- MOMENTE CRUCIALE IN ISTORIA BISERICII -

Mark A. Noll
Capitolul 1
Biserica obligata sa se descurce singura: Caderea Ierusalimului !"#
Una dintre cele mai timpurii relatarii despre biserica, scrisa de un personaj din
afara ei, mentioneaza folosirea imnurilor. Relatarea ii apartine lui Pliniu. El spune ca ,,
intr-o zi anumita zi ei s-au obisnuit sa se intalneasca inainte de ivirea zorilor si sa cante
antifonic cantari de lauda la adresa lui ristos, ca unui zeu! . de asemenea si apostolul
Pavel a incurajat biserica din Efes sa cante si sa aduca lauda la adresa lui "umnezeu.
#n anul $$ e%asperarea evreilor, le&ata de &uvernarea tiranica a Romei a ajuns la
apo&eu. Romanii jefuisera in nerepetate randuri vistieriile 'emplului pentru a recupera
,,datoriile neac(itate! deasemenea trimisesesa procurori, vorbitori de limba &reaca pentru
a ocupa functii de conducere in Palestina, oameni care nu aveau nici interes, nici simpatie
fata de #udea sau #udaism. Revolta evreilor a inceput in )ezareea * au urmat + ani de
confruntari san&eroase. ,e&iuni romamen au inaintat din nou spre #erusalim. #n luna
aprilie a anului +- a inceput asediul. ,oviturile pe care .espasian, 'itus, adrian si alti
&enerali Romani le-au dat #erusalimului nu au distrus biserica crestina ci mai de&raba au
eliberat-o pentru a-si implini destinul de reli&ie universala, oferita intre&ii lumi. )u toate
acestea din perspectiva primilor crestini, distru&erea #erusalimului de catre Romani, a fost
perceputa probabil ca o imensa trafedie.
Marele punct de cotitura reprezentat de caderea #erusalimuluia a contribuit la
raspandirea crestinismului, la transformarea lui dintr-o reli&ie modelata in aproape toate
particularitatile sale de catre un mediu iudaic, intr-o reli&ie pe cale sa dobandeasca
semnificatie universala, mai intai in jurul Marii Mediteraniene iar apoi in toata lumea.
Apostolii Petru si Pavel au fost probabil martirizati e vremea lui Nero cand 'itus si
.espasian inaintau spre #erusalim. )and romanii cucerisera #erusalimul, cei mai multi
parasisera orasul. "e fapt distru&erea #erusalimului a accentuat sc(imbarea de perceptie.
)restinismul a pastrat o le&atura speciala cu iudaismul. Mai tarziu aceasta
le&atura a &enerat consecinte tra&ice mai ales in imprejurarile in care crstinismul dominca
cultura sau natiunea locala iar evreii erau considerati cetateni inferiori. #n cele din urma
Roma a recunoscut iudaismul ca reli&ie le&ala in ciuda refuzurilor evreilor de a accepta
zeitatile romane.
Ma mult decat impotrivirea reli&ioasa din parte iudaismului si persecutiei
romanilor, /iserica Primara a avut de infruntat o serie de incertitudini interne. Asa ca
asediata de dusmani in afara si amenintata de idei si practici din interior, biserica a fost
obli&ata sa iasa in lume si sa se descurce sin&ura.
#n perioada in care a inceput sa se dezvolte sistemul episcopal de conducere a
bisericii, au aparut primele relatari scrise despre ristos si insemnatate vietii 0ale
"oua mari dificultati stau in calea interpretarii naturii istoriei timpurii a bisericii.
Prima consta in faptul ca dovezile indisputabile privind dezvoltarea crestinismului timp
de o jumatate de secol, dupa inc(eierea Noului 'estament, sunt putine.
Prin urmare istoricii si teolo&ii sunt nevoiti sa-si foloseasca ima&inatia sau sa sa se bazeze
pe anumite speculatii sau intuitii avizate, pentru a lamuri ce s-a intamplat intre perioada
scrierii Noului 'estament si anul 11- d. r.
"iferentele dintre crestini sunt mult mai interesante deoarece apar in randul unor
oameni care sunt de acord ca practicile, scrierile si activitatile /isericii Primare, au atat o
sursa divina, cat si una umana.
