi.
Invers, dacă tu nu îţi onorezi părinţii fără a fi de acord cu ei în toate
punctele sau să fi de acord cu tot ceea ce ei fac. S-ar putea şi nu fii de acord cu
ei la modul cel mai serios în unele domeniu, şi totuşi, să menţii o atitudine
54 
 
respectuoasă cu privire la ei. A-i onora pe părinţii tăi înseamnă, de asemenea,
a-L onora pe Elohim însuşi, care a dat această poruncă.
Sunt convins că o atitudine corectă în raport cu părinţii este esenţială pentru
ca binecuvântarea lui Elohim să fie peste viaţa unei persoane. În toţi aceşti ani
în care am avut de-a face cu creştini în învăţătură, păstorire, consiliere, şi alte
relaţii, nu am întâlnit niciodată un om care să aibă o atitudine greşită faţă de
părinţii săi şi să se bucure de binecuvântarea lui Elohim. O astfel de persoană
s-ar putea să fie zeloasă şi activă în biserică în multe domenii ale vieţii
creştine, energică în slujire. Totuşi, este întotdeauna ceva care lipseşte în viaţa
lui: binecuvântarea şi favoarea lui Adonay.
Am văzut mulţi creştini a căror vieţi, pe de altă parte, au fost revoluţionate
când au recunoscut că au avut o atitudine greşită în raport cu părinţii, s-au
pocăit de ea şi au făcut schimbările necesare. îmi aduc aminte de un om care a
fost convins de faptul că a avut o viaţă de amărăciune şi ură în raport cu tatăl
lui. Cu toate că tatăl lui era deja mort, acest om a făcut o călătorie de sute de
mile la cimitirul unde tatăl lui era îngropat, îngenunchind în faţa pietrei de
mormânt, el şi-a vărsat inima în faţa lui Elohim în adâncă pocăinţă şi căinţă.
EI nu s-a ridicat de pe genunchi până când nu a ştiut că păcatul său a fost
iertat şi că el a fost eliberat de efectele lui rele. Din acel punct, întregul curs al
vieţii lui s-a schimbat din frustrare şi înfrângere în victorie şi împlinire.
Următoarea formă de conduită în lista din D’varim (Deuteronom) 27 este
opresiunea şi nedreptatea, în mod special împotriva celor slabi şi neajutoraţi.
Există cu adevărat multe exemple de astfel de comportament în cultura
modernă, dar nici una nu este mai potrivită pentru a provoca mânia lui
Elohim decât avortul intenţionat al unui copil nenăscut. Cine este mai
neajutorat şi mai incapabil de autoapărare decât un copil în pântecele mamei
lui, dacă nu-l protejează părinţii lui?
Ce ciudat că oamenii care sunt activi în lupta împotriva prejudecăţilor şi
nedreptăţilor rasiale - şi asta pe bună dreptate -sunt totuşi de acord, şi chiar
promovează practica avorturilor! Ciudat, de asemenea, că oameni care
niciodată nu s-ar gândi să ridice nici măcar o mână în semn de violenţă
împotriva unui copil mic, nu simt nici cea mai mică compasiune faţă de un
copil chiar mai mic care se află în pântecele propriei lui mame. Totuşi,
înlocuirea cuvântului "copil mic" cu "făt" toceşte conştiinţa oamenilor. Totuşi,
schimbarea în terminologie nu a afectat în nici un fel natura reală a unui
astfel de act.
Cineva a întrebat: "Ce speranţă a rămas pentru o societate în care mamele
îşi ucid proprii lor copii?" Atitudinea lui Elohim în legătură cu avorturile nu
55 
 
este schimbată de o modificare a terminologiei. El o clasifică foarte simplu, ca
pe o crimă - şi se ocupă de ea în conformitate cu această opinie. Naţiune după
naţiune în jurul lumii de astăzi, milioane de vieţi sunt distruse de către
blestemul care urmează acestui act.
Forma finală procreatoare de blestem a conduitei din lista luată din D’varim
(Deuteronom) 27 este abuzul şi perversiunea relaţiilor sexuale. Unii creştini,
din nefericire, şi-au format impresia că sexul este ceva necurat, ceva care nu
poate fi evitat, dar care niciodată nu are nevoie de apologie. Totuşi, imaginea
biblică este chiar opusul. Sexul este o parte a planului original al Creatorului,
pentru om, ceva sacru şi frumos. Din acest motiv Elohim a pus graniţe la
modul cel mai stringent în jurul actului sexual, ca să îl protejăm de abuz şi
perversiune. Aceste graniţe sunt marcate de blestemele din versetele 20 şi 23
din D’varim (Deuteronom) 27.
Actele enumerate aici acoperă sexul cu diferite persoane prin care eşti legat
prin sânge sau casnicie, şi orice formă de sex cu animalele. Faptele interzise în
Kitvey Ha’Kodesh - Biblie se referă, de asemenea, la toate exprimările
homosexualităţii. În Vayikra (Levitic) 18.22, Dumnezeu declară:

¾ Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie: este o

urâciune.

Acelaşi cuvânt tradus prin "urâciune" este de asemenea folosit în D’ varim

(Deuteronom) 18.22, pentru a descrie diferitele forme de practici oculte.
Astăzi multe din aceste graniţe care au fost desemnate să protejeze sfinţenia
sexului sunt în mod deliberat date la o parte • uneori chiar în numele
creştinismului. Cu toate acestea, nici un fel de argument bazat pe "etica
situaţiilor" sau "noua moralitate" (care prin nimic nu este nouă) nu poate
afecta legile lui Elohim. Toţi care privesc cu indulgenţă la orice perversiune
sexuală se expun pe ei înşişi blestemului lui Elohim.
Este semnificativ că această listă de acţiuni care provoacă blestemul lui
Elohim din D’varim (Deuteronom) 27 este urmată de D’varim (Deuteronom)
28 de lista completă a binecuvântărilor pentru ascultare şi a blestemelor
pentru neascultare. Ar fi ca şi cum Elohim ar spune: "înainte ca tu să decizi
dacă asculţi sau nu, ar fi mai bine să iei în considerare consecinţele. Deci, iată-
le!"

56 
 
 Capitolul opt
ANTISEMITISMUL

Cu aproape patru mii de ani în urmă, Elohim a făcut o alegere care a afectat
tot cursul istoriei. El căuta un om care ar fi împlinit condiţiile Lui, aşa încât să
poată, în mod final, să devină un canal al binecuvântării lui Elohim către
toate naţiunile. Omul pe care El 1-a ales s-a numit Avram (mai târziu
Avraham).
Scopul lui Elohim în a-1 alege pe Avraham este descoperit în B’reshit
(Geneza) 12.2-3 într-un mod caracteristic, binecuvântarea şi blestemul sunt în
mod apropiat conectate. Elohim pronunţă patru promisiuni de binecuvântare
asupra lui Avraham:

"Te voi binecuvânta"

"Vel fi o binecuvântare"
"Ii voi binecuvânta pe cel care te binecuvântează"
"Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine"

Introdus în mijlocul binecuvântărilor este, totuşi, şi un blestem: "voi

blestema pe cel care te blestemă!"
Adăugarea acestui blestem serveşte unui scop foarte important din punct
de vedere practic. Orice persoană asupra căreia Elohim pronunţă
binecuvântarea Lui, este automat expusă la ura şi opoziţia marelui duşman al
lui Elohim şi a poporului Său: Satan. Paradoxal, aşa cum pare,
binecuvântarea lui Adonai provoacă blestemul lui Satan, canalizat prin
buzele acelora pe cere îi controlează Satan. Din acest motiv, când Elohim 1-a
binecuvântat pe Avraam, El a adăugat blestemul Său asupra tuturor acelora
care ii vor blestema pe Avraam, fără a primi blestemul lui Adonai în loc.
În B’reshit (Geneză) 27.29. Când Yitzchak 1-a binecuvântat pe fiul său
Ya’akov a extins asupra lui aceeaşi protecţie pe care Elohim s-a îngrijit să o
ofere lui Avraham:

¾ "Blestemat să fie oricine te va blestema!"

57 
 
 Mai târziu, sub constrângere divină, Balaam a mărturisit o revelaţie
profetică a destinului lui Israel care era exact opusul intenţiei sale originale de
a-1 blestema pe Israel. O parte a acestei revelaţii care este scrisă în cartea
B’midbar (Numeri) 24.9. este un ecou al cuvintelor deja vorbite cu privire la
Avraam şi lacov.
¾ "Binecuvântat este oricine te binecuvântează şi blestemat este
oricine te blestemă!"

Luate împreună, aceste versete din Kitvey Ha’Kodesh - Biblie fac clar faptul
că atât binecuvântarea cât şi blestemul pronunţate în mod original asupra lui
Avraam s-au extins şi către urmaşii săi, Yitzchak şi Ya’akov, şi de atunci, la
generaţiile următoare, care sunt cunoscute astăzi în colectiv, ca fiind poporul
evreu.
Adonai nu a făcut imposibil pentru duşmanii săi să ii blesteme pe Avraam,
pe Isaac şi pe lacov şi pe urmaşii săi, dar El a asigurat asupra faptului că
nimeni din cei ce o vor face nu vor rămâne nepedepsiţi. Începând din acel
timp nimeni nu a blestemat vreodată poporul evreu fără a aduce asupra lor
un blestem mult mai înfricoşător: acela al lui El Shadday - Dumnezeului
Atotputernic. Într-o vorbire contemporană, atitudinea care provoacă acest
blestem al lui Elohim este rezumată într-un singur cuvânt: "Antisemitism". Ar
trebui să scriu o carte voluminoasă ca să trasez rezultatele vizibile ale acestui
blestem în istoria indivizilor şi a naţiunilor, din timpul patriarhilor până în
zilele noastre. Suficient ar fi să spun că în aproape 4000 de ani nici un individ
şi nici o naţiune nu a blestemat vreodată poporul evreu, fără ca să aducă
asupra lor înapoi blestemul distrugător al lui Elohim.
Povestea lui Nabil Haddad ne prezintă o ilustraţie contemporană vie a celor
două aspecte ale promisiunii lui Adonay dată lui Avraham; pe de o parte
blestemul asupra acelora care ocărăsc poporul iudeu, şi pe de altă parte
binecuvântarea care rezultă din a-i binecuvânta pe ei.
Nabil este un palestinian arab, născut în Haifa într-o familie arabă bine-
cunoscută. El a emigrat mai apoi în Statele Unite unde a devenit un om de
afaceri plin de succes. El a avut de asemenea o întâlnire personală cu Y’shua
Ha’mashiach. Iată povestea sa în propriile sale cuvinte:

¾ “Numele meu este Nabil Haddad. Eu sumt un palestinian arab, născut

în Haifa in 1938 din părinţi arabi creştini.

58 
 
 Îmi aduc aminte din copilăria mea timpurie că eu mergeam întotdeauna la
culcare deprimat. Am devenit hotărât să găsesc o cale de a fi fericit. Aceasta a
devenit ţinta mea.
În 1948 a început lupta dintre arabi şi evrei, întreaga noastră familie s-a
mutat în Liban. În 1950 am ajuns în Statele Unite ale Americii pentru colegiu.
În America m-am silit să-mi ating scopul meu de a deveni bogat şi plin de
succes prin educaţie şi afaceri. În anii care au urmat m-am căsătorit, am
devenit cetăţean american, am început o familie şi am primit drepturi de
proprietate asupra restaurantelor Mc Donald's. Pe la vârsta de treizeci de ani
eram milionar, dar depresiunea nu m-a părăsit. Am început să caut lucruri
materiale, maşini, excursii, recreaţii, orice poţi cumpăra cu bani - ca să pot
deveni fericit. Nimic nu a funcţionat.
În final am început să mă întreb: "Cine este acest om Y’shua
Ha’mashiach? Cine este Acela despre care oamenii vorbesc chiar şi la 2000 de
ani după moartea Lui? Cine este Acela în faţa căruia oamenii se şi închină?"
Am deschis Kitvey Ha’Kodesh - Biblia, dorind să văd ceea ce a spus
Y’shua despre Sine. şi prezenţa Lui a umplut camera. Cumva am ştiut că
Y’shua este Fiul lui Elohim. Am petrecut majoritatea anului trecut citind
Biblia şi vorbind prietenilor mei despre Y’shua. Dar încă eram deprimat. În
tot acest timp. am vândut cele nouă magazine Mc Donald's pentru câteva
milioane şi am început o afacere nouă. Lucrurile au început să fie mai "acre".
Am devenit şi mai deprimat. Am început să îl întreb din nou pe Elohim:
"De ce, Doamne? Înainte de a şti că Y’shua este Fiul Tău o duceam bine.
Acum totul merge prost!"
Elohim a răspuns: "Ce ai făcut cu această revelaţie că Y’shua este Fiul
Meu? Nimic în viaţa ta nu s-a schimbat. Chiar şi Satan ştie că Y’shua este Fiul
Meu."
"Ce vrei să fac. Doamne?"
"Pocăieşte-te şi primeşte-L pe El în viaţa ta."
Am găsit pe cineva care putea să-mi arate cum să mă rog. M-am pocăit
şi l-am cerut lui Y’shua să intre în inima mea. Câteva luni mai târziu am fost
botezat în Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt. Acum eu aveam răspunsul. Nu
mai mergeam deprimat în pat. Dar viaţa mea nu era încă în ordine. Afacerile
mele continuau să meargă în jos. L-am confruntat pe Elohim din nou.

59 
 
 "Doamne!", am spus "Tu m-ai păcălit, înainte ca eu să ştiu ceva despre
Fiul Tău Y’shua, îmi mergea totul bine. Acum L-am primit pe El în viaţa mea
şi încep să pierd totul!"
"Eu sunt un Elohim gelos!", a replicat El. "Afacerile tale sunt dumnezeul
tău, Rolls Royce-ul tău este dumnezeul tău, poziţia ta este dumnezeul tău. Eu
am să iau toţi aceşti dumnezei falşi de la tine ca să-ţi arăt cine este Elohim
chayim - Dumnezeul viu. Dar te voi restaura."
În zece luni eram falimentar. Un pic mai târziu am mers la Fort
Lauderdale pentru un seminar numit "Blesteme. Cauze şi Remedii" ţinut de
Derek Prince. Am învăţat că multe domenii ale vieţii mele erau sub un
blestem: financiar, fizic, nu mă bucuram de copiii mei etc. Mi-am adus aminte
că acelaşi fel de probleme au avut loc în viaţa tatălui meu şi în vieţile altor
membrii ai familiei.
În a treia zi, când Derek a condus cele câteva sute de oameni în
rugăciune pentru a fi eliberaţi şi puşi în libertate în ceea ce priveşte
blestemele, m-am ridicat şi eu. Oamenii din faţa mea, de lângă mine, şi din
spatele meu au avut manifestări fizice de eliberare. Dar eliberea mea nu a
avut în acea adunare. Ziua următoare, timp de opt ore am fost eliberat de
blesteme cu un vomitat dureros-al lucrurilor care erau adânc ataşate în
lăuntrul trupului meu. Când L-am întrebat pe Adonay de ce anume am fost
eliberat, El mi-a arătat vrăjitoria şi multe alte lucruri din viaţa mea.
Timp de luni de zile Adonai a continuat să-mi arate domenii
adiţionale unde se aflau blesteme. De fiecare data mă pocăiam şi pretindeam
eliberarea, pe baza că Y’shua a devenit un blestem pentru mine.
Într-o zi. în timp ce mă închinam am spus: "Ce mare eşti Tu! Tu ai creat
universul şi tot ce se află în el". Adonai m-a întrebat dacă eu am crezut cu
adevărat aceasta. Am spus "Da, Doamne!" El a spus: "Dar ce este cu poporul
evreu? "
Mi-am adus aminte cum întreaga mea familie îi blestema
întotdeauna pe evrei. Am fost antrenat să-i urasc din cei mai timpurii ani ai
mei. Acum, în prezenţa lui Adonay, am spus: "Eu renunţ la orice resentiment
din inima mea îndreptat împotriva poporului evreu. Eu îi iert!". Imediat, ceva
în lăuntrul meu s-a schimbat. La scurt timp după aceasta am văzut că
Adonay, în Cuvântul Său, i-a spus lui Avraham, tatăl evreilor:

¾ "Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce

te vor blestema" B’reshit (Geneza 12.3).

60 
 
 Atunci mi-am dat seama că finanţele mele nu erau sub
binecuvântare, ci sub un blestem – un blestem al insuficienţei. Eu nu am fost
niciodată în stare să fac bani destui ca să acoper nevoile mele. Chiar dacă
aveam 250 000 $ aş fi avut nevoie de 300 000. Mai târziu, când am făcut 500
000 aş fi avut nevoie de 700 000 $ ca să acoper cheltuielile mele. Din 1982,
când am fost eliberat de blestemul antisemitismului şi de blestemul
insuficienţei care a venit odată cu el, venitul meu a întrecut întotdeauna
costiuile mele şi sunt în stare să dau în mod liber pentru lucrarea în împărăţia
lui Adonay.
Adonay mi-a vindecat, de asemenea, trupul meu şi amoţiunile
mele. Eu sunt total liber de depresiune. Pot spune cu adevărat că umblu în
victorie. Mărturia mea ia ajutat pe mulţi alţii să fie eliberaţi de blestem şi să
trăiască sub binecuvântarea lui Elohim.”

Lecţia vieţii lui Nabil este clară: nici unuia din noi nu i-ar da mâna să
blesteme poporul evreu. Această lecţie nu a fost niciodată mai necesară decât
astăzi. Atât din punct de vedere social, cât şi din punct de vedere politic,
antisemitismul este una dintre cele mai puternice forţe care se află la lucru în
lumea noastră contemporană. Şi totuşi, în final acest lucru seamănă dezastrul
pentru toţi cei care îşi permit să fie controlaţi de aceasta.
Din nefericire, timp de multe secole, biserica creştină a fost adesea vinovată
de a fi propagat un antisemitism flagrant. Totuşi, biserica moşteneşte fiecare
binecuvântare spirituală pe care pretinde că o are de la cei care au fost
victimele ei: poporul evreu. Fără evrei, biserica nu ar fi avut nici apostoli, nici
Kitvey Ha’Kodesch - Biblie, nici Moshia - Mântuitor.
Există un motiv principal pentru condiţia căldicică şi lipsită de putere a
atâtor creştini, în mod special din Europa şi din Orientul Mijlociu, unde
antisemitismul este cel mai adânc înrădăcinat. Istoria lui Nabil Haddad
indică soluţia: recunoaşterea deschisă a antisemitismului ca un păcat, urmat
de pocăinţă şi reimpăcare. Aceasta ar avea ca rezultat schimbarea interioară
adâncă a inimii în raport cu poporul evreu şi o recunoaştere a
binecuvântărilor spirituale nemăsurate pe care biserica creştină le-a primit
prin ei.
Pe această bază putem să î-L abordăm pe Adonay pentru ca El să înlăture
umbra neagră a blestemului care se odihneşte în prezent asupra secţiunilor
majore din biserică şi să o înlocuiască cu binecuvântarea Lui.

61 
 
 Capitolul nouă
LEGALISM, CARNALITATE, APOSTAZIE

În Yirm’yah (Ieremia) 17.5, Elohim pronunţă blestemul Său asupra altui

alfel de păcat care, ca şi antisemitismul, este la lucru în multe secţiuni ale
bisericii.

¾ "Aşa vorbeşte Elohim : blestemat este omul care se încrede în om, care
se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Elohim."

În acest cuvânt, ca şi în multe alte pasaje ale Tanach - Scripturii, cuvântul

"carne" nu denotă trupul fizic. Mai curând, denotă natura fiecăruia dintre noi
pe care am primit-o prin moştenirea unui strămoş comun: Adam. Adam nu a
născut nici un urmaş până nu a călcat el însuşi porunca lui Adonay.
Motivaţia esenţiala, a încălcării lui nu a fost atât de mult dorinţa de a face
răul,cât a fost dorinţa de a fi independent de Elohim.
Această dorinţă este la lucru în fiecare din urmaşii lui Adam. Este semnul
distinctive al cărnii. Pe tărâmul religiei, ea caută să îndeplinească acţiuni
neprihănite fără a depinde de harul supranatural al lui Elohim.
Nu contează cât de bune sunt intenţiile lor, în final, produsul lor va fi
întotdeauna un Ismael, nu un Isaac.
Adjectivul pe care Tanach - Scriptura îl aplică cu regularitate cărnii este
"coruptă". Cu toate că poate produce multe care sunt destinate să
impresioneze mintea şi simţurile, totul este inhibat cu corupţie. Rezultatul
tuturor acestor eforturi este descris în Ivrim (Evrei) 6.1 ca "fapte moarte", de
care Elohim ne cere să ne pocăim. Felul de persoană descrisă în Yirm ‘yah
(Ieremia) 17.5 nu este străină harului lui Elohim. Acest lucru este indicat de
expresia din final:

¾ " ... îşi abate inima de la Domnul".

Dacă nu l-ar fi cunoscut niciodată pe Adonay, nu s-ar fi putut spune

niciodată că ei îşi "abat inima" de la El. O persoană de acest fel a experimentat
harul supranatural al lui Elohim şi puterea Lui, dar care apoi se reîntoarce la
a se raporta la capacităţile sale naturale. Comportarea sa reflectă faptul că are
mai multă încredere în ceea ce poate face el pentru sine decât ceea ce poate
face Elohim. El L-a jignit de fapt pe Elohim. Aceasta este o atitudine care
aduce blestemul lui Elohim.

62 
 
 Următorul verset descrie urmarea acestui blestem pe care o astfel de
persoană îl aduce asupra ei însăşi. Yirm’yah (Ieremia) 17.6:

¾ Căci este ca un tufiş în pustie şi nu vede venind fericirea; locuieşte în

locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori.

Ce imagine a unei persoane aflată sub blestemul lui Elohim! El se găseşte pe

sine locuind în "locuri arse" şi "într-un pământ sărat". Tot ceea ce îl înconjoară
este sterp şi uscat, împrospătarea poate să ajungă la alţii din jurul lui dar,
într-un fel misterios, întotdeauna trece pe lângă el. El este osândit la
sterpiciune şi frustrare.
Blestemul din Yirm’yah (Ieremia) 17.-56 este la lucru în vieţile multor
indivizi, dar se aplică, de asemenea, la un domeniu mult mai larg. Este una
din cauzele reale dar invizibile ale uscăciunii, ineficacităţii multor secţiuni din
biserica creştină. Aproape fiecare moment ea are o semnificaţie anume în
creştinism îşi poate trasa originile sale într-o puternică lucrare supranaturală
a Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt. Acesta este motivul deasupra tuturor
celorlalte că ei au avut un impact asupra istoriei.
Totuşi, astăzi multe - poate majoritatea - dintre aceste mişcări nu au mai
pus de mult accentul pe harul lui Adonay şi pe puterea Ruach Ha’Kodesh -
Duhului Sfânt. Ei s-au întors, raportându-se la ceea ce ei puteau să
împlinească prin propriile lor eforturi. Ei sunt "cei ce se încred în om" -
aceasta însemnând a se încrede in ei înşişi - şi "se sprijină pe un muritor''.
Sigur, dar imperceptibil inima lor "se abate" de la Adonay. Ei poate că au
dobândit "respectabilitate” religioasă sau intelectuală, dar procedând astfel ei
au pierdut favoarea lui Elohim, în locul acesteia ei au adus asupra lor umbra
întunecată a blestemului pronunţat în Yirm’yahu (Ieremia 17.5).
A pune capacităţile umane în locul harului divin înseamnă să înalţi
carnalul deasupra spiritualului. Efectul va fi manifestat în multe domenii
diferite. De exemplu:
¾ teologia va fi înălţata deasupra revelaţiei
¾ educaţia intelectuala deasupra clădirii caracterului
¾ psihologia deasupra discernământului
¾ programul deasupra călăuzirii Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt
¾ elocvenţa deasupra puterii supranaturale
¾ gândirea deasupra umblării în credinţă
¾ legile deasupra dragostei
Toate aceste erori sunt diferite manifestări ale unei singure mari erori de
bază: a pune omul în locul rezervat numai pentru Y’shua Ha’mashiach.

63 
 
 Acesta a fost felul de situaţie cu care avea rabbi Sh’aul de-a face în bisericile
din Galaţia. În Galatim (Galateni) 3.1-10, el trasează problema de la sursă la
punctul ei culminant, în continuare avem o scurtă vedere de ansamblu.
În versetul 1, rabbi Sh’aul identifică sursa influenţei ca o sursă înselătore
Satanică pe care el o numeşte "vrăjitorie":

¾ O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora

a fost zugrăvit Y’shua Ha’mashiach ca răstignit?

O altă versiune redă astfel întrebarea lui rabbi Sh’aul:

¾ "Cine v-a pus pe voi sub o vrajă?"

Influenţa Satanică a blocat unica sursă a harului atot-suficient: Y’shua

Ha’mashiach răstignit. Tăiaţi astfel, de la harul lui Adonay, poporul Său în
mod inevitabil să se întoarcă spre unica sursă alternativă: un sistem de legi
religioase. Aceasta conduce la următoarea întrebare a lui rabbi Sh’aul din
versetul 2:

¾ “Prin faptele legii aţi primit voi Ruach - Duhul, ori prin auzirea
credinţei? ”

Cuvântul care în mod normal a fost folosit pentru a descrie acest lucru este
legalismul. Şi cum acest cuvânt este adesea utilizat într-un mod imprecis,
totuşi, este important să îl definim mult mai exact.
Legalismul poate fi definit în două căi legate de acest lucru. În primul rând
este încercarea de a dobândi neprihănirea lui Adonay, respectând un set de
reguli.
In Romim (Romani) 3-20, rabbi Sh’aul a dat o regulă în această privinţă la
modul absolut.
¾ Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înainta Lui prin faptele Legii,
deoarece prin lege vine cunoştinţa deplini a păcatului.

Prin articolul genitiv de la finele cuvântului "lege" (legii), Pavel spune, de

fapt: "Nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele vreunei legi"-. Referinţa
primară este spre legea lui Mosheh, dar afirmaţia nu se aplică cu nimic mai
puţin la oricare alt set de reguli religioase. Legea poate să ne arate că suntem
păcătoşi, dar nu are puterea să ne schimbe.
În mod alternativ, legalismul poate fi definit ca o încercare de a pune
condiţii în plus pentru a dobândi neprihănirea deasupra a ceea ce Elohim a
aşezat deja. Cererea lui Adonai este afirmată în Romim (Romani) 4. 24-25:

64 
 
 ¾ 24.Căci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită,
nouă celor care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Y’shua
Ha’mashiach, Elohimul nostru,
¾ 25. care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat din pricină
că am fost socotiţi neprihăniţi.

Aceasta este cerinţa simplă dar a-tot-suficientă ca un om să obţină

neprihănirea: să ne încredinţăm pe noi înşine Lui, crezând că El a făcut două
lucruri pentru noi, în primul rând. El L-a dat pe Y’shua Ha’mashiach la
moarte pentru păcatele noastre, în al doilea rând, L-a înviat din morţi ca noi
să fim socotiţii neprihăniţi. Elphim nu cere mai mult decât acest lucru şi nici
un om nu a fost vreodată autorizat să adauge ceva la cererile lui Adonay.
După aceasta îndată ce am primit nepriliănirea în acest fel prin credinţă,
faptele neprihănite vor curge din credinţă. Dar dacă adăugăm orice cerinţă
suplimentară pentru a obţine nepriiiănirea, Elohim se va întâlni cu noi pe
această bază, şi faptele neprihănite nu vor urma din tot acest fel de a fi. Nu
vom fi niciodată capabili să fim deasupra celor mai bune lucruri pe care le
putem face cu eforturile noastre proprii, carnale.
Aceasta explică următoarea întrebare a lui Pavel din Galatim (Galateni) 3.3:

¾ După ce aţi inceput prin Ruach - Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea
pământească?

Termenul normal pentru aceasta este carnalitate - care este o formă de a te

bizui pe propria ta natură carnală.
Mai departe, în Galatim (Galateni) 5.15-21, rabbi Sh’aul enumera cel puţin
cincisprezece "fapte ale firii". Nici una din ele nu este bună sau acceptată de
Elohim pentru că firea nu este capabilă să producă nimic ce Elohim ar putea
accepta. În Romim (Romani) 8.8, rabbi Sh’aul rezumă acest lucru, spunând că
cei care sunt pământeşti nu pot să placă lui Adonay.
În final, în Galatim (Galateni) 3.10, Pavel afirmă punctul culminant al
acestui proces descendent: un blestem.

¾ Căci toţi cei care se hizuiesc pe faptele legii sunt sub blestem.

Aici, prin logica Ruach Ha’Kodesh, rabbi Sh’aul analizează problema

bisericilor din Galaţia, care este de asemenea problema multor biserici
contemporane. Porneşte de la o influenţă satanică care se infiltrează în
biserică şi distrage atenţia poporului lui Elohim de la unica sursă a harului
Său - Y’shua Ha’mashiach răstignit, rabbi Sh’aul categoriseşte această
influenţă ca fiind vrăjitorie sau farmece.

65 
 
 Tăiaţi în acest fel de la sursa harului, creştinii degenerează în mod inevitabil
în carnalitate şi legalism. Rezultatul final al acestui curent descendent este un
blestem. A fost deja indicat în capitolul 6 faptul că vrăjile şi blestemele sunt
uneltele principale pentru vrăjitorie.
În acest fel adevărul din Yirm’yah (Ieremia) 17.5-6 este transportat în Ruach
Ha’Kodesh - Noul Testament, şi îşi găseşte expresia în Galatim (Galateni) 3.1-
10. "se bizuiesc pe faptele legii" şi a face din "braţ tăria ta" culminează într-un
blestem. Ca un rezultat, poporul lui Elohim va descoperi că este aşezat în
locurile arse ale pustiei şi ale pământului sărat.
Carnalitatea poate lua multe forme. Adesea, ele sunt evidente şi neatractive
pentru oamenii cu perspectivă religioasă. Unele exemple tipice ar fi necurăţie
sau imoralitate sexuală, limbaj vulgar, indulgenţă exagerată pentru mâncare
şi băutură, a fi posedat de ambiţii personale, mânie necontrolată sau alte
pasiuni rele.
Ceea ce face, în special, ca legalismul să fie periculos este faptul că face apel
la bărbaţi şi femei plini de râvnă, dedicaţi, care nu ar putea să cadă atât de
uşor în cursa acelor păcate mai evidente ale cărnii. Totuşi, în ceea ce priveşte
consecinţele, legalismul este tot atât de mortal ca şi celelalte păcate mai puţin
"respectabile". Este unealta preferată a Satanei pentru a distrage atenţia
creştinilor care altfel ar putea deveni o spaimă pentru împărăţia lui.
Pentru mine, analiza problemei galatenilor nu este un simplu exerciţiu de
teologie abstractă. Din contră, este foarte reală, şi de asemenea, dureroasă. În
1970, în Fort Lauderdale, m-am găsit pe mine însumi în mod suveran şi
supranatural "alăturat" unui mic grup de slujitori cu diferite origini. Nici unul
din noi nu anticipase ce avea să ni se întâmple, nici unul din noi nu înţelegea
ce avea Elohim pentru noi în mintea Lui. Fără îndoială, dacă am fi continuat
să ne încredem în Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt care a iniţiat această relaţie
a noastră, El ne-ar fi dezvăluit în mod gradat scopul Său pentru noi, dar nu
aceasta a fost ceea ce s-a întâmplat până la urmă.
Mult prea devreme, şi fără să discernem ceea ce se întâmpla, diferite
caracteristici ale sindromului Galatim 3 au început să se manifeste. Deciziile
şi acţiunile noastre nu mai erau iniţiate de Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt, ci
erau bazate pe un sistem elaborat de reguli şi concepte care fuseseră stabilite.
Noi continuam să-L recunoaştem pe Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt, dar în
felul în care oaspeţii dintr-un restaurant l-ar recunoaşte pe un chelner. Daca
simţeam că avem nevoie de ceva, L-am fi convocat scurt pe EI. Dar pentru
marea parte a lucrurilor ne bazam pe metodele sau planurile născocite de noi.
Uitându-mă înapoi, mi-am dat seama, în concluzie, că lucrarea Ruach
Ha’Kodesh - Duhului Sfânt iniţiată printre noi 1-a înspăimântat serios pe
Satan, în consecinţă, el a reacţionat cu tacticile cu care a fost atât de plin de
succes în Galaţia, şi în nenumărate alte situaţii din cursul istoriei bisericii.

66 
 
 Pentru aceasta era nevoie de doi paşi decisivi. Mai întâi, el a deplasat crucea
din centrul vieţii şi slujirii noastre. In al doilea rând, ei l-au deplasat pe
Y’shua ca fiind "căpetenia peste toate lucrurile" Efesim (Efeseni 1.22-23) în
practicile şi în relaţiile noastre. Printr-un proces inevitabil, noi am degenerat
într-un tip normal de organizaţie religioasă, apărând pe planul raţiunii şi a
capacităţilor noastre supranaturale.
În mod paradoxal, una din cauzele problemelor noastre era chiar faptul că
noi am avut un început supranatural; ca şi galatenii care au "început în
Duhul". De la acel început, nu există nici o cale uşoară sau lipsită de durere
prin care noi am putea pur şi simplu deveni doar o altă organizaţie religioasă,
funcţionând pe plan natural şi luând locul nostru alături de nenumărate
grupuri asemănătoare din cadrul creştinismului. După cum şi rabbi Sh’aul a
arătat galatenilor, această mişcare care a fost iniţiată de Ruach Ha’Kodesh -
Duhul Sfânt, nu poate fi adusă niciodată la desăvârşire de firea omenească.
Nu a trecut mult timp până ce am fost confruntaţi cu rezultatele
blestemului pe care noi l-am adus asupra noastră. Manifestările lui erau
caracteristice şi altor manifestări asemănătoare din istoria bisericii. Relaţiile
personale erau rupte, bisericile erau divizate şi -împrăştiate, slujiri ce
promiteau erau rupte, sau altele abătute de la scopul lui Adonai; altădată
creştinii erau entuziasmaţi iar acum erau loviţi de frustrare şi deziluzie. Mulţi
şi-au părăsit credinţa. Dacă am fi fost obligaţi să o numim cu un sigur cuvânt,
ar fi trebuit să o numim "Icabod, zicând: S-a dus slava!" Shmu’el(1 Samuel
4.21). Produsul tuturor activităţilor care nu sunt iniţiate şi călăuzite de Ruach
Ha’Kodesh - Duhul Sfânt, este rezumat prin cuvintele din Ivrim (Evrei) 6.1,
prin expresia "fapte moarte". Pentru aceasta, remediul este afirmat în acelaşi
verset: "pocăinţa". Acest lucru mi-a devenit real, mie personal. Eu nu am
putut sâ-i învinovăţesc pe alţii, a trebuit să accept responsabilitatea pentru tot
în ceea ce am fost implicat. Mai mult decât orice altceva, am realizat că L-am
întristat şi L-am ofensat pe Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt.
Am văzut că eu trebuie să îmi mărturisesc păcatele şi să mă încred în El
pentru iertare şi restaurare. Aceasta a fost o decizie personală pe care numai
eu o puteam face. Nu puteam să o fac în locul altora, dar dacă aş fi găsit o
soluţie care să duca la restaurare, atunci aceia care ar fi văzut nevoia lor, ar fi
putut urma acelaşi model, in 1983 m-am pocăit şi am făcut ruptura.
În îndurarea Lui, Adonay mi-a arătat pas cu pas calea pe care o căutam. Am
găsit că există o cale de a ieşi de sub blestem şi să intrăm încă o dată şi mai
mult în binecuvântare. Dacă nu aş fi făcut această descoperire, această carte
nu ar fi fost niciodată scrisă.
Pentru aceia care se găsesc într-o situaţie asemănătoare, eu ofer o explicaţie
deplină a paşilor pe care îi au de făcut, în secţiunea a treia.

67 
 
 În Galatim (Galateni) 1.6-9, rabbi Sh’aul expune o altă cale pe care un
blestem poate veni peste poporul lui Elohim : apostazia.

¾ 6. Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce ne-a chemat prin harul lui
Y’shua Ha’mashiach, la o altă Evanghelie.
¾ 7. Nu doar că este o altă Evanghelie, dar sunt unii oameni care vă
tulbură, şi vorbesc să răstoarne Evanghelia lui Y’shua Ha’mashiach.
¾ 8. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă
propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am
propovăduit-o, să fie anatema!
¾ 9. Cum am mal spus, a spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o
evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o să fie anatema!

Felul de persoană pe care am descris-o aici se prezintă pe sine

ca un slujitor al lui Hristos Y’shua Ha’mashiach, dar perverteşte înţelesul
central al Evangheliei. Rabbi Sh’aul declară că o astfel de persoană aduce un
blestem asupra lui însuşi. Cuvântul grecesc anatema înseamnă
blestemat. Denotă ceva ce provoacă mânia lui Adonay şi este un subiect al
condamnării şi respingerii sale irevocabile.
Evanghelia conţine un miez central al adevărului reltat care a fost acceptat
şi susţinut de către biserica, în general, de-a lungul tuturor generaţiilor. El
poate fi rezumat după cum urmează:
Y’shua Ha’mashiach este Fiul divin etern al lui Elohim care a devenit un
membru al omenirii, printr-o naştere din fecioară. El a trăit o viaţă fară de
păcat, a murit pe cruce ca o jertfă ispăşitoare pentru păcatele omenirii, a fost
îngropat şi a înviat din nou în formă trupească din mormânt, a treia zi. El s-a
înălţat La cer, de unde va reveni pe pământ, în persoană, să judece vii şi
morţii.
Oricine se pocăieşte de păcat şi se încrede în jertfa lui Y’shua Ha’mashiach,
primeşte iertarea păcatelor şi darul vieţii veşnice.
Este important să accentuăm că Ha’B’sorah - Evanghelia este centrată pe
moartea şi învierea lui Y’shua Ha’mashiach. În Corintim (1 Corinteni) 15.3-4,
rabbi Sh’aul rezumă mesajul său la trei fapte istorice:
— că Y’shua Ha’mashiach a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că
a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi.
Prima autoritate pe care rabbi Sh’aul o citează ca pe un suport al acestor
fapte sunt "Scripturile" - Ia acel timp însemnând scripturile Vechiului
Testament. Ca o confirmare a învierii, Pavel trece în revistă o listă cu martori
oculari care L-au văzut pe Y’shua Ha’mashiach după ce a înviat din morţi.
Mărturia lor este secundară aceleia vechi testamentale.

68 
 
 În două afirmaţii successive, rabbi Sh’aul accentuează faptul că a crede în
învierea trupească a lui Y’shua Ha’mashiach, este esenţial pentru mântuire.
În Corintim (Corinteni) 15.14-17:

¾ 14. Şi dacă Y’shua Ha’mashiach n-a înviat , atunci într-adevăr este

zadarnică propovădulrea noastră şi este zadarnică şi credinţa noastră
¾ 17. Şi dacă Y’shua Ha’mashiach n-a înviat, credinţa voastră este
zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre.

În Tesalonikim (2 Tesaloniceni) 2.3, rabbi Sh’aul avertizează că la încheierea

acestui veac se va răspândi o apostazie de la credinţa creştină. Există motive
serioase pentru a crede că suntem acum în perioada prezisă de apostiizie. În
unele denonimaliuni mari creştine, mulţi lideri recunoscuţi au renunţat în
mod public la credinţa în Scripturi - şi în special în învierea trupească a lui
Y’shua Ha’mashiach. Probabil că ei nu realizează că declaraţia lor de
necredinţă este în sine împlinirea Scripturi ,pe care o resping!
Totuşi, există un fapt pe care ei nu îl pot schimba, până când ei nu se
pocăiesc, cei care pervertesc Ha’B’sorah - Evanghelia în acest fel aduc asupra
lor mânia şi blestemul lui Elohim.

69 
 
 Capitolul zece
FURT, SPERJUR, A-L JEFUI PE DUMNEZEU

Ultimii trei proroci ai Vechiului Testament Chagaz ( Hagay), Z’char’yah

(Zaharia), Malachi (Maleahi) - toţi se ocupă cu diferite domenii în care Israel a
experimentat rezultatul blestemului lui Elohim. Este ca şi cum prin aceşti
proroci, Elohim a dat însărcinarea de a face un sumar al istoriei evreilor din
timpul din care ei au venit sub legea lui Mosheh şi i-a confruntat cu motivele
pentru care blestemele legii au venit asupra lor.
În Z’char’yah (Zaharia) 5.1-4, prorocul descrie o viziune a blestemului lui
Adonai care vine asupra poporului Său:

¾ 1.Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat şi iată un sul de carte care
zbura.
¾ 2. el m-a întrebat: "Ce vezi?" şi eu am răspuns: "Văd un sul de carte
zburând; are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de şase coţi".
¾ 3. Şi el mi i-a zis: "Acesta este blestemul care merge peste toată ţara;
căci, după cum este scris pe una din părţi, orice hoţ va fi nimicit; şi
oricine jură strâmb va fi tăiat cu totul, potrivit scrierii de pe cealaltă
parte.
¾ 4.” Îl trimit” zice Adonay Elohey Tz’vaot - Domnul Dumnezeul
armatelor , ca să intre în casa hoţului şi a celui care jură strâmb în
Numele Meu, ca să rămână în casa aceea şi s-o mistuie împreună cu
lemnele şi pietrele ei.”

Blestemul pe care îl descrie Z’char’yah intră în casa tuturor celor care au

comis două păcate specifice: hoţie şi jurământ fals, sperjur. Odată intrat,
blestemul rămâne până când a distrus întreaga casă, cu tot cu lemne şi cu
pietre.
Aceasta este o imagine vie a felului în care lucrează un blestem, dacă o dată
îl admitem în vieţile noastre. Nu putem pune limite la alegerea noastră
pentru domeniile în care vom fi afectaţi de el. Până nu ne pocăim şi nu
căutăm îndurarea lui Adonay ca să fim eliberaţi, în final va fi distrusă
întreaga casă.
Prevelanţa acestor două păcate ale hoţiei şi sperjurului în cultura noastră
contemporană, poate fi măsurată prin câteva statistici simple.

70 
 
Furtul a pătruns atât de mult în Statele Unite astăzi, încât aproape zece
procente din bunurile expuse în magazine spre vânzare cu amănuntul, se
datorează costului asigurării împotriva hoţiei. Aici se află o cauză mai puţin
dată publicităţii, cea a inflaţiei. Pe de altă parte, sperjurul supune într-aşa
măsură la fraudă Serviciul Intern al finanţelor S.U.A, încât cifrele ce exprimă
pagubele se ridică la miliarde de dolari în fiecare an, pierduţi prin
intermediul taxelor plătite în mod necinstit. Sinceritatea completă în acest
domeniu ar putea smulge întregul buget din deficit.
În legătură cu viziunea lui Z’char’zah, blestemul care urmează acestot
păcate ale hoţiei şi sperjutului, afectează nu numai individul, dar de
asemenea şi întreaga casă. În limba ebraică, cuvântul *casă* se aplică nu
numai la structura materială, ci de asemenea la oamenii care trăiesc în ea,
aceştia fiind familia. Mult mai mult decât la prima vedere, s-ar părea că aceste
două păcate şi blestemul care le urmează, au contribuit la prăbuşirea vieţii de
familie, ceea ce este o caracteristică unică a acestui veac prezent.
Efectul final va fi asemănător cu cel al sulului văzut de Z’char’yah:
eroziunea naţiunilor în întregime şi chiar a întregii civilizaţii.
Mai devreme. Chagai a dat o imagine la fel de vie a distrugerii care afecta
vieţile acestor oameni. Chagai 1.4-6:

¾ 4. "Dar pentru voi este oare timpul să locuiţi tn case cu acoperiş, când
casa aceasta este dărâmată?"
¾ 5. Aşa vorbeşte Elohey Tz’vaot - Domnul Dumnezeul armatelor: "Uitaţi-
vă bine la căile voastre!
¾ 6. Aţi semănat mult şi strângeţi puţin; mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi;
beţi, şi tot nu vă potoliţi setea; vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi,
cine câştigă un salariu, îl pune într-o pungă spartă."

În unele din aceste naţiuni, nivelul datoriilor personale este mai înalt decât
a fost vreodată.
Malachi, ultimul din cei trei proroci, combină acuzaţiile deja aduse
împotriva lui Israel de către cei doi predecesori ai săi. El acuză poporul său
nu numai de o atitudine greşită cu privire la Elohim, dar de asemenea, de
hoţie în cea mai serioasă formă: a jefui nu numai pe om, ci chiar pe Adonay
însuşi. Malachi 3.8-9:

71 
 
 ¾ 8. Este potrivit să înşele un om pe Elohim? Dar voi mă înşelaţi! Şi voi
întrebaţi: "Cu ce Te-am înşelat?" Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.
¾ 9. Sunteţi pedepsiţi cu un blestem şi Mă înşelaţi, tot poporul în
întregime!

Pasajul descoperă un principiu care guvernează felul în care Elohim

stăpâneşte în fiecare veac şi dispensaţie. El păstrează o înregistrare a ceea ce l-
a oferit poporul Lui. Cu mai mult decât o mie de ani în urmă, Elohim a
orânduit ca ei să pună la o parte prima zecime din venitul total, în bani sau
obiecte.
Acest blestem pe care îl descrie Chagai se rezumă la un singur cuvânt:
insuficienţă. Din punct de vedere al aparenţelor exterioare,: israeliţii aveau
ceea ce ei ar fi putut să pretindă ca să-şi satisfacă cele mai importante
necesităţi materiale. Totuşi, pentru un anume motiv pe care ei nu puteau să-1
înţeleagă, exista întotdeauna o deficientă. Elohim a trebuit să le trimită un
proroc ca să le arate că foiţa invizibilă care eroda proviziile lor era un blestem
pe care ei ii aduseseră asupra lor punând propriile lor griji egoiste înaintea
nevoilor casei lui Elohim.
Multe din naţiunile lumii de astăzi se confruntă cu o situaţie asemănătoare.
Majoritatea oamenilor de astăzi câştigă cu mult mai mult decât au câştigat
părinţii sau bunicii lor. Totuşi, în timp ce generaţiile anterioare s-au bucurat
de un nou simţământ de mulţumire şi siguranţă, generaţia prezentă este
bolnavă de o dorinţă fără odihnă care nu poate fi satisfăcută.
Acesta a fost un semn important al revelaţiei lui Elohim. Neascultarea în
acest domeniu era o încălcare a legământului lor.
Acuma, prin Malachi, Elohim prezintă propriul Său bilanţ cu privire la
întregul Său popor care L-a refuzat în mod nelegiuit, El îi acuză în mod final
de “jaf ”. El accentuează că acesta a adus distrugerea în întreaga naţiune şi în
fiecare domeniu din viaţa lor.
Dar Elohim nu sfârşeşte în această notă negativă în versetul următor, El îşi
instruieşte poporul cum să iasă de sub blestem şi să intre în binecuvântare.
Malachi 3.10:

¾ "Aduceţi însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în casa

Mea; puneţi-Mă astfel la încercare", zice Elohey Tz’vaot, "dacă nu vă voi

72 
 
 deschide zăgazurile cerurilor. Şi voi turna o binecuvântare care va da
pe deasupra".