#nterpretarile sunt diferite in ceea ce priveste bisericile pentru ca fiecare are o
presupozitie despre modul in care "umnezeu calauzeste biserica. 0pre e%emplu biserica
catolica in ori&inea apostolica a traditiei bisericesti si in caracterul apostolic al slujbeide
episcop, va influenta interpretarile catolicilor cu privire la #storica /isericii Primare astfel
incat acestea vor scoate in evidenta rolul fundamental si pozitiv al actiunilor primilor
episcopi in or&anizatia 0fintelor 0cripturi, in intemeierea institutiilor bisericii si in
calauzirea inc(inarii credinciosilor. #n contrast credinta ortodo%a in calauzirea bisericii de
catre "umnezeu pin procesele or&anice ale inc(inarii, ale litur&(iei si ale actiunii
colective va influenta interpretarile ortodocsilor referitoare la #storia /isericii Primare,
astfel incat acestea sa sublinieze importanta anumitor tipuri de ru&aciune, a diverselor
modalitati de folosire a Noului 'estament si a consensului asupra afirmatiilor do&matice
din crezuri, ca fa&tori (otaratori in dezvoltarea istoriei /isericii Primare. 0pre deosebire
de acestea doua, biserica protestantam, in puterea normativa a 0cripturilor, insotita de
suspiciunea protestanta in ce priveste institutiile umaneva influenta interpretarile
protestantilor referitoare la #storia /isericii Primare facandu-le sa evidentieze rolul
fundamental al scrierilor Noului 'estament si sa fie dispuse in mai mare masura decat
catolicii si ortodocsii sa identifice aspectele ne&ative ale practicilor si ale (otararilor
/isericii Primare.
"iferentele de natura practica dintre cele 2 puncte de vedere au la baza atitudini
diferite fata de crez, canon si episcopat, ca factori de ec(ilbru in biserica. 3iecare traditie
crestina le recunoaste pe toate 2 insa protestantii pun un mai mare accent pe
apostolicitatea Noului 'estament
Canonul
'ermenul ,,canon! este derivat dintr-un cuvant &recesc, probabil imprumutat de la
fenicieni care la ori&ine inseamna ,,bat! sau ,,ri&la! pentru masurarea obiectelor.
)uvantul ,,canon! a fost folosit prima data petru a desemne o lista autoritativa a cartilor
/ibliei in anul 2$+ de catre Atanasie * episcopul orasului Ale%andria.
4 #mprejurarile practice care au dus la definirea unui canon al Noului 'estament au
rezultat din viata si din e%perienta bisericii.
5ricat de mult ar dori protestantii sa creada ca Noul 'estament a e%istat
dintotdeauna in forma lui actuala, cu &ranite clare si certe care il distin& de celelalte cereri
ale omenirii, dovezile istorice e%istente confirma faptul ca desi scrierile lui Pavel si cele 6
evan&(elii au fost folosite ca documente autoritative inca de timpuriu a fost nevoie de un
proces indelun&at de peste 7 secole pentru a se ajun&e la actuala sa forma. Prima
confirmare cunoscuta a unui canon definitiv al scrierilor crestine a aparut la Roma in
jurul anilor 166. Autorul a fost Marcion. 0crierile lui au fost publicate dupa moartea lui
de catre Muraton sub denumirea de ,,)artile din canonul Muratorian care se re&asesc in
Noul 'estament!. #ndelun&atul proces de recunoastere detaliata a canonului N'
dovedeste ca cele mai importante scrieri despre ristos si despre viata primilor crestini in
timpul apostolilor erau folosite pretutindeni ca 0criptura, dar si ca (orararile finale in
privinta fiecarei carti nu au fost atat de importante pentru cei care au trait in acele vremuri
cat urmau sa devina pentru istoricii si teolo&ii de mai tarziu.
Crezurile
5 alta modalitate fundamentala pentru stabilizarea bisericii a constituit-o
elaborarea unei scurte afirmatii de credinta care rezumau credinta crestina si o prezentau
celor interesati de ea.
Marturisirea de credinta cunoscuta sub numele de )rezul Apostolilor si folosita pe scara
lar&a in bisericile din vestul Europei, ilustreaza procesul de formare al crezurilor.
Primele versuri ale )rezului Apostolilor si alte maturisiri de credinta asemanatoare erau
folosite pentru pre&atirea convertitilor in vederea botezului.