Pentru a trece de la blestem la binecuvântare, Elohim cere de la poporul Său

două lucruri: pocăinţă şi restituire. În fiecare caz de jaf, aceste cereri nu au
variat niciodată, fie că a fost vorba de Elohim sau de omul care a fost păgubit.
În Noul Testament, Elohim nu a stabilit niciodată o lege specifică, la fel ca în
Vechiul Testament cerând creştinilor să pună deoparte pentru El o zecime din
venitul lor total. Legământul harului nu operează prin legi întărite din
exterior, ci prin legi scrise de Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt în inimile
credincioşilor. În Corintim2 (2 Corinteni) 9.7, rabbi Sh’aul îi instruieşte pe
creştini:

¾ Fiecare să dea cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau de

nevoie.

Totuşi, un singur lucru este sigur: Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt nu îl va

lăsa niciodată pe un creştin să fie zgârcit.
În Psalmul 51.12, David se roagă Domnului: "sprijineşte-mă cu un duh de
bunăvoinţă" sau "sprijineşte-mă cu Duhul Tău cel generos". Una din
caracteristicile Duhului Sfânt este generozitatea. Dumnezeu- însuşi este Cel
mai mare dintre toţi cei care dau, când Duhul Său se mişcă in inimile
poporului Său, El îi va face pe ei ca pe El însuşi: dătători generoşi. În Ivrim
(Evrei) 8.6. scriitorul contrastează Legământul Nou şi cel Vechi şi reaminteşte
creştinilor care au intrat într-un legământ "mai bun, căci este bazat pe
făgăduinţe mai bune". Este de neconceput ca oamenii care se bucură de acest
legământ mai bun să fie mai puţin generoşi decât cei care se aflau sub
legământul inferior. Dacă poporul lui Elohim de sub lege dădea zeciuielile
sale - şi mai mult - cum pot creştinii de sub har să justifice faptul că ei ar
putea face ceva mai puţin. Standardele harului sunt mai înalte, nu mai joase,
decât cele ale legii.
Prin toate dispensaţiile, un principiu continuă neschimbat: zgârcenia
înaintea lui Elohim provoacă blestemul Său, dar dărnicia eliberează
binecuvântarea Lui.

73 
 
 Capitolul unsprezece
PERSOANE CU AUTORITATE

Atât binecuvântările cât şi blestemele sunt parte a unui vast domeniu

invizibil, spiritual, care afectează vieţile fiecăruia dintre noi. Un factor central
şi decisiv în acest domeniu este autoritatea. Fără o înţelegere a principiilor
autorităţii, este imposibil să înţelegem domeniul duhului sau să funcţionăm
cu eficienţă în el.
Secolul al douăzecelea a fost martorul unei revolte aproape universală
împotriva formelor de autoritate, care au fost în general recunoscute de
omenire timp de milenii. Domenii majore ale structurii sociale au fost
afectate, aceasta incluzând familia, biserica şi diferitele ramuri al guvernului
secular.
Oamenii adesea afirmă că această revoltă a schimbat sau a abolit aceste
forme de autoritate, dar nu este aşa. Principiile care guvernează exercitarea
autorităţii sunt tot la fel de obiective şi universale ca şi legea gravitaţiei.
O persoană poate să decidă să respingă legea gravitaţiei şi să sară pe
fereastră de la etajul zece. Dar respingerea lui a acestei legi nu o schimbă sau
invalidează în nici un fel. El va cădea totuşi spre moartea lui pe trotoarul de
dedesubt. Acelaşi lucru se aplică legilor care guvernează exerciţiul autorităţii.
Oamenii s-ar putea să le ignore sau să le respingă, dar cursul vieţii lor va fi
totuşi guvernat încă de ele, fie că ei recunosc aceasta sau nu.
În tot acest univers există doar o singură sursă supremă de autoritate, şi
numai una: Elohim. Elohim nu exercită autoritatea Sa în mod direct, totuşi, El
o deleagă altora după alegerea Sa.

¾ Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

Matit’yahu (Matei 28.18)

Din acel timp, Elohim a plasat toată autoritatea în mâinile lui Y’shua
Ha’Mashiach.Dar Y’shua, la rândul Lui, a delegat altora autoritatea pe care a
primit-o de la Tatăl. Această autoritate ce trece prin tot universul poate fi
zugrăvită ca un cablu extrem de puternic, coborând din Adonai la Y’shua. În
mâinile lui Y’shua, cablul este despărţit în nenumărate cabluri mai mici care

74 
 
ating persoanele care El Ie-a numit - atât îngereşti, cât şi omeneşti - în diferite
părţi ale universului.
Un termen utilizat în Biblie care denotă o persoană care exercită o
autoritate este "cap". În Corintim 1 (Corinteni 1 ) 11.3, de exemplu, rabbi
Sh’aul scrie:

¾ Dar vreau să ştiţi ea Y’shua este capul oricărui bărbat, că bărbatul este
capul femei şi că Elohim este capul lui Y’shua.

Prin această analogie' a "capului''; Pavel descrie "cablu" de autoritate care îşi
are originea în Avinu She’ba’shamayim – Elohim Tatăl, coboară la Y’shua şi
de la Y’shua la omul care împlineşte rolul de soţ sau de tată în familie. În
virtutea acestei relaţii, bărbatul este autoritatea desemnată în casa lui.
În relaţiile uman sociale, tatăl-soţ este primul exemplu de persoană numită
ca să exercite autoritate. Totuşi, există multe alte persoane cu autoritate în
mod obişnuit recunoscute: un guvernator peste poporul lui,un comandant
militar peste soldaţi, un învăţător peste copiii lui, un pastor peste membrii
bisericii lui.
Elohim este singurul care are autorilale absoluta: toate celelalte forme de
autoritate sunt supuse limitărilor de diferite feluri. Autoritate delegata este
validă numai într-o sferă dată. Autoritatea unui guvernator, de exemplu, este
limitată de legile naţiunii lui şi nu se extind în domeniile "private ale vieţilor
supuşilor săi".
Autoritatea unui tată peste familia sa nu-i permite lui să încalce legile
guvernului secular. Un învăţător are autoritate peste copiii lui numai în
limitele vieţii şcolare.
Un pastor are autoritate peste biserica lui numai în domenii care sunt
guvernate de forma de religie pe care adunarea a acceptat-o.
Tot ce este deasupra exemplelor este generalitate. Pentru o privire
completă va fi necesar să adăugăm multe calificări şi restricţii. De asemenea,
pot exista cazuri unde două forme de autoritate se vor suprapune, dând
naştere la conflicte. Exemplele date sunt suficiente, totuşi, să stabilească
principiile de bază care guvernează exercitarea autorităţii.
Atunci când autoritatea este abuzată, ea este în mod automat anulată.
Aceasta se poale întâmpla în cazuri extreme, dar în mod normal nu este aşa.
Autoritatea, în anumite forme, este o necesitate de bază pentru orice fel de

75 
 
viaţă socială. Autoritatea care este abuzată poate implica multe greutăţi, dar
chiar aşa, este mai bine decât alternativa, care este anarhia.
Dicţionarul Webster defineşte anarhia ca: "1. Absenţa completă a
guvernului. 2. Dezordine politică şi violenţă, lipsa legii. 3 Dezordine în orice
sferă de activitate."
În multe centre de populaţie, aerul pe care oamenii îl respiră a devenit atât
de poluat încât este periculos sănătăţii. Din acest motiv, Elohim nu a
îndepărtat tot aerul de pe suprafaţa pământului. Chiar şi aerul poluat este
preferabil lipsei totale de aer. În mod asemănător, chiar şi autoritatea abuzată
este mai bună decât anarhia.
O cale importantă în care o persoană poate să exercite autoritate este accea
prin a-i binecuvânta pe aceia care sunt sub autoritate: B’reshit (Geneza) 21
redă importanta uimitoare pe care alai Ya’akov cât şi Esav au ataşat-o
binecuvântării tatălui lor Isaac. Şi pe bună dreptate, de atunci, istoria
urmaşilor a fost determinată de către cuvintele pe care Yitzchak le-a vorbit
asupra fiecăruia dintre ei în acelaşi timp. Nicidecum Yitzchak nu este un
exemplu izolat. Din contră, peste tot în Kitvey Ha’Kodesh - Biblie,
binecuvântarea tatălui este considerată a doua în importanţă după cea a lui
Elohim însuşi.
Implicit, o dată cu autoritatea de a binecuvânta, totuşi, se află şi autoritatea
de a blestema. Binecuvântarea şi blestemul nu pot fi niciodată separate una
de alta, mai mult decât căldura de frig sau ziua de noapte. Aceasta înseamnă
că persoanele cu autoritate pot să o exercite în una din cele două căi: a
binecuvânta sau a blestema.
Aceeaşi autoritate care face o binecuvântare eficientă face în mod egal un
blestem să fie eficient.
Un exemplu dinamic este oferit de viaţa de familie a lui Ya’akov. B’reshit
(Geneza) 31 înregistrează faptul cum Ya’akov cu cele două soţii, două
concubine şi unsprezece copii, s-au depărtat pe ascuns de unchiul său Laban
din Mesopotamia şi s-au hotărât să se întoarcă în ţara Cananului. Totuşi,
Laban cu un grup de "însoţitori dintre rudele sale s-au pornit în urmărirea lui
Ya’akov şi l-au ajuns la muntele Gil’ad. Acolo a urmat confruntarea dintre ei
în care Laban l-a acuzat pe Ya’akov de a-i fi furat terafinul (chipuri sau zei ai
casei folosiţi pentru ghicitorie şi despre care se credea că protejează casa de
forţe rele)

76 
 
 Ceea ce lacov nu a ştiut era că Rahela soţia pe care o iubea cel mai mult a
luat în taina aceste imagini, în consecinţă, Ya’akov a reacţionat cu indignare
la acuzaţia lui Laban. El 1-a provocat pe Laban să caute în toate lucrurile ce
aparţineau familiei şi apoi, ca pretext la adresa inocenţei lui - el a adăugat
ceea ce de fapt a fost un blestem:

¾ Dar să piară acela la care se vor găsi dumnezeii tăi.

Laban a început să caute în toate lucrurile ce aparţineau lui Ya’akov, dar

Rahela a reuşit să păstreze terafimul ascuns. Totuşi, cuvintele blestemului lui
Iacov fuseseră aduse cu autoritatea soţului. Ele erau echivalente cu o sentinţă
a morţii pentru persoana care furase imaginile. Faptul că Ya’akov nu a
realizat că vorbele sale fuseseră împotriva Rachel, nu a împiedicat ca
blestemul să-şi facă efectul.
La scurt timp după aceea, după ce a dat naştere celui de-al doilea fiul al ei,
Rahela a murit în durerile naşterii B’reshit (Geneza) 35.16-19. Astfel este
autoritatea soţului, fie spre blestem, fie spre binecuvântare.
Ar putea fi adăugat faptul că luând în posesie un "dumnezeu fals", Rahela a
trecut în domeniul idolatriei şi al ocultului. Deci, prin propria ei acţiune, ea s-
a expus blestemului care inevitabil urmează implicarea ocultă. Aici este un
exemplu clar al legilor care guvernează binecuvântările şi blestemele - care în
propria lor sferă - sunt la fel de reale şi obiective ca şi legea gravitaţiei, fie că
oamenii le recunosc, fie că nu.
În planul lui Elohim pentru căsnicie, soţul şi soţia vor deveni "un trup",
aceasta îmbinând identităţile lor separate într-o unitate nouă. Pe această bază,
un soţ în mod natural o include pe soţia sa în autoritatea pe care ei o
împărtăşesc uniţi asupra copiilor lor. A eşua să faci aceasta înseamnă să devii
un soţ arbitrar şt despotic.
Astăzi, totuşi, este mult mai obişnuit pentru soţ să ajungă în extrema
cealaltă şi să renege responsabilităţile sale cu privire la copii şi soţie şi chiar
să-i abandoneze complet, în astfel de circumstanţe, soţiei ii rămâne să ducă pe
cont propriu o povară care ar fi trebuit să fie împărtăşită de doi împreună.
Rezultatul este frecvent prăbuşirea completă a întregii structuri a familiei.
Trebuie să dăm toată crezarea soţiilor creştine care se găsesc într-o astfel de
situaţie, dar prin credinţă şi harul lui; Elohim, duc cu succes povara care le-a
fost încredinţată.

77 
 
 În cazul lui Ya’akov - el nu a realizat ca vorbele sale erau direcţionale
împotriva Rachel. În cultura noastră, totuşi, se întâmplă ca în mod conştient şi
deliberat soţul să direcţioneze cuvinte amare, distrugătoare împotriva sofiei.
Să vă dau un exemplu tipic.
Mary, care nu a primit niciodată o educaţie casnică la mama acasă, se
căsătoreşte cu Jack, un om de afaceri cu un temperament foarte iute. Mary nu
are niciodată succes în a servi mâncăruri gustoase sau atractive. Pentru un
timp, Jack exercită autocontrol şi îşi ţine în frâu nerăbdarea. În final, el
explodează şi împroaşcă frustrare. "Mă îmbolnăvesc de felul în care tu
serveşti mâncărurile. Tu nu vei învăţa niciodată să găteşti!" El repetă aceasta
cu variaţii -în multe alte ocazii. De atunci mâinile lui Mary tremură când ea
aduce mâncarea pe masă. Mâncărurile devin o tortură de care încearcă să
scape. După câţiva ani căsătoria se rupe. Dar blestemul pronunţat de Jack o
urmăreşte pe Mary tot restul vieţii ei. De altfel, talentată şi plină de succes, în
alte domenii ea niciodată nu învaţă să gătească. Ori de câte ori ea se află la
bucătărie, ceva întunecat vine peste ea şi inhibă capacităţile ei naturale. Există
doar o singură soluţie pentru ca ea să recunoască faptul că soţul ei a pus un
blestem asupra ei şi să caute eliberarea de care Dumnezeu s-a îngrijit.
De asemenea, se întrevede totuşi că Jack a pronunţat asupra lui însuşi, fără
să cunoască aceasta. Din momentul în care el a spus: "Mă îmbolnăvesc atunci
când văd felul în care serveşti mâncărurile" el începe să dezvolte o indigestie
cronică pentru care medicii nu au nici o explicaţie sau cură naturală. Ca şi
incapacitatea lui Mary de a găti, indigestia lui Jack îl urmăreşte până la
sfârşitul zilelor sale.
În capitolul 12 vom acoperi acest domeniu important al blestemelor auto-
impuse.
Evident, ar putea fi multe variaţiuni ale poveştii lui Jack şi Mary. Problema
lui Mary s-ar putea să fie surplusul de greutate. Comentariul lui Jack s-ar
putea să fie următorul: "Tu pur şi simplu nu ai voinţa care se cere să scazi în
greutate. O să fii grasă pentru tot restul vieţii!"
S-au din nou, Mary s-ar putea să fie o femeie care nu ştie să mânuiască
banii. Cantitatea ei de "buget" dispare înainte să se termine săptămâna. Ea nu
are niciodată success în a-şi echilibra cartea de credit. Jack dă drumul
frustrării sale spunând: "Un copil de zece ani ar putea să mânuiască banii mai
bine decât tine. Tu nu meriţi să prosperi. Tu te vei lupta pentru tot restul
vieţii tale eu această problemă."

78 
 
 Să vă imaginaţi acum alt cuplu: Jim şi Jane. Limbajul lui Jim este chiar mai
brutal decât cel al lut Jack, în mod frecvent încheie certuri amare spunând: "îţi
urăsc maţul!" în anii care urmează divorţului, inevitabil Jane are nevoie de
operaţii chirurgicale în domeniul abdomenului din trei cauze succesive, nici
una dintre ele nefiind legată de celelalte. Diagnosticul corect pentru toate cele
trei probleme ale lui Jane se află în Mishley (Proverbe) 12.18.
Cine vorbeşte în mod uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii.
Ar fi fost necesar ca bisturiul chirurgical să se ocupe de rănile pe care Jim le-
a produs cu cuvintele sale amare. Cuvinte ca acelea pe care Jack le-a folosit
împotriva lui Mary - sau Jim împotriva lui Jane - vin din capricii care pot să
evolueze de la nerăbdare la mânie şi furie. De obicei este presiune demonică
în spatele lor. Ele sunt ca nişte săgeţi înmuiate în otravă. Odată ce ele
penetrează în carne, ghimpii fac dificilă scoaterea lor afară. Totuşi, dacă ele
sunt lăsate înăuntru otrava se împrăştie în interior.
Mai mare decât autoritatea bărbatului asupra soţiei este cea a tatălui asupra
copiilor lui. Aceasta este cea mai de bază relaţie de autoritate. Este de fapt o
extensie a relaţiei de la Tată la Fiu din Dumnezeire.
Exact aşa cum binecuvântarea tatălui are un potenţial nemăsurat pentru
bine, tot aşa blestemul unui tată are un potenţial corespunzător pentru rău.
Uneori, un astfel de blestem poate fi mărturisit în mod deliberat. Mult mai
adesea însă, se întâmplă - ca şi în relaţia dintre soţ şi soţie - ca un tată să
vorbească cuvinte asupra unui copil care nu sunt în mod deliberat
intenţionate a fi blesteme, dar care fără îndoială au exact acelaşi efect. Fiecare
dintre următoarele exemple sunt compuse din elemente pe care le-am întâlnit
în situaţii reale din viaţă.
Un tata are trei fii. Cel dintâi născut este binevenit doar pentru că este
întâiul născut. Cel mai tânăr are un talent neobişnuit şi o personalitate care
iese în evidentă. Dar cel mijlociu nu are nici unul din aceşti factori care să
lucreze în favoarea lui. El cloceşte neînţelegerile sale, dar tinde să îşi ţină
propriile sentimente pentru sine. Ba mai mult, tatăl vede în centrul acestei
situaţii, aspecte ale caracterului său personal care nu-i plac, dar cu care nu a
fost niciodată dispus să se ocupe în propria lui viaţă. El găseşte că este mult
mai puţin dureros să condamne aceste lucruri în fiul său decât în sine însuşi.
Ca un rezultat, fiul mijlociu nu a avut niciodată un simţământ al aprobării
din partea tatălui său. În final, el nici nu mai încearcă să-l câştige. Tatăl lui
interpretează aceasta ca încăpăţânare. Din ce în ce mai des, el îşi varsă

79 
 
dezaprobarea în cuvinte ca acestea: "Tu nici măcar nu încerci! Tu eşti leneş!
Tu niciodată nu vei face ceva bine!" Prea puţin realizează el că pronunţă de
fapt un destin rău care putea foarte uşor să-l urmeze pe fiul lui în tot restul
vieţii lui.
Există nenumăraţi bărbaţi pe care i-am întâlnit în mod personal, ale căror
vieţi au fost distruse de către cuvinte negative, critice, distructive, vorbite de
un tată. Din aceste întâlniri am învăţat că asemenea cuvinte sunt în realitate
un blestem. Trecerea timpului nu a diminuat efectele lor. Bărbaţii care au
trecut de vârsta mijlocie pot să găsească încă vieţile lor distruse de cuvintele
pe care le-au spus tatăl lor în copilărie. Singura soluţie eficientă este să te
ocupi de ele în mod specific ca şi cu un blestem şi să aplici remediul pe care
Elohim l-a pregătit.
Ca şi în cazul lui Jack şi Mary sau al lui Jim şi Jane, există multe variante
diferite la o astfel de situaţie. Un părinte care este îndemânatic, de exemplu,
poate avea un fiu care îşi dezvoltă în mod obişnuit de târziu dexteritatea
manuală. După ce fiul a eşuat în a îndeplini sarcini diferite de tip practic
încredinţate lui, tatăl exclamă: "Degetele tale sunt tăiate ca şi degetul mare"
sau "Tu ai două mâini stângi!"
Tatăl poate să spună aceste lucruri în glumă, şi nu în mânie. Totuşi, ele vor
avea un impact permanant asupra fiului. Treizeci de ani mai târziu, el este
încă neîncrezător ori de câte ori este confruntat chiar şi cu o datorie practică
simplă. Acesta continuă a fi un domeniu al vieţii sale în care niciodată nu va
avea succes. Totuşi, rădăcina problemei lui nu este defapt o lipsă de
îndemânare cât este o lipsă de încredere. El nu a rezidit niciodată încrederea
pe care tatăl său neintenţionat a distrus-o în copilărie.
Fiicele, de asemenea, ca şi fiii pot suferi efectele unor cuvinte negative ale
tatălui. O fiică adolescentă, de exemplu, conştienta în mod acut de acneea ei,
petrece ore întregi în fiecare dimineaţa în faţa oglinzii, luptând să acopere
coşurile de pe faţa ei cu diferite tipuri de cremă de piele. Tatăl ei, aşteptând sa
o ducă la şcoală este din ce în ce mai iritat de întârzierea ei, într-o zi când fiica
întărzie ca de obicei, iritaţia lui explodează: "Îţi pierzi timpul în faţa acelei
oglinzi" se răsteşte el. "N-ai să scapi niciodată de bubele tale" Douăzeci de ani
mai târziu, fiica - acum femeie măritată cu proprii ei copii - se luptă încă în
zadar să-şi acopere acneea ei.
Cuvintele amare, pline de mânie - fie că sunt spuse de un soţ către soţia lui
sau de un tată către copilul lui sunt de obicei manifestarea unei perioade de

80 
 
tensiune interioară. Este ca şi cum ai avea un ceainic ce poate fluiera pus la
fiert pe aragaz. La început tensiunea creşte înăuntru fară nici o indicaţie
exterioara, dar când apa de dinăuntru atinge punctul de fierbere, aburul va
fieliberai şi va sufla în fluier. După aceea nu mai există nici o posibilitate să
evoci acel fluier. Singurul remediu este să iei ceainicul jos şi să răceşti apa.
Pentru un creştin, aceasta înseamnă să te întorci înspre Elohim cu o
rugăciune interioară urgentă : "Doamne, încep să pierd controlul, dar îmi
supun duhul Ţie. Vrei te rog să îl iei Tu sub control'.'"
Astfel, când iritaţia şi mânia au continuat să se ridice înăuntrul persoanei,
atunci ele vor fi în final expulzate, ca şi aburul, în cuvinte dureroase care
rănesc. Blestemul care le acompaniază este ca şi fluierul. Odată ce a fost rostit,
nu există nici o cale să îl chemi înapoi. Există o singură soluţie: să recunoşti că
un blestem a fost rostit şi să cauţi ajutorul lui Elohim pentru al revoca.
O mamă, de asemenea, are autoritate peste copiii ei, care fie că o
împărtăşeşte cu soţul ei, fie îi este delegată de el. Uneori, totuşi, o mamă nu
este mulţumită cu exercitarea autorităţii ei legitime, în locul acesteia, ea
exploatează afecţinea copiilor ei şi loialitatea lor, ca să câştige un control
nelegitim asupra lor şi asupra cursului vieţii lor pentru al direcţiona. Un alt
exemplu de "vrăjitorie".
Acest lucru devine în mod special evident atunci când copiii ei îşi aleg
partenerul dacă mama aprobă alegerea lor, ea este toată o dulceaţă. Dar dacă
ea dezaprobă această alegere, o cu totul diferită parte a caracterului apare.
În secţinea care urmează, un soţ şi o soţie relatează experienţentele lor care
rezultau dintr-un blestem pronunţat de către mama soţiei în momentul
căsătoriei lor. Ei descriu, în primul rând efectele pe care acest blestem le-a
avut asupra fiecăruia dintre ei şi mai apoi cum ei au devenit conştienţi de
blestemul lor şi au făcut paşi biblici pentru a fi eliberaţi de el.

Soţul
Trăind sub un blestem este ca şi cum ai trăi pe un vapor. Efectele pot fi
văzute, totul este fără substanţa şi claritate. Chiar dacă tu experimentezi
succes, tu simţi numai frustrare şi disperare.
Pentru mine binecuvântările lui Elohim mi s-au părut întotdeauna ceva şters
şi de neatins. Adesea am cunoscut prezenţa lui Elohim şi m-am mişcat în
darurile spirituale, şi totuşi, satisfacţia în slujire şi viaţă păreau întotdeauna în
afara atingerii noastre, soţia mea şi copiii aveau probleme cicălitoare cu

81 
 
sănătatea, şi finanţele erau în mod continuu în lipsă (chiar dacă dădeam zeci
uială, daruri, şi trăiam economic).
Cu toate că ştiam clar care era slujirea la care fusesem chemat nu puteam să
intru în ea. Majoritatea munci mele părea a se sfărşi doar cu o măsură de
rodire redusă. Puteam începe lucruri dar nu le puteam desăvârşi. Păream că
mă confrunt cu un soi de rezistenţă invizibilă.
Lupta se dădea de ani de zile într-o zi mă aflam explicând situaţia unui
grup de slujitori, incluzăndu-l pe Derek Prime. Ei au observat că era un
blestem care venea din familia mea, de la soacra mea (o las pe soţia mea să
explice.

Soţia
De curând în căsnicia mea am petrecut două zile în post şi rugăciune. Am
simţit că există un blestem peste familia mea. Soţul meu şi cu mine eram
botezaţi cu Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt şi niciodată nu auzisem despre
un astfel de lucru cu blestemul. Experienţa noastră, aşa cum am devenit
liberi, s-ar putea compara cu desfacerea foilor de pe o ceapă.
Acest blestem se învârtea în jurul unui duh de vrăjitorie care a operat prin
femeile din familia mea, în mod special prin mama mea. Familia mea mergea
la biserică, era morală si pot spune ca era chiar o familie normală, dar
vrăjitoria a lucrat subtil, să submineze autoritatea bărbatului în familie, în
timp ce manipula alţi membrii ai familiei.
Eu nu am fost conştientă de întinderea ariei de control a mamei mele până
ce m-am logodit. În timp ce loialitatea mea a început să se întoarcă înspre
viitorul soţ, am putut simţi resentimentele ei crescând. Aceasta a fost atunci
când mama mea a spus: "El nu va face niciodată nici un ban iar tu va trebui să
munceşti tot restul vieţii!" De-a lungul anilor căsniciei noastre am trudit din
greu să lupt împotriva acestui blestem. Eram decisă "să-i arăt eu ei" că va
merge totul bine, lucrând într-o muncă externă casei, dar de fapt, eram
controlată de acest lucru pentru că nu eram liberă să am o slujbă. De
asemenea, soţul meu şi cu mine, nu ne puteam vedea niciodată pe noi înşine
ca fiind prosperi, şi aveam probleme financiare continue.
Apoi, puţin după ce m-am căsătorit, mama mea a spus: Tu ştii că nu eşti o
persoană puternică din punct de vedete fizic". Am simţit ca şi cum cineva m-
ar fi lovit în cap! Ceea ce a spus ea, a fost un şoc pentru mine pentru că eu nu
m-am perceput pe mine însumi ea pe o persoană slabă sau bolnăvicioasă. Din

82 
 
contră, întotdeauna am fost sănătoasă şi atletică. Deci, am început să gândesc
că poate am greşit, şi n-am fost cu adevărat puternică din punct de vedere
fizic. Ulterior am luptat cu multe boli, unele de lungă durată.
De asemenea, am luptat pentru că reacţionam faţă de propriul meu soţ şi
proprii mei copiii, pe unele din căile în care mama mea o făcea. Aceasta mă
lăsa cu un sentiment de disperare. Cum aş putea să ajung complet liberă de
acest blestem? Vrăjitoiia exercitase controlul deja de câteva generaţii din
familia mea. Părea că duhul asociat cu ea credea că într-adevăr are un drept
să mă domine şi de fapt credea că îi aparţin.
Ori de câte ori mi se slujea pentru eliberare, acest duh îmi şoptea că nu pot
fi complet liberă. Am blestemat-o pe mama mea.
Printr-un proces încet "strati după strat", de revelaţie şi eliberare am ajuns să
văd că duşmanul meu nu este mama mea, pe care am iertat-o şi am
recunoscut blestemul vrăjitoriei care ne-a influenţat pe amândoi.
De când am avut o slujire specifică de a rupe aceste blesteme, a trebuit să
învăţ să mă lupt cu gânduri vechi şi modele de obiceiuri. Acum eu
mărturisesc zilnic cu încredere: "Prin jertfa de ispăşire a lui Y’shua pe cruce,
eu am fost răscumpărată de sub blestem şi am intrat în binecuvntările lui
Avraam pe care Elohim l-a binecuvântat în toate lucrurile Galatim (Galaleni
)3.13-14. Y’shua ne-a răscumpărat din blestem.

Soţul
După rugăciunea de rupere a blestemelor, era o clarificare a atmosferei
distinctă. Schimbările nu au fost dramatice, nici imediate, dar ele au fost
reale. Există un simţământ al călăuzirii în viaţa mea. Pot, de asemenea, să văd
productivitatea şi rodirea ca pe un rezultat al muncii mele.
Mai important pentru mine este faptul că există speranţă. Întunericul
nebulos al viitorului a fost înlocuit cu bucuria şi încântarea a ceea ce Elohim
face. "Ceaţa" se limpezeşte!
Este important să vedem că mama soţiei nu era conştientă de toate efectele
pe care cuvintele ei le-au avut asupra fiicei şi soţului ei. Ea însăşi era
prizonierul unei forţe spirituale care venea din propriul ei trecut de familie.
Foarte posibil este să fi afectat această familie de multe generaţii, îndurarea
lui Elohim s-a îngrijit însă de o cale de eliberare din controlul ei.
Viaţa de elev este un alt domeniu în care relaţiile de autoritate sunt
importante, cu toate că, autoritatea unui profesor peste elevii săi nu este atât

83 
 
de decisivă ca cea a unui părinte. Cuvintele negative rostite de un profesor
unui copil pot avea aceleaşi efect distructiv ca şi cum ar fi fost rostite de un
părinte. De exemplu, un profesor poate deveni exasperat de un elev care nu
este atent şi încet la învăţat şi să explodeze în cuvinte ca acestea: "Tu nu vei fi
niciodată capabil să citeşti cum trebuie!" sau "Tu întotdeauna încurci
lucrurile, tu nu vei reuşi niciodată!"
După toate probabilităţile, învăţătorul este conştient de pericolul unor
astfel de cuvinte şi nu vor vedea niciodată rezultatele produse în ei în viaţa
de mai târziu. Totuşi, am întâlnit oameni mari, bărbaţi şi femei, care au luptat
lot restul vieţii lor împotriva efectelor acestor cuvinte pe care le-au vorbit
profesorii în şcoală. Pot să îmi aduc aminte de o creştina dedicata care fusese
vânată timp de patruzeci de ani de către un simţământ de inferioritate care
provenea de la o remarci a unui profesor care ii spusese "tu eşti superficială".
De fapt ar fi fost dificil sa găseşti pe cineva la care acest cuvânt să fie mai
puţin aplicabil.
Exemplele care au fost date mai sus cu privire la efectul cuvintelor vorbite
de către oameni care au autoritate pornesc de la relaţii. Relaţiile specifice
alese de noi ca exemple - au fost acelea ale unui soţ, tată, mamă sau învăţător.
Există un fir conducător. caracteristic care merge prin toate căile diferite în
care aceste persoane cu autoritate se exprimă pe ele însele. Totul s-ar putea
rezuma la o singură frază scurtă: "Tu niciodată nu vei prospera -sau niciodată
nu vei avea succes."
Bineînţeles, este semnificativ că Mosheh, în descrierea lui pe care o face
poporului Yisrael, cu privire la lucrarea blestemului legii, utilizează aceleaşi
cuvinte- D’varim (Deuteronom) 28.29:

¾ "Nu vei prospera în căile tale..."

Din partea mea, oricând aud un om folosind aceste cuvinte, eu sunt

întotdeauna în gardă împotriva unei posibilităţi ca un blestem să fie rostit.
Religia este o altă autoritate majoră care investeşte anumiţi oameni cu
anumite slujbe în consecinţă, cuvintele lor au un potenţial pentru bine sau
rău, care corespunde cu autoritatea slujbei lor. În Europa, timp de multe
secole, o armă majoră folosită de papii bisericii Romano-Catolice era
"interdicţia papală", care era un blestem, pe care ei îl proclamau peste aceia
pe care ei îi acuzau de a fi eretici. Ar fi imposibil să scrii o istorie exactă a

84 
 
Europei, fără să vorbeşti şi despre efectele acestor interdicţii. Chiar şi
domnitorii naţiunilor se temeau de ea mai mult decât de o declaraţie de
război efectiv.
În secţiunea protestantă a bisericii nici o persoană – nici măcar una – nu a
dobândit o autoritate în egală măsură cu cea a papei.
Totuşi oriunde se află o autoritate eclesiastică, există o posibilitate de a abuza
de ea. Chiar dacă este vorba despre pastoral unei mici biserici *independente*
cu o mână de oameni, se poate vorbi de cuvinte care sunt blesteme prin
efectele lor. Îmi aduc aminte de un om cu o calificare excelentă în domeniul
afacerilor, să-l numim Frank, care a venit în consiliere. El a petrecut zece ani
plin de frustrare ăn care nimic nu a mers corect pentru el, şi în care abia a fost
capabil să îşi întreţină familia şi copii. L-am ăntreat pe Frank dacă s-a
întâmplat ceva în viaţa lui în momentul în care lucrurile au început să meargă
rău cu el. Mintea lui s-a întors la o perioadă de timp când mergea la o mică
biserică independentă. După diferite dezacorduri cu pastoral, şi-au retras
calitatea de memrii.
În vreme ce această familie era una dintre sursele majore de venit ale
bisericii, pastoral a reacţionat din frică şi nesiguranţă.
Schimbul final de cuvinte dintre Frank şi pastor era acrimonios de ambele
părţi. În final, pastoral a conchis m spunând “Elohim te-a pus în această
biserică, dacă tu pleci, tu vei fi în afara voinţei Lui. Nimic nu-ţi va mai merge
bine de acum înainte” Din acel moment nimic nu a mai mers bine pentru
Frank. Din fericire când a înţeles cauza acestei frustrări, el a fost capabil să se
elibereze din acest blestem pastoral. Dar mai întâi el a trebuit săl ierte pe
pastor şi să pună lucrurile în ordine între ei. După aceasta cursul vieţii lui
Frank s-a schimbat spre bine. Cazul lui Frank nu este unul excepţional. Am
întâlnit un număr uimitor de oameni care au trecut prin experienţe
asemănătoare. Aproape invariabil, pastorul a luat aceeaşi atitudine: “Elohim
te-a pus în această biserică, dacă tu pleci, niciodată nu vei prospera (observaţi
acest cuvânt familiar)”. Dar mulţumită lui Elohim ,El are o soluţie pentru
ambele părţi aflate în dispută.
În 1985, în timp ce slujeam în Australia, am fost confruntat cu efectele unui
bluestem ecclesiastic, care a persistat mai mult de trei secole. O doamnă, pe
care o vom numi Margaret, m-a auzit învăţând despre tema binecuvântărilor
şi a blestemelor. La sfârşitul acestui mesaj, recunoscând doar dovezile unui
bluestem în viaţa ei, Margaret s-a ridicat ca şi mulţi alţii şi a repetat

85 
 
rugăciunea mea de eliberare. Mai târziu, ea mi-a trimis o scrisoare, dându-mi
date despre trecutul cazului ei.
Strămoşii ei din Scoţia proveneu dintr-un trib numit Nixon, şi în anii 1600
acest trib fusese implicat în războaiele de frontieră dintre scoţieni şi englezi.
Ca un rezultat, episcopul de Scoţia (care fusese numit de englezi) a pronunţat
un bluestem asupra întregului clan Nixon. Margaret păstra o copie a
blestemului care decreta, printre altele, ca membrii acestui clan să fie
spânzuraţi, tăiaţi şi ciopărţiţi, iar rămaşiţele lor să fie date ca hrană căinilor
sau porcilor. (Ei erau mai întâi spânzuraţi, apoi cadavrele lor erau tărâte prin
stradă legate de un cal sau de un alt animal şi în final erau tăiate în patru
bucăţi). După ce tribul a fost înfrânt în bătălie, sentinţa a fost dusă la
îndeplinire pentru aceia care au fost capturaţi vii.
Doi ani mai târziu, la întoarcerea mea în Australia, am întâlnit-o pe scurt pe
Margaret. Mai târziu ea mi-a scris această scrisoare:

Vă mulţumesc foarte mult pentru că v-aşi rugat pentru mine şi mi-aţi dat
acel cuvânt profetic de la Elohim, nouă, celor din Melborne. Aţi întreat dacă
familia noastră s-a schimbat de la eliberarea noastră de acest blestem. Nu am
avut timp să vă spun când am discutat, dar, într-adevăr , întreaga mea familie
– soţul, cele două fiice în vârstă de 14 si 23 de ani şi fiul meu în vârstă de 21
de ani au ajus să-l cunoască pe Adonay în cursul celor doi ani, acum ne-am
alăturat unei biserici a Evangheliei depline, aici în Melbourne.

Ce mărturisire uimitoare despre puterea unui blestem! Acesta a urmărit-o

pe Margaret ş familia ei timp de trei secole, iar ramura lui Margaret a fost
urmărită chiar la capătul celalălt al lui, din nglia până în Australia. Odată ce
blestemul a fost identificat şi revocat, bariera invizibilă ce ţinea
binecuvântarea lui Elohim departe de familia lui Margaret a fost îndepărtată
şi întreaga ei casă a intrat în mântuire.
În mod natural aceasta ridică o întrebare: cât de multe alte familii sunt
ţinute de la mântuire din cauza unui blestem necunoscut?

86 
 
 Capitolul doisprezece
BLESTEME AUTOI IMPUSE

În unul din exemplele din capitolul trecut, Jack a spus soţiei lui "mă
îmbolnăvesc de felul în care tu serveşti mâncărurile". Prin aceste cuvinte, fără
să vrea, el a adus asupra lui un blestem al indigestiei care a continuat să-l
afecteze pentru restul vieţii lui.
Cu acest exemplu în minte, este timpul ca acum să examinăm mai adânc
întregul domeniu al blestemelor autoimpuse. Este de o importanţă vitală
pentru aceia care se ocupă de bunăstarea lor personală Acest capitol se ocupă
cu puterea înfricoşătoare a cuvintelor pe care le rostim despre noi inşine
Ele sunt adesea ca nişte bumerange care vin zburând înapoi să-l lovească
pe acela care le-a rostit.
În Matit’yahu (Matei) 12.36-37, Y’shua dă o avertizare solemna cu privire la
pericolul cuvintelor rostite fără grijă:
¾ 36. Vă spun că în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice
cuvânt nefolositor pe care îl vor fi rostit.
¾ 37. Căci din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi
scos fără vină.
Y’shua se concentrează aici asupra cuvintelor nefolositoare - care sunt
cuvinte neglijente, fără premeditare. Adesea, când o persoană spune ceva
prosteşte, sau negativ despre ea însăşi, atunci ea se acuză spunând: “Dar nu
am vrut să spun aceasta”. Într-adevăr, împotriva acestor cuvinte prin care
oamenii "nu vroiau să spună aceasta", ne avertizează Y’shua. Faptul că
vorbitorul "nu dorea să spună chiar această" nu minimalizează în nici un fel şi
nici nu anulează efectul cuvintelor sale. Şi nici nu îl eliberează de
responsabilitatea cuvintelor sale.
În Mishley (Proverbe) 4.2. Shlomoh avertizează persoana care în mod
neînţelept se pune chiezaş pentru un vecin:

¾ Dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele
tale..

Aceasta este numai una din căile nenumărate în care oamenii sunt legaţi
prin cuvintele gurii lor. Noi putem fi uşor prinşi într-o legătură de acest gen,
fără ca să realizăm, dar a fi eliberat cere o aplicare conştientă a principiilor
biblice. Noi trebuie să ne aduceai aminte că Elohim ia cuvintele noastre în
serios, chiar si când noi înşine nu o facem.
Matit’yahu (Matei) 14.66-72 relatează felul în care în curtea marelui preot s-
a dezis Keyfa de faptul că el era un ucenic al lui Y’shua, de trei ori. Ca să

87 
 
întărească cea de-a treia dezicere, el de fapt a "început să blesteme şi să se
jure". Cu alte cuvinte, el a invocat un blestem asupra lui însuşi.
Keyfa a fost iute lovit de remuşcări, dar este îndoilelnic faptul că el a înţeles
cu adevărat implicaţia deplină a propriilor sale cuvinte. Trei zile mai târziu,
la mormântul gol, îngerii au spus femeilor: Matit’Yahu (Matei) 16.7.

¾ Dar duceţi-vă, spuneţi ucenicilor Lui şi lui Keyfa că va merge înaintea

voastră în Galileea, acolo îl veţi vedea, cum v-am spus.

Keyfa nu mai era recunoscut ca unul dintre ucenici. Prin propriile lui
cuvinte, el a pierdut poziţia lui de ucenic al lui Y’shua.
Mai târziu, Yochanan (loan) 21.15-17 redă cum la Marea Galileii, Y’shua,
plin de har, a deschis o cale pentru Petru ca sa şi recâştige statutul său de
ucenic. El l-a întrebat pe Keyfa de trei ori "Mă iubeşti?". Keyfa i-a răspuns de
fiecare dată afirmativ, dar el a fost întristat că Y’shua a pus această întrebare
de trei ori. El nu şi-a dat seamă că Y’shua îl conducea în acest fel ca să revoce
dezicerile lui anterioare. Pentru fiecare dată când a făcut o mărturisire greşită.
El a făcut acum mărturisirea corectă, pe această bază el a fost restabilit ca
ucenic.
Felul în care Y’shua s-a ocupat de Keyfa stabileşte un model pentru toţi cei
care au nevoie să fie eliberaţi din legătura unei mărturisiri rele. Există trei
paşi succesivi:

Pocăieşte-te • revocă • înlocuieşte

În primul rând, noi trebuie sa recunoaştem că am făcut o mărturisire greşită

şi să ne pocăim de ea. În al doilea rând, noi trebuie să-l revocăm ■ ceea ce
înseamnă să-l renegăm, să ne dezicem de el, să-l anulam, orice lucru greşit pe
care l-am fi spus. În al treilea rând, noi trebuie să înlocuim mărturisile noastre
greşite anterioare cu cele corecte. Aceşti trei paşi făcuţi în credinţă pot sa ne
elibereze din legături.
B’reshit (Geneza) 27.12-13 se îngrijeşte de un alt exemplu a unui blestem
autoimpus, Rebeca a insistat pe lângă fiul ei lacov sa-l înşele pe soţul său
Yitzchak, pentru a obţine binecuvântarea (pe care Yitzchak intenţiona sa io
dea celuilalt fiu al său Esau) Ya’akov era plin de râvnă pentru a primi
binecuvântarea, dar plin de frică de consecinţele faptului ci Yitzchak ar
descoperi înşelăciunea lui.
"Poate că tatăl meu mă va simţi" a spus el "şi voi părea un înşelător; şi voi
aduce un blestem asupra mea, nu o binecuvântare". Rebeca a răspuns
imediat' "Să cada blestemul său peste mine, fiul meu!" Planul Rebecăi de a

88 
 
obţine binecuvântarea pentru Ya’akov a avut succes, dar propriile ei cuvinte
au expus-o la un blestem care au împiedicat-o de a se bucura de roadele
succesului ei. Starea ei deveni pesimista şi chiar cinică. Curând după aceea, o
găsim spunându-i lui Isaac în B’reshit (Geneza) 27.46:

¾ Rebeca a zis lui Yitzchak "M-am săturat de viaţă din cauza fiicelor lui
Het. Dacă lacov va lua o asemenea soţie dintre fiicele lui Het, dintre
fetele ţării acesteia, la ce imi mai este bună viaţa.

Aproape imediat după aceasta, lacov a trebuit sa plece de acasă din cauza
răzbunării lui Esau, fratele său şi el a fost plecat pentru un timp de aproape
douăzeci de ani. Kitvey Ha’Kodesch - Biblia nu ne spune nimic despre restul
vieţii ei sau de felul în care ea a murit. Se pare totuşi că ea nu a avut niciodată
satisfacţia să îl vadă pe lacov bucurându-se de binecuvântarea pe care a
obţinul-o prin mijloace de înşelăciune.
De-a lungul anilor am auzit mulţi oameni vorbind despre ei în acelaşi fel ca
Rebeca. “Sunt obosit de viaţă... nimic nu merge bine ... Care este rostul? Mă
dau bătut... La fel de bine ar fi să fiu mort…” Am învâţat din experienţă că
aceste expresii şi altele ca ele aproape întodeauna indică un blestem
autoimpus care este la lucru ăn viaţa acelui care îl rosteşte.
Un exemplu mult mai tragic şi care a ajuns mult mai departe decât un
blestem autoimpus este descris în Matit’yahu 27. 20-26.
Împotriva propriei sale judecăţi, guvernatorul roman, Pilat, consimte să
elibereze mulţimii un ucigaş numit Baraba şi să impună pedeapsa cu moartea
asupra lui Y’shua în schimb. Ca să se disocieze pe sine de acest act, el îşi spală
mâinile în faţa mulţimii şi spune :”Eu sunt nevinovat de sângele acestei
persoane.”
La aceasta, mulţimea răspunde :”Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra
copiilor noştri”
Aceste cuvinte combină două forme de blestem autoimpus, şi un bluestem
relaţional asupra descendeţilor săi. Relatarea obiectivă a istoriei confirmă
efectul ambelor. Într-o generaţie, armatele romane au distrus
Yerushalayimul, fie că au ucis, fie că au vândut în sclavie întreaga populaţie.
Din acel moment, timp de nouăsprezece secole, o şuviţă întunecată de sânge
vărsat, şi tragedia s-a intercalate în destinul poporului evreu. Timp după
timp, pogrom după pogrom, domnitorii păgâni au întors pierzarea împotriva
evreilor fără de apărare, oameni violenţi ca Baraba, acela pe care ei îl
eliberaseră.
Dar mulţumită lui Elohim, acesta nu este finalul! Elohim s-a îngrijit de o
cale pentru reîmpăcare şi restaurare. Prin înţelepciunea Sa de nepătruns şi
îndurarea Sa minunată, moartea celuia pe care l-au executat ca şi criminal, s-a

89 
 
îngrijit de o cale de scăpare din consecinţele blestemului. Capitolul 17 v-a
explica aceasta în detaliu.
Mai de timpuriu în capitolul 8, am văzut că atunci când Elohim L-a chemat
pe Avraham şi l-a binecuvântat, El de asemenea a pronunţat un blestem
asupra acelora care îl vor blestema. Mai târziu, acest blestem a fost reafirmat
când Yitzchak l-a binecuvântat pe Ya’akov şi încă odată când Balaam a
pronunţat o binecuvântare profetică asupra lui Yisrael ca naţiune. În acest fel,
Elohim s-a îngrijit de protecţia lui Ya’akov şi a urmaşilor săi, poporul evreu,
de toţi care ar căuta să pună un bluestem asupra lor.
Istoria care a urmat a descoperit că totuşi, nu există nici un blestem de care
nici măcar Elohim nu putea să-şi protejeze copiii săi: blestemul pe care ei îl
pronunţau asupra lor însişi.
Acelaşi lucru se aplică şi la creştinii dintre neamuri care au deS emi
moştenitori ni binecuvântării lui Avraham prin Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul
Legământ iniţiat de Y’shua. Inclusă în provizia acestui legământ este şi
protecţia lui Elohim împotriva blestemelor care vin din orice sursă externă.
Dar exista un fel de blestem împotriva căruia nici măcar Elohim nu se poate
îngriji de protecţie: blestemele pe care creştinii le pronunţă asupra lor înşişi.
Acesta este un mod în care de multe ori creştinii aduc asupra lor diferite
feluri de probleme ale căror surse ei nu le înţeleg. Vorbind cuvinte negative
despre ei înşişi, ei se deconectează de la binecuvântări şi se expun la
blesteme. În acest sens, istoria poporului Yisrael ne procură de asemenea un
exemplu viu. ( Capitolele 13 şi 14 din B’midbar – Numeri, înregistrează cum
Mosheh a trimis doisprezece lideri de tirib să spioneze ţara Canaanului pe
care Elohim a promis-o lui Yisrael ca moştenire. Doi dintre ei - losua si Caleb
s-au întors cu un raport pozitiv. "Hai să ne suim cu îndrăzneală şi să punem
mâna pe ţară căci putem s-o cucerim." Ceilalţi zece au dat un raport negativ
care s-a concentrat la uriaşi şi oraşe întărite cu ziduri. Concluzia lor era: nu
putem să ne suim împotriva poporului acestuia căci este mai tare decât noi.
La rândul Lui, Elohim la vremea plăţirii scadenţelor, Şi-a pronunţat judecata.
La toţi acei israeliţi care au dat credit raportului negativ, El le-a spus
(B’midbar - Numeri 14.28): "Vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul
urechilor Mele"' trupurile celor necredincioşi vor cădea în această pustie.
Cele care au căzut primele au fost trupurile celor care au spionat ţara. Lui
Iosua şi Caleb, pe de altă parte, Elohim le-a promis că ei vor lua în cucerire
ţara despre care ei dăduseră un raport pozitiv. Toţi acei spioni – fie că erau
credincioşi sau necredincioşi, şi-au determinat destinele personale prin
cuviulele pe care le-au vorbit despre ei înşişi. Aceia care au spus "noi putem
intra în ţară", au intrat. Aceia care au spus "Noi nu suntem în stare", nu au
intrat. Elohim i-a crezut pe cuvânt. El nu s-a schimbat! Creştinilor, la fel de

90 
 
mult ca şi israeliţilor, Elohim le spune încă: “ voi face întocmai cum aţi vorbit
în auzul urechilor Mele.”
Mai devreme în capitolul cinci, sunt enumerate şapte condiţii Lista de mai
jos repeta şapte concluzii care indică un blestem sub ce fel de forme tipice de
vorbire se pot deschide ei la condiţiile descrise. Aceste câteva exemple ar
trebui să fie suficiente ca sa indice feluri de expresii periculoase şi domeniile
în care ele trebuiesc schimbate. Din partea noastră, Ruth şi cu mine am
învăţat să exercităm o vigilentă continuă şi auto-control în felul în care
vorbim despre noi înşine.

1. Prăbuşirile immentale şi emoţionale

"Mă înnebuneşte", "Nu mai pot suporta", "Înnebunesc la gândul"

2. Boli repetate şi cronice (în special cele ereditare)

"Oriunde este un microb eu îl prind"
"Lucrul acesta mă imbolnăveşte şi mă oboseşte"
"Boala aceasta a dat buzna în familia mea, aşa că eu sunt
următorul"

3. Păntece sterp, sau tendinţe de avort spontan ori alte

probleme feminine legate de aceasta
"Nu cred să mai rămân vreodată însărcinată"
"Iar am din nou 'blestemul acela"
"Pur şi simplu ştiu că o să o pierd şi pe aceasta - întotdeauna o
fac!"

4. Distrugerea căsniciei şi înstrăinarea familiei

"Cel care mi-a citit în palmă mi-a spus că soţul meu mă va părăsi"
"Cumva, eu dintotdeauna am ştiut că soţul meu a găsit o altă
femeie"
"În familia noastră toţi s-au purtat ca şoarecele şi pisica"

5. Insuficienţă financiară continuă

"Eu niciodată nu pot să-mi ating scopurile - tatăl meu era la fel" "Nu pot să
mă descurc cu zeciuiala"
"Eu urăsc acele pisici grase care fac rost de tot ce îşi doresc; mie niciodată nu
mi se întâmplă"
6. A fi unul care păţeşte accidente
"Întotdeauna mi se întâmplă aşa"
“Ştiam eu că era un necaz pe undeva, care plutea în aer” ”Eu sunt un fel de
persoană cam stângace”

91 
 
7. O istorie care conţine sinucideri şi morţi nenaturale sau prea timpurii
"Care este sensul vieţii?" "Peste trupul meu mort" "Mai bine mor decât să mă
abat de pe calea pe care sunt!"

Oamenii folosesc aceste feluri de limbaj negativ şi în mod inconştient invită

duhuri rele care îl va lua în control. Tipul de duhuri rele care vor răspunde
este determinat de limbajul utilizat. Există clase de demoni care corespund
fiecărei din cele şapte categorii enumerate mai sus.
Un fel de duh care este mai deosebit, de obicei, este duhul de moarte.
Acesta răspunde la genul de limbaj enumerat sub titlul "Sinucideri şi morţi
nenaturale şi timpurii". Acesta produce un simţământ că viaţa este lipsită de
înţeles şi fără speranţe, şi de o tendinţă morbidă de a te concentra asupra
gândurilor cu privire la moarte, este adesea manifestă şi printr-o serie fără
sfârşit de infirmităţi fizice pentru care nu există nici o cauză medicală
evidentă.
În final, acest duh al morţii, fie că va conduce o persoană la sinucidere, fie
că va cauza o moarte timpurie într-un anume fel. În Yochanan (loan) 8.44,
Y’shua ne avertizează că Satan -este un ucigaş. Unul din agenţii care
obişnuiesc să ucidă oamenii, este duhul morţii ce face ca oamenii să moară
înainte de vreme. Când am împărtăşit aceasta cu un prieten medic, el n
confirmat că a văzut adesea oameni murind când nu era nici o cauză
medicală la mijloc care sa explice lucrul acesta.
Se poate ca în una sau în alta din aceste categorii enumerate deasupra, tui
să fi recunoscut lucruri pe care tu însuţi le-ai spus. Dacă este aşa, nu fi
descurajat! Există o cale de ieşire! Mai devreme, în acest capitol apostolul
Keyfa ne procură un exemplu de trei paşi care sunt necesari ca să scapi de un
blestem autoimpus. Căieşte-te - Revocă- Înlocuieşte.
Mai întâi, noi trebuie să recunoaştem că am făcut o mărturisire negativă
despre noi înşine şi trebuie să ne pocăim de ea. În al doilea rând, noi trebuie
să o revocăm - aceasta înseamnă să o negăm sau să o anulăm, în al treilea
rând, noi trebuie să înlocuim mărturisirea noastră anterioară greşită cu cea
corectă. Toate acestea vor fi explicate mai deplin în capitolul 21.
Un alt fel în care oamenii pot aduce un blestem asupra lor este prin
jurăminte şi angajamente care se cer pentru a fi admis într-o societate
frăţească strânsă sorority sau faţă de o societate secretă. Eu îmi pot aduce
aminte de o situaţie în care prima mea soţie Lydia şi cu mine căutam să
ajutăm o tânără femeie creştină pentru a fi eliberată de legături demonice. În
ciuda multor rugăciuni şi lupte, eliberarea nu avea loc. Deodată Lydia a fost
îndemnata să-i spună femeii să ia inelul pe care ea îl purta în momentul în
care ea a făcut acest lucru, ea a fost eliberată fără nici o altă luptă mai
îndelungata.

92 
 
 Lydia o acţionat numai prin călăuzirea Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt,
ea nu ştia nimic despre inele, acesta era un inel de colegiu sorority. Ca să se
alăture unui astfel de colegiu, tinerei femei i s-a pretins să-şi asume anumite
angajamente care erau inconsecvente cu credinţa ei creştină. Scoţându-şi
inelul, ea efectiv a anulat aceste angajamente şi şi-a recâştigat libertatea ca şi
copil al lui Elohim.
Cu altă ocazie, Lydia şi cu mine făceam parte dintr-uu grup care slujea unei
tinere femei ce mărturisise că ea fusese o preoteasă a lui Satan. Ea purta un
inel care simboliza căsătoria ei cu Satan.
Când i-am spus ei că ar trebui să-şi dea jos inelul, a făcut astfel, dar sub
presiune satanică ea l-a înghiţit. Un tânăr om prezent a primit o ungere
specială de credinţă şi a poruncit femeii să vomite inelul, ceea ce a şi făcut în
mod prompt! Am aruncat atunci inelul într-un lac apropiat. Stagiul final în
eliberarea femeii a urmat mat cănd ea a ars în public toate hainele pe care le-
a avut în timp ce ea se închina lui Satan.
Incidente ca acestea mi-au făcut foarte clar direcţiile date în Y’hudah (luda)
23:
¾ Căutaţi să-i mântuiţi pe alţii, smulgăndu-i cu teamă din foc urând până
şi cămaşa purtată de carne.

În ambele situaţii, legăturile satanice erau în legătură cu un inel.

Semnificaţia unui inel este adesea cea a unei relaţii de legământ. În cultura
noastră vestică, de exemplu, este normal pentru un bărbat şi soţia lui să
poarte fiecare un inel ce simbolizează legământul şi relaţia de căsnicie. După
standardele biblice, un legământ este cel mai solemn şi mai puternic fel de
relaţie în care o persoană poate intra fie că legământul este între Elohim şi
om, sau între om şi aproapele său. Satan este foarte conştient de aceasta şi de
aceea exploatează relaţiile sale de legământ făcând aceasta pentru a câştiga
cea mai puternică formă de control asupra oamenilor.
Din acest motiv în Sh’mot (Exod) 23.32, Elohim 1-a instruit pe Israel în ceea
ce priveşte naţiunile idolatre din Canaan:

¾ Să nu faci legământ cu ei nici cu dumnezeii lor."

Dumnezeu avertiza poporul Său că dacă ar fi intrat într-o relaţie de

legământ cu canaaniţii care se închinau la dumnezei falşi, acest legământ i-ar
fi legat nu numai de canaaniţi, dar de asemenea, şi de dumnezeii lor. Ei ar fi
fost atunci aduşi într-o legătură cu aceşti dumnezei.
O secţiune a societăţii contemporane la care se aplică această avertizare este
francmasoneria. Masonii pretind că natura asocierii lor este secretă, dar
aceasta nu este corect. Toate riturile majore şi formulele francmasoneriei au

93 
 
fost date publicităţii în diferite timpuri, atât de oamenii care erau foşti masoni
(incluzând câţiva care au avansat până la cel mai înalt grad), şi de alţii, care în
mod grijuliu au examinat materialul care este la dispoziţia oricărui cercetător
competent.
Pentru scopurile prezente este suficient să subliniem două fapte despre
francmasonerie. Mai întâi, înainte de a fi iniţiată, o persoană trebuie să nu
descopere nici unul din secretele masoneriei. Ar fi fost imposibil să găseşti
undeva un exemplu mai înfricoşător de blesteme auto impuse decât aceste
jurăminte.
În al doilea rând, masoneria este o religie falsă. Unii masoni ar fi gata să
dezmintă că este vorba despre o religie, dar aici sunt câteva din
caracteristicile majore care în mod clar dovedesc aceasta: masoneria are
propria ei revelaţie, propriile ei temple, propriile ei altare, propriile ei
simboluri religioase şi embleme (care includ şi un inel); propriile ei
mărturisiri de credinţă, şi de preoţi; propriile ei ritualuri. În final, are propria
ei zeitate, un dumnezeu fals pe care ei îl numesc “Principiul creativ”, sau
"Marele arhitect al Universului".
Masoneria este o religie falsă, care recunoaşte un dumnezeu fals. Multe din
obiectele şi simbolurile asociate cu creştinismul sunt folosite - inclusiv Kitvey
Ha’Kodesh - Biblia - în masonerie, dar aceasta este o înşelăciune intenţionată.
Dumnezeul pe care îl recunosc masonii nu este Elohimul Bibliei! Chiar şi
numele sacru, biblic, format din patru litere YHWH (de obicei silabisit Iahve)
- este utilizat în literatură ca referindu-se la o entitate divină care combină în
ea principiile feminine şi masculine. Din nou, "Arcul Regal" foloseşte o formă
abreviată a numelui de Iahve, în combinaţie cu formele abreviate a două
zeităţi păgâne, Bani şi Osiris, şi recunosc această fiinţă combinată ca
dumnezeu.Aceasta nu este nici mai mult nici mai puţin decât o insultă la
adresa singurului Elohim adevărat, revelat în Kitvey Ha’Kodesh - Biblie ca
Iahve.
Din partea mea, nu am avut deloc nici un interes în fracmasonerie până am
început să descopăr efectele dăunătoare pe care le produce în vieţile
oamenilor care au venit la rugăciune. Unele din cele mai înspăimântătoare
exemple de blesteme pe care le-am întâlnit la lucru în vieţile oamenilor erau
asociate cu francmasoneria. Efectele erau manifestate în a două şi a treia
generaţie a acelora care au avut un mason în trecutul lor de familie.
Unul din acestea a făcut o impresie deosebită asupra mea. La închiderea
unei slujbe de închinate din Australia, Ruth şi cu mine ne rugam pentru
oameni care aveau nevoie de vindecare. Una din aceste persoane care a venit
în faţă a fost o femeie tânără, a cărei ochi tulburi, păr nepieptânat şi voce
neclară, sugera un trecut de subcultură, în braţele ei ducea un bebeluş slab.

94 
 
 "Ea pur şi simplu nu mai vrea să mai mănânce nimic" a murmurat mama cu
ochii plecaţi "doar un dram sau două o dată." "Ce vârstă are?" am întrebat
noi.
"Şase săptămâni" a replicat mama, dar bebeluşul arăta mai mult a şase zile
decât a şase săptămâni.
Când Ruth şi cu mine ne-a pus mâinile peste mamă să ne rugăm, ea a căzut
pe spate sub puterea Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt. În timp ce cădea,
Ruth a prins bebeluşul din braţele ei şi l-a luat în propriile ei braţe. Doi
lucrători ai bisericii au început să se roage pentru ea pe podea: Ruth a primit
atunci un cuvânt de cunoştinţă prin Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt: "tatăl ei
este un francmason", a spus ea celor doi lucrători, "spuneţi-i să renunţe la acel
duh".
Mama de pe podea s-a luptat să scoată cuvintele "eu renunţ la duhul
francmasoneriei". În momentul în care ea a rostit aceste cuvinte duhul
necurat a ieşit afară din ea cu un urlet prelungit, în acelaşi moment, bebeluşul
din braţele lui Rut a emis un ţipăt exact similar, şi apoi a devenit ţeapăn.
După şase ore a venit înapoi în aceiaşi biserică pentru o slujbă de seară. La
încheiere, aceeaşi femeie tănară a venit încă o dală cu bebeluşul ei. " Cum îi
merge?" ani întrebat-o eu?
"Ea este complet diferită" a replicat mama. "A mâncat trei sticle pline de
dimineaţă. "
Nu m-am putut opri din a mă gândi la faptul că mama, de asemenea, a
trecut printr-o schimbare dramatică, ce se vedea din ochii ei şi străbătea din
claritatea vocii ei.
Am reflectat mai târziu că într-o scurtă întâlnire am văzut o astfel de
evidenţă vizibilă a unui blestem datorat francmasoneriei, care a fost
transportat peste cel puţin două sau trei generaţii: de la tatăl însuşi, care
fusese un mason, la fiică şi apoi la nepoata lui, un bebeluş in vârstă de numai
şase săptămâni. Am decis de atunci că voi fi foarte insistent, perseverent, de a
avertiza oamenii de răul pe care masonii îl aduc nu numai asupra lor înşişi, ci
şi asupra membrilor familiilor lor. chiar şi acelora care nu au o implicare
directă în francmasonerie.
Tuturor acelora care au făcut un angajament sau jurământ de credinţă care
i-a legat de o asociaţie rea ca aceea menţionată mai sus, Shlomoh oferă un
cuvânt urgent în Mishley (Proverbe) 6.4-5;

¾ 4. Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale

¾ 5. Scapă din mâna aproapelui tău, cum scapă gazelele
din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului . . .

95 
 
 Există două cerinţe minime pentru eliberare, în primul rând tu trebuie să
faci o renunţare verbală a asocierii tale, ceea ce tu ai spus cu buzele tale
numai tu poţi nega. Este cel mai bine să faci aceasta în prezenţa unui martor
care este de acord cu tine şi care te va sprijini cu credinţa lui.
În al doilea rând tu trebuie să scapi şi să distrugi toate emblemele, cărţile şi
celelalte materiale care erau semne ale asocierii tale. În toate cele trei tipuri de
situaţii menţionate, deasupra inelului exista- o semnificaţie specială, în cazul
francmasoneriei ar fi de asemenea diferite obiecte variate – în mod particular
şorţul. Adu-ţi aminte de cuvintele din Y’hudah (luda) 23

¾ " . . .urând până şi cămaşa pătată de carne "

96 
 
 Capitolul treisprezece
SLUJITORII LUI SATAN

În acest capitol vom descoperi o sursă complet diferită de blesteme:

slujitorii lui Satan.
Atitudinea cu privire la Satan printre creştini poate varia între două
extreme. Unii il ignoră pe Satan totalmente, alţii încearcă să acţioneze ca şi
cum el nu ar fi real. Altora le este teamă de el şi ii dau mai multă atenţie decât
merită între aceste două extreme se află echilibrul biblic.
Satan este o fiinţă creată, un înger rebel, care a fost aruncat din cerul lui
Elohim. El domneşte deasupra unei împăraţii spirituale de îngeri răi, rebelici,
împreună cu duhuri rele mai joase sau mai importante, care sunt numiţi
"demoni".
Numele Satan inseamnă adversar sau opozant. „El este duşmanul
neschimbat, implacabil al lui Elohim însuşi, al oamenilor şi al scopurilor lui
Elohim. Dorinţa sa este să aducă întreaga rasă umană sub control. Tactica sa
primară este înşelarea, în care el este expert, în Ha’hitgalut (Apocalipsă) 12.9
el este descris ca . . .

¾ ... şi balaurul cel mare numit diavolul şi Satan este acela care înşeală
întreaga lume.

Satan exercită domnia sa asupra majorităţii oamenilor şi toţi aceia care se

află într-o atitudine de rebeliune împotriva lui Elohim sunt proprietatea lui.
În Efesim (Efeseni) 2.2. el este descris ca "duhul care lucrează acum peste fiii
neascultării". Majoritatea acestora nu mai au nici o imagine clară a condiţiilor
reale. Ei pur şi simplu sunt mânaţi într-o parte sau în alta de forţe pe care nu
le înţeleg şi nu le pot controla.
Sunt din aceia printre ei care totuşi, în mod intenţionat s-au deschis pe ei
înşişi lui Satan, chiar dacă ei nu sunt pe deplin conştienţi de natura şi
identitatea lui, în căutarea de putere şi câştig material, ei au cultivat în mod
sistematic exerciţiul puterilor supranaturale pe care Satan l-a dăruit lor. Astfel
de servitori ai lui Satan se pot recunoaşte în aproape toate culturile şi au fost
numiţi cu o mare varietate de diferite titluri: medic vrăjitor, vraci,
machowi,shaman, hohang, magician vrăjitor, preot sau preoteasă a lui

97 
 
Satan,şi aşa mai departe. În aproape toate culturile şi triburile din lume există
un nume special pemru acest fel de persoană.
Y’shua însuşi este sursa noastră de informaţii cu privire la Satan. Când El a
trimis şaptezeci de ucenici să pregătească drumul înaintea Lui, ei s-au
reîntors plini de bucurie, spunând:

¾ "Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi in Numele Tău"

La acestea, Y’shua a răspuns:

¾ Iată, vă dau autoritatea să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste

toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va putea vătăma.

Isus nu a negat faptul ca Satan era real sau că avea putere. Dar EI a promis
că ucenicii vor avea autoritatea pe care El Ie-a conferit-o lor. pentru a-i face
biruitori asupra puterii lui Satan şi îi va proteja împotriva oricăror încercări
ale lui de a le face rău. Este important pentru toţi slujitorii lui Elohim să
recunoască autoritatea pe care El le-a dat-o lor şi să înveţe să o exercite
eficient. Blestemele sunt una din armele cele mai importante pe care slujitorii
lui Satan le folosesc împotriva poporului lui Elohim. Acest lucru este viu
ilustrat in istoria lui Balac şi Balaam din B’midbar (Numeri) 22-24.
Balac este rege în teritoriului lui Moab de la est de Iordan, în călătoria lor
din Egipt în Canaan, israeliţii şi-au făcut tabăra lor pe graniţa cu Moabul.
Balac a simţit că împărăţia sa era pusă în pericol, dar nu aven puterea şi
curajul să îl atace pe Israel în mod deschis.
În loc de aceasta el l-a chemat pe Balaam ca să pronunţe blesteme asupra
lor în speranţa că Israel va fi slăbit până acolo încât Moab îl va învinge.
Balaam era numit mag, sau medic vrăjitor şi era faimos în întreaga regiune şi
cerea o plată înaltă pentru slujbele lui.
Mulţi creştini de astăzi ar dezminţi ca fiind superstiţioase sau "nonsensuri"
lipsite de putere. Reacţia lui Elohim, totuşi, a fost complet diferită. El a văzut
că blestemele pe care Balaam le-ar fi putut pronunţa ca un pericol serios
pentru Israel, în consecinţă, el a intervenit supranatural şi l-a avertizat pe
Balaam să nu accepte înţelegerea. Dar Balaam îşi dorea bunăstarea pe care
Balac i-a promis-o, deci el a mers înainte cu intenţia de a face ceea ce a cerut
Balac. În cursul desfăşurării evenimentelor, totuşi, de fiecare dată când

98 
 
Balaam a încercat să pronunţe blesteme asupra lui Israel, Elohim a intervenit
din nou şi a schimbat blestemele propuse în binecuvântări!
În consecinţă, în D’varim (Deuteronom) 23.5, Mosheh a reamintit lui Israel
acest incident ca o dovadă a dragostei lui Elohim pentru ei.
¾ "Dar Adonay Elohimul tău n-a voit să asculte pe Balaam; şi Adonay
Elohimul tău a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu
eşti iubit de Adonay Elohimul tău.

Trebuie să accentuăm un factor important: Elohim a văzut blestemele pe

care Balaam şi le-a propus să le rostească împotriva lui Yisrael nu ca pe nişte
cuvinte goale, lipsite de putere. El le-a privit ca pe un pericol serios pentru
Yisrael, şi din acest motiv El a intervenit personal ca să aducă la
imposibilitate de împlinire şi să-l frustreze pe Balaam.
Timpurile nu s-au schimbat din punctul lui Elohim de vedere. El nu ignoră
sau minimalizează blestemele direcţionale împotriva lor de către slujitorii lui
Satan. Din contră Y’shua a spus că Adonai recunoaşte puterea lui Satan, dar
echipează proprii lui slujitori cu putere superioară.
Kitvey Ha’Kodesh - Biblia prezintă imagini diferite ale activităţii slujitorilor
lui Satan. Aceasta serveşte ca avertisment la adresa slujitorilor lui Elohim
împotriva cărora aceste activităţi sunt direcţionate. În Y’chezk’el (Ezechiel)
13.17-20. de exemplu, Elohim condamnă anumite prorociţe false sau
vrăjitoare:

¾ 17. Iar tu fiul omului, întoarce-ţi faţa împotriva fiicelor poporului tău,
care prorocesc după plăcerea inimii lor, şi proroceşte împotriva lor.
¾ 18. Spune: "Aşa vorbeşte Stăpânul Domnul: “Vai de femeile care cos
perne pentru subsuori, şi fac voaluri pentru capetele oamenilor, de
orice mărime, ca să prindă sufletele! Socotiţi că veţi păstra cu viaţă
sufletele voastre?
¾ 19. Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru câţiva pumni de
orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete care nu ar trebui să
moară, şi făcând să trăiască nişte suflete care nu ar trebui să trăiască,
înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre”.
¾ 20. De aceea aşa vorbeşte Stăpânul Domnul: "Iată sunt împotriva
pernelor voastre prin care prindeţi suflete ca păsările!"

99 
 
 Unele dintre detalii nu sunt clare, dar se pare că aceste femei jucau un rol
tipic ca vrăciţe. Oricine care avea o neînţelegere cu vreo altă persoană, le
plătea să utilizeze artele magice împotriva acestei persoane. Una din
metodele lor era să ataşeze obiecte magice pentru farmece de îmbrăcămintea
oamenilor. În acest fel ele "vânau suflete" şi de fapt ucideau suflete
nevinovate, în schimb, ele erau plătite în orz şi pâine.
Aceasta nu este o acuzaţie îndepărtată, reminisceţă a evului mediu. Este o
acuzaţie adusă împotriva acestor femei de însuşi Elohim. Mai mult slujitorii
lui Satan au folosit metode asemănătoare pentru aceleaşi scopuri în toate
secolele şi încă ei continuă să le folosească şi astăzi.
În 1979-80 în oraşul Balh din vestul Angliei, arheologii au desoperit
rămăşiţele unui templu al zeiţei Minerva, datând din perioada romana.
Preoţii din acest templu aveau o slujire asemănătoare cu cea a vrăjitoarelor
din zilele lui Ezechiel. Oamenii care căutau răzbunare pe cineva ar fi angajat
preotesele să scrie un blestem potrivit împotriva persoanei. Scrierea
blestemului cerea capacităţi speciale, posedate numai de preotese. Odată ce
blestemul era scris, se utiliza o ceremonie magică împotriva acelei persoane.
Pentru toate aceste, bineînţeles, preotesele primeau plata potrivita. De
asemenea, toţi închinătorii aveau să-şi aducă jertfele lor ca sacrificii pentru
zeiţă primăvara, în legătură cu templul. Acest fel de a folosi blesteme şi arte
magice este încă o parte familiară a vieţii zilnice printre majoritatea
oamenilor lumii din Africa, Asia, Oceania şi America de Sud sau America
Centrală.
Următoarea relatare vine de la un misionar, prieten de al meu care şi-a
trăit întreaga lui viată în Zambia, în Africa Centrală, şi care este foarte bine
obişnuit cu limbajul şi obiceiurile poporului de acolo.
La o conferinţă generala a creştinilor din districtul nostru, Ruach
Ha’Kodesh - Duhul Sfânt a vorbit un cuvânt profetic puternic pentru a chema
la sfinţenie în biserica. Mulţi creştini au fost convinşi de păcatul din vieţile lor
şi s-au căit cu adevărat, mărturisindu-şi păcatele lor şi cerând iertarea lui
Elohim.
După această slujbă, din unul din satele mai îndepărtate a venit un
predicator, un bătrăn al unei biserici mărturisind un păcat de crimă prin
vrăjitorie, îngrozitor. Bătrănul a spus că de câţiva ani el se lupta cu aproapele
său bătrân din aceeaşi biserică, mai în vârstă decât el. Situaţia a devenit atât

100 
 
de rea încât el a decis să-l pedepsească mergând la un vraci local pe care avea
să-l plătească ca să-l blesteme pe acest al doilea bătrân.
Vraciul a fost fericit să o facă, mai ales pentru că ei ar fi trebuit să fie
creştini. El a cerut o plată pe loc foarte mare, şi apoi i-a spus omului să vină
ziua următoare. Când el s-a întors a găsit vrăjitorul stand sub un copac cu o
oglindă în mâna lui şi cu un glob de vrăjitorie conţinând leacuri, înaintea
lui.Vraciul a procedat prin a stoarce leacul pe oglindă şi a cerut batrănului să
se uite cu atenţie pe aceasta şi să spună ce vede.
Începând să facă aceasta, bătrânul a văzut faţa aproapelui său foarte clar.
Drept urmare, vraciul a luat o lamă de ras şi a tăiat de-a lungul gâtului faţa
reflectată în oglindă, imediat oglinda s-a acoperit de sânge.
Bătrânul a strigat :”Tu l-ai ucis! Eu ţi-am cerut doar să-l blestemi!” Vraciul
a replicat râzând :”M-am gândit că ai vrea să-mi fac treaba cum trebuie, atâta
timp cât eram angajat la ea.”
Bătrânul s-a grăbit să meargă acasă. Spre groaza lui, el a auzit că fratele său
bătrân era într-adevăr mort, având ca şi cauză a decesului o hemoragie
misterioasă care apăruse din senin.
Prezbiterul a fost îngrozit de consecinţele acţiunilor sale, aşa că le-a ţinut
ascunse în tăcere. Acum însă Ruach Ha’Kodesh – Duhul Sfânt l-a convins în
mod puternic de păcatul său. Din fericire pt el “acolo unde s-a înmulţit
păcatul , harul s-a înmulţit şi mai mult”. Prin mărturisire, pocăinţă şi credinţă
în Y’shua, omul a fost nu numai adus la iertare şi pace cu Elohim, ci şi la
realitatea naşterii din nou.
Unii cititori ar fi dispuşi să eticheteze toate acestea ca fiind practice
superstiţioase din * Africa întunecată*. Dar adevărul este că chiar şi în acele
aşa numite naţiuni mai civilizate, practicile oculte, după o perioadă de
decline, fac din nou rădăcini la modul cel mai surprinzător. În Germania de
Vest, de exemplu, mulţi oameni de afaceri nu vor căuta niciodată sfat la un
slujitor creştin, ci îşi fac în schimb o practică regulată din a consulta o
ghicitoare, în ceea ce priveşte problemele de afaceri.
La mijlocul anilor 1980, un lider al bisericii sataniste din America afost
interviat la televizor. El a fost întrebat dacă este adevărat faptul că ei practică
jertfe umane. El a replicat :”Noi executăm sacrificii umane, putem spune,
pentru distrugerea acelor fiinţe care ar dori, să spunem, să creeze o situaţie
antagonistă în raport cu noi sub formă de farmece şi blesteme”. Aceasta nu a

101 
 
fost o acuzaţie adusă îmoptiva de câtre vreun critic ostil ci era o afirmaţie pe
care a făcut-o liber din proprie iniţiativă.
În Yizrael, sub legea lui Mosheh, aceasta ar fi fost pedepsită cu moartea. În
cultura noastră contemporană, totuşi, practicile oculte nu sunt o crimă, şi nu
există pedeapsă ataşată lor, chiar dacă ele sunt folosite să ucidă oameni.
Afirmaţia satanistului este citată mai sus pentru a releva folosirea vrăjilor şi
blestemelor pentru a ucide oameni, dar aceasta nu absolvă prin nici un
mijloc de acuzaţia de a aduce jertfe umane.
Ceea ce este sinistru, este faptul că există dovezi ale contrariului ( şi anume
că ei practică aceste jertfe N.tr) într-un raport întocmit de *New York Times*
care a apărut în 12 aprilie 1989 din Matamoros, Mexic.

Marţi…..oficialităţile ( mexicane şi americane) au găsit trupurile a 12

oameni incluzând pe cel al unui tânăr de 21 de ani de la Universitatea din
Texas, un student care trecuse pe acolo cu o lună în urmă, în opt gropi
proaspete dintr-o fermă îndepărtată de lângă frontiera cu Statele Unite.
Astăzi, la conferinţa de presă din Rovnswille, Texas, oficialităţile au afirmat
că este vorba despre o bandă de drogaţi care văd în jertfele umane un *scut
magic* care îiva proteja de poliţie, şi deci, această bandă este responsabilă
pentru aceste crime..
Printre subiecţi este bănuit un Traficant de droguri Adolfo Jesus
Constanzo, născut în Cuba, pe care ceilalţi îl numeau El Padrino, adică
dumnezeu tatăl. Poliţia spune că el a ordonat crimele rituale, ucigându-l pe
acel tânăr la întâmplare. Pe străzile oraşului el l-a ales ca urmăritorii să-l
răpească, şi apoi să-l ucidă şi să-l mutileze la acea fermă.
Oficialităţile au descries ucigaşii care au amestec în practice sacrificiale şi în
magie neagră din Haiti, Cuba şi Jamaica.

De asemenea, au existat rapoarte şi în diferite locuri din Statele Unite, de

sacrificii de copii şi copii mici, făcute de satanişti ca parte a ritualurilor lor.
Ţinta primară a blestemelor satanice şi a altor arme oculte sunt slujitorii lui
Elohim şi ai lui Y’SHUA Ha’MASHIACH. Satanişiii recunosc corect care sunt
duşmanii lor principali, şi işi direcţionează atacurile lor împotriva acestora.
Acest lucru este viu ilustrat în un incident relatat de un slujitor al lui Elohim,
prieten de-al meu.

102 
 
 O doamna creştină, cunoştinţă a prietenului meu se afla împreună cu
familia ei mâncând într-un restaurant din New Orleans - care este raportat a
fi centru spiritual pentru vrăjitorie în Statele Unite ale Americii. Chiar în timp
ce stăteau la masă, au fost abordaţi de nişte satanişli care intraseră în
restaurant ca să "mărturisească" în acelaşi fel în care ar trebui nişte creştini să
o facă mergând de la o masă la cealaltă. Ei erau activi în a-şi recruta oamenii
la satanism şi i-au arătat doamnei un prospect tipărit pentru anul 1988 care
schiţa următoarele şase puncte de program mondial, care trebuia să fie însoţit
de post şi rugăciune (!)
1. Ca antihristul să se manifeste curând.
2. Ca slujitorii, liderii şi misionarii să cadă
3. Ca slujirile şi lucrările lui Elohim să fie distruse
4. Ca creştinii să înceapă a se complace, să dorească pace deasupra tuturor, să
caute biserici unde nu se predică evanghelia deplină, cu pastori care
păstrează liniştea indiferent de ce păcate se întâmplă acolo
5. Şi creştinii să înceteze cu postul şi rugăciunea.
6. Ca darurile Duhului Sfânt să fie ignorate

Aceasta este una din multele dovezi că Biserica lui Y’SHUA

Ha’MASHIACH este în mod curent sub un atac sistematic de către forţele
satanice. Ce poate biserica să facă? Y’SHUA Ha’MASHIACH l-a înfrânt pe
Satan la cruce. Cum putem noi înainte de toate, să ne apărăm pe noi înşine, şi
în al doilea rând să facem biruinţa lui Y’SHUA o realitate zilnică în vieţile
noastre personale şi în bisericile noastre?
Unele răspunsuri iluminatoare sunt prevăzute de către istoria încercării lui
Balaam de a aduce un blestem asupra lui Yisrael. Elohim a intervenit în
favoarea lui Yisrael şi a întors blestemul propus în binecuvântare. Ce a văzut
Elohim în conduita lui Yisrael la acel timp şi care L-a mişcat să-şi ia poziţia
împotriva lui Satan, stând de partea lor?
Aici sunt câţiva factori importanţi, care combinaţi aduc favoarea lui Elohim
asupra poporului Său:

¾ Poporul Iui Israel se mişca în împlinirea planului lui Elohim pentru ei.

¾ 2. Ei erau în mod supranatural călăuziţi zi şi noapte de un stâlp de nor

şi de un stâlp de foc. Aceasta corespunde călăuzirii lui Ruach

103 
 
 Ha’Kodesch - Duhului Sfânt pentru credincioşii lui Ha’Brit
Ha’Khadashah - Noului Testament (vezi Romim - Romani 8. 14).

¾ 3. Ei erau o naţiune sub disciplină, având lideri numiţi de Elohim şi legi

date de Elohim.

¾ 4. Relaţiile erau ordonate grijuliu în acord cu un model divin. Modelul

armonios de relaţii este descris într-un mod foarte frumos chiar în
descrierea vizionara a lut Balaam din B’midbar (Numeri) 24.56:

“Ce frumoase sunt corturile tale lacove!

Locuinţele tale, Yisraele!
Ele se întind ca nişte văi.
Ca nişte grădini de lângă un râu.
Ca nişte copaci de aloe pe care Elohim i-a sădit.
Ca nişte cedrii pe lângă ape.”

Evident, aceasta nu a fost o imagine literală a lui Israel în timp ce ei erau

aşezaţi într-o zonă de deşert.

¾ 5. Multe din cele de deasupra se datorau faptului ca o generaţie de

isineliţi necredincioşi fusese eliminată dintre ei.

Care sunt lecţiile care ar trebui să fie învăţate din această imagine a lui
Yisrael? Caracteristicile majore ar putea fi rezumate în acest fel: Yisrael era o
comunitate organizată în mod divin, disciplinată şi călăuzită, trăind în
armonie unii cu alţii. Cu alte cuvinte, Yisrael nu era o adunare de indivizi în
care fiecare îşi vedea de treaba lui.
Adonai nu s-a schimbat în felul în care priveşte la oamenii Săi, şi nici Satan
nu şi-a schimbat tacticile pe care le foloseşte împotriva poporului lui Elohim.
Dacă biserica, la timpul ei, nu împlineşte condiţiile pentru a avea favoarea lui
Elohim şi protecţia lui, există doar un singur remediu: biserica trebuie să se
schimbe.

104 
 
 Totuşi, din nefericire istorisirea strategiei lui Balaam împotriva lui Yisrael
nu se sfârşeşte cu o biruinţă totală pentru Yisrael. Eşuând în a aduce un
blestem asupra lui Yisrael, Balaam a recurs la a doua tactică.
El l-a sfătuit pe Balac să folosească femei moabite ca o cursă, ca să seducă
bărbaţii din Yisrael, mai întâi în imoralitate sexuală, apoi în idolatrie. Acolo
unde prima tactică a lui Balaam a eşuat, cea de-a doua a avut succes.
După aceasta el nu a mai trebuit să pronunţe un blestem asupra israeliţilor.
Călcând prima poruncă a lui Elohim, ei au adus blestemul lui Elohim însuşi,
asupra lor şi 24.000 dintre ei au pierit (vezi B’midbar -Numeri 25). în
B’midbar 31.16, Mosheh afirmă specific că aceasta a venit prin sfatul lui
Balaam.
În Corintim 1 (Corinteni) 10.8, rabbi Sh’aul reaminteşte acest eveniment ca
pe o avertizare pentru credincioşii - Ha’Brit Ha’Khadashah - Noului
Testament. Tacticile înşelătoare ale lui Balaam sunt de asemenea menţionate
în trei pasaje din Ha’Brit Ha’Khadashah - Noul Testament: Keyfa 2 (Petru)
2.15-16, Y’hudah (Iuda) 11 şi Ha’hitgalut (Apocalipsa) 2.14. Este evident că
strategia lui Balaam împotriva lui Israel conţine avertizări importante de
asemenea şi pentru credincioşii din Ha’Brit Ha’Khadashah - Noul Legământ.
Creştinii care trăiesc în disciplină ascultătoare de Elohim şi în armonie unii
cu alţii, pot să privească la Elohim pentru protecţia Lui împotriva lui
Satan. Dar creştinii care sunt nedisciplinaţi, neascultători şi ies afară din
armonia lor, anulează pretenţia lor de protecţie de la Elohim.

105 
 
 Capitolul paisprezece
VORBIRE SUFLETEASCĂ

Nu este dificil pentru creştini să înţeleagă faptul că forţele spirituale care

sunt direcţionale de slujitorii satanei ar fi periculoase şi dăunătoare. Totuşi,
mulţi creştini ar fi surprinşi să înveţe că există situaţii în care forţele spirituale
ce emană de la aproapele lor credincios pot de asemenea să fie dăunătoare.
Totuşi, în Ya’akov (lacov) 3.14-15, apostolul scrie chiar despre creştini când
avertizează:
¾ 14....dar dacă aveţi în inimile voastre gelozie şi ceartă,
să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
¾ 15. înţelepciunea aceasta nu vine de sus; ci este
pământească, sufletească, demonică.

Ca să descrie un anume fel de înţelepciune, Ya’akov foloseşte adjective la

trei nivele deosebite: în primul rând "pământesc", dedesubt "sufletesc" şi
"demonic". Cheia de a înţelege procesul acesta descendent, este tradus aici
prin al doilea cuvânt -"sufletesc". Cuvântul grecesc este "psuhikos", format
direct din psuke, însemnând "suflet", deci cuvântul în limba română ar fi
"sufletesc". Tradus în acest fel, se potriveşte exact cu imaginea biblică asupra
personalităţii umane în Tesalonikim (Tesaloniceni) 5.23 rabbi Sh’aul spune:

¾ Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru şi

trupul vostru să fie păzite întregi, fără vină la venirea Domnului nostru
Y’shua.

Rabbi Sh’aul pune aici împreuna cu cele trei elemente care formează o
personalitate omenească completă, enumerăndu-le în ordine descrescătoare,
de la cea mai înaltă până la cea mai joasă: în primul rând duhul, apoi sufletul,
şi apoi trupul.
Duhul este acea parte a personalităţii omeneşti care a fost în mod direct
insuflată de Elohim în creaţie, de aceea el este capabil să aibă unitate directă
şi comuniune directă cu Creatorul. În Korintim (Corinteni) 16.17 rabbi Sh’aul
spune:

¾ Dar cine se lipeşte de Adonay este un singur duh cu El.

Nu ar fi corect să spunem "un suflet cu El". Numai duhul omului este

capabil de unitate directă cu Elohim.

106 
 
 Este modelul original al creaţiei, ca duhul omului să fie legat în sus de
Elohim, şi mai jos de sufletul omului: Elohim comunică direct cu duhul
omului, şi prin duhul omului cu sufletul său, împreună, duhul omului şi
sufletul se exprimă prin trup.
La cădere, ca rezultat al neascultării omului, duhul lui a fost tăiat din relaţia
cu Elohim, şi în acelaşi timp, sufletul lui a începui să se manifeste
independent de duhul său. Aceasta nouă relaţie "despărţită" era consecinţa şi
expresia rebeliunii omului împotriva lui Elohim.
Peste tot în Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament, cuvântul sufletesc
denotă activitatea sufletului omenesc când este în afara relaţiei sale normale
cu duhul său. De aceea, el descire o condiţie care este contrară dorinţelor cele
mai înalte ale lui Elohim. Acest lucru poate fi stabilit pe scurt, luând în
considerare alte două pasaje din Ha’rit Ha’Chadashah - Noul Testament,
unde cuvântul psuhikos care înseamnă sufletesc, poate fi găsit: Korintim
(Corinteni) 2.14-15:

¾ 14. Dar omul natural (sufletesc) nu primeşte lucrurile Duhului lui

Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie şi nu le poate cunoaşte,
pentru că ele se înţeleg duhovniceşte.

Pe de altă parte

¾ 15. Dar cel duhovnicesc deosebeşte toate lucrurile.

Este evident că "sufletesc" şi "duhovnicesc" ( spiritual ) se află în opoziţie

unul cu celălalt. Cel "spiritual" funcţionează în acord cu voia lui Elohim: cel
"sufletesc" este în afara armoniei cu Elohim. Persoana sufleteasca caută sa
cuprindă adevăruri duhovniceşti în domeniul sufletului, dar nu este capabil
să o facă aşa. Persoana spirituală este unită cu Elohim şi astfel este capabilă să
primească revelaţie spirituală direct de la Elohim.
În Y’hudah (Iuda) 16-19, apostolul descrie o clasă de persoane care erau
asociate cu biserica, dar întotdeauna ei "sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu
soarta lor, umblând după poftele lor", Y’hudah conchide spunând despre ei:
“Ei sunt aceia care fac dezbinări, oameni naturali, neavând Duhul (acesta
fiind Duhul Sfânt)”. Luate împreună, pasajele din Korintim 1 şi Y’hudah
prezintă împreună o imagine a unei persoane descrisă ca fiind sufleteasca. Ea
este în mod aparent, o persoană care se asociază cu biserica şi poartă un
furnir de spiritualitate, în acelaşi timp sufletul său nu este în mod corect legat
de Elohim prin duhul său. În ciuda credinţei pe care el o profesează, el este în
realitate un rebel care este în afara armoniei cu Elohim şi cu poporul Său. El
este incapabil să cuprindă adevărul spiritual. Atitudinea lui rebela şi conduita

107 
 
lui întristează Ruach Elohim - Duhul lui Dumnezeu şi ofensează trupul lui
Y’SHUA. Analiza explică nivelele descendente de înţelepciune coruptă,
descrisă în Ya’akov (Iacov) 3.15. de la pământesc la sufletesc şi demonic.
Problema rădăcină este rebeliunea - o anumita forma de neascultare de
Elohim şi de respingere a autorităţii lui Elohim. Această rebeliune taie duhul
unei persoane de Elohim şi de lucrurile cereşti. El este acum limitat în planul
valorilor şi motivelor pământeşti.
În acelaşi timp sufletul său, ieşit din armonia cu Elohim, este expus, prin
rebeliunea sa la influenţa demonilor pe care simţurile sale spirituale orbite
nu o poate identifica. Rezultatul este o formă de înţelepciune care pare a fi
"sprirituală". dar de fapt este demonică.
Întreaga parte care a mai rămas din acest al treilea capitol al
cărţii lui Ya’akov (Iacov) se focalizează asupra unei probleme specifice:
abuzul în folosirea limbii. Chiar mai mult, întreaga epistolă este adresată în
principal, dacă nu exclusiv, acelora care profesează credinţa lor în Y’shua.
Este clar de aceea că această înţelepciune coruptă, contrafăcută, demonică,
despre care vorbeşte Ya’akov (Iacov), îşi găseşte expresia în cuvinte folosite
de creştini. Cum poate să apară, să se ridice o astfel de situaţie.
Există două motive majore de care creştinii sunt adesea vinovaţi, în baza
cuvintelor pe care le rostesc, în primul domeniu sunt cuvintele pe care
creştinii le vorbesc între ei, şi al doilea, sunt cuvintele prin care ei vorbesc lui
Elohim, în primul rând în rugăciune.
Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament dă avertizări foarte clare
creştinilor despre cum ar trebui ei să vorbească despre alţi oameni şi în
special despre aproapele lor credincios.
În Titos (Tit) 3.2. rabbi Sh’aul spune că noi nu trebuie să vorbim de rău pe
nimeni. Expresia "pe nimeni", se aplică la toţi ceilalţi oameni, fie că sunt
credincioşi sau necredincioşi.
Cuvântul grecesc folosit pentru expresia "să vorbeşti de rău" este
"blasphemo". Este important să înţelegem că păcatul blasfemiei include nu
numai cuvintele vorbite împotriva lui Elohim, dar şi cuvintele rele vorbite
împotriva fiinţelor umane din jurul nostru. Fie că vorbeşte cu referire la
Elohim, fie că vorbeşte cu privire la alţi oameni, un astfel de limbaj este
interzis creştinilor;
În Ya’akov (Iacov) 4,1-1, Ya’akov se ocupă mult mai specific cu cuvinte pe
care creştinii le vorbesc unii despre alţii.
¾ "Nu vorbiţi unul împotriva altuia, fraţilor!"
Mulţi creştini interpretează pasajul, că nu ar trebui să spunem nimic fals
împotriva altor credincioşi. Totuşi, el spune de fapt că nu ar trebui să spunem
nimic împotriva altor credincioşi - chiar când ceea ce spunem despre ei este

108 
 
adevărat. Păcatul cu care Ya’akov se ocupă nu este să nu vorbeşti greşit, ci să
nu vorbeşti împotriva cuiva.
Unul din păcatele în care creştinii cad la modul cel mai uşor este bărfa. În
unele biserici creştine, dacă bârfa ar fi exclusă, aproape orice fel de
conversaţie s-ar termina! Dicţionarul englez Collins oferă următoarele două
definiţii pentru cuvântul "bârfă":

1. discuţii inutile, întâmplătoare

2. conversaţii ce implică flecăreala răutăcioasa, sau zvonuri cu
privire la alţi oameni.
Două din adjectivele aplicate aici bârfeei sunt "inutile" şi "răutăcioase". Nu
este destul pentru creştini să evite răutatea în vorbirea lor. În Matit’yahu
(Matei) 12.36, Y’shua însuşi ne avertizează în mod explicit împotriva vorbirii
nefolositoare:

¾ Vă spun că în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală la orice cuvânt

nefolositor pe care îl vor fi rostit.