Capitolul 2
Realitatile Im$eriului % Conciliul de la Niceea
)ateva dintre e%presiile cele mai pline de prospetime ale bucuriei si ale
nazuintelor crestinilor din biserica Primara provin din papirusurile si din cioburile de lut
&asite in desertul E&iptului.
,a 7- mai 278 biserica crestina intra intr-o noua era. #n aceeasi zi aproape 72- de
episcopi s-au adunt la Niceea pe atunci un oras important din /itinia, pentru a participa la
lucrarile primului conciliu ,,ecumenic! sau ,,international! al bisericii.
,a convocarea )onciliului de la Niceea au contribuit si alti factori. Pe de o parte a fost
efortul continuu de a defini natura lui ristos si caracterul lucrarii ,ui iar pe de alta
ascensiunea la putere a unui imparat cu o atitudine prietenoasa fata de biserica.
)onbinarea celor doi factori a avut o putere deosebita.
Problema teolo&ica specifica prezentata )onciliului de la Niceea avea in vedere
invataturile lui Arius, un preziter din Ale%andria. Pentru a administra mai bine imperiul
care se intindea din 5rientul Mijlociu pana la insulele /ritanice, "iocletian l-a impatit in
6 districte administrative.
Asemenea lui "iocletian, )onstantin a fost e%trem de preocupat de stabilitatea impreiului
si de dificultatile create de conflictele reli&ioase. Pentru )onstantin care in cele din urma
a fost botezat in 22+, cu putin timp inainte de a muri, crestinismul devenise atat o cale
catre "umnezeu, cat si o modalitate de unificare a impreiului.
Problema doctrinara de la Niceea era absolut critica, deoarece se concentra nu
numai asupra persoanei lui #sus ci si asupra lucrarii 0ale de Mantuitor.
)ele mai importante declaratii ale conciliului sunt urmatoarele9
a: ristos este "umnezeu adevarat din "umnezeu adevarat
b: ristos are o substanta identica cu 'atal sau ,,este de-o fiinta cu 'atal!
c: ristos este nascut, nu facut
d: ristos s-a facut om pentru noi oamenii si pentru mantuirea noastra
Niceea a reprezentat mai mult decat un moment de cumpana in istoria
crestinismului."eoarece imparatul )onstantin a fost cel care a convocat conciliul in anul
278 si politica impreiala a jucat un rol esential in lupta impotriva arianismului, (otararea
bisericii in favoarea divinitatii lui ristos a avut un impact deoasebit si asupra politicii,
)rezul a dobandit o anume autonomie a bisericii. "esi )rezul de la Niceea a fost o
adevarata (arta a libertatii bisericii in relatie cu imperiul, un aspect mai evident al
crestinismului dpa anul 278 a fost acela ca a traversat un punct de cotitura decisiv din
#storia /isericii.
Capitolul 3
&octrina' $olitica si (iata in Cu(ant % Conciliul de la Calcedon
)onciliul s-a unit la )alcedon, oras situat in data )ostantinopolului.care
afirmasera fara ec(ivoc divinitatea lui ristos, specificand ca acesta este ,, "umnezeu
adevarat din "umnezeu adevarat! si de ,,aceasi substanta! cu 'atal. Aceste afirmatii au
dat ins anastere unor noi probleme.
Raspunsul oferit de )onsiliu de la )alcedon acestor intrebari a rezistat de-a lun&ul
vremurilor * #sus este o sin&ura persoana cu ,,doua naturi!. )onciliul a dovedit prin
folosirea corecta a uneia dintre formele dominante ale &andirii vremii ca este posbila
definirea aspectelor esentiale ale crestinismului, continute in 0fintele 0cripturi.
Rasaritului i-a luat mai multa vreme sa accepte "efinitia de la )arcedon decat Apusului.
)u precadere in E&ipt, multi au refuzat sa accepte deciziile conciliului. )erturile interne
acerbe care au continuat cu mare intensitate in nordul Africii dupa )alcedon au constituit
unul dintre factorii care au dus la slabirea crestinismului in acea re&iune si au pre&atit
astfel calea triumfului islamului care a trecut &ranitele Arabiei la jumatatea secolului al
;.##-lea.