Cu toate că Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament interzice în mod

explicit bârfa, mulţi creştini o privesc ca pe un păcat relativ "inofensiv". La
modul cel mai clar şi bine definit nu acesta este modul în care Elohim vede
aceasta. În Romim (Romani) 1.29-30. rabbi Sh’aul enumera unele din
consecinţele din viaţa omului care s-a întors de la Elohim. Aici este o parte a
listei sale: plini de invidie, de ucideri, de ceartă, de înşelăciune, de porniri
răutăciuoase, sunt şoptitori, bârfitori, îl urăsc pe Elohim, obraznici,
îngâmfaţi, lăudăroşi...
Poziţia bârfelor pe această listă este semnificativă. Unele din atitudinile
direct asociate cu bârfa sunt cearta, înşelăciunea şi răutatea. Bărfitori sunt
clasaţi alături de oamenii care şoptesc, îl urăsc pe Elohim, insolenţi aroganţi şi
lăudăroşi. Creştinii care sunt indulgenţi în ceea ce priveşte bârfa, s-ar putea
gândi la ei înşişi ca la nişte excepţii, dar nu acesta este felul în care Elohim
îi vede.
Pericolul acestui fel de vorbire este adus de ordinea descendentă a
adjectivelor din Ya’akov (lacov) 3.15: "pământesc, sufletesc, demonic".
Creştinii care îşi permit să bârfească - în mod special pe aproapele lor
credincios - sunt în mod direct neascultători de Cuvântul lui Dumnezeu. Ca
un rezultat ei se trezesc alunecând în jos pe o pantă alunecoasă înainte de a
realiza ce se întâmplă cu ei, au alunecat de la "pământesc" la "sufletesc" şi de
la "sufletesc" la "demonic".
Cuvintele pe care aceşti oameni le vorbesc despre alţii nu vor fi descrise în
mod normal ca "blesteme", dar efectul lor este acelaşi. Ele sunt de fapt canale

109 
 
prin care forţe demonice sunt direcţionate spre alţi membrii ai trupului lui
Y’shua. Mai mult, nu numai cei despre care s-a vorbit sunt afectaţi. În
Ya’akov (Iacov) 3.6, apostolul spune:

¾ Ea [limba] este aceea din mădularele noastre care întinează tot trupul.

Credinciosul care se face vinovat de astfel de vorbire se întinează pe el şi pe

acea parte a trupului lui Y’shua la care el se raportează.
Cu câţiva ani în urmă, în timp ce mă aflam în Europa, într-o călătorie de
slujire, m-am aflat într-o situaţie care mi-a dat o privire adâncă în pericolele
vorbirii sufleteşti. Mă pregăteam să vorbesc la o întâlnire foarte semnificativă,
când am fost lovit cu o durere care mă ologea pur şi simplu, în partea de jos a
abdomenului. Temăndu-mă că ar trebui să-mi amân angajamentul de a vorbi,
l-am chemat pe Elohim în ajutor.
Imediat am avut o imagine mentală a doi creştini, prieteni ai mei care se
aflau la şase sute de mile depărtare în Statele Unite, vorbind despre mine.
Existase o relaţie personală foarte caldă între toţi trei, dar ceilalţi doi prieteni
ai mei fuseseră foarte puternic împotriva cursului pe care îl luaseră unele din
acţiunile pe care le iniţiasem Am simţit cum în conversaţia lor mă criticau
pentru acţiunea mea, iar cuvintele lor negative despre mine produceau
simplomele fizice cu care mă luptam. Mai mult, aceasta era strategia lui Satan
pentru a mă împiedica să slujesc în acea seară.
Am văzul că aveam de făcut două lucruri. Mai întâi, printr-o decizie a
voinţei mele, mi-am iertat prietenii pentru cuvintele pe care le-au spus
împotriva mea. Atunci am acţionat pe baza promisiunii lui Y’shua din Matit
‘yahu (Matei) 18.18:

¾ "Orice veţi lega pe pământ, va fi legat şi în cer, şi orice veţi dezlega pe

pământ va fi dezlegat şi în cer."

Cu autoritatea care a fost investită numelui lui Y’shua eu am legat forţele

satanice care erau la lucru împotriva mea şi atunci m-am dezlegat de efectul
cuvintelor prietenilor mei despre mine, în cinci minute durerea din
abdomenul meu a încetat în întregime şi nu s-a mai întors niciodată!. Câteva
ore mai târziu eram capabil să slujesc eficient în adunare şi am avut
simţământul că scopul lui Elohim a fost împlinit.
Mai târziu. întorcându-mă în Statele Unite, am avut o întâlnire cu cei doi
prieteni şi tensiunea dintre noi a fost rezolvată. Astăzi, relaţia dintre noi este
mai caldă decât înainte. În Matit’yahu (Matei) 7.1-2. Y’shua spune:

¾ Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi

110 
 
 ¾ căci cu ce judecată judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi,
şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.

Cuvintele "critic" şi "critică" sunt derivate din cuvântul tradus aici prin "a
judeca". Când ne permitem să criticăm alţi oameni - în mod special pe
aproapele nostru credincios - în aşa fel încât noi pronunţăm judecată asupra
lui, noi suntem neascultători de cuvântul Bibliei şi suntem vinovaţi de o
atitudine rebelă în ceea ce-L priveşte pe Elohim. Aceasta ne expune ta
"sindromul" Ya’akov (lacov) 3.15: "pământesc, sufletesc, demonic".
Dacă ne surprindem pe noi înşine într-un dezacord cu un frate creştin, este
permis, şi chiar necesar uneori, să urmărim modelul lui rabbi Sh’aul în
neînţelegerea sa cu Keyfa, în ceea ce priveşte practicile iudaice. În Galatim
(Galateni) 2.11, rabbi Sh’aul a spus:

¾ Dar când a venit Keyfa în Antiohia i-am stat împotrivă în faţă căci era
de condamnat.

Rabbi Sh’aul nu 1-a criticat pe Keyfa şi atitudinea sa în faţa conlucrătorilor

săi Barnaba şi Tit. În locul acestei atitudini, el a mers direct la Keyfa în
persoană şi a clarificat diferenţele cu ei. Dacă rabbi Sh’aul ar fi fost vinovat de
a-l fi criticat pe Keyfa pe la spate, relaţia dintre cei doi ar fi fost ruptă pentru
totdeauna.
Aşa cum s-a întâmplat, aflăm că în a două epistolă a lui Keyfa 3-15, scrisă la
sfârşitul vieţii sale de către acesta; el vorbeşte cu căldură şi aprobare despre
"preiubitul nostru frate rabbi Sh’aul, după înţelepciunea dată lui".
În Mishley (Proverbe) 27.5, Shlomoh afirma aceasta ca un principiu de
conduită:
3
¾ Mai bine o mustrare pe faţă decât o dragoste ascunsă.

O altă situaţie în care noi putem să vorbim despre altă persoană si greşelile
ei, se ridică in momentul în care noi suntem obligaţi în mod legal să slujim ca
martori. În acest caz este mărturia noastră să spunem "adevărul şi numai
adevărul, şi nimic altceva decât adevărul" totuşi, nimeni nu poate fi în acelaşi
timp şi martor şi judecatul, într-o astfel de situaţie noi nu îndeplinim rolul de
judecător ci de martor. Noi lăsăm responsabilitatea pronunţării judecăţii pe
alcineva.
Păcatul specific de care Y’shua ne avertizează, este de a lua poziţia
judecătorului atunci când Elohim nu ne-a desemnat-o nouă. De asemenea, el
ne avertizează că dacă dăm drum liber criticării altor oameni, la vremea

111 
 
cuvenită - dintr-o sursă sau alta -in acelaşi fel de critică pe care noi l-am rostit
împotriva altora ne va fi întors şi nouă, la rândul nostiu
Analiza penetrantă a lui Kitvey Ha’Kodesh - Bibliei asupra răului cauzat
de abuzul limbii probabil că lasă foarte puţini dintre noi care vor îndrăzni să
se pretindă "nevinovaţi" înaintea lui Elohim. Dacă recunoaştem ca am fost cu
adevărat vinovaţi de a răni alte persoane cu limbile noastre şi ne-am întinat
pe noi înşine şi trupul lui Y’shua, noi trebuie să ne pocăim şi să căutăm
iertarea şi curăţirea lui Elohim. De asemenea trebuie să cerem iertare acelora
pe care i-am jignit.
Deasupra tuturor acestora, triebuie să învătăm cum să ne protejăm pe noi
înşine de cuvintele care produc răni şi suferinţe pe care alţii le-au vorbit
impotriva anoastră. Cu problema protecţiei ne-am ocupat în capitolul 3.

112 
 
 Capitolul cincisprezece
RUGĂCIUNI SUFLETEŞTI

Mulţi creştini sunt şocaţi când sunt confruntaţi cu răul pe care ei îl pot
cauza, vorbind greşit printre ei, despre alţi oameni. Ei sunt încă şi mai şocaţi
când sunt confruntaţi cu răul şi mai mare pe care ei îl pot cauza când ei
vorbesc greşit despre alţii în rugăciunile lor la Elohim. Ei pornesc de la
presupunerea că rugăciunea este întotdeauna acceptabila şi efectele ei sunt
întotdeauna bune. Totuşi, acest punct de vedere nu este susţinut de Kitvey
Ha’Kodesh - Biblie. În Mishley (Proverbe) 28,9, de exemplu, noi suntem
avertizaţi:

¾ Dacă cineva îşi întoarce urechea să nu asculte legea, chiar şi rugăciunea

lui este o urâciune.

Elohim a aşezat în Kitvey Ha’Kodesh - Biblie principiile rugăciunii pe care

El le acceptă. Oricine nu ia în seamă aceste principii şi oferă o rugăciune care
este contrarie acestora, atrage neplăcerea lui Elohim şi respingerea rugăciunii
lui. Pentru a descrie felul în care Elohim estimează acest fel de rugăciune,
Shlomoh utilizează unul dintre cele mai puternice cuvinte care exprimă
dezaprobarea: "urâciune".
Deoarece este atât de important pentru noi să ne rugăm felul corect de
rugăciune, noi trebuie să nu depindem de propria noastră înţelepciune. Din
fericire, Adonai nu ne-a lăsat la nivelul propriilor noastre resurse. El ne-a
făcut nouă accesibil un ajutor divin: Ruach Ha’Kodesch - Duhul Sfânt. Prin
împuternicirea Lui, noi putem să ne rugăm rugăciuni care sunt acceptabile lui
Elohim. Totuşi despărţiţi de Ruach Ha’Kodesch - Duhul Sfânt suntem
incapabili de a ne ruga într-un fel în care îl vom mulţumi pe Elohim şi vom
împlini scopurile Lui.
În Romim (Romani) 8.26-27 rabbi Sh’aul pune aceste chestiuni într-o lumină
foarte clară:
¾ 26. Şi tot astfel şi Ruach - Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu
ştim să ne rugăm cum trebuie. Dar însuşi Ruach - Duhul mijloceşte
pentru noi cu suspine negrăite.
¾ 27. Şi Cel care cercetează inimile ştie care este gândirea lui Ruach -
Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Elohim.

113 
 
 În natura noastră carnală, toţi dintre noi avem anumite slăbiciuni. Ele nu
sunt slăbiciuni ale trupului, ci ale înţelegerii. Ele se manifestă în două feluri
legate una de alta, în primul rând, nu ştim să ne rugăm, în al doilea rând,
chiar când ştim pentru ce să ne rugăm, noi nu ştim cum să ne rugăm pentru
aceasta. De aceea noi ne aflăm complet aruncaţi într-o situaţie de dependenţă
totală de Ruach Ha’Kodesch. Numai El ne poate arăta ce-ul şi cum-ul
rugăciunii.
În două pasaje din Efesim (Efeseni), rabbi Sh’aul accentuează dependenţa
noastră de Ruach Ha’Kodesch - Duhul Sfânt, ca el să ne dea rugăciunile care
sunt acceptabile lui Elohim, în Efesim (Efeseni) 2.18, el accentuează faptul că
numai prin Ruach Ha’Kodesch - Duhul Sfănt putem avea acces la Tatăl:

¾ Căci prin El [Y’shua] şi unii şi alţii avem intrare la tatăl printr-un singur
Ruach (Ruach Ha’Kodesch ) - Duh [Duhul Sfânt].

Aici sunt două condiţii pentru rugăciune, combinate prin Y’shua şi prin
Ruach Ha’Kodesch. Fiecare din ele este esenţială.
Nu există nici o forţă naturală care poate transporta vocea noastră firavă de
pe pământ până la urechile lui Elohim care stă pe tronul Său în cer. Numai
puterea supranaturală a lui Ruach Ha’Kodesch poate face aceasta. Fără El, nu
avem acces la Elohim.
Mai departe, în Efesim (Efeseni) 6.18. rabbi Sh’aul accentuează din nou
nevoia noastră după ajutorul lui Ruach Ha’Kodesch. În mod special în
rugăciunea pentru aproapele nostru credincios, El spune ce ar trebui noi să
facem:

¾ Faceţi tot timpul prin Ruach - Duhul (prin Duhul Sfânt) tot felul de
rugăcini şi cereri... pentru toţi sfinţii.

Numai rugăciunile care sunt în Ruach Ha’Kodesch pot să invoce asupra

acelora pentru care ne rugăm, ajutorul şi încurajarea de care ei au nevoie.
Cum putem atunci să ne punem pe noi înşine la îndemâna lui Ruach
Ha’Kodesch pentru ca El să ne ajute? Pentru aceasta se cer două cerinţe
primare: smerenia şi puritatea motivelor. Mai întâi, noi trebuie să ne smerim
înaintea lui Ruach Ha’Kodesch şi să recunoaştem nevoia noastră după El.

114 
 
Apoi, trebuie să îi permitem Lui să ne curăţească de toate motivele rele şi
atitudinile egoiste şi să ne inspire cu dragoste sinceră şi îngrijorare pentru
aceia pentru care dorim să ne rugăm.
Rugăciunile pe care Ruach Ha’Kodesch ni le inspiră, nu trebuie să fie în
mod necesar de o anumită lungime sau elocventă. Elohim nu este
impresionat în mod special de fraze frumoase, sau de un ton solemn al vocii.
Unele din cele mai eficiente rugăciuni din Kitvey Ha’Kodesh - Biblie sunt
uimitor de simple. Când Mosheh s-a rugat pentru sora lui -Miryam - care a
fost lovită cu lepră, el s-a rugat foarte simplu B’midbar (Numeri) 12.13:

¾ Moise a strigat către Adonay zicând: "Elohim te rog, vindec-o!"

Când vameşul s-a rugat în templu, el a mărturisit numai o propoziţie

scurtă, Lukas (Luca) 18.13:

¾ Elohim, ai milă de mine, păcătosul!

Totuşi, ştim că Elohim a auzit şi a răspuns la ambele rugăciuni. Dacă simţi

nevoia de a te ruga, dar nu ştii cum să începi, cere-i pur şi simplu lui Elohim
ajutor. Aici sunt câteva cuvinte simple pe care tu le poţi folosi:
Doamne, am nevoie de a mă ruga, dar nu ştiu cum. Te rog, ajută-mă prin
Duhul Tău cel Sfânt să mă rog felul de rugăciune pe care Tu îl vei asculta şi la
care tu vei răspunde!
După aceasta acceptă răspunsul lui Elohim în credinţă si roagă-te ceea ce
va veni din inima ta. Y’shua ne-a asigurat că dacă îi cerem lui Elohim pâine,
El nu ne va da o piatră (Matit’yahu - Matei 7.9).
Să presupunem că totuşi nu ne supunem pe noi înşine lui Ruach
Ha’Kodesch şi nu căutăm călăuzirea Lui. În loc de aceasta, noi motivăm,
rugăciunea prin invidie şi egoism (menţionat în Ya’akov - Iacov 3.14) sau de
alte atitudini, cum ar fi resentimentul, mânia, critica sau auto-neprihănirea.
Ruach Ha’Kodesch nu va aproba rugăciuni cate vin din astfel de atitudini,
nici nu le va prezenta înaintea lui Elohim.
În mod inevitabil, rugăciunile noastre degenerează în "sindromul" Ya’akov -
Iacov 3.15 - "pământesc, sufletesc, demonic". Efectul unor astfel de rugăciuni
sufleteşti este acela al vorbirii sufleteşti: negativ, şi nu pozitiv. Eliberează
asupra acelora pentru care ne rugăm, presiuni invizibile nedefinite, care nu îi

115 
 
eliberează de problemele lor, ci mai curând mai adăugă altele la ele. În mod
special, când ne rugăm pentru aproapele noastru credincios, există două
atitudini sufleteşti de care noi trebuie să ne păzim: noi nu trebuie să acuzăm
şi nu trebuie să căutăm să controlăm. Noi nu avem dreptul să venim înaintea
lui Elohim cu catalogul păcatelor lor.
Când începem să lucrăm rolul de acuzatori, noi urmăm modelul lui Satan,
nu pe cel al lui Y’shua. Titlul cel mai important al lui Satan, diavolul, este
pârâciosul sau acuzatorul. În Ha’hitgalut-Apocalipsa 12.16 el este acela care
acuză creştinii zi şi noapte înaintea lui Elohim, iar el este un expert în acest
domeniu. Nu are nevoie de nici un ajutor din parte creştinilor.
Am observat că în aproape toate rugăcinile lui rabbi Sh’aul pentru, fraţii săi
creştini - fie individual, fie pentru biserici - el începe prin ai mulţumi lui
Elohim.
Un exemplu remarcabil ne este procurat de introducerea primei sale
epistole către credincioşii corinteni. Luându-ne după ceea ce el scrie mai
târziu în scrisoare, existau multe feluri de păcat în această biserică: ceartă
între membrii, carnalitate, incest, beţie la masa Domnului. Totuşi, rabbi
Sh’aul deschide scrisoarea sa cu o mulţumire elocventă. Korintim 1-Corinteni
1.4-6,8:

¾ 4. Mulţumesc Elohimului meu totdeauna cu privire la voi, pentru harul

lui Elohimu care va fost dat în Y’shua;
¾ 5. căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele. În orice cuvânt şi in
orice cunoştinţă.
¾ 6. În felul acesta, mărturia lui Y’shua a fost confirmată în voi,
¾ 8. El vă va întări până la sfârşit, ca să fiţi firă vină în ziua Domnului
nostru Y’shua Ha’Mashiach.

Dând mulţumiri la începutul rugăciunii, aceasta are un efect psihologic

important: crează o atitudine pozitivă în acela care se roagă. De la un astfel
de început, este mult mai uşor să continuăm cu credinţă pozitivă, chiar dacă
nu suntem conştienţi de păcate serioase sau probleme în aceia pentru care ne
rugăm. In ceea ce mă priveşte, eu mi-am făcut un principiu din a nu mă ruga
niciodată penţrui un credincios înainte să mulţumesc pentru el. Dacă eu nu
pot face aceasta, atunci eu simt că este mai bine să nu mă rog deloc!

116 
 
 Un misionar din India din generaţiile anterioare a dezvoltat o slujire a
rugăciunii atât de eficientă, încât el ajunsese cunoscut ca "Hyde, cel care se
roagă". Cu o ocazie, el se ruga pentru un evanghelist indian a cărui slujire era
lipsită de foc şi de roade. El era tocmai să spună "Doamne, tu ştii ce rece este
acest frate..." El chiar a ajuns să spună "Doamne, tu şti ce..." dar Ruach
Ha’Kodesch nu i-a permis să-şi termine propoziţia.
Deodată, el şi-a dat seama că nu era treaba lui să acuze pe aproapele său
slujitor. În loc să se concentreze asupra greşelilor omului, el a început să-i
mulţumească lui Elohim pentru fiecare bine pe care 1-a putut găsi în el. Într-
un timp de câteva luni, fratele indian a fost transformat în mod deosebit. El a
devenit cunoscut în întreaga regiune ca un câştigător de suflete dedicat şi
eficient.
Aceasta este puterea rugăciunii bazată pe aprecierea pozitiva pentru tot
ceea ce este bun în acea persoană. Dar să presupunem că Hyde nu ar mai fi
fost sensibil la Ruach Ha’Kodesch - Duhul Sfânt şi ar fi continuat si se roage
într-un spirit de condamnare negativ. Nu ar fi fost rugăciunea lui eficientă,
dar în direcţie opusă?
Ea ar fi putut să aducă asupra acestui creştin o povară grea de condamnare
deasupra căreia nu ar fi putut niciodată să se ridice.
Din când în când, ca şi mulţi alţi creştini, am experimentat perioade de
apăsare spirituală, într-un fel nedefinit, am început să mă simt vinovat,
nepotrivit sau nevrednic. Totuşi, nu eram conştient de nimic specific în viaţa
mea sau în conduita mea, care să poată explica aceste senimente.
Într-o astfel de situaţie, am învăţat din experienţă că motivul ar putea să nu
fie deloc în mine. Greutatea se poate datora unor alţi creştini - bine
intenţionaţi, dar greşit călăuziţi care mă acuzau înaintea lui Elohim, în
special, simţământul vinovăţiei este adesea un semnal de alarmă. După toate
acestea, este la urma urmei rezultatul acuzări. Odată ce am diagnosticat
problema mea, eu pot să mă întorc spre Marele Preot, care vede toate
greşelile mele şi totuşi continuă să pledeze pentru mine înaintea Tatălui.
Este greu să existe aşa ceva; ca o rugăciune să nu fie eficientă, întrebarea nu
este dacă rugăciunea nu este eficientă,întrebarea este dacă efectele ei sunt
positive sau negative.. Aceasta este determinată de puterea care lucrează
prin ea. Este ea cu adevărat din Ruach Ha’Kodesch? Sau este o contrafacere
sufletească.

117 
 
 Adevărata mijlocire este bazată pe modelul lui Y’shua, descris în Romim-
Romani 8.33-34:

¾ 33. Cine va ridica vreo acuzaţie împotriva aleşilor lui Elohim? Elohim
este Acela care îndreptăţeşte.
¾ 34. Cine-i va condamna? Y’shua a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă
la dreapta lui Elohim şi mijloceşte pentru noi.

Cu siguranţă că Y’shua vede greşelile noastre ca şi credincioşi, mai clar

decât ne vedem noi greşelile unii altora. Totuşi, mijlocirea Lui în favoarea
noastră nu se finalizează cu condamnarea noastră. El nu stabileşte vinovăţia
noastră, ci neprihănirea noastră.
Mijlocirea noastră pentru aproapele nostru ar trebui să urmeze acelaşi
model. Am îndrăznit să aducem o acuzaţie împotriva acelora pe care Elohim
i-a ales'? Sau să-i condamnăm pe aceia pe care Elohim i-a justificat? Cu
siguranţa, ar fi o încumetare la cel mai înalt nivel.
Mesajul Scripturii este fără echivoc. Nu ne lasă nici un loc în rugăciunile
noastre pentru ca noi să putem acuza prin ele pe ceilalţi creştini. Totuşi, mai
există un al doilea mod în care ai putea fi ispitit ,în sensul de a abuza de
puterea rugăciunii care este mult mai subtil şi deci, în consecinţă, mult mai
greu de detectat. Aceasta ia forma folosirii pentru a-i controla pe aceia pentru
care ne rugăm.
Există ceva în natura noastră decăzută, adamică, ce ne face să dorim să
controlăm pe alţi oameni şi să le impunem voia noastră, în capitolul şase a
fost subliniat faptul că această dorinţă de a controla pe alţii este rădăcina care
produce vrăjitorie - prima oară ca lucrare a cărnii, apoi ca practică ocultă.
Unul din cuvintele cheie, care indică operaţiunea acestor forţe este
manipularea. Există domenii nenumărate în care oamenii recurg la
manipulare ca să obţină ceea ce doresc. Soţii îşi manipulează soţiile lor, soţiile
pe soţi, copiii pe părinţii lor, predicatorii bisericile lor şi mijloacele de
informare publicul. Este o practică atât de comună, încât oamenii, în mod
obişnuit nu o recunosc în ei înşişi sau în alţii.
În nici un caz, manipularea nu este voia lui Elohim. El însuşi nu ne
manipulează niciodată şi nu ne autorizează niciodată să manipulăm alţi
oameni. Ori de câte ori recurgem la ea, noi trecem din domeniul spiritualului

118 
 
în domeniul sufletescului. Noi operăm într-o formă de înţelepciune care nu
este de sus.
Pentru ca în mod normal să ne gândim la rugăciune ca la ceva bun şi
spiritual, noi luăm de la sine înţeles că orice rezultate obţinute prin rugăciune
sunt neapărat necesar legitime şi trebuie să reprezinte voia lui Elohim.
Acest lucru este adevărat dacă puterea care este la lucru prin rugăciunile
noastre este cea a lui Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt. Dar dacă rugăciunile
noastre sunt motivate din propria noastră dorinţă sufletească, efectul lor va fi
dăunător nu benefic.
În spatele acestui fel de rugăciune se află adesea o asumare arogantă a
dreptului de a ne da drept Elohim în vieţile altora. Totuşi, în realitate, orice
influenţă care va căuta să pună la o parte suveranitatea lui Elohim peste viaţa
unui individ, nu este din Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt.
Există multe situaţii diferite în care creştinii s-ar putea să fie tentaţi să se
roage într-un fel ce pare spiritual, dar de fapt este sufleteşe. Aici există două
exemple tipice.

1. Rugăciune de acuzaţie şi condamnare

O biserică "divizată" este cu adevărat locul unde ies la iveala elemente

sufleteşti implicate de ambele părţi, în acest caz, pastorul Jones al primei
biserici Full Gospel (Evanghelia deplină) descoperă că soţia lui are o aventură
cu fratele Williams, conducătorul slujirii de muzică. El divorţează şi îl
concediază pe fratele Williams.
Totuşi, fratele Willims refuză să admită acuzaţia de adulter. El se plânge de
"nedreptate", câştigă jumătate din biserică şi începe să clădească o nouă
biserică. Urmează o dispută de durată între cele două grupuri în ceea ce
priveşte împărţirea clădirii construite.
Un an mai târziu, pastoral Jones se căsătoreşte. Fratele Williams şi grupul
său acuză că este nebiblic să te recăsătoreşti ca slujitor divorţat. Ei încep o oră
de rugăciune pentru a chema judecata peste el.
În următorii ani, noua soţie a pastorului Jones rămâne însărcinata, dar de
fiecare dată sarcina ei se sfârşeşte într-un avort spontan. Ginecologul nu
poate găsi nici un motiv medical pentru aceste avorturi spontane. Fratele
Williams şi grupul său înalţă aceasta ca fiind răspunsul la rugăciunile lor şi
răzbunarea lui Elohim în favoarea cauzei lor drepte.

119 
 
 Cu prima concluzie aş fi de acord. Rugăciunile lor erau responsabile pentru
cele două avorturi spontane. Dar care a fost punerea la lucru în şi prin aceste
rugăciuni? De când Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt în Kitvey Ha’Kodesh -
Biblie a avertizat în mod clar să nu judecăm pe aproapele nostru. El
nicidecum nu a putut să încredinţeze autoritatea Lui, rugăciunilor cu un
astfel de motiv. Unicul diagnostic credibil care rămâne este Ya’akov - lacov
3.15. Puterea care a lucrat prin astfel de rugăciuni este "pământească,
sufletească, demonică".

2. Rugăciuni dominatoare, manipulatoare

Pastorul Strong este obişnuit să domine pe aceia din jurul lui. El este
văduv şi are doi fii şi o fiică. El ar fi aşteptat ca amândoi fii să devină slujitori,
dar în final ei aleg cariere laice. Mary, fiica, rămâne acasă. Ea este devotată
tatălui şi este un ajutor în adunare.
La un tur evanghelistic, Mary îl întâlneşte pe Bob, un lucrător creştin dintr-
o altă denominatiune, iar ei încep să se curteze; Pastorul Strong este la cuţite
cu biserica de unde provine Bob. De aceea se opune acestei relaţii de la bun
început. De asemenea, el se teme să piardă ajutorul lui Mary la biserică şi
acasă. Eventual, Mary se mută din casa tatălui ei într-un apartament
împreună cu o prietenă. Pastorul Strong numeşte aceasta "rebeliune". Când
Mary ii spune că este logodită, el se pune pe rugăciune împotriva căsătoriei
plănuite.
Bob şi Mary continuă cu planurile lor, dar cu cât încep să se cunoască mai
bine, cu atât mai încordată devine relaţia lor. Nici unul nu mai poate să se
relaxeze în prezenţa celuilalt. Neînţelegeri minore încep să se dezvolte, iar
mai târziu acestea se transformă în ciocniri dureroase. Fiecare activitate
petrecută împreună se termină în mod inexplicabil în frustrare. Eventual
Mary spune: "Bob, aceasta nu poate fi voia lui Elohim pentru noi" şi îi dă
înapoi inelul.
Mary conclude că ieşirea din frustrarea ei este să rupă contactul cu creştinii
profesanţi. înstrăinată de tatăl ei şi de biserică, ea îi urmează pe fraţii ei într-o
carieră laică. În final, ea se căsătoreşte cu un agnostic.
Cum aţi evalua rugăciunile pastorului Strong? Ele au fost cu adevărat
eficiente, dar efectul lor a fost dăunător. Ele erau expresia dorinţei lui de o
viaţă de a domina pe aceia care i-au fost apropiaţi.

120 
 
 Rugăciunile erau destul de eficiente ca să rupă o relaţie, dac nu au putut
aduce fiicei lui fericire şi împlinire. Mai mult decât atât, ele nu au putut-o
aduce înapoi la credinţa ei sau să o ferească de o căsătorie care a urmat şi care
a fost nebiblicâ. Puterea acestei rugăciuni care - aduce un asemenea rezultat
negativ, nu poată să provină de la Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt.
Principiile ilustrate de aceste două exemple, se aplică la multe feluri de
situaţii din viaţa bisericii contemporane. Lecţia care se impune este relevantă
la modul cel mai înalt. Puterea rugăciunii sufleteşti este atât reală, cât şi
periculoasă, rezultatul produs nu este binecuvântare, ci blestem,
Păcatul rugăciunii sufleteşti trebuie să fie tratat în acelaşi fel cu cel al
vorbirii sufleteşti, descris în capitolul anterior. Dacă suntem vinovaţi, trebuie
să ne pocăim şi să căutăm iertarea lui Elohim. De asemenea, trebuie să cerem
iertare şi de la oamenii care au fost afectaţi de influenţa negativă a
rugăciunilor noastre.
În final, noi trebuie în mod ferm să renunţăm pe viitor la orice încercare de
a acuza alţi oameni sau de a-i controla prin cuvintele pe care le vorbim în
rugăciune.

121 
 
 Capitolul şaisprezece
SUMARUL SECŢIUNII DOI

Cele zece capitole anterioare au avut de a face cu multe din cele mai
importante cauze ale blestemelor descoperite în Kitvey Ha’Kodesh - Biblie.
Ar fi de ajutor să concluzionăm acest capitol cu un sumar al tuturor cauzelor.

Recunoaşterea sau/şi închinarea la dumnezei falşi.

Toată implicarea în occult.
Lipsa de respect faţă de părinţi
Orice formă de opresiune şi nedreptate, în mod special când este direcţională
împotriva celor slabi şi neajutoraţi.
Toate formele de sex nepermis sau nenatural.
Antisemitism
Legalism, carnalitate.apostazie
Hoţie, sperjur
A reţine de la Elohim bani sau resurse materiale asupra cărora El are
pretenţie
Cuvinte rostite de oameni care au autoritate relaţională ca: tată, mamă,
soţ,soţie, învăţător, preot, pastor.
Blesteme autoimpuse
Legăminte, jurăminte, angajamente care leagă oamenii de asociaţii
neevlavioase
Blesteme care vin de la slujitorii lui Satan
Vorbire sufletească direcţională împotriva altor oameni
Rugăciuni sufleteşti care acuză sau caută să controleze alţi oameni

Putem adăugă că există şi blesteme din alte cauze sau din alte surse
menţionate în Tanach - Scriptură, care nu sunt incluse în lista de deasupra.
Cele mai semnificative sunt enumerate mai jos, în ordinea în care apar în
Biblie. Diferite pasaje care reafirmă blestemele pronunţate în D’varim-
Deuteronom 28 şi 29, nu sunt incluse.
Este important de observat că cea mai largă categorie de oameni care sunt
blestemaţi de Elohim constă în proroci mincinoşi şi necredincioşi, preoţi şi
învăţători. Aceştia au fost indicaţi printr-un asterix.
Un blestem asupra poporului Meroz pentru că ei nu s-au alăturat lui Barak
ca şi conducător al armatei Domnului împotriva lui Sisera (Shoftim-
Judecători 5.23)
122 
 
 Un blestem al lui Iotan asupra acelora care i-au ucis pe fiii lui Chedon
(Shoftim-Judecători 9.37)

Un blestem asupra Izabelei pentru vrăjitoria şi imoralitatea ei (M’lachim- 2

împăraţi 9.34 comparat cu M’lachim-2 împăraţi 9.22)

Un blestem asupra acelora care resping poruncile lui Elohim prin mândrie
(T’hilim-Psalmi119.21)

Un blestem peste casa celui rău (Mishley-Proverbe 3.33)

Un blestem asupra pământului pentru că locuitorii lui l-au întinat,

schimbând şi încălcând legile şi legământul lui Elohim (Y’sha’yahu -lsaia
24.6)

Un blestem asupra oamenilor din Edom pentru duşmănia lor în ceea ce

priveşte pe poporul Israel (Y’sha’yahu -Isaia 34.5)

Un blestem asupra prorocilor care au promis pace oamenilor care

nuascultă de Elohim (Yirm’yahu -leremia 29.18)
Un blestem asupra preoţilor care comit imoralitate (Yirm’yahu -leremia
29.22)
Un blestem asupra israeliţilor care au venit în Egipt în ciuda avertizării lui
Elohim (Yirm’yahu -leremia 42.18 comparat cu Yirm’yahu -leremia 64.8,12)
Un blestem asupra oricărui om care eşuează să aducă judecata pornitului
asupra duşmanilor săi (leremia 48.10)
* Un blestem asupra binecuvântărilor preoţilor care resping
disciplina lut Dumnezeu (Malealti 2,2)

Un blestem asupra "caprelor" naţiunilor care nu arată îndurate fraţilor lui

Y’shua (Matit’yahu-Matei 25.41)

Un blestem asupra oamenilor care aud in mod regulat adevărul lui Elohim,
dar care nu produc roadă potrivită (Ivrim-Evrei 6.9)

* Un blestem asupra învăţătorilor falşi care sunt vinovaţi de

lăcomie, înşelare şi imoralitate (Keyfa- 2 Petru 2.14)

123 
 
 SECŢIUNEA A TREIA
DE LA BLESTEM LA BINECUVÂNTARE

Poţi totuşi să vezi de acum că viaţa ta a fost cumva distrusă de un blestem?

Te întrebi dacă există o cale de ieşire de sub umbra întunecată care a astupat
razele de soare ale binecuvântărilor lui Elohim?
Da, există o cale de ieşire! Dar există numai una: prin moartea ca jertfă a lui
Y’shua pe cruce.
Această secţiune va explica în termeni simpli practici cum tu poţi găsi şi
urma calea lui Elohim - de la umbră la lumină; de la blestem la
binecuvântare.
Pentru încurajare, tu vei citi în capitolul douăzeci povestea unui om care a
găsit calea de la frustrare şi disperare, la împlinite şi rodire. Tu poţi face la fel!

Capitolul şaptesprezece
SCHIMBUL DIVIN

Întregul mesaj al Evangheliei se învârte în jurul unui eveniment istoric unic:

moartea ca jertfă a lui Y’shua pe cruce. În ceea ce priveşte aceasta, scriitorul
epistolei către evrei spune:

¾ Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe

cei sfinţiţi. (Ivrim-Evrei 10.14)

Aici sunt combinate două expresii puternice: "desăvârşiţi şi "pentru

totdeauna" împreună, ele descriu o jertfă care cuprinde fiecare nevoie a
întregii omeniri. Mai mult, efectele ei se întind peste timp în veşnicie.
Pe baza acestei jertfe, rabbi Sh’aul scrie în Filipim-Filipeni 4.19:

¾ Şi Elohimul meu să îngrijească din plin de toate nevoile voastre, potrivit

bogăţiilor Sale, în slavă, în Y’shua.

"Toate nevoile voastre" include în mod specific eliberarea din blestem pe

care tu o cauţi. Dar mai întâi, trebuie să vezi aceasta ca o parte dintr-un întreg

124 
 
mult mai mare - un act unic, suveran, al lui Elohim, care aduce împreună
toată vina şi suferinţa umanităţii într-un singur punct culminant.
Elohim nu s-a îngrijit de mai multe soluţii pentru mulţimea de probleme ale
lumii. În loc de aceasta, El ne oferă o soluţie atotsuficientă, care este
răspunsul Lui la fiecare problemă. Noi putem veni din multe circumstanţe
anterioare diferite, împovăraţi cu nevoia noastră specială, dar ca să primim
soluţia lui Elohim trebuie să ne croim o cale până în acelaşi loc, la crucea lui
Y’shua.
Cel mai complet raport a ceea ce s-a întâmplat la cruce, a fost dat prin
prorocul Y’sha’yahu - Isaia cu şapte sute de ani înainte de a avea loc. În
Y’sha’yahu - Isaia 53.10, prorocul descrie "Slujitorul Domnului" al cărui suflet
trebuia să fie oferit ca jertfă pentru păcat. Scriitorii Noului Testament sunt în
unanimitate de acord, ca să-L identifice pe acest Slujitor fără nume cu Y’shua.
Scopul divin, împlinit prin jertfa Lui este rezumat în Y’sha’yahu -Isaia 53.6:

¾ Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, flecare îşi vedea de drumul lui; dar
Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.

Aici este problema de bază, universală a întregii umanităţi, noi ne-am

întors, fiecare din noi, la propriile noastre căi.
Există diferite păcate specifice, pe care mulţi dintre noi nu le-am comis
niciodată, cum ar fi crima, adulterul, hoţia, şi aşa mai departe. Dar noi avem
acest singur lucru în comun: noi ne-am întors la căile noastre proprii.
Procedând astfel, noi i-am întors spatele lui Elohim. Cuvântul ebraic care
rezumă toate acestea este avon tradus aici prin "nelegiuire". Poate expresia
cea mai echivalentă în limba română ar fi răzvrătire, nu împotriva omului, ci
împotriva lui Elohim. Noi vedem aceasta în capitolul patru ca fiind cauza
primară a blestemelor enumerate în D’varim-Deuteronom 28.
Nici un cuvânt din limba română, fie că este "nelegiuire" sau "răzvrătire" nu
acoperă înţelesul deplin al cuvântului "avon", în folosirea biblică, "avon" nu
descrie numai nelegiuirea, ci de asemenea şi pedeapsa sau consecinţele rele
pe care le aduce nelegiuirea în urma ei.
În B’reshit - Geneza 4.13, de exemplu, după ce Elohim a pronunţat o
judecată asupra lui Cain pentru uciderea fratelui său, Cain spunea:

125 
 
 ¾ Cain spunea Domnului: “Pedeapsa mea este prea mare ca să o pot
suferi”.

Cuvântul tradus aici prin "pedeapsă" este avon. Acoperă nu numai

"nelegiuirea" lui Cain, ci şi "pedeapsa" pe care acesta a adus-o peste el.
În Vayikra-Levitic 16.22, în ceea ce priveşte ţapul ispăşitor eliberat de Ziua
Ispăşirii, Domnul a spus:

¾ Ţapul acela va aduce asupra lui toate fărădelegile lor într-un ţinut
nelocuit..."

În acest simbolism, ţapul purta nu numai nelegiuirile israeliţilor, dar de

asemenea şi consecinţele nedreptăţii lor.
În Plângerile lui leremia capitolul 4, avon apare de două ori cu acelaşi
înţeles, în versetul 6 este tradus: "Căci pedeapsa vinei fiicei poporului meu..."
Din nou, în versetul 22: "Fiica Sionului, pedeapsa nelegiuirii tale..."

În fiecare caz, cuvântul avon este tradus prin expresia "pedeapsa

nelegiuirii". Cu alte cuvinte, în adevăratul lui sens, avon nu înseamnă simplu
nelegiuire: ci de asemenea, el include şi toate consecinţele rele ale judecăţii lui
Elohim aduse asupra nelegiuirii. Aceasta se aplică la jertfa lui Y’shua pe
cruce, El însuşi nu era vinovat de nici un păcat.

În Y’sha’yah - lsaia 53.9, Prorocul spune:

¾ Nu făcuse nici o nelegiuire şi nu fusese nici o înşelăciune în

gura Lui.

Dar în versetul 6 el spune:

¾ Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

126 
 
 Y’shua nu numai că o fost identificat cu nelegiuirile noastre, ci de asemenea.
El a îndurat şi consecinţele rele ale acestor nelegiuiri. Ca şi ţapul de ispăşire
care îl prefigura pe Y’shua, El a luat asupra lui toate acestea şi le-a dus
departe, astfel încât să nu se poată întoarce peste noi.
Aici este înţelesul adevărat şi scopul crucii. Pe ea a avut loc un schimb
orânduit în mod divin. Mai întâi, Y’shua a îndurat în locul nostru toate
consecinţele rele care ni se cuveneau nouă prin dreptate dumnezeiască, în
schimb, acum Elohim ne oferă binele care se cuvenea lui Y’shua ca răsplată a
ascultării fără de păcat a lui Y’shua.
Afirmat mai pe scurt, răul cuvenit nouă a venit peste Y’shua, ca în schimb,
binele care se cuvenea lui Y’shua să ne poată fi oferit nouă. Elohim este
capabil să ne ofere acestea, fără să compromită dreptatea Lui veşnică, pentru
că Y’shua a îndurat în locul nostru pedeapsa dreaptă a nedreptăţilor noastre.
Toate acestea provin numai din harul nepătruns al lui Elohim şi este primit
numai prin credinţă. Nu există nici o explicaţie logică în termeni de cauză şi
efect. Nici unul din noi nu a făcut niciodată nimic ca să o moştenească.
Kitvey Ha’Kodesh - Biblia ne revelează multe aspecte ale acestui schimb şi
multe domenii diferite în care se aplică. Totuşi, în fiecare caz se menţine
acelaşi principiu: ceea ce era rău a venit asupra lui Y’shua pentru ca binele
corespunzător să ne poată fi oferit nouă.
Primele două aspecte ale schimbului sunt revelate în Y’sha’yah - Isaia 53.4-5

¾ 4. Desigur, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat

asupra Lui; şi noi am socotit că este pedepsit, lovit de Elohim şi smerit.

¾ Dar El era stăpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru

fărădelegele noastre; pedeapsa care ne dădea pacea a căzut peste El şi
prin rănile Lui suntem vindecaţi.

Aici sunt îmbinate două adevăruri. Aplicarea unuia este spirituală şi a unuia
fizică. Pe plan spiritual Y’shua a primit pedeapsa pentru nelegiuirile şi
fărădelegile noastre pentru ca noi în locul acesteia, să putem fi iertaţi şi să
avem pace cu Elohim.
Romim 8.16-l7.Acesta se referă la Y’sha’yah – Isaia 53.4 şi ne înregistrează
ce a făcut Y’shua.

127 
 
 ¾ 16. A vindecat pe toţi cei care erau bolnavi.
¾ 17. ca să se întâmple ce fusese scris prin prorocul Y’sha’yahu care zice:
"El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.

Din nou în Keyfa 1 - Petru 2.24. apostolul se referă la Y’sha’yahu 53.3 şi

spune deci despre Y’shua:

¾ El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi fiind

morţi faţă de păcate să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui am fost
vindecaţi.

Schimbul acesta cu două laturi, descris în versetele de mai sus se poate

rezuma în cele ce urmează:

Y’shua a fost PEDEPSIT pentru ca noi să putem fi IERTAŢI.

Y’shua a fost RĂNIT pentru ca noi să putem fi VINDECAŢl.
Al treilea aspect al acestui schimb este revelat în Y’sha’yahu-Isaia 53.10. care
afirma că Domnul a făcut din sufletul Lui Y’shua "o jerfă pentru vină". Acest
lucru trebuie înţeles în lumina ordonanţelor mozaice pentru diferite forme de
jertfă pentru păcat. Persoanei care păcătuise i se cerea să aducă jertfa ei
pentru sacrificat - o oaie, o capra, un taur sau vreun alt animal - preotului. El
mărturisea păcatul asupra jertfei, iar preotul transfera în mod simbolic
păcatul mărturisit de persoană pe animal. Atunci animalul era ucis, plătind
astfel pedeapsa pentru păcatul care îi fusese transferat.
În precunuaşterea lui Elohim, toate acestea fuseseră desemnate ca o umbră a
ceea ce avea să împlinească printr-o jertfă unică şi atotsuficientă a lui Y’shua .
Pe cruce, păcatul întregii lumi era transferat asupra sufletului lui Y’shua.
Rezultatul este descris în Y’sha’yahu- Isaia 53.12:

¾ S-a dat pe Sine însuşi la moarte.

Prin moartea lui de jertfă înlocuitoare, Y’shua a făcut ispăşire pentru
păcatul întregii omeniri. În Korintim - 2 Corinteni 5.21, rabbi Sh’aul se
referă la Y’sha’yahu - Isaia 53.10 şi în acelaşi timp el prezintă de asemenea
aspectul pozitiv al acestui schimb:

128 
 
 ¾ Pe cel ce n-a cunoscut nici un păcat. El 1-a făcut păcat pentru noi, ca noi
să devenim dreptatea lui Elohim în El.

Pavel nu vorbeşte aici despre nici un fel de neprihănire pe care am putea să

o dobândim prin propriile noastre eforturi, ci este vorba despre nepiihănirea
proprie a lui Elohim, o neprihănire care nu a cunoscut niciodată păcat. Nici
unul din noi nu ar putea moşteni acest lucru prin meritele sale. Este atât de
înaltă deasupra propriei noastre neprihăniri, ca cerul faţă de pământ. Poate fi
primită numai prin credinţă. Acest al treilea aspect al schimbului poate fi
rezumat în felul în care urmează:

Y’shua a fost făcut PĂCAT cu PĂCĂTOŞENIA NOASTRĂ pentru ca noi să

putem deveni NEPRIHĂNIŢI cu NEPR1HĂNIREA LUI.

Următorul aspect al schimbului este rezultatul logic al celui anterior.

Întreaga Biblie, atât în Vechiul Testament, cât şt în Noul; accentuează că
rezultatul final al păcatului este moartea.
În Y’chezk’el - Ezechiel 18.4, Domnul afirmă:

¾ Sufletul care păcătuieşte acela va muri.

În Iacov 1.15. apostolul spune:

¾ Şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

Când Y’shua s-a identificat cu păcatul nostru, a fost inevitabil ca El să nu

experimenteze şi moartea, care este rezultatul păcatului.
Ca o confirmare a acestui fapt, în Ivrim - Evrei 2.9, scriitorul spune
următoarele:

¾ Dar îl vedem pe Y’shua care a fost făcut pentru puţin timp mai prejos
decât îngerii, încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a
suferit-o pentru ca prin harul lui Elohim, El să guste moartea pentru
toţi.

129 
 
 Moartea de care El a murit a fost rezultatul inevitabil al păcatului omenesc
pe care El 1-a luat asupra Lui. El a purtat păcatul tuturor oamenilor, şi aşa a
murit de moartea care se cuvenea tuturor oamenilor.
În schimb, tuturor acelora care acceptă jertfa lui înlocuitoare, Y’shua oferă
acum darul vieţii veşnice. În Romim - Romani 6.23, rabbi Sh’aul ne pune în
faţă două alternative:

¾ Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Elohim este
viaţa veşnică în Y’shua Ha’Mashiach, Domnul nostru.

Acest al patrulea aspect al schimbului ar putea fi rezumat după cum

urmează:
Y’shua a murit MOARTEA noastră astfel încât noi să putem împărtăşi
VIAŢA Lui.
Un alt aspect al acestui schimb este afirmat de rabbi Sh’aul în Korintim - 2
Corinteni 8.9:

¾ "Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Y’shua Ha’Mashiach, El, măcar

că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui voi să
vă îmbogăţiţi.
Când a devenit Y’shua sărac? Unii oameni îl prezintă pe El ca pe un sărac în
timpul slujirii Lui pământeşti, dar acest lucru nu este exact. El însuşi nu a dus
cu El mulţi bani, dar în nici un moment El nu a dus lipsă de nimic din ceea ce
a avut nevoie. Când El a trimis pe ucenicii Săi în misiune pe cont propriu, nici
lor nu le-a lipsit nimic (Vezi Lukas - Luca 22.35). Deci, de la a fi săraci; El şi
ucenicii Săi au făcut o practică regulată de a da celor săraci (Vezi Yochanan -
loan , 12:4-8.13,29).
Adevăratele metode ale lui Y’shua de a obţine bani erau uneori
neconvenţionale, dar banii au aceiaşi valoare, fie că sunt luaţi de la o bancă,
fie că provin din gura unui peşte (Vezi Matit’yahu - Matei 17.27). Metodele
Lui de a aproviziona cu mâncare erau, de asemenea, uneori neconvenţionale,
dar un om care putea să se ocupe de mâncare pentru cinci mii de bărbaţi,
plus femei şi copii, cu adevărat că nu putea fi considerat sărac după
standardele normale! (Vezi Matit’yahu - Matei 14.15-21).
De fapt în timpul slujirii Lui pământeşti, Y’shua a exemplificat în mod exact
"abundenţa" aşa cum este ea definită în capitolul 5. El avea întotdeauna tot de

130 
 
ce avea nevoie ca să facă voia lui Elohim în viaţa Sa personală. Chiar mai
mult, El dăruia în mod continuu altora, şi totuşi, suportul său material nu a
fost niciodată epuizat.
Deci, când a devenit Y’shua sărac de dragul nostru'? Răspunsul este: pe
cruce. În D’varim - Deuteronom 28.48, Mosheh rezumă sărăcia absolută în
patru expresii: foame, sete, lipsă de haine şi nevoie de tot felul de lucruri,
Y’shua a experimentat toate acestea în plinătate pe cruce.
El era flamand. El nu mâncase de aproape douăzeci şi patru de ore.
El era însetat. Una din ultimele Sale mărturisiri a fost "Mi-e sete!" (Yochanan
- loan 19.23)
El era dezbrăcat. Soldaţii luaseră toate hainele de pe El.
El era în nevoie de orice lucru. El nu mai poseda nimic, indiferent de ce
natură.
După moartea Lui, a fost înmormântat întrt-un mormânt împrumutat.
Astfel, Y’shua în mod exact şi complet a îndurat sărăcia absolută de dragul
nostru, în Korintim - 2 Corinteni 9.8, rabbi Sh’aul prezintă pe deplin partea
pozitivă a schimbului:

¾ Şi Elohim poate să vă umple cu orice har, pentru ca având totdeauna în

toate din destul, să fiţi plini de orice faptă hună.

Pavel este grijuliu în a nu uita să accentueze că unica bază pentru acest

schimb este harul lui Elohim. Nu poate fi niciodată moştenit pe merit. Poate fi
primit numai prin credinţă.
Foarte des "abundenţa" noastră va fi ca şi aceea a lui Y’shua, în timp ce El
era pe pământ. Noi nu vom duce cu noi sume mari de bani sau nu vom avea
conturi mari în bancă. Cu toate acestea, în fiecare zi vom avea destul pentru
nevoile noastre, şi ceva pe deasupra pentru nevoile altora.
Un motiv important pentru acest nivel de aprovizionare este indicat de
Y’shua în Ma’asey Ha’sh’lichim - Faptele Apostolilor 20.35:

¾ Este mai ferice să dai decât să primeşti.

Scopul lui Elohim este ca toţi copiii Săi să fie capabili să se bucure de
bucurii mari. El se îngrijeşte de noi în aşa fel încât să acopere propriile noastre
nevoi şi, de asemenea, să dăm şi altora.

131 
 
 Al cincelea aspect al schimbului ar putea fi rezumat astfel:

Y’shua a devenit SĂRAC cu SĂRĂCIA noastră, pentru ca noi să putem

deveni BOGAŢI cu BOGĂŢIILE Lui.

Schimbul de la cruce acoperă şi formele emoţionale de suferinţă de pe urma

nedreptăţii umane. Aici din nou Y’shua a îndurat răul pentru ca noi să putem
să ne bucurăm, în schimb, de bine. Două dintre cele mai crude răni aduse
asupra noastră de către nelegiuirile noastre ar fi ruşinea şi respingerea.
Ruşinea poate varia în intensitate pornind de la o intimidare acută pană la
un neînsemnat sentiment de nevrednicie care desparte persoana de la o
părtăşie plină de înţeles cu Elohim sau cu oamenii. Una din cauzele cele mai
comune ce devine din ce în ce mai vizibilă în societatea noastră
contemporană constă în diferite forme de abuz sexual, sau molestare
întâmplară undeva în copilărie. Adesea, aceasta lasă urme care pot fi
vindecate doar prin harul lui Elohim.
Vorbind despre cruce, scriitorul epistolei către evrei spune că El "a suferit
crucea, a dispreţuit ruşinea..." (Ivrim - Evrei 12.2). Execuţia de pe cruce era
una din cele mai ruşinoase dintre toate formele de pedeapsă cu moartea,
rezervată numai pentru clasa cea mai de jos a criminalilor. Persoana care
trebuia să fte executată şi expusă în goliciunea ei sub privirile insistente ale
trecătorilor care râdeau şi batjocoreau. Acesta a fost gradul de ruşine pe care
Y’shua a îndurat-o în timp ce El atârna pe cruce (Matit’yahu - Matei 27.35-44).
În locul ruşinii pe care Y’shua a purtat-o, scopul lui Elohim este să-i aducă
pe aceia care se încred în El la stadiul în care să împărtăşească slava Sa
veşnică. În Ivrim - Evrei 2.10, Scriitorul spune:

¾ Se cuvenea ca Acela [Elohim]... aducând pe mulţi fii în slavă, să

desăvârşească prin suferinţă, pe căpetenia mântuirii lor [care este
Y’shua].

Ruşinea pe care a îndurat-o Y’shua pe cruce a deschis calea pentru toţi aceia
care se încred în El, pentru ca ei să fie eliberaţi de propriile lor ruşini. Şi nu
numai de aceasta, ci şi pentru ca El să împărtăşească cu noi slava care îi
aparţine Lui ca un drept veşnic! Există altă rană care este adesea chiar mai
chinuitoare decât ruşinea. Ea este respingerea. De obicei ea rezultă dintr-o

132 
 
formă de relaţie ruptă. În forma ei cea mai timpurie, ea este cauzată de
părinţii care îşi resping proprii lor copii. Respingerea poate să se constituie
într-o formă violentă activă sau poate fi pur şi simplu provenită dintr-o
nereuşită în a arăta dragoste şi acceptare.
Dacă o femeie însărcinată întreţine sentimente negative în ceea ce priveşte
copilul din pântecele ei, probabil că copilul se va naşte cu un sentiment de
respingere care poate să-l urmărească în timpul vârstei adulte până la
mormânt.
Prăbuşirea căsniciei este o altă cauză frecventă a respingerii, şi aceasta este
ilustrată în mod viu în cuvintele Domnului, din Y’sha’yahu - Isaia 54.6:

¾ Căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită şi cu duhul

întristat, ca pe o soţie din tinereţe care a fost alungata, Zice Dumnezeul
tău.
Aprovizionarea lui Elohim în ceea ce priveşte vindecarea rănilor
respingerii, este înregistrată în Matit’yahu - Matei 27.46,50, care descrie
punctul culminant al agoniei lui Y’shua:

¾ 46. Şi pe la ceasul al nouălea, Y’shua a strigat cu glas tare, zicând "Eli,

EU, Lama Sabactani?" adică
¾ "Dumnezeul Meu, Dumneuzeul Meu. pentru ce M-ai părăsit?
¾ 50. Y’shua a strigat iarăşi cu glas tare şi şi-a dat duhul.

Pentro prima dată în istoria universului, Fiul lui Dumnezeu l-a strigat
peTatăl Său si nu a primit nici un răspuns, Y’shua se identificase atât de
complet cu nedreptatea omului încât sfinţenia incapabilă de compromis a lui
Elohim L-a făcut să îl respingă chiar şi pe propriul Său Fiu. În acest fel,
Y’shua a îndurat respingerea în forma ei cea mai chinuitoare: respingerea din
partea Tatălui. Aproape imediat după aceasta, El a murit; nu din cauza
rănilor răstignirii, ci din cauza unei inimi zdrobite. Astfel, El a Împlinit
imaginea profetică a Mesiei, dată în T’hilim - Psalmul 69. 20:

¾ Dispreţul Mi-a frânt inima.

Înregistrarea evenimentelor din Evanghelia după Matit’yahu - Matei

continuă imediat după aceasta cu versetul din Matit’yahu - Matei 27.31:

133 
 
 ¾ Şi iată, perdeaua templului s-a rupt în două de sus până jos...

Aceasta a demonstrat simbolic că a fost deschisă o cale pentru ca omul

păcătos să intre în părtăşie directă cu un Elohim Sfânt. Respingerea lui Y’shua
a deschis o cale pentru noi, ca să fim acceptaţi ca şi copii ai Săi. Acest fapt este
rezumat de rabbi Sh’aul în Efesim - Efeseni 1.5-6:

¾ El ne-a rânduit mai dinainte pentru înfiere prin Y’shua, pentru sine,
după buna plăcere a voinţei Sale, spre lauda slavei harului pe care ni la
dat în Cel preiubit.

Respingerea lui Y’shua a avut ca rezultat acceptarea noastră. Remediul lui

Elohim pentru respingere şi ruşine nu a fost niciodată mai necesar într-un
mod mai disperat ca acum. Estimările mele sunt că cel puţin o pătrime din
adulţii din America de astăzi suferă de răni de ruşine sau respingere. Mi-a
fost dată bucuria nemăsurată de a aduce astfel de oameni la vindecarea care
curge din crucea lui Y’shua.
Cele două aspecte emoţionale ale schimbului de pe cruce, care au fost
analizate mai sus, ar putea fi rezumate în felul următor:
Y’shua a putat RUŞINEA noastră pentru ca noi să putem împărtăşi
SLAVA LUI.
Y’shua a îndurat RESPINGEREA pentru ca noi să putem avea
ACCEPTAREA noastră ca tşi copii ai lui Elohim.

Aspectele schimului analizate pană acum acoperă cele mai urgente şi mai
de bază nevoi ale omenirii, dar ele nu sunt sub nici o formă exhaustive. De
fapt nu există nici o nevoie rezultând din rebeliunea omului care nu este
acoperită de acelaşi principiu al schimbului. Răul a venit peste Y’shua ca
binele să ne poată fi oferit nouă. Odată ce am învăţat să aplicăm acest
principiu în vieţile noastre, el eliberează aprovizionarea lui Elohim pentru
fiecare nevoie.
Acum, tu trebuie să asimilezi acest principiu pentru a putea soluţiona acea
nevoie specială din viaţa ta care este eliberare de blestem. Rabbi Sh’aul
descrie aspectul relevant al acestui schimb în Galatim - Galateni 3.13-14:

134 
 
 ¾ 13. Y’shua ne-a eliberat din blestemul legii, făcându-se blestem pentru
mii (fiindcă este scris: "blestemat e oricine e atârnat pe lemn")
¾ 14. Pentru ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri în
Y’shua, aşa ca prin credinţă, noi să primim făgăduinţa Duhului.

Pavel aplică lui Y’shua pe cruce alineatul legii lui Mosheh, afirmat în D’varim
- Deuteronom 21.23 conform căruia o persoană executată prin spânzurare pe
un lemn, vine în mod implicit sub blestemul lui Elohim. Apoi, el subliniază
rezultatul opus - binecuvântarea.
Nu este nevoie de un teolog ca să analizeze acest aspect al schimbului:

Y’shua a devenit BLESTEM pentru ca noi să putem primi

BINECUVÂNTAREA.

Blestemul care a venit asupra lui Y’shua este definit ca "blestemul legii". El
include fiecare din aceste blesteme, enumerate de Mosheh în D’varim -
Deuteronom 28 care au fost examinate în capitolul patru.
El ne-a deschis o cale pentru ea noi să putem obţine în aceeaşi măsură
eliberare de blesteme şi să intrăm în binecuvântările corespunzătoare.
Încercaţi pentru un moment să vi-L imaginaţi pe Y’shua în timp ce El
atârna acolo pe cruce, apoi veţi incepe să apreciaţi întreaga oroare a
blestemului.
Y’shua a fost respins de proprii Săi compatrioţi, trădat de anul dintre
ucenicii Lui, şi abandonat de restul (chiar dacă unii s-au întors să privească
agonia Lui finală). El era gol, suspendat între cer şi pământ. Trupul Său era
sfârtecat de durerea nenumăratelor răni, sufletul său era îngreunat de povara
vinei întregii omeniri. Pământul îl respinsese iar cerul nu mai răspundea la
strigătul Său. În timp ce soarele şi-a retras lumina şi întunericul l-a acoperit,
viaţa din sângele Său se scurgea pe pământul noroios şi pietros. Totuşi, din
întuneric, chiar înainte de ultima suflare a venit un strigăt final de triumf: "S-a
sfârşit!"
În limba greacă, textul acestei expresii "s-a sfârşit" constă doar într-un
singur cuvânt. Este timpul perfect al verbului care înseamnă "a face ceva
complet sau perfect". În limba română ar putea fi redat prin "Este complet
completat" sau "Este desăvârşit în mod desăvârşit".

135 
 
 Y’shua a luat asupra Lui fiecare consecinţă rea pe care a adus-o rebeliunea
asupra omenirii. El a eliminat fiecare blestem al legii încălcate a lui Elohim.
Toate acestea ca în loc să putem primi fiecare binecuvântare datorită
ascultării Sale. O astfel de jertfă este stupefiantă în scopul său şi totuşi
minunată în simplitatea sa.
Ai fost în stare să accepţi prin credinţă acest raport al jertfei lui Y’shua şi a
tot ceea ce a obţinut El pentru tine? în mod special, dacă tu trăieşti sub umbra
unui blestem ai început să vezi că Y’shua cu un preţ infinit pentru El însuşi a
obţinut resurse depline pentru eliberarea ta?
Dacă este aşa, există aici un răspuns imediat care este cea mai simplă şi
pură expresie a credinţei adevărate. Este a spune "Mulţumesc!"
Fă aceasta chiar acum! Spune Mulţumesc, mulţumesc Doamne Y’shua
pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine! "Eu nu înţeleg pe deplin, dar eu cred
şi îţi sunt recunoscător."
Acum continuă să-l mulţumeşti Lui cu propriile tale cuvinte. Cu cât mai
mult îi mulţumeşti, cu atât mai mult vei crede ceea ce a făcut El pentru tine. Şi
cu cât mai mult vei crede, cu atât mai mult vei vrea să-I mulţumeşti.
Mulţumirea este primul pas spre eliberare!

136 
 
 Capitolul optsprezece
ŞAPTE PAŞI SPRE ELIBERARE

Există o bază, şi numai una, atotsuficientă, pentru fiecare provizie din harul
lui Elohim : schimbul care a avut loc pe cruce. În capitolul anterior existau
opt aspecte majore care au fost rezumate astfel:

1. Y’shua a fost PEDEPSIT pentru ca noi să putem fi IERTAŢI.

2. Y’shua a fost RĂNIT pentru ca noi să putem fi VINDECAŢI
3. Y’shua a fost făcut PĂCAT CU PĂCĂTOŞENIA NOASTRĂ pentru ca noi
să putem deveni NEPRIHĂNIŢI CU NEPRIHĂNIREA LUI.
4. Y’shua a murit MOARTEA noastră pentru ca să putem împărtăşi VIAŢA
Lui.
5. Y’shua a devenit SĂRAC cu SĂRĂCIA noastră pentru ca noi să devenim
BOGAŢI! cu BOGĂŢIA Lui..
6. Y’shua a îndurat RUŞINEA noastră pentru ca noi să putem împărtăşi
SLAVA Lui.
7. Y’shua a îndurat RESPINGEREA noastră pentru ca noi să putem avea
ACCEPTAREA Lui ca şi copii ai lui Elohim.
8. Y’shua a devenit un BLESTEM pentru ca noi să putem primi
BINECUVÂNTARE.
Această listă nu este completă. Există şi alte aspecte ale acestui schimb care
ar putea fi adăugate dar fiecare dintre ele reprezintă diferite faţete ale
aprovizionării pe care Elohim a facut-o prin jertfa lui Y’shua. Kitvey
Ha’Kodesh - Biblia le rezumă pe toate într-un cuvânt atotinclusiv: mântuire.
Foarte des, creştinii limitează mântuirea la experienţa iertării păcatelor şi la
cea a naşterii din nou. Acest gând este minunat, dar totuşi, aceasta este doar
prima parte a mântuirii totale revelate în Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul
Testament.
Scopul deplin al mântuirii este umbrit, cel puţin în parte, de probleme de
traducere. În textul grecesc original al lui Ha’Brit Ha’Chadashsh - Noului
Testament, verbul “sozo”, tradus în mod normal prin "a salva" este folosit de
asemenea într-o varietate de moduri care merg dincolo de iertarea păcatelor.
Este folosit de exemplu în multe cazuri pentru o persoană care a fost
vindecată fizic (Matit’yahu - Matei 9.21-22; 14.36; Markos - Marcu 5.23,28,34;

137 
 
6.56; 10.52; Lukas - Luca 8.48; Ma’asey Ha’sh’lichim - Faptele Apostolilor 4.9;
14.9; Ya’akov - Iacov 5.15). Este de asemenea folosit pentru o persoană care
este eliberată de demoni (Lukas - Luca 8.36) şi pentru o persoană care a fost
înviată (Lukas -Luca 8.50). În cazul lui Lazăr, este folosită pentru restaurarea
sănătăţii după o boală fatală (Yochanan - Ioan 11.12). în Timoteyos 2 - Timotei
4.18, apostolul rabbi Sh’aul foloseşte acelaşi verb pentru a descrie păstrarea şi
protecţia împotriva răului, protecţie pe care Elohim o va extinde prin viaţa sa.
Rezultatul total al mântuirii include fiecare parte a fiinţei omeneşti. Acest
lucru este rezumat la modul cel mai frumos în rugăciunea lui rabbi Sh’aul din
Tesalonikim 2 - Tesaloniceni 5.23:

¾ Elohimul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru,

sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi până la venirea
Domnului nostru Y’shua.
Mântuirea include personalitatea omenească în totalitatea ei -duh, suflet şi
trup - şi este epuizată numai prin învierea trupului la întoarcerea lui Y’shua.
Totuşi, nici unul nu intră în toate resursele variate ale mântuirii în mod
simultan, sau printr-o singură tranzacţie. Este normal să progresezi prin
stadii de la o resursă la alta. Mulţi creştini nu merg niciodată mai departe de
a primi iertarea păcatelor lor. Ei nu sunt conştienţi de multe din celelalte
resurse care le sunt la dispoziţie în mod gratuit.
Ordinea în care o persoană primeşte diferitele provizii ale lui Elohim este
determinată de suveranitatea lui Elohim, care are de-a face cu noi toţi ca
indivizi. Punctul de început este în general iertarea de păcate, dar nu
întotdeauna. În slujirea pământească a lui Y’shua, oamenii primeau adesea
mai întâi vindecarea fizică, şi apoi iertarea păcatelor.
Aceasta se poate întâmpla încă şi în zilele noastre. În 1968, propria mea
soţie Ruth, pe vremea când era încă singură şi trăia ca o membră practicantă a
cultului mozaic, ea stătea într-o zi întinsă în pat de multe săptămâni. Apoi, ea
a primit o vizită miraculoasă a lui Y’shua în dormitorul ei şi a fost vindecată
instantaneu în întregime. Dar abia cu doi ani mai târziu ea a recunoscut
nevoia de a avea păcatele iertate. Numai atunci ea a fost născută din nou.
Când venim la Elohim pe baza jertfei lui Y’shua pentru noi, trebuie să fim
sensibili la călăuzirea lui Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt. Noi nu-i putem
impune priorităţile noastre lui Elohim, ci noi trebuie să îl lăsăm pe El să
lucreze cu noi în ordinea în care El alege. De exemplu, o persoană poate să fie

138 
 
decisă să caute prosperitate financiară acolo unde prioritatea lui Elohim ar fi
neprihănirea. Dacă el insistă la modul încăpăţânat în a pretinde prosperitatea
înaintea neprihănirii, s-ar putea ca el să nu primească nici una dintre ele.
Din nou, o persoană care caută vindecare fizică, necunoscând că rădăcina
bolii sale fizice este o problemă emoţională interioară - ca respingerea,
supărarea sau nesiguranţa. Drept răspuns, Adonai se va mişca pentru a
aduce vindecarea emoţională de care este nevoie. Dacă persoana nu se
deschide pe sine la aceasta, ci continuă să cerşească vindecare fizică, ea va fi
în final lipsită de orice fel de vindecare fizică sau emoţionala.
Uneori Elohim caută să ne descopere nouă o resursă a mântuirii care este
cea mai urgentă nevoie, şi de care nu suntem încă conştienţi. Aceasta se aplică
în mod special la resursa eliberării de sub blestem. Foarte des, un blestem este
o barieră de care nu s-a bănuit nimic şi care ne reţine de la alte resurse de
mântuire. În mod normal, această barieră trebuie rezolată mai înainte ca
celelalte nevoi să fie întâmpinate.
Aceasta este resursa asupra căreia ne vom concentra acum : schimbul de la
blestem la binecuvântare.
La acest punct suntem confruntaţi cu exact aceleaşi rezultate pe care
Mosheh le-a pus înaintea Israeliţilor în timp ce ei se pregăteau să intre în ţara
promisă Canaan : D’varim - Deuteronom 30.19:

¾ Chem azi cerul şi pământul martori împotriva noastră că ţi-am pus

înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea si blestemul. Alege deci viaţa,
ca si trăieşti tu şi sămânţa ta.

Problemele erau atât de serioase, având o rază mare de acţiune în

consecinţele lor, încât Mosheh a chemat cerul şi pământul să fie martori la
răspunsul lui Israel.
Alternativele erau clare: viaţă şi binecuvântări pe de o parte, şi moarte şi
blesteme pe de altă parte. Elohim a cerut israeliţilor să decidă în ceea ce-i
privea, i-a îndemnat să facă alegerea corectă: viaţă şi binecuvântări. Dar El nu
a făcut alegerea pentru ei. De asemenea, El le-a reamintit lor că alegerea pe
care ei o vor face nu va afecta numai vieţile lor, ci şi destinul urmaşilor lor.
Aceasta reiese încă o dată atât ca o trăsătură a binecuvântărilor, cât şi a
blestemelor: ele continuă din generaţie în generaţie.

139 
 
 Alegerea pe care a făcut-o Israel în acel moment a decis destinul lor. Acelaşi
lucru este valabil şi pentru noi astăzi. Elohim ne pune înaintea noastră în
mod precis aceleaşi alternative: viată şi binecuvântări sau moarte şi blesteme.
El lasă alegerea la latitudinea noastră. Ca şi în cazul Israelului, noi ne
decidem propriul destin prin alegerea pe care o facem. Alegerea noastră
poate, de asemenea, afecta şi destinul urmaşilor noştrii.
Îmi aduc aminte de momentul în care eu am fost confruntat cu aceste
cuvinte ale lui Mosheh pentru prima oară. În timp ce eu îmi dădeam seama
că Elohim cerea un răspuns de la mine, eram extrem de conştient, Elohim
aştepta ca eu să aleg! Eu nu puteam evada din această problemă. A nu alege,
era de fapt ca a face alegerea greşită.
Eu mulţumesc lui Elohim că El mi-a dat harul să fac alegerea corectă.
Niciodată, în toţi aceşti ani de atunci, nu am regretat-o. Curând, Elohim a
început să îmi arate, totuşi, implicaţiile alegerii mele. Am trecut printr-o uşă
care călăuzea spre o umblare, de o viaţă în credinţă şi ascultare, din care nu
mai exista întoarcere înapoi.
Toţi care doresc să treacă de la blestem la binecuvântare trebuie să treacă
astăzi prin aceiaşi uşă. Mai întâi, trebuie să existe o recunoaştere clară a
problemelor pe care Elohim le pune înaintea noastră. Apoi, trebuie să fie un
răspuns simplu, pozitiv: "Doamne, pe baza Cuvântului Tău, eu îmi formulez
răspunsul meu, refuz moartea şi blestemele şi eu aleg viaţa şi
binecuvântările".
Odată ce am făcut această alegere, noi putem merge mai departe pentru a
pretinde eliberare de orice blestem care se află peste vieţile noastre. Care sunt
paşii pe care trebuie să îi facem pentru aceasta? Nu există nici un model
definit pe care fiecare trebuie să îl urmeze. Ca să aduc oamenii la punctul în
care să fie eliberaţi am găsit că este totuşi folositor să-i conduc prin şapte paşi
pe care i-am schiţat mai jos.
Poate că tu abordezi problema din perspectiva unuia care este preocupat să
îi ajuţi sau să îi sfătuieşti pe alţii. Ca să primeşti avantajul deplin al acestei
instruiri, eu ţi-aş recomanda totuşi ca tu să te pui pe tine însuşi în locul unei
persoane care are nevoie de eliberare. Făcând astfel, tu ai putea descoperi că
este chiar situaţia în care te afli tu.

1. Mărturiseşte credinţa ta în Y’shua şi jertfa Lui în favoarea ta.

140 
 
 În Romim - Romani 10.9-10, rabbi Sh’aul explică faptul că există două
condiţii esenţiale pentru a primi avantajul jertfei lui Y’shua: să crezi în inimă
că Elohim L-a înviat pe Y’shua dintre cei morţi şi să mărturiseşti cu gura ta că
El este Domn. Credinţa ta din inimă nu este pe deplin eficientă până nu a fost
completată cu mărturisirea cu gura.
La modul literal, cuvântul "a mărturisi" înseamnă "a spune la fel ca...". În
contextul credinţei biblice, mărturisirea înseamnă să spui cu gura ta ceea ce a
spus deja Elohim în Cuvântul Său, în Ivrim - Evrei 3.1 Y’shua este numit
"Marele Preot al mărturisirii noastre".
Când noi facem mărturisirea noastră biblică corectă, în ceea ce Îl priveşte pe
El, acest lucru eliberează slujirea Lui preoţească în favoarea noastră.
Ca să primim avantajele jertfei lui Y’shua trebuie să facem mărturisirea
noastră specifică şi personală. De exemplu: "Doamne Y’shua, eu cred că Tu
eşti Fiul lui Elohim şi singura cale către Elohim; şi că Tu ai murit pe cruce
pentru păcatele mele şi ai înviat dintre morţi."

2. Pocăieşte-te de toată rebeliunea ta şi de toate păcatele tale.

Poate că au fost mulţi factori extremi - chiar în urmă cu mai multe generaţii
care au contribuit la cursul vieţii tale. Totuşi, rădăcina problemei tale este în
tine însuţi. Totul este rezumat în cuvântul avan (nelegiuire), ceea ce înseamnă
atitudinea rebelă faţă de Elohim şi păcatele care rezulta din ea. Pentru aceasta
tu trebuie să accepţi responsabilitatea ta personală.
Înainte ca tu să poţi primi îndurarea lui Elohim, de aceea, El îţi cere ca tu să
te pocăieşti. Aceasta trebuie să fie o decizie deliberată din partea noastră:
punem deoparte rebeliunea şi ne supunem fără reserve la ceea ce cere Elohim
de la noi. O persoană care s-a pocăit nu mai argumentează cu Elohim!
Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament nu lasă nici un loc pentru o
credinţă care să evite pocăinţa. Atunci când Ioan Botezătorul a venit să
pregătească o cale înaintea lui Y’shua, primul cuvânt din mesajul său a fost
"Pocăiţi-vă...!"
Mai târziu, când Y’shua a început slujirea Sa publica, El a reluat-o de unde
o lăsase Ioan, Markos - Marcu 1.15:

¾ Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!

141 
 
 Fără pocăinţă nici o credinţă eficientă nu este posibilă. Mulţi profesanţi se
luptă încontinuu pentru că ei nu au îndeplinit niciodată condiţia
premergătoare a pocăinţei în consecinţă, ei nu au primit niciodată avantajul
deplin al jertfei lui Y’shua.
Aici aveţi o mărturisire care exprimă pocăinţă pe care o cere Elohim:

Eu renunţ la toată răzvrătirea şi la tot păcătul meu şi mă supun pe

mine însumi Ţie, ca Domnul meu.

3. Pretinde iertarea păcatelor tale

Marea barieră care ţine binecuvântările lui Elohim în afara vieţilor noastre
este PĂCATUL NEIERTAT. Elohim s-a îngrijit ca păcatele noastre să fie
iertate dar El nu o va face până nu le mărturisim. Yochanan - 1 loan 1.9:

¾ Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte

păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.

Elohim este credincios în a face aceasta pentru că El ne-a dat promisiunea

Lui, iar El îşi ţine promisiunile întotdeauna. De asemenea, El este drept
pentru că pedeapsa deplină pentru păcatele noastre a fost deja plătită de către
Y’shua.
Se poate ca Elohim să-ţi fi arătat anumite păcate care au deschis uşa pentru
blestem. Dacă este aşa, fă o mărturisire specifică a acestor păcate.
De asemenea, este posibil ca un blestem să fi venit asupra ta din cauza unui
păcat comis de strămoşii tăi (în mod special idolatrie sau ocultism). Tu nu
porţi vina păcatelor strămoşilor tăi, dar tu poţi fi afectat în diferite feluri de
către consecinţele păcatelor lor. Dacă tu şti că acesta este cazul tău, cere-i lui
Elohim eliberare de aceste consecinţe.
Iată aici o rugăciune potrivită care acoperă acest lucru:

Eu îmi mărturisesc toate păcatele mele înaintea Ta şi iţi cer iertare - în

mod special pentru toate păcatele care m-au expus la un blestem. De
asemenea, eliberează-mă de consecinţele păcatelor strămoşilor.

4. Iartă toţi ceilalţi oameni care te-au rănit vreodată sau care ţi-au greşit.

142 
 
 Un alt obstacol care poate reţine binecuvântarea lui Elohim ca să nu se
reverse peste vieţile noastre este NEIERTAREA din inimile noastre, în raport
cu alţi oameni. În Markos - Marcu 11.25, Y’shua a pus degetul Său pe acest
lucru ca pe ceva cu care trebuie să ne ocupăm dacă ne aşteptăm ca Elohim să
răspundă rugăciunilor noastre:

¾ Şi când vă rugaţi, să iertaţi dacă aveţi ceva Împotriva cuiva, pentru ca şi

Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

Acelaşi principiu trece prin tot Ha’rit Ha’Chadashah - Noul Testament:

dacă noi dorim ca Elohim să ne ierte, noi trebuie să fim pregătiţi si iertăm pe
alţii.
A ierta altă persoană nu este în primul rând o emoţie, ci este o decizie. Eu
ilustrez uneori acest fapt cu o mică "pildă". Tu ai în mâna ta registrele cu
datorii ale altei persoane cu un total de 1000 de dolari. Totuşi, în cer, Elohim
are în mâna Lui chitanţe în valoare de 10 000 000 de dolari. Elohim îţi face o
ofertă: "Tu le distrugi pe cele ale tale, şi Eu le distrug pe cele ale Mele. Pe de
alta parte, dacă tu le păstrezi pe ale tale, şi Eu le păstrez pe ale Mele."
Înţeleasă în acest fel, iertarea altei persoane nu este un sacrificiu enorm. Este
de fapt un interes egoist dar înţelept. Orice om care nu este dornic să anuleze
o datorie de 1000 de dolari pentru ca şi lui să i se anuleze o datorie de 10 000
000 de dolari, are lipsuri în ceea ce priveşte simţul afacerilor!
Elohim poate aduce acum în mintea ta vreo persoană sau mai multe
persoane pe care trebuie să le ierţi. Dacă este aşa, atunci tu poţi să-L cauţi pe
Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt pentru ajutor. El te va îndemna să faci
decizia corectă dar nu o va face pentru tine. În timp ce tu simţi îndemnul Lui
răspunde, ia o decizie clară, bine definită ca să ierţi. Apoi verbalizează decizia
ta. Spune cu voce tare: "Doamne, eu iert pe..." şi aici numeşte persoana sau
persoanele implicate. Aceia pe care îi vei găsi că este mai greu să îi numeşti
sunt aceia
pe care ar trebuie să ii ierţi cel mai mult! Aici sunt câteva cuvinte simple pe
care tu poţi să le foloseşti:

143 
 
 Printr-o decizie a voinţei mele eu iert pe toţi care m-au rănit sau care
mi-au greşit - aşa cum aş dori eu să mă ierte pe mine Elohim în special eu iert
pe... (numeşte persoana sau persoanele).
5. Renunţă la contactul cu orice lucru ocult sau satanic

Înainte de a ajunge la rugăciunea propriu-zisă de eliberare mai există încă

un domeniu important de care trebuie să te ocupi: toate contactele cu ceea ce
este ocult sau satanic. Acest lucru include un domeniu foarte vast de activităţi
şi practici. Tu trebuie să te întorci pentru un moment la capitolul 6, unde
există o listă care acoperă unele, dar nu toate, din formele pe care acesta le
poate lua. Dacă iţi este neclar ceva cu privire la vreun domeniu care nu este
menţionat în listă, roagă-L pe Elohim să-ţi dea claritate.
Dacă ai fost vreodată implicat într-o astfel de activitate sau practică, atunci
ai încălcat o graniţă invizibilă în împărăţia lui Satan. Din acel moment, fie că
ştii sau nu, Satan te priveşte ca pe unul din supuşii lui. El consideră că are
dreptul legal de a te pretinde pentru el. Pentru că împărăţia Satanei şi
împărăţia lui Elohim sunt într-o opoziţie totală una faţă de cealaltă, nu poţi să
te bucuri de drepturi depline şi avantaje de cetăţean al împărăţiei lui Elohim
până ce tu nu ai eliminat toate legaturile cu Satan şi ai anulat la modul
desăvârşit orice pretenţie pe care el ar putea să o aibă împotriva ta.
În Korintim 2 - Corinteni 6.14-15, rabbi Sh’aul pune accentul asupra
necesităţii unei ruperi complete cu împărăţia lui Satan:

¾ 14... sau ce părtăşie are lumina cu întunericul?

¾ 15. Ce înţelegere poate să fie între Y’shua şi Belial [acesta fiind Satan]?
Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios?

În versetul 17, el conchide cu o provocare directă de la Domnul însuşi:

¾ De acea "Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-va de ei" zice Domnul; ''nu
vă atingeţi de ce este necurat ş vă voi primi".

Făcând această ruptură, ni se cere să ne ocupăm, de asemenea, de orice fel

de "obiecte de contact" - acestea fiind obiecte care ne ar mai lega încă cu
Satan. Aceasta poate include multe piese diferite în cazul meu, aşa cum v-am
relatat în capitolul 2, erau dragonii chinezeşti pe care îi moştenisem.

144 
 
 Dacă aveţi îndoieli cu privire la felul în care s-ar putea aplica aceasta la
dumneavoastră în situaţia dată, cereţi-I lui Elohim să şi pună degetul pe orice
lucru care ii este o jignire Lui. Apoi scapă de acest lucru în cel mai eficient
mod: arde-l, sparge-l, aruncă-l într-o apă adâncă sau orice altceva.
Dacă eşti gata să faci această ruptură totală cu Satan şi împărăţia lui aici se
află o cale potrivită ca să o afirmi: "Eu renunţ la toate contactele cu orice
obiect ocult sau satanic - dacă eu am vreun obiect de contact mă angajez să ii
distrug. Eu anulez pretenţiile lui Satan împotriva mea."
6. Acuma eşti gata să te rogi o rugăciune de eliberare de orice bluestem.

Dacă ai fost gata să te dedici fiecărui pas dintre cei cinci discutaţi până
acum, tu eşti în poziţia în care poţi să te rogi o rugăciune de eliberare
propriu-zisă din orice blestem din viaţa ta. Dar adu-ţi aminte că există o
singură bază pe care Elohim oferă îndurarea Lui. Schimbul care a avut loc
atunci când Y’shua a murit pe cruce, închis în acest schimb era şi resursa
pentru eliberare de orice blestem. Fiind atârnat pe cruce, Y’shua a devenit un
blestem, fiind deci blestemat cu fiecare blestem care putea să vină vreodată
asupra ta, ca tu să poţi primi eliberare de orice blestem şi binecuvântarea Lui
în locul acestuia.
Este important ca tu să-ţi bazezi credinţa pe ceea ce a obţinut Y’shua pe
cruce. Tu nu trebuie să meriţi sau să fii vrednic. Dacă tu vei veni la Elohim cu
gânduri ca acestea, tu nu vei avea o bază solidă pentru credinţa ta. Elohim ne
răspunde nouă numai pe baza a ceea ce a făcut Y’shua în locul nostru, nu a
vreunui merit pe care noi să pretindem că îl avem.
Dacă tu te rogi pe această bază pentru credinţa ta, rugăciunea ta ar trebui să
se termine nu numai cu cereri şi cu a primi de fapt în Markos - Marcu 11.24,
Y’shua stabileşte acest lucru ca un principiu:

¾ De aceea, vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-

aţi şi primit şi va fi al vostru.

În acest fel de rugăciune sunt două stadii distincte legate între ele ca o cauză
de un efect: a primi şi a avea. A primi este cauza pe care a avea o urmează ca
un efect al ei. Primirea este la timpul trecut, a avea este în viitor. A primi are
loc atunci când ne rugăm. A avea urmează într-un anume timp şi într-un
anume fel, determinat de suveranitatea lui Elohim. Dar principiul pe care

145 
 
Y’shua îl accentuează este acesta: dacă nu primim în momentul în care ne
rugăm, noi nu avem nici o asigurare că vom avea vreodată. Aici este o
rugăciune care ar fi potrivită. Tu poţi mai întâi să o citeşti iar apoi să citeşti
mai departe instrucţiunile.

Doamne Y’shua, eu cred că tu ai luat pe cruce fiecare blestem care ar

fi putut vreodată să vină asupra mea. Deci,te rog acuma să mă eliberezi de
orice blestem din viaţa mea - în numele Tău, Doamne Y’shua, şi iţi
mulţumesc pentru aceasta!

Acum, însă, să facem o pauză pentru un moment. Înainte de a te ruga

această rugăciune de eliberare ar fi înţelept să reafirmi fiecare din cele cinci
mărturisiri anterioare, pe care le-ai făcut deja. Pentru ca aceasta să-fi fie mai
uşor, ele sunt repetate mai jos, dar fără nici un comentariu adăugat sau alte
explicaţii.
Citeşte-le cu voce tare, fără grabă şi deliberat, cu atenţie neîmpărţită. Dacă
te simţi nesigur cu privire la vreo secţiune, atunci mergi înapoi şi reciteşte-o.
Identifică-te cu cuvintele pe care le rosteşti. La timpul în care le-ai citit, ar
trebui să ai un simţământ că te-ai adus pe tine însuţi lui Elohim cu aceste
cuvinte pe care le-ai rostit. Arunci, mergi înainte în rugăciunea de eliberare
care este repetată la sfârşit.
Deci aici este rugăciunea completă:

Doamne Y’shua eu cred că tu eşti Fiul lui Elohim şi singura cale

spre Elohim; şi că tu ai murit pe cruce pentru păcatele mele şi ai înviat din
nou dintre cei morţi.
Eu mărturisesc toate păcatele mele şi mă supun ţie ca Domn.
Eu mărturisesc toate păcatele în faţa Ta si îţi cer iertare, în mod special
pentru orice păcat care m-a expus unui blestem. De asemenea, eliberează-mă
de consecinţele păcatelor strămoşilor mei.
Printr-o decizie a voinţei mele, eu îi voi ierta pe toţi cei care mi-au greşit -
aşa cum îmi doresc ca Elohim să mă ierte. Eu îl iert în special pe. ..
Eu renunţ la orice contact cu orice este ocult sau satanic -dacă eu am vreun
"obiect de contact" eu mă angajez să le distrug. Eu anulez orice pretenţie a lui
Satan împotriva mea. Doamne Y’shua, eu cred că tu ai luat pe cruce asupra

146 
 
Ta orice blestem care ar putea vreodată veni peste mine. Deci, Te rog acum să
mă eliberezi de orice blestem care este peste viaţa mea - în numele Tău,
Doamne Y’shua.
Prin credinţă, eu primesc acum eliberarea mea şi iţi mulţumesc Ţie pentru
aceasta.

Acuma nu te opri din a spune "Mulţumesc!" numai o dată sau de două ori.
Mintea ta nu poate cuprinde nici măcar o frântură din ceea ce ai cerut tu de la
Elohim să facă pentru tine, dar răspunde-I sincer cu inima ta.
Nu fi reţinut de cenzură sau de ruşine! Elohim a cunoscut de mult toate
lucrurile pe care tu le-ai ţinut închise înăuntrul tău şi El nu este ruşinat deloc.
Atunci de ce am fi noi astfel? Cu cât mai mult exprimi mai multă iubire, cu
atât mai reală va deveni pentru tine.
Pe de altă parte, nu există nici un model stabilit pentru a-i răspunde lui
Elohim, model pe care tu ar trebui să-1 urmezi. Cheia eliberării nu este un
anume tip de răspuns. Credinţa poate fi exprimată în multe moduri diferite.
Fi doar tu însuţi, cel real, cu Adonai. Deschide-ţi întreaga ta fiinţă pentru
dragostea lui Elohim, aşa cum o floare îşi deschide petalele la soare.

7. Acum crede că ai primit şi mergi mai departe, continuând în

binecuvântare.

Nu încerca la acest stadiu sa analizezi ce formă de binecuvântare va apărea

sau cum ti-o va împărtăşi Elohim. Lasă aceasta în mâinile lui Elohim.
Lasă-L să o facă aşa cum şi când va vrea El. Tu nu trebuie să te preocupi cu
aceasta. Partea ta este pur şi simplu să te deschizi fără rezerve la tot ceea ce
vrea Elohim să facă în tine prin binecuvântarea Lui.
Adu-ţi aminte că Elohim este capabil să facă nespus mai mult decât cerem
sau gândim noi (Efesim - Efeseni 3.20). Deci nu îl limita pe Elohim la a face
numai ceea ce gândeşti tu. Aici există o formă verbală simplă pe care o poţi
utiliza:

Doamne, eu mă deschid acum pe mine pentru a primi binecuvântarea

Ta în orice fel in care ai dori Tu să mi-o împărtăşeşti.
Vei fi încântat să vezi cum îţi răspunde Elohim.