'otusi nenumaratele cone%iuni dintre doctrina si autoritate in cadrul discutiilor de la
)alcedon au lasat sa se intelea&a ca deciziile conciliului nu au rezolvat toate problemele
nici macar pentu cei din Apus prin urmare cu toate ca a rezolvat in mare masura
problemele doctrinare , )onciliul de la )alcedon nu a reusit sa micsoreze distanta tot mai
mare de la rasarit si Apus. Aproape toti istoricii sunt de acord ca diferentele intelectuale,
culturale si do&matice precum si conceptiile diferite despre autoritatea ecleziasta scoase
in evidenta la )ostantinopol au fost printre cei mai importanti factori care au dus la
sc(isma dintre bisericile apusene si rasaritene.
#n ciuda nereusitei de a apropia biserica rasariteana si cea apuseana in anul 681
)onciliul de la )alcedon a ramas un punct de cotitura esential in clasificarea invataturii
crestine. )ea mai importanta a fost maniera ec(ilibrata de redactare a doctrinei crestine la
)alcedon. Afirmatiile fundamentale ale definitiei reflecta principalele teme ale Noului
'estament9 faptul ca ristos a fost o persoana umana nedivizata si completa, faptul ca a
fost atat "umnezeu cat si om precum si faptul ca natura umana si cea divina nu sunt
amestecate si faptul ca cele doua naturi coe%ista in armonie intr-o sin&ua persoana.
Al doilea motiv pentru care )onciliul de la )alcedon a fost un punct de cotitura e%trem
de important in istoria doctrinei crestine, desi comasata multa istorie, a marcat traducerea
cu succes a credintei ei crestine din conte%tul ei semitic in conte%tul elenist.
.reme de mai bine de un veac crestinatatea a trecut printr-o perioada de confuzie
aproape totala in privinta termenilor &recesti ousia si (<postasis despre care nu se stia
daca trebuiau folositi pentru a desemna substanta sau esenta comuna impartasita de 'atal
si de 3iul 0au pentru a face referire la substanta specifica persoanei 'atalui , a 3iului si a
"u(ului.
)onciliul de la )alcedon a fost o dovada a reusitei taducerii la un nivel si mai profund
decat cel al astor c(estiuni te(nice, oricat de complicate si de importante ar fi fost ele.
)onciliul a dovedit ca esenta mesajului Evan&(eliei poate fi pastrata c(iar daca acest
mesaj este transpus intr-un nou limbaj conceptual. A mai demonstrat ca mesajul
0cripturii potrivit careia "umnezeu s-a intrupat pentru manturirea poporului 0au poate fi
transmis corect si cu putere cu ajutorul unor cuvinte si termeni e%trabiblici si in mijlocul
unui conte%t intelectual neiudaic.
)restinii pot trai in lume dat totodata pot trai pentru slava lui "umnezeu ==
Capitolul 4
Sal(area monastica a bisericii - Regula lui Benedict
0f. /enedict a scris re&ula in prima jumatate a secolului al .#-lea pentru a fi o
calauza a calu&arilor pentru viata de sfintenie si pentru a corecta abuzurile monastice ale
vremii. ,ar&imea si profunzimei influentei monastice asupra bisericii poate fi identificata
cu usurinta daca observam evolutia unor atitudini si a unor actiuni care au fost acceptate
de crestinii de pretutindeni. "aca citim 0criptura in limba noastra materna sutem
benefciarii unei lun&i traditii de traducere a 0cripturii inceputa de calu&arul #eronim >267
* 67-:.
Petru a identificat cel mai important punct de cotitura in dezvoltarea monasticismului,
avem deapt mai multi candidati. Unul ar putea fi Anton, primul calu&ar consemnat, un
altul ar putea fi conationalul sau Pac(omius insa oricat de importante ar fi aceste
personaje sau multe alte evenimente pentru dezvoltarea monasticismului este aproape
si&ur ca /enedict de Nursia a dat monasticismului forma cea mai decisiva si mai benfica.
/iserica ii datoreaza lui /enedict si vestitei sale Re&uli, o serie de daruri de nepretuit
Pentru a intele&e mai bine cat de importanta a fost re&ula lui /enedict, pentru dezvoltarea
monasticismului si cat de important a fost monasticismul pentru istoria crestinismului,
trebuie sa analizam detaliat motivele care au dus la aparitia si dezvoltarea miscarii
monastice ca institutie a /isericii.
)ea mai importanta si cea mai constanta motivatie interna a fost dedicarea fata de
0cripturi. )alu&aii s-au inspirat de nenumarate ori din indemnurile si din modul de viata
al personajelor din Noul 'estament. 0tudierea 0cripturilor a ramas trasatura permanenta a
vietii mona(ale.