147 
 
 Capitolul nouăsprezece
DIN UMBRĂ LA LUMINA SOARELUI

Dacă tu urmezi instrucţiunile din capitolul anterior, tu ai trecut de o graniţă

invizibilă, în spatele tău există acum un teritoriu umbrit de blesteme de tot
felul, având diferite cauze. Înainte se întinde un teritoriu luminat de razele de
soare ale binecuvântării Lui Elohim. Înainte ca tu să mergi mai departe, reia
încă o dată sumarul listei pe care Mosheh ţi-a dat-o în D’varim - Deuteronom
28.2-13:

Înălţare Prosperitate
Sănătate Biruinţă
Fertilitate Favoarea lui Elohim

Toate acestea sunt părţi ale moşteniri tale în Y’shua, care te aşteaptă sa le
explorezi şi să le pretinzi.
Te poate ajuta să repeţi aceste cuvinte cheie pentru tine de câteva ori - de
preferat cu voce tare. Trăind sub un blestem, adesea face dificil pentru o
persoană să-şi închipuie binecuvântările corespunzătoare. Cere-I lui Elohim
să facă moştenirea ta nouă, reală şi vie înaintea ta. S-ar putea să fie nevoie să
continui să repeţi aceste cuvinte frecvent, chiar de mai multe ori pe zi, până
când şti cu adevărat că sunt ale tale!
În timp ce tu le repeţi, opreşte-te şi mulţumeşte-l lui Elohim pentru fiecare
parte a moştenirii tale. Adu-ţi aminte că mulţumirea este cea mai simplă
expresia a credinţei. Dacă tu ai avut de dus o luptă lungă cu un blestem de
peste viaţa ta, poate că există domenii în viaţa ta în care întunericul nu este
împrăştiat imediat. Repetând aceste cuvinte pozitive care descriu
binecuvântările va fi ca fi cum ai vedea primele raze ale soarelui strălucind
într-o vale întunecată, apoi răspândindu-se până ce întreaga vale este
iluminată.
Tranziţia de la întuneric la teritoriul luminat de soare poate să ia diferite
forme. Nu există un model unic care să fie tipic pentru fiecare. Unii oameni
experimentează o eliberare aproape instantanee şi par să intre imediat în
binecuvântarea pe care o promite Kitvey Ha’Kodesh - Biblia. Pentru alţii,
care sunt la fel de sinceri, s-ar putea si fie o luptă lungă şi grea. Cu cât mai

148 
 
mult au fost implicaţi în ocultism, cu atât mai grea va fi lupta lor pentru a
scăpa. Satan îi priveşte ca prada lui legitimă şi el este hotărât să nu le dea
drumul. De partea lor, ei trebuie si fie chiar mai hotărâţi să-şi afirme pretenţia
lor la libertatea care a fost răscumpărată pentru ei prin jertfa lui Y’shua.
De asemenea, Satan are cel puţin o oarecare măsură de recunoaştere a ceea
ce a pregătit Elohim pentru aceia care evadează de sub presiunea lui. Cu cât
sunt mai mari binecuvântările păstrate pentru credincios, cu atât mai hotărât
va fi Satan să încerce să-1 reţină. Văzute din acest punct de vedere; ca
prevestiri ale binecuvântărilor ce stau să vină, luptele noastre pot deveni, de
fapt, o sursă de încurajare.
Poate şi deasupra acestor factori, noi suntem confruntaţi cu suveranitatea
lui Elohim. Perspectiva lui Elohim este diferită de cea a noastră. El ţine cont
de factori din anumite situaţii despre care noi nu ştim nimic. El îşi ţine
întotdeauna promisiunile, dar în majoritatea cazurilor există două lucruri pe
care El nu le descoperă în avans: calea precisă în care El va lucra:în fiecare
viaţă şi timpul precis la care El va lucra. Nimeni nu-I poate dicta lui Elohim
cum să-şi împlinească exact promisiunile Sale. Ceea ce trebuie să facem este
să menţinem o atitudine fermă, neşovăielnică şi de încredere că Elohim se va
mişca atunci când El va vedea că este momentul potrivit.
Noi trebuie să ne uităm încă o dată la partea pozitivă a schimbului descris
de rabbi Sh’aul în Galatim - Galateni 3.13-14:

¾ 13. Y’shua ne-a răscumpărat din blestemul legii făcându-se blestem

pentru noi - fiindcă este scris : "blestemat este oricine e atârnat pe lemn"
¾ 14. pentru ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste
neamuri în Y’shua aşa ca prin credinţă, noi să primim făgăduinţa
Duhului.

Rabbi Sh’aul scoate în evidenţă trei puncte importante în ceea ce priveşte

binecuvântarea promisă.
În primul rând, nu este ceva vag şi nedefinit. Este chiar specific:
binecuvântarea lui Avraham. În B’reshit - Geneza 24.1, conţinutul acesteia
este definit:

¾ Şi Avraham era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase pe

Avraham în orice lucru.

149 
 
 Binecuvântarea lui Elohim acoperă fiecare domeniu al vieţii lui. El are o
binecuvântare corespunzătoare pregătită pentru fiecare persoană care
împlineşte condiţiile sale.
În al doilea rând, binecuvântarea vine numai în Y’shua. Nu poate fi
moştenită prin propriile noastre merite. Ea este oferită numai pe baza relaţiei
noastre cu Elohim prin Y’shua. Nu există alt canal prin care binecuvântarea
să poată curge în vieţile noastre. Dacă relaţia cu Y’shua este ruptă prin
necredinţă sau neascultare, binecuvântarea va înceta să mai curgă. Dar
mulţumiri fie aduse lui Elohim, ea poate fi imediat restaurată prin pocăinţă
sinceră.
În al treilea rând, binecuvântarea este definită mai departe ca "promisiunea
Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt", în ceea ce priveşte acest lucru, Y’shua ne
spune în Yochanan -loan 16.13-15.

¾ 13. Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului vă va călăuzi în tot

adevărul; căci El nu va vorbi de la sine ci va vorbi tot ce va fl auzit şi vă
va vesti lucrurile viitoare,
¾ 14. El Mă va preamări pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va vesti.
¾ 15. Tot ce are Tatăl, este al Meu: de aceea am zis că va lua din ce este al
Meu şi vă va vesti.

Ce cuvinte minunate de încurajare! Toate persoanele Dumnezeirii - Tatăl,

Fiul şi Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt sunt unite în scopul de a împărtăşi cu
noi tot ce a fost obţinut prin jertfa tui lsus. Pentru că aceasta este de departe
cu mult mai mult decât mintea noastră naturală ar putea înţelege, noi trebuie
să depindem de Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt ca El să ne călăuzească în
moştenirea deplină şi să ne arate cum să abordăm ceea ce a obţinut Elohim
pentru noi.
În Romim - Romani 8.14, rabbi Sh’aul accentuează din nou rolul unic al lui
Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt:

¾ Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Elohim sunt fii ai lui
Elohim.

150 
 
 Rabbi Sh’aul este grijuliu aici şi foloseşte timpul prezent continuu "căci
aceia care sunt continuu călăuziţi de Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt sunt fii
ai lui Elohim". Să fii călăuzit de Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt nu este o
experienţă singulară, odată pentru totdeauna. Este ceva de care trebuie să
depindem clipă de clipă. Este singura cale spre maturitate spirituală. Prin ea
noi creştem de la stadiul de copii mici la stadiul de fii maturi ai lui Elohim.
Din nefericire, mulţi creştini nu se bucură niciodată pe deplin de călăuzirea
şi părtăşia lui Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt dintr-un motiv de bază: ei
nu realizează că El este o Persoana. Korintim 2 - Corinteni 3.17:

¾ Căci Domnul este Duhul.

¾ Căci Adonay este Ruach.

Aşa cum Elohim Tatăl este Domn, şi Fiul lui Elohim este Domn, dar şi
Elohim Duhul este Domn. El nu este doar o abstracţie teologică, nici un set de
reguli sau o jumătate de propoziţie la sfârşitul crezului apostolic. El este o
persoană şi El vrea ca noi să cultivăm o relaţie intimă, personală cu El.
Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt are caracteristicile lui distinctive. El nu este
agresiv şi nici "nu ne împinge de la spate", nici nu strigă la noi. De obicei
vorbeşte în tonuri dulci şi ne călăuzeşte prin impulsuri blânde. Ca să primim
călăuzirea Lui, noi trebuie să fim atenţi la vocea Lui şi să fim sensibili la
impulsurile Sale.
Mai mult, Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt se ocupă de fiecare dintre noi ca
indivizi. Ca să intri în binecuvântările lui Elohim nu există nici un fel de set
de reguli pe care toţi trebuie să îl urmeze. Fiecare din noi are o personalitate
distinctă cu nevoi şi cu aspiraţii unice, şi de asemenea cu slăbiciuni şi aspiraţii
unice. Cineva a zis că Elohim nu face niciodată dintr-un creştin o copie la
indigo a altuia. Sau că El nu produce creştini pe o linie de asamblare într-o
fabrică.
Numai Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt cunoaşte pericolele speciale care ne
ameninţă sau binecuvântările speciale care vor împlini nevoile noastre
speciale, El ne călăuzeşte credincios prin pericole şi ne deschide pentru
binecuvântări. Dacă începem să urmăm un sistem religios, luăndu-ne după
alţi creştini, vom pierde unele din cele mai alese binecuvântări pe care Elohim
le-a însemnat pentru noi.

151 
 
 De aceea ar fi înţelept să te opreşti pentru un moment şi să înalţi o
rugăciune scurtă:
Ruach Ha’Kodesh - Duhule Sfânt eu îmi deschid inima şi mintea pentru
Tine. Descoperă-mi binecuvântările pe care le-a obţinut Y’shua pentru mine
şi felul în care aş putea să le primesc.
În Ivrim - Evrei 10.14 - versetul pe care l-am citat deja în capitolul 17 -
autorul foloseşte timpuri contrastante ca să descrie cele două părţi opuse ale
schimbului care a avut loc la cruce. Ca să descrie ceea ce a împlinit Y’shua, el
foloseşte timpul perfect compus:

¾ Printr-o singură jertfă El ne-a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna...

Ceea ce a făcut Y’shua este complet în mod absolut pentru veşnicie. Nimic
nu mai trebuie să fie adăugat şi nimic nu poate fi luat vreodată la o parte.
Pe de altă parte, ca să descrie rezultatul jertfei în aceia care îi acceptă pentru
ei, scriitorul foloseşte prezentul continuu:" ...pe cei sfinţiţi". Abordarea acestei
jertfe nu este imediat completă, ea este progresivă. Acest proces prin care noi
abordăm este descris ca fiind sfinţiţi - ceea ce "înseamnă puşi deoparte pentru
Elohim în sfinţenie, în timp ce ne ducem vieţile noastre în mod progresiv în
concordanţa cu cerinţele lui Elohim de sfinţenie, noi suntem capabili să
intrăm în binecuvântările Lui mai pe deplin.
Când sunt confruntaţi cu o astfel de provocare, unii răspund astfel: "Dar eu
am crezut că am primit totul atunci când am fost născut din nou!" Răspunsul
este următorul: şi da şi nu. Există două faţete ale aceleiaşi probleme, şi anume
dreptul legal şi experienţa.
Răspunsul va fi diferit în raport cu punctul de vedere din care privim
problema.
Din punct de vedere legal, tu ai primit cu adevărat totul atunci când ai fost
născut din nou.
Conform versetului din Romim - Romani 8.17, atunci când ai devenit un
copil al lui Elohim, tu ai fost făcut moştenitor al lui Elohim, şi împreună
moştenitor cu Y’shua. În mod legal, din acest moment tu ai fost îndreptăţit.
Ţie ţi s-a conferit dreptul să împărtăşeşti cu Y’shua întreaga Lui moştenire.
Din punct de vedere al experienţei, tu eşti totuşi numai la începutul unui
proces care ia o perioadă de timp de o viaţă pentru a se desăvârşi. Viaţa
creştină ar putea fi descrisă ca o trecere de la legal la experimental. Pas cu pas

152 
 
în credinţă, noi trebuie să abordăm în experienţă tot ceea ce este deja al
vostru prin acest drept legal, prin credinţa în Y’shua. Deci, aceasta este ceea
ce scriitorul epistolei numeşte "a fi sfinţit".
În Yochanan - loan 1.12-13, apostolul spune cu privite la aceia care au fost
născuţi din nou, primindu- l pe Y’shua, că Elohim le-a dat dreptul sa fie copii
ai lui Elohim. Cuvântul grecesc tradus aici "drept" este exousia, tradus de
obicei prin "autoritate". Aceasta este ceea ce o persoană primeşte de fapt la
naşterea din nou: autoritate de a deveni copil ai lui Elohim.
Autoritatea este totuşi eficienta numai acolo unde este exercitată.
Potenţialul naşterii din nou este nelimitat, dar rezultatele actuale depind de
exercitarea autorităţii care vine. Ceea ce devine o persoană prin naşterea din
nou, este determinat prin extinderea domeniului în care el exercită
autoritatea dată lui de către Elohim.
Există o paralelă apropiată între experienţa credincioşilor care intră în
binecuvântările lui Elohim de sub noul legământ şi a israeliţilor care intră în
Canaan sub vechiul legământ. În primul legământ, sub un conducător numit
losua, Elohim a adus poporul Său într-o ţară promisă.
În al doilea legământ, sub un conducător numit Y’shua (care este o altă
formă a numelui losua), Elohim a adus poporul Său într-o ţară a
promisiunilor. După cum ţara Canaan era moştenirea fizică stabilită pentru
Israel, tot astfel promisiunile lui Elohim, oferite prin Y’shua, sunt moştenirea
spirituală fixată pentru creştini, în această dispensaţiune. Aceleaşi principii
care se aplică israeliţilor, se aplică creştinilor de acum.
În losua 1.2-3, Elohim i-a dat lui losua instrucţiuni asupra felului în care
israeliţii să-şi ia în posesie moştenirea lor:

¾ 1. Slujitorul Meu Mosheh a murit; acum scoală-te, treci

Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta în ţara care le- o dau lor, fiilor lui
Israel.
¾ 2. Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi l-am dat, cum
am spus lui Mosheh.

Există aici în mod exact acelaşi contrast dintre timpuri ca şi în Ivrim - Evrei
10.14. În versetul al doilea, Domnul foloseşte prezentul continuu: "ţara pe
care le-o dau". Dar în versetul trei, El foloseşte timpul perfect:, "vi l-am dat"
[pământul]. Începând cu versetul trei, dreptul de proprietate legală asupra

153 
 
Canaanului a fost stabilit: ţara aparţinea Israelului. Totuşi, din punctul de
vedere al Israelului nimic nu s-a schimbat. Canaaniţii erau cei care stăpâneau
încă ţara.
Provocarea pentru losua şi poporul Său era să se deplaseze de la legal la
experimental, în acest sens, ei trebuiau deci, să facă fiecare pas la timpul lui.
În timp ce ei şi-au pus piciorul pe fiecare loc, acesta devenea al lor nu numai
legal, ci şi experimental în actualitate.
Dacă israeliţti ar fi răspuns promisiunilor lui Elohim în acelaşi fel in care le-
ar place unora creştini să o facă, istoria ar fi fost foarte diferită. Ei s-ar fi
aliniat pe malul de est al Iordanului şi încrucişându-şi braţele, ar fi privit spre
vest şi ar fi spus: "Este tot al nostru!" .Cu toate acestea, canaaniţii ar fi râs de
ei. Ei ştiau cine avea această ţară încă în posesie.
Aşa cum erau losua şi oamenii săi, au acţionat foarte diferit, în primul rând,
au traversat Iordanul printr-un miracol pe care Elohim 1-a înfăptuit ca
răspuns la ascultarea lor. Apoi, ei au asediat şi au capturat lerihonul - din
nou, printr-un miracol. Dar după aceasta progresul lor mai departe a fost
bazat în marea lor majoritate a cazurilor, mai ales pe bătălii, nu pe miracole.
Ei s-au deplasat în fiecare direcţie, de-a lungul Canaanului şi au dus o serie
lungă de bătălii împotriva locuitorilor ţării. Chiar şi după mult război aprins,
datoria lor nu fusese completată. Cu mult timp mai târziu Elohim i-a spus lui
losua în Y’shoshua - losua 3.1:
¾ Şi losua era bătrân, înaintat în vârstă. Domnul i-a zis atunci: "Tu ai
îmbătrânit, ai înaintat în vârstă şi ţara care-ţi rămâne de luat în
stăpânire este foarte mare".

În mod sigur, aceeaşi provocare ne confruntă pe noi ca şi credincioşi, şi

anume să ne deplasăm de la legal la experimental. Ca şi Israelul, noi trebuie
să progresăm cu câte un pas la momentul potrivit. Ca şi Israel, de asemenea,
vom avea de înfruntat o opoziţie. Progresul nostru va fi în mod continuu
contestat de forţele satanice, iar noi trebuie să învăţăm să le biruim cu armele
spirituale pe care Elohim ni le-a procurat, în final, promisiunile lui Y’shua în
noul legământ sunt date numai unui singur tip de persoană: "celui care va
birui" (Ha’hitgalut - Apocalipsa 2 şi 3). Dreptul la moştenire este rezumat în
Ha’hitgalut - Apocalipsa 21.7:

¾ Cel care va birui va moşteni aceste lucruri.

154 
 
 Ca să ne încurajeze mai departe, Elohim pune înaintea noastră exemplul lui
Avraam, care este numit "tatăl nostru al tuturor". Prin Avraam, Elohim nu
numai că a stabilit măsura binecuvântărilor pe care El le-a pregătit pentru
fiecare dintre noi, măsură care este "în tonte lucrurile". De asemenea. El a
marcat modelul care duce la această binecuvântare. Viaţa lui Avraam este
atât un exemplu cât şi o provocare în trei domenii majore: ascultarea sa
promptă, încrederea sa completă în Cuvântul lui Elohim şi răbdarea de
neclintit.
În Ivrim - Evrei 11.8. scriitorul accentuează ascultarea promptă fară
întrebări a lui Avraham:

¾ Prin credinţă, Avraham a fost chemat să plece într-un loc pe care avea
să-l primească de moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se
ducea.

Avraam nu a cerut nici o explicaţie de ce ar trebui si meargă sau vreo

descriere a locului unde el urma să meargă. El a făcut pur şi simplu ceea ce
Elohim i-a spus să facă, prompt, fără să pună întrebări. Acelaşi fel de
ascultare a caracterizat întreaga lui viaţă. De exemplu, când Elohim i-a cerut
lui şi întregii lui case să se circumcidă (B’reshit - Geneză 17.9-14); şi chiar
când Elohim i-a cerut să-i ofere pe fiul lui Isaac ca jertfă (B’reshit - Geneza
22.1-4). Niciodată Avraham nu a ezitat în ascultarea lui sau în a-i pune
întrebări lui Elohim în ceea ce priveşte ceea ce i-a cerut să facă. În Romim -
Romani 4.16-21, rabbi Sh’aul scoate în evidentă faptul că atunci când Elohim
l-a numit pe Avraham "tatăl multor naţiuni", el avea doar un fiu de la Agar, o
sclavă, în timp ce Sara, soţia lui, era stearpă de mulţi ani. Totuşi, el a acceptat
descrierea lui Elohim cu privire la el ca adevărată din momentul în care
aceasta i-a fost spusă. Deoarece el a acceptat Cuvântul lui Elohim fără
întrebări, chiar împotriva dovezilor propriilor lui simţuri, în final, împlinirea
fizică a venit şi a fost confirmată de simţurile lui.
De fapt, au trecut douăzeci şi cinci de ani din momentul în care Elohim i-a
promis pentru prima oară lui Avraham că urmaşii lui vor fi atât de numeroşi
ca stelele până la naşterea fiului care era moştenitorul promis. Prin toţi aceşti
ani, el nu a avut nimic altceva de care să se ţină, decât promisiunea lui
Avraham. EI trebuie să fi înfruntat ispite nesfârşite la capitolul descurajare.

155 
 
Totuşi, el nu şi-a abandonat niciodată credinţa. În final, răsplata credincioşiei
lui este rezumată în Ivrim - Evrei 6 15:

¾ Şi astfel, pentru că a aşteptat cu răbdare a dobândit făgăduinţa.

În Romim - Romani 4.11-12, rabbi Sh’aul spune că sunt copii ai lui

Avraham cei care "calcă pe urmele credinţei pe care o avea tatăl nostru
Avraham". Aceasta este credinţa biblică pentru intrarea în "binecuvântarea
lui Avraham" promisă în Galatim - Galateni 3.14. Ca şi Avraam, noi trebuie
să acceptăm Cuvântul lui Elohim ca singurul element sigur, neschimbător din
experienţa noastră. Toate părerile variabile ale oamenilor şi toate impresiile
fluctuate ale simţurilor noastre sunt doar "ca şi iarba care se usucă şi cade;
dar Cuvântul Elohimului nostru rămâne pentru veşnicie" (Y’sha’yahu - Isaia
40.8).
Acceptarea de către noi a Cuvântului lui Elohim nu trebuia să fie totuşi pur
intelectuală sau teoretică. Noi trebuia să demonstrăm aceasta în acţiunile
noastre aşa cum a făcut Avraam: prin ascultare promptă fără întrebări şi prin
perseverenţă neclintiţi în faţa descurajării. Pe această cale noi vom găsi că
Cuvântul lui Elohim va fi în final dovedit adevărat în experienţa noastră.
Vom ajunge să cunoaştem binecuvântările lui Elohim aşa cum Avraham a
făcut-o: "în toate lucrurile".
Satan se va opune în mod continuu cu presiuni mentale şi emoţionale:
îndoieli, frică, simţăminte de vinovăţie, confuzie, şi aşa mai departe. El s-ar
putea să asalteze trupurile noastre cu diferite forme de infirmitate fizică.
Împotriva tuturor acestora, Elohim s-a îngrijit să ne procure o armă supremă
şi eficientă: Cuvântul Său. În Efesim - Efeseni 6.17, rabbi Sh’aul ne îndeamnă:

¾ Luaţi... şi sabia Duhului care este Cuvântul lui Elohim.

Aceasta cere colaborarea omenescului cu divinul. Sabia este sabia lui Ruach
Ha’Kodesch - Duhului Sfânt, dar este responsabilitatea noastră să o "luăm".
Dacă o luăm, Ruach Ha’Kodesch - Duhul Sfânt o va mânui. Dacă nu o luăm
Duhul Sfânt nu are nimic ce să mânuiască.

156 
 
 Cuvântul grecesc pe care îl foloseşte rabbi Sh’aul aici pentru a descrie
cuvântul lui Elohim este rhema. Acesta este în primul rând un cuvânt care
este rostit.
Devine efficient când este rostit prin buze credincioase. Nu este Kitvey
Ha’Kodesh- Biblia din rafturile biliotecii, nici măcar cea din noptieră, sabia
despre care vorbeşte rabbi Sh’aul aici. Este Kitvey Ha’Kodesh- Biblia pe care
o luăm pe buzele noastre şi pe care o rostim cu credinţă curajoasă.
Marele nostru model în a folosi această sabie este chiar Domnul Y’shua aşa
cum el ne demonstrează în ispitirea Lui de către Satan în pustie (vezi
Matit’yahu - Matei 4.1-11) Fiecare din cele trei ispite ale lui Satan conţin
cuvântul "dacă". Cu alte cuvinte, ele sunt direcţionale în aşa fel încât să
producă îndoiala.
Primele două ispite încep cu expresia "Dacă eşti tu Fiul lui Elohim". Cu
puţin timp înainte, pe când Y’shua era botezat de Yochanan în Iordan
(Matit’yahu - Matei 3.17), Elohim Tatăl a declarat în mod public următoarele :

¾ Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Mi-am găsit desfătarea.

Acum Satan îl ispitea pe Y’shua să se îndoiască de ceea ce spusese Tatăl

despre El.
De asemenea, a treia ispită începe cu "dacă"; dar nu mai este vorba despre o
ispită cu scopul unic da a produce îndoiala, ci şi de a provoca neascultare
directă:

¾ Dacă te vei arunca înaintea mea şi te vei închina mie...

Satan l-a provocat acum pe Y’shua să comită cel mai mate păcat –încălcarea
primei porunci.
Ispitele pe cate Satan le aduce împotriva noastră, ca ucenici ai lui Y’shua,
vor urma acelaşi model. Mai întâi diavolul va încerca să ne facă să ne îndoim
de faptul că păcatele noastre sunt iertate, că Elohim ne iubeşte cu adevărat, că
am fost acceptaţi în familia lui Elohim ca şi copii Săi, că am fost eliberaţi de
blestem şi am intrat în binecuvântare.
Y’shua a folosit numai o singură arma ca să-l învingă pe Satan – cuvântul
rostit al lui Elohim -rhema. El a barat orice ispită cu acceaşi expresie : este

157 
 
scris. Fiecare era o citare directă din Vechiul Testament. Satan nu avea nici o
apărare îmotriva Cuvântului lui Elohim care îi fusese citat direct. El a trebuit
să se retragă înfrânt.
În toate acestea Y’shua este exemplul nostru desăvârşit. El nu s-a bazat pe
înţelepciunea Lui sau pe propriile Sale argumente. El a folosit în mod exact
aceeaşi armă pe care ne-a dat-o Elohim nouă: Cuvântul lui Elohim. Siguranţa
noastră depinde de faptul că urmăm exemplul lui Y’shua. Am fi cu siguranţă
fără minte dacă ne-am baza pe propria noastră înţelepciune, putere sau
neprihănire. Satan este de o mie de ori mai înţelept şi mai puternic decât
suntem noi. El poate să indice o mie de fisuri în propria noastră neprihănire.
Dar există o armă împotriva căruia nu are nici o apărare : Cuvântul lui
Elohim rostit în credinţă.
Deci, acesta este modelul care ne conduce pe noi afară din teritoriul umbrit
de blestem, în teritoriul care se bucură de lumina ca de soare a
binecuvântărilor lui Elohim. Prima Lui cerinţă este credinţa nezguduită,
hotărâtă, bazată pe schimbul care a avut loc pe cruce. Credinţa de acest fel
recunoasşte promisiunile lui Elohim ca fiind eficiente în momentul în care
sunt însuşite. Noi nu aşteptăm o confirmare din partea simţurilor. Prin
ascultarea promptă, fără întrrebări şi perseverenţă răbdătoare, noi ne mişcăm
de la drepturile noastre legale în Y’shua, la experienţa de a te bucura pe
deplin de ele. Noi întâmpinăm toată opoziţia satanică cu “sabia Duhului”,
care este Cuvântul rostit al lui Elohim.

158 
 
 Capitolul douăzeci
OMUL PUTERNIC PUNE MANA PE ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU

Când Y’hoshua a fost numit ca fi conducătorul care va conduce pe Israel în

moştenirea lor din Canaan, el a primit acelaşi sfat de trei ori. Y’hoshu - losua
1.6,9,18:

¾ 6. Intăreşte-te şi fii curajos!

¾ 9. Fii puternic si curajos!
¾ 18. Fii tare şi curajos!

Primele două avertizări veneau chiar de la Domnul; cea de a treia venea de

la fraţii săi israeliţi. După cea de-a treia avertizare, Y’hoshua a înţeles un
lucru: nu va fi uşor să intre în ţara promisă. Acelaşi lucru se aplică şi la
creştinii din ziua de azi, care pornesc să-şi însuşească binecuvântările Noului
Legământ. Elohim ne asigură că El va fi cu noi şi va împlini promisiunile
Sale. În acelaşi timp, El ne avertizează că vom întâmpina forme diferite de
opoziţie, care vor testa ascultarea noastră şi dedicarea noastră.
În Marit’yahu - Matei 11.12. Y’shua vorbeşte despre dispensaţiunea
Evangheliei pe care El a venit să o iniţieze;

¾ Şi din zilele lui loan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se ia cu

năvală şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.

În Lukas l6.l6, El accentuează acelaşi punct:

¾ Legea şi Prorocii au ţinut până la Yochanan, de atunci încoace se
vesteşte Evanghelia Împărăţiei lui Elohim şi fiecare pătrunde dând
năvală.

În mod clar, promisiunea împărăţiei nu este pentru aceia care de fapt nu fac
altceva decât că îşi permit cu indulgenţă o gândire plină de dorinţe sau
vorbesc religios. El cere să fii plin de putere - o atitudine de decizii fixată
definitiv, care împinge înainte indiferent de dificultăţile sau descurajările care
există.
În Ma’asey Ha’ sh’licim - Faptele Apostolilor 14.12. rabbi Sh’aul şi Barnaba
dau o avertizare asemănătoare unui grup de nou convertiţi:

159 
 
 ¾ ... în împărăţia Lui trebuie să intrăm prin multe necazuri ...

Orice drum care ocoleşte necazurile nu va duce în împărăţie. Odată ce am

stabilit această chestiune în minţile noastre, atunci necazurile nu ne vor mai
împiedica.
Otto Aguiar este un om care s-a apucat să pună mâna pe promisiunile lui
Elohim cu o decizie puternică plină de forţă. Otto este un brazilian care a fost
născut cu blesteme asupra lui ce proveneau din multe generaţii anterioare. El
a adus, de asemenea, mai departe asupra sa alte blesteme prin propria sa
nebunie. Totuşi, în final el a trecut graniţa dintre teritoriul întunecat al
blestemelor în ţara iluminata a binecuvântărilor lui Elohim, unde trăieşte
acum.
Otto Aguira ne spune acum povestea lui:

M-am născut acum cincizeci de ani în Rio de Janeiro în Brazilia.Tatăl

meu era un general binecunoscut de origine indo-europeană; mama mea
venea dintr-o familie de guvernatori şi oameni de stat. Ambele părţi ale
familiei mele au fost implicate în spiritism timp de mai multe generaţii.
Eu eram al şaptelea dintre cei zece copii - o naştere de 6,5 Kg. Timp de
câţiva ani buni am fost aproape acuzat să mi-aş fi omorât mama. Eram retras
şi apăsat de vina mea. Stăteam ascunzăndu-mi capul în braţe, retrăind
experienţa groaznică de a fi scos afară cu forcepsul şi de a nu fi fost gata să
cooperez la naşterea mea. Am repetat prima clasa de paru ori. Din momentul
în care am promovat a doua clasă eram aproape de înălţimea profesorului
meu.
Blesteme ancestrale au început să afectele membrii mai în vârstă ai familiei
mele în timp ce eram încă un copil. Sora mea mai în vârstă, în timp ce era la o
şcoală catolică, a fost luată de un centru spiritist şi a început să primească
"duhurile sfinţilor" cum am spune aici în Brazilia. Ea şi-a petrecut majoritatea
vieţii ei în spitale de boli mentale.
Ai doilea copil, fratele meu mai vârstnic, un student strălucit, a căzut şi s-a
lovit la cap, devenind epileptic. În Brazilia, la acel timp era răspândită în mod
obişnuit concepţia că epilepsia este contagioasă, deci ne-am mutat cu tot ceea
ce ne aparţinea, din casa principală în apartamentele slujitorilor. Când el avea

160 
 
câte un atac, mama mea devenea disperată şi urla "Nu există nici un Elofim!"
El a fost internat pentru ultimii cincisprezece ani.
Când eu aveam şaisprezece ani. mi-au apărut simptomele epilepsiei - spume
la gura, leşinuri, vomitări, totul într-o confuzie completă. Totuşi, analizele
creierului nu arătau nimic.
Tatăl meu, un conducător excelent al bărbaţilor era extrem de pasiv cu ceii
şapte fii şi nu exercita de loc autoritate. Eu nu pot să mi-l aduc aminte pe el
nici măcar o dată vorbindu-mi, până ce am devenit adult în toată firea, cu
toate că îl adoram. El frecventa un centru spiritist. Eu nu am simţit niciodată
ceva bine în legătură cu spiritismul, dar am avut ocazia să merg şi eu.
Nu înţeleg cum s-a întâmplat, dar într-un fel am fost acceptat pentru studii
la o şcoală de arte frumoase unde am obţinut titlul de "master" cu "honor" în
arte grafice. Dar niciodată nu am urmat această carieră. Am ales să devin un
manechin de modă, călătorind din Sevilia la Paris, pozând.
Eram implicat din greu în droguri şi într-un stil de viaţă galopant. Uneori aş
fi vrut să petrec timp singur pe plaja casei familiei mele. Mă uitam către cer şi
mă gândeam la Acela care a pus stelele pe cer şi care a făcut ca soarele să
răsărit. Eram flămând după El, şi doream să cunosc cine este El dar nu ştiam
unde să caut.
Apoi am întâlnit-o pe Ellen, o evreică din S.U.A., de asemenea manechinde
modă. Când am întâlnit-o, m-am hotărât să-mi schimb stilul de viată, dar nu
am putut să o fac. Ea plecase pentru cinci zile pentru un contract, iar eu am
mers la plajă cu prietenii. Eram implicaţi adânc în droguri şi când am intrat în
apă, care nu era deloc liniştită, am fost luat imediat de un val puternic. Val
după val am fost acoperit. Nu-mi puteam menţine respiraţia. M-am gândit:
"O Doamne, acum când am întâlnit-o pe Ellen şi vreau să mă schimb trebuie
să mor? " Aceasta a fost prima ocazie din cei treizeci şi şapte de ani ai mei
când L-am chemat pe Elohim, şi cu toate aceste El m-a auzit şi deodată eram
pe nisip, tremurând şi plin de contuzii, într-o stare de panică totală, uimit
însă că totuşi mai trăiesc.
În unsprezece luni nu numai că aveam o solie, dar aveam şi un bebeluş şi
nu puteam să cooperez. În loc să-mi ascund capul în mâini cum făceam când
eram copil, acum aveam o asemenea stare "de a nu mai fi pe fază" şi priveam
în gol la tavan în tranşă.
Eram încă manechin şi în toate celelalte lucruri pe care încercam să le mai fac
pe lângă aceasta eşuam...

161 
 
 Aşa că m-am hotărât să-mi iau soţia si fiul meu la Fort Lauderdale - Florida.
Prima mea slujbă era să lucrez într-un magazia da haine pentru bărbaţi, pe
elegantul bulevard Vas Olas. Eram îngrozit pentru că au puteam să vorbesc o
engleză corectă, dar de asemenea, spălam vase, astupam gropi cu ciment,
curăţăm toalete, băi, WC-uri fi spălam maşini. Aveam probleme serioase cu
pornografia şi eram în depresiune totală. Nu puteam să mă ajustez culturii
americane, şi majoritatea oamenilor cu care lucram mă păcăleau şi nu mă
plăteau deloc.
Apoi am fost invitat la biserica "Vestea Bună". Ellen a căzut pe genunchi şi
L-a primit pe Domnul fără nici o inţelegere intelectuală, doar din frică şi
cutremur. Eu am ieşit în faţă pentru mântuire doar săptămâna următoare, dar
nimic au părea să se întâmple. Tranşele s-au înrăutăţit; nu puteam să-mi
păstrez slujba nici măcar pentru o săptămână; depresiunea mea era din ce ce
mai rea. Ellen şi cu mine ne luptam constant pentru că nu aveam bani.
De când Ellen a fost eliberată din ocultism ea a ştiut că are nevoie de eliberare
şi că a primit-o când ea a renunţat la orice este ocult. Eu nu puteam să cred că
aveam nevoie da eliberare de duhuri rele şi de asemenea nu puteam să cred
că Elohim vroia să mă binecuvânteze în felul în care am văzut că îi
binecuvânta pe alţii.
Cam în acest timp, făcusem deja toate meseriile cu îndatoririle cele mai
servile pe care fiul unui general nu le-ar fi făcut niciodată! Oamenii îmi
spuneau: "De ce nu-ţi foloseşti capacităţile tale creative ? " Dar mie imi era
frică pentru că orice lucru bun mi se părea de neatins.
Am mers la un seminar al lui Derek Prince cu tema "Blesteme, cauze şi
remedii", dar nu s-a întâmplat nimic. Am făcut rost de casete şi le-am ascultat
din nou şi din nou. Puteam vedea nevoia mea şi în mod disperat vroiam să
fiu eliberat - dar se părea că aceasta nu funcţionează pentru mine.
Am fost eliberat în mod treptat. După doi ani şi jumătate, ca şi creştin, fără
nici un progres m-am hotărât să postesc şi să-l rog pe Elohim să mă ajute şi să
mă elibereze.
Am putut să postesc zece zile şi atunci când nişte creştini -prieteni de-ai mei
-s-au rugat pentru mine am primit o eliberare parţială.
Pentru prima oară în viata mea am putut simţi si eu puţină BUCURIE, dar
aceasta nu a durat. Am avut numeroase accidente de maşinii: nu eram
niciodată capabil să-mi întreţin familia. M-am îngrijorat cu privare la tatăl

162 
 
meu din Brazilia, care era pe moarte, dar noi nu ne puteam permite să
mergem la el.
Oamenii care au încercat să mă ajute se gândeau că situaţia mea era
imposibilă - eram atât de pasiv. Mă simţeam cu un grad foarte mare de
discomfort printre alţi bărbaţi creştini.
Ellen împreună cu două prietene au început să se întâlnească şi să se roage
pentru soţii lor la şase dimineaţa la casa de rugăciune. Ea spunea "Am să mă
rog ca tu să ai succes în tot ceea tu pui mâna să faci şi ca Domnul să-ţi dea o
slujbă pe care să o iubeşti şi în care să-ţi foloseşti dafurile din tine.
Nu puteam să cred că Elohim ar răspunde la o astfel de rugăciune. Cum
putea soţia mea să-I ceara aşa ceva? (De când cele trei femei au început, ele au
putut să vadă rugăciunile ascultate: un soţ este acum în slujire deplină, altul a
fpst eliberat de alcolism iar eu am primit exact pentru ceea ce s-a rugat soţia
mea!)
În final, după şase ani de creştinism, am mers la pastor pentru eliberare de
duhuri rele (după şase ani în care fusesem prea mândru să admit că am
nevoie de acest lucru). Apoi am mers la "Evangelism Explosion" - un curs de
antrenare în evanghelizare. Când am descoperit ce a făcut Y’shua pentru
mine, am rămas total uimit. Aveam atât de multă BUCURIE -eram
îndrăgostit de Elohim - colaboratorii şi clienţii din magazin au început să vină
la biserică pentru a afla ce s-a întâmplat cu mine!
Din nou, după o vreme, bucuria mea a scăzut - slujba mea, banii mei,
îngrijorarea pentru tatăl meu muribund au început să mă apese. Eram încă
pasiv, frustrat. Am început să am o dorinţă să pictez, dar eram aşa de speriat,
atât de temător de eşuare. În final, am încercat şi am făcut o astfel de lucrare
încât oamenii au crezut că fiul meu de opt ani a făcut-o. Dar Elohim ridică
idei, deci am început să creez în mintea mea.
M-am hotărât să încep un post de patruzeci de zile. Am simţit că Elohim
vrea să părăsesc slujba mea din magazinul de haine, dar doream să fiu sigur.
Am spus că nu voi mânca până ce Elohim nu îmi va vorbi. -După patruzeci
de zile încă nu am auzit nimic... Deci, două săptămâni mâncam, două
săptămâni posteam. Şi asta toată vara. Aceasta a fost vara cea mai grea din
viaţa mea. A fost atât de greu încât am învăţat să strig la Elohim pentru
îndurarea Lui. L-am rugat să vorbească cu mine. Aveam nevoie să cunosc
voinţa Lui. Soţia mea si copiii mei puneau mâinile peste mine şi se rugau ca
Elohim să facă o minune în viaţa mea...

163 
 
 Apoi, un prieten artist mi-a dat nişte pânză întinsă pe o ramă... Într-o
duminică mi-am trimis familia la biserică şi am făcut prima mea pictură.
Două zile mai târziu, stând în magazinul de haine. Domnul mi-a vorbit:
"Otto, crezi tu cu adevărat că Eu vreau să te binecuvântez?"
Am spus "Da Doamne!"
"Atunci de ce stai aici? Tu eşti aici pentru că nu vrei să fi binecuvântat. Este
alegerea ta. Tu nu te-ai încrezut niciodată în Mine cu adevărat ca să-ţi
controlez viaţa în mod complet!"
Am spus "Ia-o! Viaţa mea este a Ta!" El a spus "la-ţi bagajul şi mergi acasă!"
Pentru mine era ca şi cum ar fi spus "la-ţi patul şi umblă"'- ' M-am sculat, am
umblat, şi niciodată nu m-am uitat înapoi.
Prima pictură s-a vândut cu 80 de dolari în prima săptămână, în două
săptămâni am fost plătit cu 900 de dolari pentru cinci picturi. După două
luni, picturile mele mi-au adus 600 de dolari fiecare, într-un an 1800 de
dolari, iar după doi ani peste 6500 de dolari.
Am vândut tot ceea ce am pictat vreodată şi nu pot să ţin pasul cu cererea -
şi îmi place munca mea!
După nouă luni de pictat, nu numai că am fost capabil să-mi susţin familia
mea, dar am avut bani destui ca să merg în Brazilia.
Tatăl meu nu a auzit niciodată Evanghelia, dar când a auzit-o el a crezut!
Am avut bucuria să-mi văd tatăl de 89 de ani adunând fiecare dram de putere
pentru a se ruga rugăciunea păcătosului şi de asemenea, am călăuzit pe
câţiva dintre fraţii şi surorile mele, plus surori medicale şi străini la Domnul.
Două săptămâni după ce ne-am întors în S.U.A., tatăl meu a murit cu bucurie
pe faţa lui. Ce privilegiu mi-a dat Elohim...
Schimbările majore din viaţa mea păreau a fi mai ales de ordin financiar, dar,
cu mult mai important decât aceasta era faptul că Elohim a completat
revelaţia a ceea ce Y’shua a făcut pentru mine pe cruce. Acum eu cred pe
deplin că El ne eliberează de blestem şi că dorinţa Lui este să ne
binecuvânteze si să-I lăsăm un conlrolul deplin peste tot în ceea ce ne
priveşte, căci fără puterea lui, fără harul Lui nu putem face nimic - cu atât mai
mult să credem. Eu sunt total dependent de ungerea Lui. Eu cunosc faptul că
El mă iubeşte pe mine!
Elohim îmi vorbeşte acum foarte clar şi prin vise... Sunt încrezător că dacă
El vrea să mă oprească să mai pictez, va fi pentru a putea face ceva mai bun.
Voi continua să-L laud şi să mă încred în El.

164 
 
 Acum am trei copii preţioşi şi sănătoşi, o căsnicie fericită, prieteni minunaţi,
şi mă consider pe mine însumi binecuvântat printre bărbaţi. Am văzut
duşmanul complet învins în propria mea viaţa şi Elohim mi-a dat o mărturie
care a încurajat mulţimi de oameni şi a şocat pe cei nemântuiţi.

Povestea lui Otto conţine un număr de caracteristici care sunt tipice pentru
oamenii ale căror vieţi sunt umbrite de blesteme. De asemenea, poate încuraja
pe aceia care caută să îi ajute pe cei iubiţi care se află într-o stare
asemănătoare. Aici sunt câteva din cele mai importante lecţii care trebuie să
fie învăţate. Rădăcina blestemelor de peste viaţa lui Otto au fost şi implicarea
adâncă în spiritism a strămoşilor săi timp de mai multe generaţii. Este
observaţia mea că blestemele urmează acest tip de implicare la fel de sigur
după cum noaptea urmează după ziuă.
Blestemele însoţitoare nu l-au afectat numai pe Otto ca individ. Ele au
afectat aproape pe toţi fraţii şi surorile lui, dar în diferite feluri. Ei afirmă că
doi dintre ei au petrecut un timp lung în instituţii psihiatrice.
Unul din primii paşi în eliberarea lui Otto a fost un diagnostic corect al
situaţiei lui. Odată ce el a înţeles clar că viaţa lui se află sub un blestem, el a
fost motivat să caute eliberarea pe care Y’shua a răscumpărat-o pentru el prin
schimbul făcut la cruce.
Dar ca şi mulţi alţii, Otto a trăit atât de mult timp sub un blestem încât nu a
putut să vizualizeze realitatea binecuvântării lui Elohim în viaţa lui. Lăsat de
unul singur probabil că niciodată el nu ar fi fost capabil să intre în
binecuvântare. El era prea timid şi prăbuşit. El ducea lipsă de puterea
necesară pentru a pătrunde în împărăţie. Dat mijlocirea insistentă a soţiei lui
Otto, a copiilor şi a altora, l-a eliberat în mod treptat din timiditatea lui şi a
zidit în el credinţa hotărâtă care i-a dat capacitatea să treacă de la blestem la
binecuvântare.
Acest fapt ar trebui să îi încurajeze şi pe alţi creştini care sunt îngrijoraţi cu
privire la membrii familiei lor sau la alţii pe care îi iubesc şi totuşi se află sub
blestem.
Mijlocirea răbdătoare, persistentă - motivată de dragoste - îi poate elibera
pe aceia care nu sunt capabili să exercite credinţă pentru ei înşişi.
Poate părinţii care citesc această carte realizează cu durere adâncă faptul că
implicările lor în domeniul ocultului au adus blestemul asupra copiilor lor,

165 
 
cauzând faptul că ei au devenii captivi ai lui Satan. Pentru astfel de părinţi
care se pocăiesc şi îl caută pe Elohim cu întreaga lor inimă, El are o
promisiune specială în Y’ shayah - Isaia 49.24-25:

¾ 24. Se poate lua prada de la cel puternic? Şi poate să scape de asupritor

cel care este prizonier?
¾ 25. "Da", zice Domnul, "prada celui puternic îi va fi luată şi cel prins de
asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta cu cei care se luptă cu tine şi voi
scăpa pe fiii tăi.

În final, este încurajator să priveşti la întinderea binecuvântărilor de care se

bucură Otto acum. Elohim l-a binecuvântat pe el aşa cum l-a binecuvântat şi
pe Avraam - "în toate lucrurile".

166 
 
 Capitolul douăzeci şi unu
DUPĂ MĂRTURISIRE: PROCLAMARE, MULŢUMIRE, LAUDĂ

În rugăciunea de eliberare din capitolul 18, focalizarea iniţială a fost asupra

adevărului revelat în Ivrim - Evrei 3.1, şi anume că Y’shua este "Marele preot
al mărturisirii noastre". Acest principiu ar trebui, de asemenea, să guverneze
în continuare relaţia noastră cu Adonai, în fiecare situaţie pe care o întâlnim,
noi trebuie să răspundem cu o mărturisire biblică înainte să invocăm în
favoarea noastră slujirea continuă a lui Y’shua ca Mare Preot.
În majoritatea situaţilor avem trei posibilităţi: să facem o mărturisire biblică
pozitivă; să nu facem nici o mărturisire sau să facem o mărturisire nebiblică,
negativă. Dacă facem o mărturisire biblică pozitivă, noi eliberăm slujirea lui
Y’shua să ne ajute şi să se confrunte cu nevoia noastră. Dacă facem o
mărturisire negativă, noi ne expunem pe noi înşine la forţe rele, demonice. În
capitolul 11, la tema blesteme autoimpuse, ne-au fost date diferite exemple
care ne arată modul în cate cuvintele negative eliberează forţe rele, negative
împotriva oamenilor.
Este important să distingem între mărturisirea biblică a credinţei adevărate
şi unele lucruri ca gândirea plină de dorinţe sau încumetare ireverenţioasă
sau ceva de genul filozofie - puterea minţii asupra materiei. Există trei
diferente majore, În primul rând, mărturisirea în sensul biblic este limitată la
afirmaţiile şi promisiunile Kitvey Ha’Kodesh - Bibliei. Ea constă în a spune
cu gura noastră ceea ce a spus deja Elohim în Cuvântul Său. Dincolo de
această mărturisire nu se mai poate merge.
În al doilea rând, mărturisirea este de asemenea limitată de condiţiile ataşate
oricărei promisiuni speciale. Marea majoritate a promisiunilor Kitvey
Ha’Kodesh - Bibliei sunt condiţionate. Elohim spune, de fapt: "Dacă tu faci
aceasta. Eu voi face aceea". Dacă nu am făcut acel "acesta", potrivit cu condiţia
promisiunii, atunci nu avem nici un drept să aşteptăm ca Elohim să facă acel
"aceea" corespunzătoare. Mărturisirea este validă numai dacă condiţiile
potrivite au fost împlinite. Nu există nici un înlocuitor pentru ascultare!
În treilea rând, mărturisirea nu poate fi redusă la un "sistem" convenabil,
care operează prin voia omului. După Romim - Romani 10.10, mărturisirea
este eficientă numai când provine din credinţa care vine din inimă. Există o
diferenţă radicală între credinţa din inimă şi credinţa din minte. Credinţa din
minte este produsă de procesele noastre mentale; tot ce poate ea produce se
limitează doar la cuvinte. Pe de altă parte, credinţa din inimă este produsă
numai de Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt şi produce cuvinte încărcate de
putere pentru a împlini ceea ce a fost mărturisit. Ceea ce a promis Elohim
credinţei din inimă este în afara oricărei posibilităţi de atingere a credinţei
mentale.

167 
 
 Când împarte credinţă inimii, Ruach Ha’Kodesch - Duhul Sfânt îşi păzeşte
suveranitatea cu gelozie. El nu este la dispoziţia vrăjitoriei. Nimeni nu îl
poate manipula, intimida sau să facă ceva contra voinţei Lui. În ceea ce
priveşte acest tip de credinţă, rabbi Sh’aul ne spune în Efesim - Efeseni 2.8-9
că "nu vine de la voi, ci este darul lui Elohim, nu prin fapte, ca să nu se laude
nimeni." Credinţa mentală tinde adesea să fie lăudăroasă şi atrage atenţia
asupra ei. Credinţa veritabilă din inimă, pe de altă parte, recunoaşte cu
smerenie dependenţa totală de Elohim. Totuşi, cu aceste calificări,
mărturisirea înţeleasă şi practicată corect poate fi un factor decisiv în viaţa
creştină. În Ya’akov 3.4-5, apostolul compară limba cu cârma unei corăbii. De
altfel, ea este mică în comparaţie cu întreaga structură a corăbiei. Cârma
determină cursul pe care îl va urma vasul. Folosită corect, ea va călăuzi
corabia în siguranţă la portul fixat; folosită greşit, ea va cauza naufragiul.
Aceasta se aplică la felul în care ne exprimăm credinţa. Mărturisirea corectă
ne poate duce la toate binecuvântările pe care Elohim ni le-a promis.
Mărturisirea greşită ne poate duce din ce în ce mai departe pe mările
necartografiate, unde ne aşteaptă un fel de naufragiu.
Oamenii nu sunt adesea prea dornici să accepte responsabilitate pentru
cuvintele pe care le vorbesc. După cuvintele lui Y’shua nu există nici o cale
totuşi de a scăpa de această chestiune. Matit’yahu - Matei 12.37:

¾ Căci din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi
condamnat.

Cuvintele noastre vor fi acelea care fie vor confirma neprihănitea noastră în
ochii lui Elohim, fie ne vor aduce sub condamnare. Nu exista teren neutru.
După Romim - Romani 10.10. credinţa din inimă devine pe deplin eficientă
numai când este marturisită cu gura. Acest lucru este adevărat şi cu privire la
necredinţă. Când exprimăm necredinţa în cuvinte, noi eliberăm la lucru
puterea ei negativă, care reţine de la noi binecuvântările pe care Elohim le
promite credinţei.
Autorul epistolei pentru Ivrim - Evrei ne oferă două avertizări în ceea ce
priveşte importanţa mărturisirii corecte. În Ivrim - Evrei 4.14 scrie:

¾ Având, deci, un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe

Y’shua, Fiul lui Elohim, să ţinem cu tărie la mărturisirea noastră.

Din nou, în Ivrim- Evrei 10.21,23, este scris

¾ 21. ... şi fiindcă avem un Mare Preot peste casa lui

Elohim

168 
 
 ¾ 23. să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdei noastre, căci
credincios este Cel care a făcut făgăduinţa.

În fiecare din aceste pasaje, există o legătură directă între mărturisirea

noastră şi slujirea lui Y’shua ca Marele nostru Preot. Acelaşi principiu se
menţine prin întregul Ha’Brit Ha’Chadashsh - Nou Testament: mărturisirea
noastră este aceea care ne uneşte cu Y’shua ca Marele nostru Preot şi
eliberează slujirea lui preoţească în favoarea noastră.
Celălalt accent major în aceste pasaje este acela asupra cuvintelor la care
ţinem strâns. Este important să facem mărturisirea corectă, iniţială, dar
aceasta nu este suficient în sine. Pt fiecare situaţie cate se succede după aceea,
unde se aplică aceeaşi chestiune, noi trebuie să reafirmăm cu consecvenţă
mărturisirea corectă.
În Ivrim - Evrei 10.23, autorul ne provoacă nu numai să "ţinem"
mărturisirea noastră, ci să o ţinem fără şovăire. Este clar că el întrevedea
diferite situaţii posibile care ne puteau face să şovăim. Şovăiala se poate
exprima pe sine în a eşua sa menţii mărturisirea iniţială corectă sau chiar de a
schimba o mărturisire pozitivă într-una negativă. În orice caz, avertizarea
împotriva şovăielii indică presiunile direcţionale împotriva noastră care au
toate doar un singur obiectiv, să ne facă să retragem sau să ne dezicem de
mărturisirea noastră corectă, originală.
Conceptul mărturisirii corecte poate părea foarte simplu, poate chiar
simplist, să spui doar la fiecare problemă sau fiecare încercare exact, şi numai
ceea ce Kitvey Ha’Kodesh - Biblia spune despre aceasta şi să continui să o
spui. Da, este simplu, dar nu este uşor! De fapt, am ajuns la concluzia - atât
din experienţa propriei mele vieţi, cât şi pe baza observaţiilor din vieţile
altora - că acesta este poate cea mai cercetătoare încercare pentru caracterul şi
dedicare unui creştin.
Este testul cu care a fost confruntat fiecare martir. Pus faţă în faţă cu
pericolul şi cu tortura, el avea o singură cauză căreia se dedica: să menţină
mărturisirea adevărului până la sfârşit.
Când acuzaţiile vin de la duşmani omeneşti, vizibili, chestiunile sunt cel
puţin clare. Dar există şi un alt fel de încercare, mai puţin uşor de discernut,
în care acuzaţiile sunt interioare, direcţionate împotriva minţii, de puteri
demonice invizibile. Totuşi, chestiunea este aceiaşi, să menţii mărturisirea
adevărului cu determinare, fără şovăială, până aceste forţe invizibile sunt
aduse la tăcere şi înlăturate.
Orice creştin care trece cu succes acest test, poate fi asigurat că va fi un
biruitor, şi ca urmare a acestui fapt va moştenii binecuvântările pe care le-a
promis Elohim acelora care vor birui.

169 
 
 Ca să dai o expresie pe deplin victorioasă a credinţei, există totuşi un
concept biblic ce merge mai departe decât mărturisirea, şi care ne duce mai
sus decât aceasta. Este vorba despre "proclamaţie". Derivat dintr-un verb
latinesc ce înseamnă "să strigi în afară" sau "să strigi tare", "proclamarea"
sugerează o afirmare puternică plină de încredere a credinţei, care nu poate fi
redusă la tăcere de nici o formă de opoziţie sau de descurajare. Aceasta
implică o tranziţie de la o poziţie de defensivă, la o poziţie de atac.
În T’hilim - Psalmul 118.11-17, psalimistul descrie o astfel de experienţă.
Duşmanii lui l-au înconjurat din toate părţile şi au fost aproape să îl distrugă,
dar Adonay a intervenit şi i-a dat biruinţă. Tranziţia lui de la apărare la atac
este descrisă in versetele 15 şi 17:

¾ 15. Strigăt de biruinţă şi de mântuire este în corturile celor drepţi, mâna

dreaptă a lui Adonay face fapte mari.
¾ 17. Nu voi muri, ci voi trăi şi voi vesti lucrările lui Adonay.

În timp ce practicăm proclamarea plină de încredere a ceea ce Adonay s-a

îngrijit să facă pentru noi prin jertfa lui Y’shua, aceasta ne va conduce în mod
natural mai departe la alte două forme de expresie: mulţumirea şi lauda.
Dacă noi credem cu adevărat ceea ce proclamăm, acesta este unicul răspuns
potrivit: peste tot unde este credinţă adevărată, proclamarea va fi întotdeauna
urmată de laudă şi mulţumire.
Cu toate că mulţumirea şi lauda sunt strâns legate, există o distincţie intre
ele. Mai simplu spus, noi îi mulţumim lui Adonay pentru ceea ce face El şi îl
lăudăm pentru ceea ce este. Alăturate, mulţumirea şi lauda, ne dau acces
direct la prezenţa lui Elohim.
Acest lucru este descris în mod viu în imaginea din T’hilim - Psalmul 100.4:

¾ Intraţi cu mulţumire pe porţile Lui, cu laude în curţile Lui! Mulţumiţi-I

şi binecuvântaţi-I Numele!

Psalmistul zugrăveşte două stadii pentru a te apropia de Elohim. Mai întâi,

noi intrăm pe porţile Lui cu mulţumiri, iar apoi trecem prin curţile Lui cu
laudă. Acestea ne aduc în prezenţa imediată a lui Elohim - dar numai de la
distanţă. În îndurarea Lui, El va răspunde la strigătul nostru, dar nu vom
avea acces direct în prezenţa Lui.
Mulţumirea şi lauda sunt două căi imediate prin care credinţa noastră îi
poate răspunde lui Elohim. Ori de câte ori Elohim ne dă o promisiune de
binecuvântare sau ne descoperă o resursă pe care El o are şi a obţinut-o
pentru noi, trebuie să răspundem ca Avraam şi să acceptăm Cuvântul lui
Elohim ca adevărat pentru noi din momentul în care a fost rostit. Logic, de

170 
 
altfel, începem si îi mulţumim şi să il lăudăm imediat. Noi nu aşteptăm până
ce am experimentat deja împlinirea promisiunii sau proviziei.
În Divrey Ha’yamim - 2 Cronici 20, acest principiu este ilustrat de un
eveniment din timpul domniei lui losafat - regele lui Y’hudah. A ajuns un
cuvânt până la rege că o armată duşmană din sud avansează împotriva lui, în
consecinţă, el a adunat toţi oamenii săi ca să-L caute pe Elohim, uniţi în post
şi rugăciune.
Elohim a răspuns la rugăciunea lor printr-o rostire profetică, dată printr-un
levit care 1-a călăuzit pe losafat să conducă poporul său împotriva
duşmanului său pe o anumită rută. Este de asemenea conţinut în acel mesaj
un cuvânt de încurajare şi asigurare:

¾ Nu vă temeţi de această mare mulţime căci lupta nu este a voastră, ci a

lui Elohim. Nu veţi avea de luptat de data aceasta, aşezaţi-vă, staţi acolo
şi veţi vedea mântuirea lui Adonay care este cu voi...

Nimic nu se schimbase la acel punct în situaţia militară, dar losafat a primit

promisiunea lui Elohim prin credinţă, fără a avea o altă dovadă. A doua zi

¾ "...a numit nişte cântăreţi pentru Adonay şi pe aceia care aduceau laude
în strălucire sfântă, în timp ce mergeau înaintea bărbaţilor înarmaţi şi
ziceau: 'Lăudaţi pe Adonay, căci îndurarea Lui ţine în veac!'"

Aceasta nu era, cu siguranţă, calea convenţională pentru o armată de a

merge la bătălie - dar a funcţionat! îndată ce Adonay a auzit laudele
poporului Său, El a intervenit în mod suveran şi supranatural, trimiţând un
duh de divizare între armatele invadatoare, şi fără nici un motiv aparent, ei
au început să lupte unii cu alţii până ce au fost distruşi în totalitate. Oamenii
din Y’hudah nu au trebuit să se lupte, ci au adunat doar prada de la vrăjmaşii
lor ucişi! Elohim a intervenit în acest fel pentru că poporul Său a răspuns la
promisiunea Lui prin credinţă, fără să mai aştepte pentru confirmări.
În această povestite sunt ilustrate două principii, în primul rând Elohim
aşteaptă de la noi să îl lăudăm pe El pentru promisiunile pe care ni le dă, fără
să aşteptăm să le vedem împlinite înainte de aceasta. În al doilea rând, lauda
oferită în credinţă, eliberează puterea supranaturală a lui Elohim în favoarea
noastră. Afirmat mai pe scurt, credinţa începe să îl laude pe Elohim mai
înainte de victoria promisă, nu după ea
În Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament, în Ma’asey Ha’sh’lichim -
Faptele Apostolilor 16, experienţa lui Pavel şi Sila din Filipi, ilustrează acelaşi
principiu în mod dramatic Ca rezultat al scoaterii unui demon dintr-o sclavă,

171 
 
ei sunt arestaţi pe nedrept şi apoi aruncaţi în acea parte a închisorii unde se
aflau la cea mai mare siguranţă, având picioarele în butuci.
Nu exista nici o rază de lumină în întunericul lor, nici o sursă de încurajare
în situaţia lor fizică, nici o asigurare asupra a ceea ce le pregătea viitorul.
Totuşi, ei ştiau în duhurile lor că nimic nu poate schimba credincioşia
veşnică a lui Elohim, şi nimic nu le poate fura biruinţa pe care Y’shua a
câştigat-o pentru ei. Logica credinţei lor a câştigat peste logica
circumstanţelor. La miezul nopţii - la cea mai întunecată oră - ei cântau
cântece de laudă lui Elohim!
Laudele lor au făcut acelaşi lucru pentru ei ca şi pentru losafat. Ele au
eliberat intervenţia supranaturală a lui Elohim în favoarea lor. Fapte 16.26:

¾ Şi deodată s-a făcut un mare cutremur, încât s-au clătinat temeliile

temniţei. Îndată s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat toate legaturile.

Lecţia armatei lui losafat şi a lui Pavel şi Sila din închisoare sunt rezumate
de Domnul însuşi în Psalmul 50.23:

¾ Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă preamăreşte; şi celui ce îşi

pune în rănduială calea, îi voi arăta mântuirea lui Elohim

Mântuirea lui Elohim este deja completă prin jertfa lui Y’shua pe cruce. Nu
este nimic ce am putea spune sau face care sa poată schimba vreodată acest
lucru. Dar când noi răspundem cu jertfe de mulţumire şi laudă, noi
deschidem o cale pentru ca avantajele mântuirii sa fie manifestate în vieţile
noastre. Ca Iosafat şi ca Pavel cu Sila noi trebuie să învăţăm să oferim aceste
jertfe în credinţa, înainte sa fi experimentat deja aceste avantaje.
În Psalmul 26.5. David spune:

¾ Vom flutura steagurile noastre în Numele Domnului, Elohimului

nostru.

Apoi în Shir Ha’shirim - Cântarea Cântărilor 6.10 mireasa lui Y’shua este
descrisă ca fiind "cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor". Trei dintre cele mai
eficiente "steaguri" pe care Elohim ni le-a dat sunt proclamaţia, mulţumirea
şi lauda.
Mai întâi, noi ridicăm steagul proclamaţiei. Noi rostim cu curaj şi cu
credinţă promisiunile sau aprovizionarea Cuvăntului Lui Elohim care se
aplică în acea situaţie specială, sau care împlineşte acea nevoie. Apoi.
continuăm prin a-l mulţumi lui Elohim cu credinţă pentru adevărul pe care
l-am proclamat. În final ne deplasam de la mulţumire la laudă sărbătorească.

172 
 
 Toate acestea le facem în credinţă pură, fără să aşteptăm vreo schimbare
vizibila în situaţia noastră
În felul Său şi la timpul Său, Elohim va răspunde credinţei noastre aşa cum
a făcut şi cu Avraam. Adevărul pe care noi l-am proclamat şi pentru care l-am
mulţumit şi L-am lăudat pe El devine o realitate în experienţa noastră.
Prin ridicarea acestor trei steaguri ale proclamaţiei, mulţumirii şi laudei,
noi atingem doua scopuri dintr-o lovitură. În primul rând, ne asiguram
pentru noi înşine binecuvântările promise ale lui Elohim, iar în al doilea rând,
noi aruncăm forţele satanice care ni s-ar opune şi care ar caută să reţină de la
noi binecuvântările. În acest fel, mărşăluind împreună prin moştenirea
noastră, noi îndeplinim imaginea profetică a lui Solomon, imaginea unei
mirese care este "cumplita ca nişte oşti sub steagurile lor!"

173 
 
 Capitolul douăzeci şi doi
PROCLAMAŢII PENTRU BIRUINŢĂ CONTINUĂ

Adevărurile pe care le-am împărtăşit în această carte sunt mai mult decât
rezultatul unei ocupaţii intelectuale de cunoştinţă în domeniul abstract. Din
contră, le-am "săpat" în timpul unei perioade de rugăciune intensă şi de
conflict spiritual în care Ruth şi cu mine am împărtăşit împreună timp de cel
puţin trei ani. Fiecare adevăr major descoperit în această carte a fost supus
mai întâi testului propriei noastre experienţe. Nu m-am simţit liber să dau
altora teoriile care nu au funcţionat în cazul nostru. În capitolul anterior am
explicat cum proclamaţia, mulţumirea şi lauda lucrează împreună şi pot
elibera în vieţile noastre binecuvântările promise de Elohim. În acest capitol,
eu voi împărtăşi pe scurt cum Ruth şi cu mine am învăţat să aplicăm acest
principiu pentru noi. Practicarea regulată a proclamării Cuvântului Lui
Elohim, iar apoi a mulţumirii şi laudei la adresa Lui au devenit o parte
integrantă a disciplinei noastre spirituale. Noi privim la aceasta ca la una din
cele mai valoroase adevăruri pe care Elohim ni le-a deschis din Scriptură.
Adonai ne-a călăuzit să stabilim o "bancă" centrală de versete pe care le-am
memorat şi pe care le folosim în timpurile noastre de rugăciune, sau ori de
câte ori devenim implicaţi în conflict spiritual. Proclamând acestea în
credinţă, în mod invariabil, acestea eliberează expresiile corespunzătoare de
mulţumire şi laudă.
În mod normal, noi spunem acestea cu voce tare singuri sau împreună. Noi
nu ne spunem aceste lucruri unul celuilalt, nici pereţilor sau tavanului
camerei. Noi vorbim în lumea vastă invizibilă a fiinţelor duhovniceşti: mai
întâi, către Elohim Tatăl, Fiului şi Duhului; apoi tuturor fiinţelor cereşti care
se închină şi îl slujesc pe Elohim, şi care au fost numite ca “duhuri slujitoare
timise să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea!" (Ivrim - Evrei 1.14)
Noi suntem de asemenea conştienţi că suntem înconjuraţi de "un nor aşa de
mare de martori" alcătuit din sfinţii tuturor veacurilor, care şi-au terminat în
mod glorios pelerinajul pământesc.( Ivrim - Evrei 12.1)
Noi credem că aceasta este o aplicaţie legiimiă a textului din Ivrim - Evrei
12.22-24:

¾ 22. Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Elohimului Celui

viu, Yerushalayimul ceresc, de zecile de mii de îngeri,

174 
 
 ¾ 23. de adunarea în sărbătoare şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt
scrişi în ceruri, de Elohim, Judecătorul tuturor, de duhurile celor drepţi
făcuţi desăvârşiţi,
¾ 24. de Y’shua, Mijlocitorul legământului celui bun, şi de sângele
stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

De asemenea, includem totuşi în audienţa noastră şi pe Satan cu toţi îngerii

Tăi şi alte fiinţe demonice de sub controlul lui. Acestea operează într-un mod
total opus faţă de îngerii slujitori ai lui Elohim. Scopul lor este să infuzeze
orice formă de rău şi suferinţă asupra întregii omeniri, dar mai ales, şi în
primul rând; asupra celor care îl slujesc pe Elohimul adevărat.
În acest context, proclamaţia noastră are două efecte. Pe de o parte, ea
invocă de partea noastră ajutorul lui Elohim şi al îngerilor Săi. Pe de altă
parte, ne protejează de planurile lui Satan şi ale forţelor sale demonice.
Această formă de proclamaţie este ceva care ne zideşte credinţa în mod
continuu. Romim - Romani 10.17.

¾ Astfel credinţa vine din cele auzite, iar cele auzite prin Cuvântul lui
Elohim (rhema).

Auzindu-i pe alţii rostind Cuvântul lui Elohim ne este de ajutor, dar mai
efficient este dacă ne auzim pe noi inşine rostindu-l. Când noi vorbim şi
auzim în acelaşi timp, ambele tăişuri ale săbiei Cuvântului Lui lui Elohim
sunt la lucru în noi în mod simultan (vezi Ivrim - Evrei 4.12).
În final, când facem aceeaşi proclamaţie împreună în armonie, este eliberată
puterea supranaturală.
Y’shua spune în Matit’yahu - Matei 18.19:

¾ Dacă doi dintre voi se învoiese pe pământ cu privire la un lucru

oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

Puterea unui creştin care proclamă de unul singur este uimitoare, dar
puterea a doi sau mai mulţi făcând aceeaşi proclamaţie împreună în armonie
creşte în progresie geometrica.
De asemenea, există multe timpuri şi situaţii când nu ar fi lucrul cel mai
potrivit să faci o proclamaţie cu voce tare. Alternativa ar fi să faci aceeaşi

175 
 
proclamaţie neauzită de nimeni în mintea ta. Cuvintele neauzite pot avea
acelaşi impact puternic în domeniul spiritual.
Aceasta este probabil cea mai eficientă cale de a te ocupa cu minciunile şi
acuzaţiile cu care duşmanul bombardează minţile noastre. Mintea este
terenul major de bătălie în toate conflictele de acest gen. Când minţile noastre
răspund în mod activ la Cuvântul pe care îl proclamăm în interior, nu este
lăsat nici un foc pentru gândurile negative şi insinuările inamicului.
În toate acestea noi trebuie să fim totuşi grijulii, să recunoaştem dependenţa
noastră continuă de Ruach Ha’Kodesch - Duhul Sfânt. Altfel, mintea firească
poate reduce aceste principii la un "sistem" în care Elohim joacă rolul de
"automat ceresc pentru vândut". Noi pur şi simplu introducem proclamaţie
corectă, iar pe cealaltă parte iese răsplătirea firească pe care ne-o alegem!
Evident, aceasta este o caricatură a relaţiei unui credincios cu Elohim.
S-ar putea să existe o prăpastie între felul în care noi ne vedem pe noi înşine
şi felul în care Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt ne vede pe noi. Noi putem fi
conştienţi de ceea ce dorim„ dar Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt ştie şi vede
ceea ce avem nevoie cu adevărat. Numai El poate fi cel pe care poţi să te
bazezi ca să te călăuzească la felul de proclamaţie care se aplică la situaţia
noastră individuală şi la nivelul nostru de credinţă. În acest fel, Elohim poate
împlini scopul Său în vieţile noastre.
Cu această precauţie ar fi de ajutor pentru mine să enumăr dedesubt câteva
modele simple de proclamaţie pe care Ruth şi cu mine le facem regulat
împreună în situaţii care ar fi potrivite. Pe cât este posibil, noi vom
personaliza versetele pe care le-am citat. De exemplu, dacă o afirmaţie este
adresată credincioşilor şi introdusă cu pronumele "tu", noi o schimbăm, la
mod normal, în "eu" sau "noi" şi de asemenea, facem schimbările gramaticale
indicate.
Lista mea se deschide cu versetele care au legătură directă cu tema acestei
cărţi, dar continuă cu altele care au o aplicaţie mult mai generală. Sunt
introduse unele comentarii şi cuvinte explicative, în fiecare caz este dată
referinţa biblică relevantă.

1. Ca un rezultat al rugăciunii de eliberare de blesteme (vezi

capitolul 18)

176 
 
 ¾ Prin jertfa lui Y’shua pe cruce, am trecut de sub blestem şi am intrat în
binecuvântarea lui Avraam pe care Elohim l-a hinecucântat în toate
lucrurile. (Vezi Galatim - Galateni 3.13-14)

Ruth a primit o eliberare de multe blesteme de peste viaţa ei, dar ea a

trebuit să ducă o bătălie continuă ca să ajungă sa experimenteze aceasta în
viaţa ei. De aceea, această proclamaţie a devenit semnificativă pentru noi într-
un mod special. Noi facem această proclamaţie adesea, de câteva ori pe zi în
timpul ultimilor doi sau trei ani am repetat aceste cuvinte de mai multe sute
de ori. De câte ori procedăm astfel, noi ne mişcăm mai departe de efectele
blestemelor şi intrăm în binecuvântări - care sunt moştenirea noastră.

2. Când devenim conştienţi de forţe negative dirijate împotriva

noastră, fie de către slujitorii lui Satan, fie din rostiri sufleteşti ale
creştinilor (capitolele 13. 14 şi 15).

Nici o armă făurită împotriva mea nu va avea succes, si fiecare limbă care
se ridică la judecată împotriva mea o voi condamna. Aceasta este moştenirea
mea [dreptul meu de moştenire], şi ca slujitor al lui Adonay, neprihanirea
mea vine de la Tine, O Doamne. (Vezi Y’sha’yah 54.17)
Aici există două puncte importante de luat în considerare în legătură cu
această proclamaţie, în primul rând, noi nu suntem călăuziţi să îi cerem lui
Elohim să condamne orice limbă care vorbeşte împotriva noastră. Elohim ne-
a dat nouă autoritatea să facem aceasta pentru noi înşine, iar EI aşteaptă să o
exercităm.
În al doilea rând, dreptul nostru de a exercită această autoritate depinde de
acţiune, nu pe baza propriei noastre neprihăniri, ci din cauza neprihănirii lui
Elohim, în mod clar, aceasta provine din schimbul pe care 1-a făcut pe cruce,
şi anume, El a fost făcut păcat cu păcătoşenia noastră pentru ca noi să putem
deveni neprihăniţi cu neprihanirea Lui. Diferitele avantaje ale acestui schimb,
sunt legate în întregime de El, şi nu ar trebui separate una de alta.
Dar Elohim cere mai mult decât să întoarcem înapoi cuvintele rele rostite
împotriva noastră. După aceea, El ne sfătuieşte să îi iertăm pe aceia care au
încercat să ne facă rău. În final, El aşteaptă ca noi să ne mişcăm de la negativ
la pozitiv: să răspundem la un blestem cu o binecuvântare (cu aceasta ne vom
ocupa mai pe larg în capitolul 24).

177 
 
 Binecuvântarea acelora care ne blestemă, ca şi iertarea celor care ne-au rănit,
nu depinde de emoţii. Aceasta vine dintr-o decizie a voinţei noastre, făcută în
ascultare de Cuvântul lui Elohim. Aici se află o formă verbală acceptabilă
care acoperă atât iertarea cât şi binecuvântarea:
Doamne, eu îi iert pe toţi aceia care au vorbit rău împotriva mea şi
iertându-i, îi binecuvântez în Numele Tău!
Luând totul împreună, noi putem spune că avem nevoie să urmăm trei paşi
succesivi în a răspunde acelora care ne blestemă, în primul rând, condamnăm
limba care a rostit acest blestem. În al doilea rând, noi iertăm persoana de la
care provine blestemul. În al treilea rând, îi cerem lui Elohim să
binecuvânteze acea persoană. Îndeplinind aceşti trei paşi, noi putem
împrăştia orice întuneric spiritual sau greutate pe care a adus-o un blestem
peste noi.

3. Când presiunea păcatului, vinovăţiei sau a nevredniciei ne

va urmări din trecut!

¾ Eu sunt în Y’shua de aceea sunt o nouă creaţie. Toate lucrurile vechi au

trecut. Totul în viaţa mea a devenit nou şi toate sunt de la Elohim. (Vezi
Korintim - 2 Corinteni 5.17-18)

Elohim accepta în întregime responsabilitatea pentru noua creaţie. Toată

aceasta este lucrarea Lui. Nimic din vechea creaţie nu este transportat,
deoarece aceasta este stricată şi coruptă de păcat.
Când trecutul îşi aduce pretenţiile asupra noastră, noi trebuie să medităm
asupra imaginii pe care ne-o dă Yochanan - loan în Ha’hitgalut -Apocalipsa
21.5:

¾ Cel care stătea pe scaunul de domnie a zis: "Iată. Eu fac toate lucrurile
noi". Şi a spus: "Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt sigure şi adevărate"

Aceste cuvinte vin de la Acela care stă pe tron, şi care are sub controlul Său
tot universul şi orice se află în el. Aceasta include fiecare detaliu din vieţile
noastre, El reafirmă că El face totul nou.
Se pare că Yochanan s-a gândit în sinea lui că aceasta era o pretenţie prea
stupefiantă, chiar şi pentru Elohim. Dar Adonay îl asigură: "Scrie, fiindcă

178 
 
aceste cuvinte sunt sigure şi adevărate". Era ca şi cum ar fi spus: "Da,
Yochanan, tu poţi să îi asiguri pe oamenii Mei că Eu voi face exact ce am
spus!"

4. Când sunt apăsat de disperare şi de previziunile întunecate

ale morţii

¾ Nu voi muri, şi voi trăi şi voi istorisi lucrările lui Adonay. (T’hilim -
Psalm 188.17)

Desigur, acest lucru nu înseamnă "nu voi muri niciodată", ci numai "eu nu
voi muri înaintea timpului stabilit de Elohim - eu nu îmi voi permite mie
însumi să fiu ucis de Satan". Proclamat cu credinţă şi cu această înţelegere,
acest verset îi poate elibera şi proteja pe aceia care sunt asaltaţi de un duh de
moarte Poate fi folosit pentru a revoca rostirile negative prin care oamenii s-
au expus acestui duh (avem ca exemplu capitolul 12).
Pentru unii oameni s-ar putea să fie necesar să repete această proclamaţie
de mai multe ori până ce devine mai reală decât gândurile şi modelele lor
negative anterioare Adu-ti aminte că Y’shua i-a cerut lui Keyfa să reafirme
dragostea lui pentru El de tot atâtea ori ca si multele sale deziceri de El.

5. Când suntem asaltati de boală sau infirmitate

¾ Y’shua Însuşi a purtat păcatele mele în trupul Său pe lemn, ca eu, fiind
mort faţă de păcate să pot trăi pentru neprihănire – şi prin rănile Lui am
fost vindecat. (1 Keyfa 2.24)

Am pregătit de asemenea, următoarea proclamaţie cate combină adevărul

din mai multe versete diferite şi care a ajutat creştini din multe zone ale
lumii:

¾ Trupul meu este templul lui Ruach Ha’Kodesch - Duhului Sfânt,

răscumpărat, curăţat şi sfinţit prin sângele lui Y’shua. Mădularele
mele – părţile trupului meu – sunt instrumente ale neprihănirii,
dedicate lui Elohim pentru slujirea şi pentru slava Lui. Diavolul nu

179 
 
 are nici un loc în mine, nici o putere peste mine, nici un drept care să
nu fi fost rezolvat, împotriva mea.
Toate au fost achitate prin sângele lui Y’shua. Eu îl birui pe Satan
prin sângele lui She Ha’Elohim – Mielului lui Elohim şi prin cuvântul
mărturisirii mele şi nu imi voi iubi viaţa până la moarte. Trupul meu
este pentru Adonay, şi Adonay este pentru trupul meu. (Bazat pe 1
Korintim 6.19, Efesim 1.7, 1 Yochanan 1.7, Ivrim 13.12, Romim 6.13,
8.33-34, Ha’hitgalut 12.11, 1 Korintim 6.13)
Cineva poate să întrebe: “este corect pentru mine să fac proclamaţii ca
acestea când văd în trupul meu dovezile fizice ale bolii, sau când simt
în sufletul meu opoziţia păcatului?”

Răspunsul depinde de punctul tău de vedere. Dacă tu priveşti la tine însuti

din punctul de vedere al condiţiei tate naturale, atunci nu este corect. Dacă tu
te uiţi la tine însuţi aşa cum te vede Elohim în Y’shua atunci tu ai dreptul să
faci o astfel de proclamaţie, îndată ce ne-am căit de păcatele noastre şi ne-am
dedicat pe noi înşine lui Y’shua, Elohim nu se mai uită la noi din pespectiva
statutului nostru natural. În locul acestei situaţii, El se uită la noi din
perspectiva schimbului care a avut loc la cruce. Din punct de vedere spiritual,
El ne vede neprihăniţi: din punct de vedere fizic, El ne vede întregi.
Este semnificativ faptul că în Tanach - Scripturi, vindecarea obţinută prin
jertfa lui Y’shua nu este menţionată niciodată la timpul viitor. În Y’sha’yah -
Isaia 53.5. scrisă cu mai mult de şapte sute de ani inainte de moartea lui
Y’shua, vindecarea este deja prezentată ca un fapt împlinit: "şi prin rănile Lui
suntem vindecaţi" în Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament, în 1 Keyfa 2.24
(citat mai sus), apostolul se referă la Y’sha’yah - Isaia 53.5, dar foloseşte
timpul trecut: "prin rănile Lui aţi fost vindecaţi".
Când cuvintele pe care le vorbim despre noi înşine cad de acord cu ceea ce
spune Elohim despre noi în Y’shua, atunci noi deschidem o cale pentru El ca
să avem în experienţa actuală tot ceea ce spune El că suntem. Dar dacă eşuăm
să facem mărturisirea potrivită - sau proclamaţia potrivită - despre noi înşine,
noi suntem condamnaţi la închisoarea stării noastre naturale. Noi ne
retragem atunci pe noi înşine şi ne închidem de la harul supranatural al Lui
Elohim, care ne transformă şi care lucrează numai prin credinţă.
Din nou, cineva s-ar putea să întrebe: "dar ce se poate spune despre cineva
care spune şi face lucrurile corecte, şi totuşi, rezultatele promise nu

180 
 
urmează?" Un răspuns ar trebui să fie găsit în cuvintele lui Mosheh din
D’varim - Deuteronom 29.29:

¾ Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Elohimului nostru, iar lucrurile

descoperite sunt ale noastre şi ale fiilor nostrii, pe veac ca să împlinim
toate cuvintele legii acesteia.

Motivul pentru care unii oameni nu primesc anumite părţi ale

binecuvântărilor promise, adesea aparţin categoriei "lucrurilor secrete" Este
în zadar pentru noi să căutăm să smulgem secretele lui Elohim de la El. Este
de asemenea irelevant. Dacă Elohim ascunde un răspuns, este mai
important să te increzi decât să înţelegi.
Pe de altă parte, cuvintele lui Mosheh ne reamintesc de responsabilitatea
noastră, ca popor al lui Elohim, să credem, să proclamăm şi să acţionăm după
aceste lucruri pe care El ni te-a revelat clar în Cuvântul Lui. Centrul tuturor-
acestora este provizia pe care a lăcut-o Elohim pentru noi prin jertfa lui
Y’shua pe cruce. Noi nu trebuie să ne lăsăm îngrijorarea noastră cu privire la
lucrurile secrete care ne ţin de la a crede şi asculta de lucrurile care sunt
revelate.

6. Când Satan atacă un domeniu pentru care Dumnezeu ne consideră pe noi

responsabili - casa noastră, familia noastră,a facerile noastre, slujirea
noastră .

¾ Zăvoarele noastre de fier şi de bronz şi puterea noastră sa ţină cât zilele

noastre!
¾ Nimeni nu este ca El Elohey Yisrael (Dumnezeul lui Israel),
¾ El trece prin cerurii ca să-ţi vină in ajutor
¾ Şi peste nori în măreţia Lui.
¾ El olam (Dumnezeul cel veşnic) este un loc de adăpost, şi sub braţele
Lui veşnice este un loc de scăpare. El a nimicit pe vrăjmaş dinaintea
noastră şi a zis: "Nimiciţi-l!" (Vezi D’varim - Deuteronom 33.25-27)

Prin această proclamaţie, noi primim capacitatea să ne mişcăm de la apărare

la atac. În primul rând "porţile noastre" reprezintă sistemul nostru de apărare.
Elohim promite că acesta va fi destul de puternic încât să ţină afară atacul

181 
 
duşmanului. Apoi, este o imagine minunată a lui Elohim care intervine în
mod supranatural de partea noastră. "El trece peste ceruri ca să-ţi vină în
ajutor". Proclamaţia noastră este o cale prin care putem invoca intervenţia
Lui.
În final, există o asigurare pentru înfrângerea duşmanului: "El (Elohim) a
izgonit pe vrăjmaş dinaintea noastră". Elohim cere să ne facem partea noastră
în acest stadiu final, de aceea El spune: "Nimiciţi-1!" El ne-a echipat cu armele
spirituale de care avem nevoie pentru a face aceasta.

7. Când ne trezim şi ne dăm seama că mintea noastră este un teren de

bătălie în care minciunile diavolului sunt în război cu adevărurile
Cuvântului lui Elohim.

Armele războiului meu sunt puternice în Elohim. Cu ele eu dărâm

înfăriturile pe care le-a clădit Satan în mintea mea. Eu îmi aduc gândurile în
ascultare de Ha’Mashiach (Mesia). Trei dintre cefe mai puternice arme ale
mele sunt proclamarea, mulţumirea şi lauda. (Vezi Korintim 2 - Corinteni
10.3-5)
Totuşi, este important să iţi aduci aminte că "duşmanii" din viaţa creştină
nu sunt fiinţele umane care sunt apropiate nouă. Duşmanii noştrii sunt
forţele spirituale rele direcţionale împotriva noastră din împărăţia lui Satan.
Rabbi Sh’aul clarifică acest lucru în Efesim 6.12:

¾ Căci lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva

căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpănitorilor acestor
întunecimi, împotriva duhurilor răutăţii în locurile cereşti.

În acest fel ciudat de război la care ne-a chemat Elohim, standardele de

măsură sunt diferite de cele pe care le folosim în lumea simţurilor. Măsurate
pe scară spirituală, iertarea este mai puternică decât resentimentul;
binecuvântarea este mai puternică decât blestemul; a da mulţumiri este mai
puternic decât a te plânge: lauda este mai puternică decât acuzarea şi
dragostea este mai puternică decât ura.
Bazat pe acest paradox, aici există două proclamaţii care dezleagă puterea
lui Adonay care ne face în stare să rezistăm atunci când resursele noastre
eşuează.

182 
 
8. Când sunt confruntat cu o îndatorire prea mare pentru mine

Pot totul în Ha’Mashiach care mă întăreşte. (Filipim - Filipeni 4.13)

9. Când propria mea putere eşuează sau este insuficientă

Puterea lui Elohim este desăvârşită în slăbiciunea mea. Deci atunci când sunt
slab sunt tare. (Kortintim 2 Corinteni 12.9-10)
În final, aici sunt două proclamaţii care acoperă nevoile ce se ridica uneori
într-un timp sau altul aproape în vieţile fiecăruia.

10. Când exercităm credinţă pentru nevoi financiare

Elohim poate să ne umple cu orice har pentru ca având întotdeauna în toate

din destul, să fim plini de orice faptă bună. (Vezi Korintim - 2 Corinteni 9.8)
Nivelul proviziei lui Elohim pentru poporul Său este descoperit ca fiind
abundenţa, nu numai suficienţa. Ruth şi cu mine am făcut aceste proclamaţii
în mod regulat, cu o baza financiara pentru slujirea Derek Prince Ministries.

11. Când suntem asaltaţi de frici

¾ Căci Elohim nu mi-a dat un duh de frică, ci de putere de putere de

dragoste şi de chibzuinţă. (Timoteyos - 2 Timotei 1.7)

¾ În numele lui Y’shua, eu mă supun lui Elohim şi eu rezist duhului

fricii. De aceea el trebuie să fugă de la mine. (VeziYa’akov - Iacov 4.7)

Versetele biblice de mai sus sunt numai câteva exemple. Nu există nici o
limita la numărul proclamaţiilor biblice pe care noi le putem face fiecare din
noi poate sa se bazeze pe Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt ca El să ne
călăuzească la acelea care se potrivesc cu situaţiile noastre particulare A alege
si a face proclamaţiile potrivite bazate pe K’ Tuvim - Scriptură au un rezultat
foarte important. Noi primim şi aplicăm Cuvântul lui Elohim la modul activ
si nu pasiv. Noi nu mai facem cum făceam cândva: atunci când citeam un

183 
 
verset si apoi treceam mai departe. În loc de aceasta, noi trecem prin trei faze
successive. Mai întâi, noi ii cerem lui Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt sa ne
direcţioneze la versetele care sunt potrivite în mod special pentru noi. În al
doilea rând, noi le fixăm cu fermitate în minţile noastre, în al treilea rând,
prin proclamarea lor, noi eliberam puterea acestora în acele domenii din viaţa
noastră în care avem nevoie de ele.
Poate tu eşti unul din mulţii creştini de astăzi care simt că au nevoie să “ia
sabia Duhului” - la care ne-am referit în capitolul 19 -dar nu ştiu o cale simplă
şi practică, cum să o facă. Dacă este aşa, Ruth şi cu mine am dori să vă
recomandăm această metodă a proclamaţiei selective din Kitvey Ha’Kodesh -
Biblie. Noi am practicat-o la vieţile noastre şi putem spune că funcţionează!
Daţi-mi voie să adaug un cuvânt final de avertizare. Nu-ţi pune încrederea
în proclamaţie sau ta vreo altă metodă ori procedură. Credinţa noastră
trebuie să fie numai în Elohim - în nimeni sau în nimic altceva. Proclamaţia
este numai o cale eficientă de a exprima credinţa noastră pe care o avem în
Elohim
Deci, acum în timp ce stai cu faţa înspre ţara binecuvântărilor lui Elohim,
primeşte sfatul care i-a fost dat de trei ori lui Y’hoshua - losua în Y’hoshua -
losua 1.7:

Numai întăreşte-te şi fii foarte curajos..

184 
 
 POSTFAŢA IMPORTANTĂ

Tema binecuvântărilor şi blestemelor este în centrul preocupării lui Adonay

cu privire la omenire. Poate fi comparată cu trunchiul unui copac al cărui
ramuri ating multe direcţii diferite. Un studiu sistematic ridică întrebări
practice importante despre alte zone majore ale adevărului biblic. . Această
secţiune se ocupă cu două din aceste întrebări:

1. Este posibil la acest timp prezent să experimentezi prin credinţă o eliberare

de toate blestemele pe care le-a adus păcatul asupra omenirii? Dacă nu, când
şi cum va fi acest lucru împlinit în final?

2. Vechiul Testament conţine multe exemple ale slujitorilor lui Elohim care
pronunţau blesteme asupra duşmanilor săi. Cum ar trebui un creştin să
răspundă atunci când noi suntem trataţi cu opoziţie şi maltrataţi?

Capitolul douăzeci şi trei

BLESTEME CARE NU SUNT ÎNCÂ REVOCATE

Y’shua a luat asupra Lui însuşi, pe cruce, toate consecinţele rele pe care le-a
adus peste omenire neascultarea de Elohim. Acestea se împart în două
categorii majore: acelea care au fost aduse de om asupra lui prin neascultarea
originară din grădină şi acelea pronunţate mai târziu, în legătură cu legea
dată de Mosheh.
În Galatetim 3.13. rabbi Sh’aul se referă la acestea din urmă. El afirmă în
mod specific că ...

¾ ... Y’shua ne-a răscumpărat de sub blestemul legii.

El leagă aceasta de legea care a declarat că oricine este executat prin

atârnarea de un lemn devine prin acest fapt un blestem. Aceeaşi lege care a
pronunţat blestemul a deschis o cale pentru eliberare de blestem prin jertfa
lui Y’shua.

185 
 
 În capitolul patru noi am rezumat blestemul legii după cum urmează:
umilinţă, sterilitate, lipsă de rodnicie, boală mentală şi fizică, prăbuşirea
familiei, sărăcie, înfrângere, opresiune, eşuare, lipsa favorii lui Elohim.
În ceea ce priveşte afirmaţia clară a lui rabbi Sh’aul din Galatim 3.13,
moartea lui Y’shua pe cruce oferă eliberare de toate aceste consecinţe ale
încălcării legii. Totuşi rabbi Sh’aul nu include aici diferitele forme ale
blestemului originar pe care l-a pronunţat Elohim peste Adam şi peste Eva,
după neascultarea lor în grădină. Acest blestem - relatat în B’reshit - Geneza
3.16-19 - se împarte în două mari secţiuni: una rostită asupra lui Adam şi alta
asupra Evei.
Blestemul rostit asupra Evei se bazează pe funcţia ei unică de femeie, şi din
nou, se împarte în două secţiuni:

1. Naşterea copiilor va fi dificilă şi dureroasă.

2. Ea va fi supusă autorităţii soţului şi va fi dependentă de el pentru
împlinirea dorinţei ei feminine de a avea copii.

Blestemul rostit asupra lui Adam se bazează pe sarcina sa originară

desemnată lui de către Elohim în B‘reshit - Geneza 2.15. în grădină "ca să o
lucreze şi să o păzească", aceasta însemnând să cultive pământul. Acest
blestem poate fi împărţit în trei secţiuni majore:

1. Natura terenului va înregistra o schimbare. Mai mult decât atât, acesta va

aduce roadele sale numai prin muncă grea, producătoare de sudoare.
2. Dovada schimbării terenului va fi văzută într-o schimbate a vegetaţiei, în
special în creşterea a două forme neproductive de vegetaţie: spinii şi
pălămida.
3. Bărbatul însuşi va fi subiectul decăderii şi al morţii, sortit la final
reîntoarcerii în ţărâna din care a fost luat. Cu toate că este direcţională înspre
Adam, această a treia secţiune a afectat-o de fapt şi pe Eva în aceeaşi măsură,
împreună cu urmaşii lor.
Este clar faptul că blestemele pronunţate la acest moment au afectat, de
asemenea, şi pământul însuşi, aceasta fiind urmată de strânsele legături
dintre Adam şi mediul său care este indicată de cuvântul evreiesc pentru
pământ: adantah. Adam însuşi era făcut din ţărâna, de asemenea, el era pus
responsabil de către Elohim pentru îngrijirea pământului.