#nfluenta neoplatonica a fost mai puternica in Rasarit, insa s-a facut simtita si in Apus.
'oate aceste influente care s-au abatut asupra crestinismului a avut acelasi rezultat si
anume prezentarea idealului vietii crestine ca inaltare din lumea obisnuita, materiala si
pamanteasca in lumea transcendenta, spirituala si cereasca. Una dintre dificultatile
prezentarii monasticismului timpuriu este tocmai diversitatea relatarilor despre viata
calu&arilor.
Re&ula lui /enedict a jucat un rol decisiv in istoria monasticismului si prin urmare in
istoria crestinismului deoarece a adau&at zelului primilor calu&ari preocuparea constanta
pentru mentinerea unui ec(ilibru sanatos. Re&ula lui /enedict a fost stricta, de pilda
obli&atia ca toti calu&arii sa presteze munci fizice, o alta importanta caracterisitica a
re&ulii lui /enedict fiind concentrarea asupra realitatilor spirituale pe care le
intruc(ipeaza manastirile. )uvintele de inc(eiere ale re&ulii rezuma intre&ul ei caracter,
sunt cuvinte pline de calm a%ate in jurul lui "umnezeu si pline de speranta.
Capitolul 5
A$ogeul crestinatatii- incoronarea lui Carol cel Mare )""#
#n anul ?-- sarbatorirea datei de 78 decembrie ca ziua nasterii "omnului #sus era
deja o practica bine statornicita. "easemenea, in acele timpuri era un fapt obisnuit si
amestecul de continut crestin si de festivitati pa&ane care a caracterizat )raciunul in Apus
cel putin din secolul al 8 lea pana in prezent.
Punctul de cotitura a avut loc la Roma in biserica ridicata in cinstea sfantului Petru si
anume incoronarea lui )arol imparatul francilor de catre Papa ,eon al 2 lea.
0ubiecte precum ascensiunea papalitatii nu pot fi tratate cu deplina obiectivitate.
Romano- catolicii considera ca episcopul Romei este loctiitorul lui ristos si purtatorul
unor responsabilitati apostolice, pe cand ortodocsii considera ca Papa este doar unul
dintre cei cativa patriar(i de seama. #nsusi cuvantul @papa! are o istorie indelun&ata. Ea
ar trebui sa starneasca interesul tuturor crestinilor.
Majoritatea sc(imbarilor doctrinare si institutionale majore din istoria crestinismului au
fost le&ate intr-un fel sau altul de episcopii Romei. "ealun&ul catorva secole care au
urmat, o serie de evenimente, personalitati si imprejurari au contribuit la sporirea
autoritatii episcopului Romei. #nsusi dezvoltarea interna a bisericii a scos in evidenta
impotanta Romei. Perioada de varf a papalitatii a fost reprezentata de pontificatul lui
Ari&ore >8B-- $-6: care alaturi de ,eon era deseori supranumit @cel mare!.
Pontificatul lui Ari&ore i s-a stabilit etalonul Evului Mediu.
)restinatatea evului mediu european a afectat practicarea credintei crestine. 'eolo&ia
sacramentala s-a dezvoltat de-a lun&ul intre&ului evul mediu cand biserica a oficializat
practica sacramentala transformand-o intr-un sistem alcatuit din + sacramente. 'otusi, in
ciuda tuturor esecurilor sale crestinatatea medievala a ramas un ideal puternic. #n centrul
acestui ideal statea prezenta (arului "umnezeiesc care cuprindea intrea&a viata.
Capitolul 6
&es$artirea Rasaritului de A$us- Marea Sc*isma +",-#
Pentru /iserica apuseana, prima parte a secolului ai ;#- lea a fost o perioada de
reforme accelerate, in timp ce institutia papala decadea, in cea mai mare parte a secolului
al ;-lea innoirea incepuse deja in /iserica prin restaurarea idealurilor monastice si prin
sinceritatea multor conducatori importanti. ,upta politica si ecleziastica a precipitat criza.
Evenimentele care au anticipat ceea ce s-a intamplat la )onstantinopol in anul 1-86 isi au
ori&inea in istoria timpurie a bisericii. #nca de la inceput &recii si latinii au abordat fiecare
taina crestina in felul lor. #n veacurile care au urmat aceste tendinte timpurii au fost
intarite de anumite evenimente istorice (otaratoare- decizia lui )onstantin de a muta
capitala imperiului de la Roma in Rasarit.