186 
 
 Pe lângă acestea, a fost rostit un blestem special şi peste şarpe, care îi
deosebeşte de toate celelalte vieţuitoare din împărăţia animalelor. În Kohelet -
Ecleziast 1.2 şi Romim 8.20, condiţia pământului şi a locuitorilor săi produsă
de blestemele acestea este descrisă prin două cuvinte care au acelaşi înţeles:
"deşertăciune" şi "stricăciune".
Răscumpărarea din "blestemul legii" la care rabbi Sh’aul se referă în
Galatim 3.13 nu include blestemele descrise mai sus. Acestea rezulta din
neascultarea originară a lui Adam şi Eva în grădină. La acest timp nu exista
sistemul de legi dat de Elohim, şi deci nu exista nici un blestem ca o
consecinţă la încălcarea lor, în Romim 5.13-14. rabbi Sh’aul spune:

¾ 13. Căci până la lege păcatul era în lume, dar păcatul nu este ţinut în
seamă cât nu este o lege.
¾ 14. Totuşi, moartea a domnit de la Adam până la Mosheh chiar şi peste
cei care nu păcătuiseră printr-o încălcare asemănătoare cu cea a lui
Adam, care este o imagine a Celui care avea să vină.

În timpul acestei perioade de la "Adam până la Mosheh", omenirea nu a

avut nici un sistem de legi dat de Elohim. Totuşi, toţi oamenii au suferit din
cauza efectelor blestemului pronunţat în mod originar asupra lui Adam şi
Eva, şi fiecare persoană a plătit pedeapsa pentru propriul păcat individual,
care este moartea.
Începutul perioadei legii este indicată în Yochanan - loan 1.17: "legea a fost
dată prin Moise". În legătură cu această lege, a fost pronunţată şi o întreagă
serie de blesteme asupra acelora care intrau sub lege, dar nu reuşeau să o
păstreze. În primul rând, acestea sunt blestemele care sunt pronunţate în
D’varim - Deuteronom 28.15-68. În mod colectiv, ele sunt numite "blestemele
legii". Atunci când rabbi Sh’aul spune în Galatim 3.13, că "Y’shua ne-a
răscumpărat din blestemul legii", el se referă la aceste blesteme.
Dar ce putem spune despre blestemele pronunţate la început peste Adam şi
Eva? S-a îngrijit Elohim de răscumpărare şi pentru acestea? Şi dacă este aşa,
atunci pe ce bază?
Ca să răspundem la aceste întrebări, noi trebuie să recunoaştem cele două
feluri diferite în care s-a identificat Y’shua atunci când a venit pe pământ,
pentru aceia care a venit să îi răscumpere. Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul
Testament descrie două aspecte diferite menţionate cu privire la identificarea

187 
 
cu omenirea, în două genealogii diferite, în Matit’yahu - Matei, genealogia lui
Y’shua este trasată în urmă până la Avraham. Ca sămânţă promisă a lui
Avraham, El s-a identificat cu urmaşii lui Avraham - naţiunea lui Yisrael, care
erau sub lege. În Galatim 4.4-5, rabbi Sh’aul spune că Y’shua a fost "născut
sub lege ca să răscumpere pe cei de sub lege".
Totuşi, în Lukas, genealogia lui Y’shua este trasată până la Adam, El
identificându-se cu întreaga rasă de urmaşi ai lui Adam. În timpul vieţii Sale
pământeşti, titlul pe care El şi 1-a atribuit cei mai mult a fost "Fiul Omului".
De asemenea, în limba ebraică, numele Adam este cuvântul pentru "om". De
aceea, "Fiul Omului" este şi "Fiul lui Adam". Folosind acest titlu, Y’shua a
accentuat în mod continuu, identificarea Lui cu toţi urmaşii lui Adam -
întreaga omenire.
Din cauza acestei identificări, jertfa înlocuitoare a lui Y’shua de pe cruce nu
s-a ocupat numai de obţinerea răscumpărării de sub blestemul legii încălcate.
De asemenea, prin aceasta a obţinut şi o eliberare de consecinţele rele pe care
păcatul original a lui Adam l-a adus asupta urmaşilor săi, fie că erau sub lege
sau nu.
Acest lucru este adus la lumină şi de cele două titluri pe care i le dă rabbi
Sh’aul lui Y’shua în 1 Korintim 15. În versetul 45, el îl numeşte "Ultimul
Adam", iar în versetul 17 "Al doilea om". Aceste două titluri se referă la
moartea, respectiv învierea lui Y’shua. Y’shua a murit pe cruce ca "Ultimul
Adam". El a luat asupra Lui însăşi toate consecinţele rele pe care le-a adus
neascultarea lui Adam asupra întregii omeniri. Când Y’shua a murit, toate
acestea s-au terminat. Când El a fost îngropat, consecinţele au fost puse
deoparte pentru totdeauna.
Apoi, a treia zi, Y’shua a înviat din nou dintre cei morţi ca "Al doilea om".
Prin aceasta, El a devenit capul unei seminţii cu totul nouă - seminţia
Emanuel - seminţia Elohim - om - o seminţie la care natura lui Elohim şi cea a
omului sunt însufleţite împreuna într-o nouă creaţie.
Toţi aceia care se identifică prin credinţă şi dedicare cu Y’shua în moartea
Lui, îngroparea şi învierea Lui, devine membru al acestei noi seminţii. În 1
Keyfa - Petru 3.4. apostolul spune următoarele:
¾ Elohimul... care... ne-a născut din nou prin învierea lui Y’shua
Ha’Mashiach, la o nădejde şi la o moştenire nestricăcioasă şi nepătată
păstrată în ceruri pentru voi.

188 
 
 Existau, deci, două aspecte complementare ale răscumpărării din blestem,
obţinută prin moartea lui Y’shua. Ca “sămânţă a lui Avraham”, născut sub
lege. El a luat asupra Lui toate blestemele legii încălcate, rezumate în D’varim
- Deuteronom 28.15-68. Ca "Ultimul Adam". El a luat asupra Lui şi blestemele
pronunţate asupra lui Adam şi Eva, pentru actul lor originar de neascultare.
După cum am văzut, acest lucru s-a extins şi peste solul pământului cu
vegetaţia lui, fiind manifestat în mod specific prin două forme neproductive
de vegetaţie: spinii şi pălămida.
Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament foloseşte o imagine foarte
frumoasă ca sa ne descopere cum a luat Y’shua asupra Lui nu numai
blestemele care erau asupra lui Adam şi Eva, ci de asemenea, blestemul
deasupra pământului. În Yochanan - loan 19.5. apostolul înregistrează scena
în care Pilat 1-a adus pe Y’shua înaintea acuzatorilor săi:

¾ Y’shua a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură.

"Iată Omul!" le-a zis Pilat.

Expresia "omul" îl indica pe Y’shua ca pe urmaşul lui Adam -unic în

perfecţiunea Lui, dat totuşi, reprezentantul întregii omeniri în acelaşi timp.
Ţinuta lui Y’shua reprezenta blestemul dublu pa care Adam la adus asupra
pământului. Coroana de pe capul Său reprezenta blestemul spinilor. Roşu
sângeriu, culoarea mantiei reprezenta blestemul pălămidei.
Această scurtă, dar vie scenă îi descoperă pe Y’shua ca pe "Ultimul Adam" -
cate a luat asupra Lui însuşi atât blestemul care a venit peste Adam, cât şt
blestemul care l-a adus păcatul asupra pământului.
Din fiecare punct de vedere, deci răscumpărarea de blestem este obţinută
prin moartea lui Y’shua, ea fiind completă. Aceasta acoperă fiecare blestem
care a fost pronunţat vreodată asupra luiAdam şi a Evei, pentru neascultarea
lor; acoperă blestemul pe care neascultarea lor 1-a adus asupra pământului şi
acoperă toate blestemele pronunţate în continuare în legătură cu legea lui
Mosheh! .
Un studiu mai adânc al Scripturii indică totuşi răscumpărarea deplină din
blestem va fi lucrată în faze succesive. Răscumpărarea de "blestemul legii"
este deja oferită în acest veac prezent acelora care şi-o însuşesc prin credinţă.
Se va manifesta în plinătatea ei numai după întoarcerea lui Y’shua. De

189 
 
asemenea, la acel timp aceia care sunt chemaţi să îl întâlnească pe El vor fi
eliberaţi pentru totdeauna, în final, din blestemul adamic.
În Fifipim 3.20-21. rabbi Sh’aul descrie schimbarea care va avea loc la acel
moment în trupul fiecărui credincios răscumpărat:

¾ 20. Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi

aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Y’shua Ha’Mashiach.
¾ 21.El va schimba trupul stării noastre smerite şi îl va
face asemenea trupului Său de slavă, prin lucrarea
puterii pe care o are de a-şi supune toate.

Rabbi Sh’aul contrastează aici două feluri de trupuri: "trupul stării noastre
smerite" şi trupul "slavei Sale". Mai literal, aceste cuvinte ar putea fi redate
astfel: "trupul umilirii noastre" şi "trupul slavei Lui".
Blestemul pronunţat asupra lui Adam l-a limitat pe acesta la un trup de
umilinţă. Ca atare, el ne aduce aminte fiecăruia dintre noi în mod continuu de
natura noastră decăzută.
Din momentul naşterii, acest trup este în mod continuu un obiect al
decăderii, depinzând de mulţi factori exteriori pentru viaţă şi bunăstare Prin
lux şi indulgentă de sine, noi putem pentru scurt timp să căutăm să uităm de
slăbiciunile noastre inerente, totuşi, este doar o chestiune de moment, raptul
că vom fi confruntaţi inevitabil, o dată în plus, cu limitările umilitoare ale
trupului nostru.
Noi îmbrăcăm poate cea mai elegantă şi scumpă haină, dar tot atât de
curând cât devenim activi din punct de vedere fizic, mirosul transpiraţiei
noastre ne aduce aminte că suntem limitaţi de un "trup de umilinţă". Sau
poate ne umplem stomacele cu cea mai bună mâncare şi băutură. Totuşi, în
câteva ore vom fi constrânşi să ne golim vezicile urinare şi intestinele - acţiuni
care nu lasă nici un loc pentru fast sau aroganţă.
Pentru cei care au acceptat răscumpărarea obţinută prin Y’shua, toate aceste
caracteristici umilitoare ale trupului acesta prezent vor fi schimbate, nu
gradual sau progresiv, ci într-un singur moment glorios, în Korintim -1
Corinteni 15.51-53, rabbi Sh’aul descrie această transformare:

190 
 
 ¾ Iată vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi într-
o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa
va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.
¾ Căci trebuie că ceea ce este supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire
şi ceea ce este muritor să se îmbrace în nemurire.

Toate acestea împreună, în Korintim -l Corinteni 15, rabbi Sh’aul enumera

următoarele cinci schimbări care vor avea loc în trupul fiecărui credincios în
întoarcerea lui Y’shua:
1. De la putrezitor la neputrezitor
2. De la muritor la nemuritor
3. De la ocară la slavă
4. De la natural - literal "sufletesc" - la spiritual

Toate caracteristicile negative din lista de mai sus sunt efecte ale
blestemului asupra lui Adam. Eliberarea deplină de toate acestea va veni mai
întâi pentru credincioşii care sunt în viaţă şi chemaţi în a-L întâmpina pe
Y’shua la reîntoarcerea Sa. În Ya’akov - Iacov 1.18, aceştia sunt descrişi "ca
cele dintâi toade ale creaturilor Sale". Transformarea prin care vor trece ei va
servi ca o garanţie a răscumpărării care va veni în final peste întreaga creaţie.
În perioada care va urma pentru locuitorii pământului, neprihănirea şi
dreptatea împărăţiei milenare a lui Y’shua va reduce la minim, dar nu va
aboli, blestemul legii. Viaţa umană va fi prelungită în mod măreţ, dar
blestemul adamic va mai domni încă. Atât pământul, cât şi animalele vor
experimenta o perioadă de rodire şi abundenţă fără precedent pentru timpul
de după căderea în păcat - dar "zădărnicia" nu va mai fi dată la o parte încă o
dată până la perioada "cerului nou şi a pământului nou" (Keyfa - 2 Petru 3.13)
Toate acestea vor fi rezultatul schimbului prin care Y’shua s-a făcut blestem
pe cruce, înainte de a anula fiecare blestem pe care 1-a adus neascultarea
omului peste el însuşi şi asupra creaţiei. În Ha’hitgalut - Apocalipsa 22.3,
consumarea acestei faze finale este rezumată printr-o afirmaţie scurtă, dar de
înţeles: "nu va mai fi nici un blestem."

191 
 
 Capitolul douăzeci şi patru
Să binecuvântezi sau să blestemi?

Să presupunem că oamenii ne ocărăsc, ne blestemă, ni se opun şi ne

persecută pentru credinţa noastră în Y’shua. Să presupunem că ei împrăştie
minciuni răuvoitoare despre noi şi folosesc tot felul de mijloace necinstite şi
ilegale ca să ne facă rău. Suntem noi liberi să le răspundem prin a pronunţa
vreun fel de blestem împotriva lor? La acest răspuns. Ha’Brit Ha’Chadashah -
Noul Testament accentuează clar acest răspuns: "NU!"
În Romim 12.9-21, rabbi Sh’aul enumera diferitele principii prin care ar
trebui să guverneze comportamentul creştinului. În versetul 9, el începe cu o
motivaţie importantă la modul surprem:

¾ Dragostea să fie fără prefăcătorii.

Toate celelalte direcţii care urmează sunt simple căi diferite prin care
dragostea creştină se exprimă pe sine. În versetul 14, el instruieşte creştinii
cum să răspundă acelora care caută să le facă rău:

¾ Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc; binecuvântaţi şi nu persecutaţi.

În versetul 21, el închide cu o aplicaţie mult mai generală a aceluiaşi

principiu:

¾ Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

Există doar o singură forţă suficient de tare să biruiască răul, şi acesta este
binele. Ca orice formă de rău ne-am confrunta, să răspundem cu forma
corespunzătoare de bine. Altfel, vom găsi că răul este prea puternic pentru
noi.
În Keyfa - 1 Petru 3.8-9, Keyfa ne dă o avertizare asemănătoare:

¾ În sfârşit, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, suferind împreună cu alţii,

plini de dragoste frăţească, miloşi, smeriţi.

192 
 
 ¾ Nu întoarceţi rău pentru rău, nici batjocură pentru batjocură;
dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi
binecuvântarea.

Prin această biruinţă a răului prin bine noi împărtăşim triumful personal al
lui Y’shua asupra răului, aşa cum este descris în Korintim - 2 Corinteni 2.14-
15:

¾ 14. Dar mulţumiri fie aduse lui Elohim care ne conduce în carul Lui de
biruinţă în Y’shua şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma
cunoştinţei Lui.
¾ 15. Căci noi suntem o mireasmă a lui Y’shua pentru Elohim, printre cei
care sunt mântuiţi şi printre cel care pier.

Ca şi Maria din Betania care a turnat acel mir scump pe capul lui Y’shua, tot
aşa şi noi, umplem întreaga zonă din împrejurimile noastre cu un miros
dulce. Chiar şi aceia care ni se opun şi ne critică, sunt totuşi binecuvântaţi
prin această mireasma. (Vezi Markos 14.3-9).
Aceasta aduce la iveală diferenţa de bază dintre vechiul şi noul legământ, în
Vechiul Testament, Elohim folosea oamenii Săi în mod frecvent ca
instrumentele Sale de judecată a altor oameni. Aducându-l pe Yisrael în
Canaan, de exemplu, Elohim l-a folosit pe Y’hoshua şi armata lui ca
instrumente ale judecăţii Sale asupra canaaniţilor care ocupaseră până mai
înainte. De asemenea, există multe situaţii în Vechiul Testament în care
slujitorii lui Elohim au pronunţat blesteme asupra oamenilor care li s-au opus
sau nu i-au ascultat, efectul fiind acelaşi ca şi cum Elohim Însuşi ar fi rostit
acele lucruri.
În Y’hoshua 6.26, de exemplu, după ce israeliţii au capturat şi distrus
Yericho - Ierihonul, Y’hoshua a pronunţat următorul blestem asupra fiecărui
om care ar rezidit un oraş pe această temelie:

¾ Blestemat să fie înaintea lui Adonay, omul care se va scula să zidească

cetatea aceasta a lui Yericho( Ierihonului)! Cu preţul întâiului său
născut îi va pune temelia şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui îi va aşeza
porţile!

193 
 
 După cinci sute de ani, în timpul domniei lui Ahab -regele lui Yisrael, acest
blestem a fost împlinit, după cum este descris în M’lachim - 1 Împăraţi 16.34:

¾ Pe vremea lui Hiel din Betel a zidit iarăşi Yericho: i-a pus temeliile cu
preţul lui Abiram, întâiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui
Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după cuvântul pe care-1 spusese Adonay
prin Y’hoshua fiul lui Nun.

În referinţa marginală a traducerii New King James, există expresia "cu fiul
său" şi ea este redată "cu costul vieţii...", altă traducere (NASB) redă prin "cu
pierderea...". Traducerea NIV redă "cu costul lui..."
Acesta este un exemplu viu al forţelor invizibile care sunt la lucru în mod
continuu în istoria omenirii şi care totuşi, sunt atât de ignorate. Câţi istorici
seculari din zilele noastre, care atunci când au descris acest incident au trasat
cauza morţii acestor doi tineri oameni, ca fiind cuvintele vorbite ale unui
slujitor al lui Elohim, cu cinci sute de ani mai devreme?
Este important să observaţi în M’lachim - 1 Împăraţi 6.34, faptul că
scriitorul accentuează că blestemul era împlinit "după cuvântul lui Adonay
prin Y’hoshia fiul lui Nun", Y’hoshia era canalul prin care a venit blestemul,
dar Elohim era sursa. Aceasta, şi numai aceasta - este responsabilă pentru
effect.
David a fost un alt slujitor al lui Elohim care a pronunţat un blestem care şi-
a făcut efectul cu multe generaţii mai târziu. În T’hilim - Psalmul 109.6-13, el a
pronunţat o serie întreagă de blesteme asupra unei persoane fără nume sau
mai multe persoane bazate pe trădare şi neloialitale faţă de un om neprihănit.
Peste o mie de ani la moartea şi învierea lui Y’shua, apostolii au recunoscut că
aceste blesteme ale lui David şi-au găsit implinirea lor în Iuda Iscarioteanul
care a fost trădătorul lui Y’shua. (Vezi Ma’asey Ha’sh’lichim - Faptele
Apostolilor 1.15-20)
Unii dintre prorocii care l-au urmat pe David au pronunţat de asemenea,
blesteme cate au eliberat judecăţile lui Elohim în diferite feluri în M’lachim 2 -
Împăraţi 1.9-12. de exemplu, llie a chemat jos foc din cer care a distrus
succesiv două detaşamente de soldaţi trimişi să îi aresteze în M’lachim - 2
împăraţi 2.23-24. succesorul său, Elisei a blestemat un grup de tineri care l-au
batjocorit, având ca rezultat faptul că patruzeci şi doi dintre ei au fost omorâţi
de urşi.

194 
 
 Mai apoi,Elohim 1-a folosit pe Elisei să aducă vindecare miraculoasă de
lepră generalului sirian Naoman care i-a oferit în schimb lui Elisei diferite
daruri generoase. Totuşi, Elisei a refuzat să accepte vreunul din ele arâtându-
i astfel lui Naoman că nu exista nici o cale pentru ca el să poală "plăti- pentru
vindecarea sa primită de la Elohim. Mai târziu, slujitorul lui, Chehazi,
motivat de lăcomie, a fugit după Naoman, si sub pretenţii false, 1-a
determinat pe acesta să îi dea un dar substanţial, constând în aur şi
îmbrăcăminte (M’lachim - 2 împăraţi 5 l-27).
Când s-a întors Ghehazi, Elisei - prin revelaţie supranaturală l-a confruntat
ca lăcomia şi necinstea lui. După aceea, el pronunţat judecata lui Elohim peste
el:

¾ "De aceea, lepra lui Naoman se va lipi de tine si de sămânţa ta pentru

totdeauna".

Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui plin de lepră, alb ca zăpada.

Efectul blestemului lui Elisei era vizibil şi instantaneu.
Ghehazi s-a trezit afectat de lepră în acelaşi stadiu avansat în care fusese
vindecat Naoman.
Chiar mai mult, aceeaşi boală avea să continue să afecteze urmaşii lui
Ghehazi atâta timp cât vreunul dintre ei s-ar fi aflat pe pământ.
Există o caracteristică comună, importantă tuturor blestemelor la care m-am
referit mai sus - fie că au fost rostite de Y’hoshua, David, Elisei sau llie.
Fiecare dintre ele exprimă o judecată suverană a lui El Shaday. Ele nu vin din
mintea sau voinţa oamenilor care le-au rostit. Ele nu au fost expresia unei
mânii omeneşti sau a vreunei răzbunări. Elohim a ales aceste canale umane în
mod suveran prin care să administreze dreptatea Lui. Nu există nici o
sugestie în Kitvey Ha’Kodesh - Biblie că Elohim a renunţat vreodată la
dreptul Său de a face acest lucru.
Totuşi, în Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament, Elohim a ales să
folosească slujitorii Săi în primul rând, ca instrumente ale indurării, nu ale
judecăţii. Contrastul dintre cele două legăminte este adus la lumină într-un
incident din Lukas 9. 51-56 Y’shua a trimis mesageri înaintea Lui într-un mic
sat samaritean prin care intenţiona să treacă, dar samaritenii au refuzat să îi
primească, ca răspuns, Ya’akov şi Yochanan au întrebat: "Doamne, vrei să

195 
 
spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut llie?"
Răspunzând, Y’shua i-a mustrat pentru atitudinea lor spunând:

¾ Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi, căci Fiul Omului a venit nu ca să

piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.

Y’shua nu a negat că Ilie a chemat foc din cer ca să-i distrugă pe duşmanii săi,
şi nici nu a pus la îndoială faptul că Yochanan şi Ya’akov ar fi putut să facă
aşa ceva. În loc de acestea, El le-a reamintit că ei se aflau într-o perioadă în
care Elohim îşi folosea slujitorii într-un mod diferit. Ei erau chemaţi să fie
instrumentele îndurării lui Elohim, mai curând decât ale judecăţii Sale.
Totuşi, cu toate acestea, există câteva ocazii în Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul
Testament, de blesteme pronunţate de slujitorii lui Elohim. Y’shua însuşi ne-a
procurat unul din cele mai dramatice exemple. Pe drumul Lui spre
Yerushalayim, făcându-i-se foame, a dorit să obţină nişte fructe timpurii care
ar fi fost potrivite la acel sezon. Descoperind că acel pom era plin de frunze,
dar nu produsese nici un rod, El i-a spus (Matit’yahu - Matei 11.21 ):

¾ De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!

A doua zi, când El şi cu ucenicii Săi au trecut pe acolo, măslinul era uscat
din rădăcini. Markos - Marcu 11.21:

"învăţătoru-le iată că smochinul pe care 1-ai blestemat s-a uscat!"

Ca replică, Y’shua deleagă ucenicilor săi aceeaşi autoritate pe care El însuşi

a demonstrat-o în acţiunea de a blestema smochinul. Matit’yahu - Matei
21.21:

¾ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi

îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acesta, ci chiar dacă
aţi zice muntelui acestuia: "ridică-te de aici şi aruncă-te în mare", se va
face.

Cu alte cuvinte, El le-a dat autoritatea să pronunţe blesteme asupra

măslinului.

196 
 
 Mulţi comentatori văd în acest măslin tipul formei religioase în care
practicarea legii lui Mosheh a degenerat. Faptul că era plin de "frunze" -
acestea fiind formele exterioare ale religiei – nu avea fructul legii pe care
Y’shua 1-a rezumat în cuvintele: dreptatea, mila şi credinţa (Matit’yahu -
Matei 23.23). Ca un rezultat, cei care căutau cu sinceritate această formă de
religie pentru a-şi satisface foamea lor spirituală se întorceau înapoi goi şi
dezamăgiţi. Într-o generaţie, sub judecata lui Elohim, întreg sistemul era
destinat "să se usuce din rădăcini".
Ucenicii nu au văzut în mod aparent nici o semnificaţie în lipsa de rodire a
smochinului şi ar fi trecut pe lângă acesta. Y’shua a fost cel care a luat
atitudine împotriva lui, după care i-a însărcinat pe ucenicii Săi să facă acţiuni
asemănătoare. În generaţiile care au urmat mai apoi, această lecţie se pare că
a fost pierdută pentru mulţi creştini. Într-adevăr, există momente în care noi
ne întâlnim cu astfel de "smochini neroditori" - aceştia fiind sisteme religioase
înşelătoare care dezamăgesc căutătorii flămânzi ai realităţii Ha’B’sorah. Nu
trecem noi adesea fără a ne preocupa pe lângă "smochini" de acest gen"? Sau
luăm acelaşi fel de atitudine agresivă pe care a demonstrat-o Y’shua?
În Matit’yahu - Matei 10.14-15, când Y’shua a trimis primii apostoli să
predice Ha’B’sorah, le-a dat autoritate de acelaşi fel ca să aibă de a face cu
aceia care resping mesajul lor. Matit’yahu - Matei 10.14-15:

¾ Dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, să

ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe
picioarele voastre. Adevărat vă spun că în ziua judecăţii va fi mult mai
uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.

Prin această acţiune de a scutura praful de pe picioare, apostolii urmau să îi

predea pe aceia care îi respingeau, judecăţii lui Elohim, care la mod final ar fi
fost mult mai severă decât cea care urma să cadă asupra Sodomei şi Gomorei.
Apostolii Ha’Brit Ha’Chadashah - Noului Testament au luat această
poruncă a lui Y’shua, literal, în Antiohia Pisidiei, după ce Pavel şi Barnaba au
slujit pentru o vreme cu mare eficacitate, adversarii lor, în fiinal, i-au dat
afară din oraş. Ma’asey Ha’sh’lichim - Faptele Apostolilor 13.51 relatează
răspunsul apostolilor:

¾ Dar ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor au venit în Iconia.

197 
 
 Incidente ca acestea confirmă un principiu deja stabilit în Vechiul
Testament: binecuvântările şi blestemele nu sunt niciodată prea mult separate
unele de altele. Când binecuvântările sunt oferite, dar sunt respinse,
blestemele urmează aproape inevitabil în locul tor. Când Yisraelul a intrat în
Canaan, sub legea lui Mosheh, Elohim a cerut de la ei să invoce asupra lor
binecuvântările promise ascultării, ori blestemele care urmau neascultării.
Acelaşi lucru se aplică acelora care se expun blestemelor corespunzătoare.
Mai înainte am putut vedea un exemplu cum, în insula Cipru, Elohim a
deschis calea pentru rabbi Sh’aul şi Barnaba, ca ei să aducă Ha’B’sorah
proconsulului roman Sergius Paulus. Totuşi, un vrăjitor - acesta fiind un
practicant al ocultismului - numit Elimas a căutat să-i oprească din a vorbi cu
proconsulul. Răspunsul lui rabbi Sh’aul la această provocare din partea
Satanei este descris în Ma’asey Ha’sh’lichim - Faptele Apostolilor 13.9-12:

¾ 9, Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Ruach

Ha’Kodesh - Duh Sfânt, s-a uitat ţintă la el
¾ 10. şi a zis: "Om plin de toată viclenia şi de toată
răutatea, fiul al Diavolului şi vrăjmaş al oricărei
dreptăţi, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale lui Adonay?
¾ Acum iată mâna lui Adonay este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea
soarele până la un timp."
¾ Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni
să-1 ducă de mână.

Efectul cuvintelor lui rabbi Sh’aul asupra lui Elimas a fost tot atât de
imediat şi dramatic ca şi blestemul cu lepra pe care Elisei 1-a pronunţat
asupra lui Ghehazi. Autorul Ma’asey Ha’sh’lichim - Faptelor Apostolilor
accentuează că la acel moment rabbi Sh’aul era "plin de Ruach Ha’Kodesh -
Duhul Sfânt". De aceea, cuvintele sale nu erau produsul proprie sale reacţii
fireşti la opoziţie, ci reprezentau judecata suverană a lui Elohim rostită prin
Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt. Proconsulul era atât de impresionat de
această demonstraţie a supremaţiei lui Y’shua asupra lui Satan încât a devenit
credincios.
Acest incident ne aduce la iveală chestiunea decisivă şi determinarea
faptului dacă există sau nu situaţii în care este corect pentru creştini să

198 
 
pronunţe un bluestem. Dacă motivul este vreo reacţie a naturii noastre fireşti,
cum ar fi un sentiment sau mânia, dorinţa de răzbunare sau auto justificarea,
atunci a rosti un blestem într-o astfel de situaţie ar fi un păcat, mai mult,
aceasta ar produce un rău mult mai mare asupra celui care îl rosteşte decât
asupra aceluia pentru care este rostit.
În Romim 6.16. rabbi Sh’aul accentuează pericolul de a te supune acestui fel
de motivaţie satanică:

¾ Nu ştiţi că dacă vă supuneţi robi cuiva, sunteţi robii aceluia de care

ascultaţi, fie de păcat, care se duce la moarte, fie de ascultare, care duce
la dreptate?

Poate să fie ispititor să cauţi pe moment gratificare sau vreun impuls rău
prin a permite un blestem să treacă pe buzele tale, dar făcând astfel, noi ne
oferim pe noi înşine ca sclavi autorului: Satan. El nu este mulţumit numai cu
o influenţă oarecare, temporară asupra noastră. El foloseşte ispita ca pe o
deschidere prin care se poate deplasa şi să ia controlul permanent asupra
vieţilor noastre. Supunerea noastră temporară în faţa lui devine o sclavie
permanentă, în acest fel, acela care foloseşte blestemul ca să aducă răul
asupra altora aduce un rău şi mai greu de suportat asupra lui însuşi.
Pe de altă parte, Ha’Brit Ha’Chadashah - Noul Testament ne dă exemple
clare de situaţii în care Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt a ales în mod suveran
să pronunţe un blestem printr-un slujitor al lui Elohim. Dacă refuzăm să
recunoaştem această posibilitate, noi ne abatem de la o cate prin care Elohim
ne poate folosi. Singura noastră protecţie este să cultivăm o relaţie cu Ruach
Ha’Kodesh în care suntem sensibili atât la îndemnul, cât şi la reţinerea Lui.
Dacă avem vreo îndoială cu privire la puritatea motivelor sau la călăuzirea
Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt, atunci va trebui, mai mult ca sigur, să
păstrăm liniştea.
Posibilitatea ca Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt să poată fi în anumite
circumstanţe gata să ne îndemne să rostim un blestem mi-a fost făcută foarte
reală printr-un incident care a avut loc în slujirea mea la mijlocul anilor 1960.
La acel timp eram parte a corpului de slujitori ai bisericii, localizaţi în oraşul
Chicago. Clădirea lipită de cea a bisericii era o cârciumă. Aceasta devenea un
centru de vicii de diferite forme, care includea droguri, lupte cu cuţitele şi
prostituţie, atât masculina cât şi feminină.

199 
 
 Într-o seara, eu eram pe scena bisericii, conducând o adunare de oameni
adunaţi să se roage pentru oraşul Chicago, în mijlocul rugăciunii, fără nici o
premeditare din partea mea, m-am trezit făcând o declaraţie cu voce tare:
"Pun blestemul lui Adonay asupra acestei cârciumi!" După aceasta, adunarea
şi-a continuat cursul ei normal. Personal, am dat prea puţină atenţie la ceea ce
am spus. După două luni am fost trezit la ora două noaptea de un telefon
urgent care spunea că arde biserica. M-am îmbrăcat şi m-am grăbit spre locul
incidentului, ca să descopăr până la urmă că ceea ce ardea nu era biserica, ci
chiar cârciuma de alături. Chiar când se părea că este inevitabil ca biserica sa
fie distrusă, vântul şi-a schimbat direcţia cu 180 de grade şi a suflat flăcările
de la clădirea bisericii.
În final, cârciuma a fost complet distrusă, iar biserica a suferit numai
paguba fumului, pagubă ce a fost pe deplin acoperită de asigurări. Nici o
viaţă nu a fost pierdută, şi nimeni nu a fost insultat. După ce a survolat scena
şi tot ceea ce a avut loc acolo, şeful pompierilor a comentat astfel faţă de
bătrânul senior al bisericii. "Cred că voi aveţi o relaţie bună cu "Omul Acela"
de la etaj".
Reacţia mea personală a fost una de respect amestecat cu teamă. Nu am
avut nici o îndoială că am fost martorul lucrării blestemului pe care l-am
pronunţat cu două luni înaintea cârciumi. Eu nu am regretat ceea ce am făcut.
Am simţit că Elohim a intervenit cu o judecată dreaptă, temperată, de
îndurate a Lui. La acelaşi timp, mi-am dat seama într-un fel nou de puterea
înspăimântătoare care poate fi eliberată prin cuvinte vorbite de un slujitor al
lui Elohim, în ceea ce mă priveşte, am rezolvat aceasta prin decizia că îl voi
căuta pe Elohim pentru harul Său, pentru ca niciodată să nu abuzez de
puterea Lui. La o scară mai mică, distrugerea acestei cârciumi prin foc,
întâreşte adevărul K’Tuvim - Scripturii care este contrar pentru întreaga
noastră temă a binecuvântărilor şi blestemelor: puterea limbii este
nemăsurată - fie că este pentru rău sau pentru bine. Cu limba noastră putem
binecuvânta şi putem blestema: putem zidi şi putem dărâma, putem răni şi
putem binecuvânta, putem face mult bine şi de astfel putem face mult rău.
Puterea limbii este de asemenea înfricoşătoare, pentru că noi inşine nu o
putem controla. Din nou şi din nou. experienţa ne face să recunoaştem
adevărul din Ya’akov - lacov 3.8:
¾ "Dar limba, nici un om nu o poate îmblânzi".

200 
 
 Există, de aceea, numai un singur curs sănătos: să supunem limba noastră
lui Elohim prin Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt şi să-l ceri să o controleze. Ca
să te ajute să faci acest luciu, există aici două rugăciuni ale lui David ca
modele pentru noi de urmat.
T’hilim - Psalm 141.53:
¾ Pune Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele'.

T’hilim - Psalm 19.14:

¾ Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetarea inimii mele.

Doamne, Stânca mea şi ( Goel) Răscumpărătorul meu!

201 
 
Alte cărţi de Derek Prince apărute în colecţia Editurii Nehemia

Făurirea istoriei prin rugăciune şi post

Creştinii pot schimba cursul istoriei prin rugăciunile lor.

Elohim S-a hotărât să domnească împreună cu poporul Său pe acest
pământ!
Noi, copiii lui Elohim, avem un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte
cursul istoriei ţării noastre!
Doriţi ca această ţară să fie schimbată?. Sunteţi interesaţi ca acest popor să
fie un popor prosper? Vreţi într-adevăr ca împărăţia lui Elohim să se extindă
pe tot cuprinsul ţării noastre'?
Autorul acestei cărţi - Derek Prince - ne încurajează, prin exemplele date
atât din Kitvey Ha’Kodesch - Biblie cât şi din istoria altor ţări, să facem uz de
cele mai puternice arme pe care Elohim le-a dat poporului Său: rugăciunea şi
postul.

Remediul lui Elohim pentru respingere.

Respingerea este o experienţă des întâlnită…. dar poate cauza răni

spirituale permanente, indiferent dacă sunteţi conştient de aceasta sau nu ,
spune autorul acestei cărţi, Derek Prince.
El ne descoperă faptul că respingerea este rădăcina multor probleme, cum
ar fi abuzul de anumite substanţe, greutăţile din relaţii şi depresiunea.
În societatea noastră, mii de oameni au trăit respingere prin:
* pierderea unui părinte, sau a unui partener în urma divorţului
* abuzuri din copilărie
* eşuare în domeniul şcolii
* lipsa afecţiunii părinteşti
Elohim a deschis o cale pentru a vă vindeca rănite respingerile şi pentru a
vă aduce în acceptarea Lui şi a întregii familii a lui Elohim. Paşii sunt simpli,

202 
 
chiar dacă nu sunt întotdeauna uşori, dar veţi putea face faţă cu ajutorul
Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt.
Daca sunteţi gata să lăsaţi în urmă efectele respingerii, "Remediul lui
Elohim pentru respingere" va fi una dintre cele mai importante cărţi pe care
le-aţi citit vreodată.
Paternitate

Cine dintre noi nu tânjeşte după un loc de refugiu?

Cine dintre noi nu şi-a dorit o dragoste ocrotitoare şi neclintă?
... şi câţi dintre noi nu am suferit din cauza lipsei acestora?
Totuşi, imposibilul devine posibil în prezenţa lui Elohim. Aici găsim
adevărata dragoste de tată şi grija infinită pe care El o poartă fiilor şi fiicelor
Lui. Aici, rănile cauzate din lipsa de dragoste din partea tatălui pământesc se
pot vindeca.
Dar această carte conţine şi o provocare. Elohim cheamă bărbaţi care sunt
gata să intre în autoritatea pregătită de El. Bărbaţi care işi iau poziţia atât în
familiile lor cât şi în societate, bărbaţi care se întorc la ţintele şi scopurile lui
Elohim - şi prin aceasta, cuvântul "paternitate" îşi va recăpăta înţelesul
original.

Are limba ta nevoie de vindecare?

"... dacă nu greşeşte cineva în vorbite, este un om desăvârşit " (Ya’akov -

lacov 3.2)
Cine nu aspiră la această desăvârşire? Şi câţi nu sunt frustraţi din cauză că
se confruntă zilnic cu imposibilitatea de a ajunge la acest standard?
Prin această carte, Derek Prince ne arată unul din factorii care influenţează
viaţa noastră.
Cuvintele noastre au putere - iar noi şi numai noi decidem în ce direcţie le
folosim. De noi depinde dacă roadele vorbirii noastre sunt blesteme sau
binecuvântări!
Cartea aceasta este un semnal de alarmă. Nu trebuie să tratăm acest factor
cu indiferenţă. Citind cele relatate vom înţelege mai mult din ceea ce se
întâmplă în spatele culiselor din lumea spirituală, ca urmare a vorbelor

203 
 
noastre. Foarte probabil, ne vom da seama că limba noastră, într-adevăr, are
nevoie de vindecare!
Dar, în acelaşi timp cartea este şi o unealtă care ne deschide posibilităţi noi
prin care putem face ca viaţa noastră să fie mai prosperă.
Balta amară a vieţii

"Cine dintre dumneavoastră nu s-a confruntat vreodată cu problema

amărăciunii?" - este întrebarea adresată de Derek Prince, autorul cărţii de
faţă, multor credincioşi din toată lumea.
Balta amară a vieţii este un timp de încercări din viaţa noastră, prin care toţi
ajungem să trecem într-o zi - şi în faţa căruia mulţi renunţă şi se dau bătuţi.
Derek Prince ne oferă câteva soluţii practice de a ieşi dintr-o astfel de
situaţie, care se pot aplica în viaţa fiecăruia. De asemenea, el ne dă şi o
înţelegere clară - din punctul de vedere al lui Elohim - cu privire la aceste
timpuri de încercări din vieţile noastre, ale copiilor lui Elohim!
Citind această carte primiţi cheia succesului în a birui amărăciunea.

Dragoste extravagantă

Lipsa de dragoste: cine nu a suferit din cauza ei, cine nu a avut dificultăţi să
supravieţuiască într-o lume în care sentimentele parcă şi-au pierdut
profunzimea?
Dragostea - atât de dorită şi atât de exasperat căutata şi atât de des înşelată,
pierdută!
Cum să trăim fără dragoste? Prin cartea sa "Dragoste extravaganta." Derek
Prince ne ajută să descoperim adevărata sursă a dragostei… şi dragostea
adevărată a cărei măreţie poate să fie descrisă cu un singur cuvânt -
extravagantă.
Veţi descoperi cum Elohim ne inundă pur şi simplu cu iubirea Lui care este
necondiţionată. El este singurul care ne poate iubi cu calităţile dar şi cu

204 
 
slăbiciunile noastre. Dragostea lui rămâne neschimbată în eternitate şi nimic
nu ne poate despărţi de ea.
Acest adevăr atât de profund ne este relatat în cartea de faţă.
Dragostea lui Elohim este capabilă să umple orice gol din fiinţa noastră.

Tumult în biserici

Viteza nouă cu care Elohim îi conduce pe credincioşii Săi spre ţinta Sa

finală, a adus cu sine un adevărat "tumult în biserică."
Autorul cărţii cu acest titlu, ne clarifică originea diferitelor manifestări
prezente astăzi în trupul lui Y’shua de pe tot pământul.
Derek Prince ne propune totodată şi un test care se aplică acestor
manifestări pentru a verifica adevărata lor origine.
Dacă simţiţi că Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfănt vă conduce în noi
dimensiuni, nu ezitaţi, pentru că vă aşteaptă o mulţime de binecuvântări.
Pentru fi cât mai siguri că ceea ce vi se întâmplă este o mişcare autentică a
Ruach Ha’Kodesh - Duhului Sfânt, broşura aceasta vă va fi un adevărat
îndreptar.

Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt în tine

Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt - poate El cu adevărat să ne fie un prieten,

un preţios ajutor?
Derek Prince ne dezvăluie minunatele adevăruri ale Kitvey Ha’Kodesh -
Bibliei cu privire la scopul şi lucrarea Ruach Ha’Kodesh -Duhului Sfânt aici
pe pământ, printre copiii lui Elohim. În acelaşi timp, el clarifică într-un mod
foarte simplu, toate datele biblice referitoare în Ha’M’nachem -Mângâietorul
trimis de Elohim.
În viaţa fiecărui creştin în care nu există o împlinire totală, problema Ruach
Ha’Kodesh - Duhului Sfânt şi a lucrării Sale va schimba într-un mod uimitor
cursul acesteia!

205 
 
Planul lui Dumnezeu pentru finanţele tale

Dacă doriţi să aflaţi care este calea lui Elohim spre prosperitate - cartea
aceasta vă poate fi de un mare ajutor. Credem că va fi şi o revelaţie adevărată
în domeniul financiar pentru mulţi dintre dumneavoastră.
Un subiect mai actual nici nu poate să existe la momentul de faţă în ţara
noastră! Acceptaţi provocarea de a intra în posesia moştenirii dumneavoastră
şi în domeniul acesta!
"El [Y’shua], măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi. pentru ca, prin
sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi." (Korintim - 2 Cor. 9.9)

A împlini voia lui Elohim

Încotro vă îndreptaţi?. Ce scopuri aveţi pentru viaţa dumneavoastră? Ştiaţi

că Elohim are un plan pentru viaţa dumneavoastră şi o ţintă pentru care să
trăiţi?
Citind această carte, veţi învăţa cum să aplicaţi exemplul lui Y’shua în a
împlini voia lui Elohim, veţi fi motivat să vă dedicaţi în întregime pentru
lucrarea Lui.
"Căci pentru mine a trăi este Y’shua..." (Filipim - Filipeni 1.21)

Război spiritual
Cuvântul lui Elohim ne spune că dincolo de ceea ce se petrece în faţa
ochilor noştri se desfăşoară o intensă luptă în lumea spirituală. Satan - deşi
învins la Golgota, încă mai încearcă să orbească, jefuiască şi să distrugă
planurile lui Elohim. Cartea aceasta ne arată care este rolul şi autoritatea
noastră în lumea spirituală şi care sunt armele de nepreţuit care ni le-a dat
Elohim. Biruinţa este a Lui - şi noi putem avea parte de ea.

Legământul căsniciei

O căsnicie împlinită şi fericită este una dintre cele mai mari binecuvântări
pe care Elohim le-a rânduit pentru noi. Totuşi, uitându-ne în jur, constatăm
că puţini au parte de această binecuvântare. Dar, necunoscănd
"regulamentul" lui Elohim care a înfiinţat căsnicia, cum putem aştepta să
avem succes? De aceea este neapărat necesar să cunoaştem principiile care
stau la baza căsniciei, aşa încât să putem avea parte şi de toată fericirea
pregătită de Elohim pentru noi prin acel om, care devine una cu noi.

206 
 
Binecuvântare sau bluestem

Poate un creştin să fie sub un blestem? În orice caz, nu trebuie să rămână

aşa, D. Prince ne înfăţişează indiciile unui blestem, cum este când ne luptăm
cu umbrele şi nu putem să trecem peste bariere invizibile. Totuşi, fiecare
blestem are şi o cauză, pe cate trebuie s-o eliminăm din viaţa noastră. Cum
putem face aceasta, cum are loc schimbul divin şi care sunt cei şapte paşi spre
eliberare, toate ne sunt explicate în cartea prezentă. Alegem binecuvântarea!

Seria Fundamentelor
Seria fundamentelor constituie capodopera lui Derek Prince. Este cea mai
dezvoltată, cea mai profundă şi mai detaliată dintre lucrările lui. Din ea s-au
inspirat nenumăraţi vorbitori şi de asemenea zeci de mii de creştini şi-au
putut consolida fundamentul credinţei, însuşindu-şi învăţătura aceasta.

Seria Fundamentelor - vol.1

Volumul 1, partea întâi, abordează problema fundamentului pentru credinţă:

poziţia lui Y’shua. Cuvântul lui Elohim, ucenicie, curăţire, sfinţire, naşterea
din nou. Fără a avea acest fundament, nu putem aştepta să creştem spiritual.
Partea a doua ne pune în faţă problema pocăinţei şi a credinţei, care ar trebui
să fie un stil de viaţă. Toate întrebările referitoare la har şi lege, lucrări moarte
şi neprihănire, îşi găsesc aici răspunsul.

Seria Fundamentelor - vol. 2

Prima parte din acest volum relatează despre botezul în apă şi botezul în duh.
Referitor la condiţiile, semnificaţia şi urmările acestora, Derek Prince ne dă o
imagine clară.
În partea a doua, pornind de la versetul: "Şi fiecăruia i se dă manifestarea
Duhului spre folosul tuturor", ne sunt prezentate binecuvântările care ar
trebui să fie rezultatele botezului cu Ruach Ha’Kodesh - Duhul Sfânt în viaţa
fiecărui credincios, şi să se reflecte în închinarea şi părtâşia bisericii:
direcţionare, dragoste, şi putere de a-L glorifica pe Y’shua.

207