)u trecerea timpului, diferentele teolo&ie concrete si-au spus cuvantul in separarea
Rasaritului de Apus. 5 problema teolo&ica ce s-a cristalizat intr-un tarziu a fost
resentimentul in randul bisericilor rasaritene fata de pretentiile pentru suprematia papala.
"ealun&ul procesului de instrainare Rasaritul si Apusul au avut parte de momente de
anta&onism acut care au anticipat ruptura din 1-86. "ezbaterile din bisericile rasaritene
referitoare la ramificatiile do&matice ale conciliului de la )alcedon au dus la o sc(izma
temporara. Miscarea cruciata a inceput in anul 1-B8 cand Papa Urban al 7 lea a spus in
cadrul unui fel de adunari de trezire spirituala ca @"umnezeu voieste! sa salveze tara
sfanta din mainele musulmanilor.
Prima cruciada a reusit sa recucereasca #erusalimul in anul 1-BB insa cruciatii au ucis pe
lan&a musulmani si evrei.
Capitolul 7
Ince$uturile $rotestantismului %&ieta de la .(orms +,/+#
#n data de 18 aprilie 1871 a intrat Martin ,ut(er in scena. ,ut(er fusese convocat
la Cvorms ca sa retracteze tot ce scrisese. "easemnea i se ceruse sa isi marturiseasca
public &reselile cu privire la ceea ce scrisese despre Evan&(elie, despre natura bisericii si
despre starea prezenta a crestinatatii. ,ut(er a raspuns ca scrierile sale sunt de mai multe
feluri dupa care a doua zi ,ut(er si-a sustinut pledoaria- cu aceste cuvinte s-a nascut
protestantismul.
'eolo&ia crucii a fost un punct de cotitura deoarece ,ut(er spunea ca crucea ni-,
dezvalui pe "umnezeul dra&ostei si in e&ala masura pe "umnezeul tainelor. ,a cruce
creatia l-a apucat pe )reator, la cruce creatia ,-a in&ropat pe )reator, la cruce inaltimea
cerurilor s-a po&orat in adancul adancurilor, la cruce mainile oamenilo au strapuns
mainile care au creat omul. Nu e%ista o taina mai mare decat aceasta.
Ultimele cuvinte scrise de ,ut(er inainte de a muri rezuma esenta viziunii sale despre
"umnezeu. ,a sfarsitul unui scurt eseu a trecut brusc la e%primarea in &ermana9 @suntem
niste cersetori, acesta este adevarul=!, ceea ce pentru el nu insemna disperare ci faptul ca
datorita crucii "umnzeu aude stri&atele noastre de cersetori.
Capitolul 8
O noua Euro$a % actul de su$rematie al Angliei
#n 1826 Parlamentul a facut ultimul pas in vederea producerii inevitabilului9 a
(otarat ca ta%ele bisericesti platite inaintea Romei vor intra in visteria monar(ului, apoi a
aprobat actul de suprematie care a sc(imat situatia biserici An&liei pentru totdeauna.
"espartirea de Roma realizata de enric cu ajutorul ar(iepiscopului de )anterbur< si al
parlamenului en&lez este unul dintre punctele de cotitura decisive in istoria
crestinismului- aparitia in Europa a celei de-a doua faza a reformei protestante, a unor
confesiuni crestine cu caracter local.
Primii conducatori protestanti au fost9
-,ut(er in Aermania,
-DEin&li in An&lia,
-Martin in 0trasbur&, etc.
"iferentele teolo&ice dintre protestanti au dus rareori la controverse doctrinare &rave.
Capitolul 10
O noua e(la(ie- con(ertirea 0ratilor .esle1
Predicatorul Fo(n Cesle< era &ata sa rupa conventiile reli&ioase care defineau in
ultima instanta propria sa viata spirituala e%trem de disciplinata. El a fost cel mai eficace
prmotor al mesajului fundamental al reformei de la aparitia protestantismului prin
scrierile lui ,ut(er, )alvin si '(omas.
3ratii Cesle< au adaptat mesajul reformei. Aceste modificari continua sa influenteze si
astazi crestinismul in Marea /ritanie, in America si pretutindeni in lume unde
evan&(elicii au ajuns cu vestea /una. 0c(imbarile realizate de fratii Cesle< in teolo&ia
protestanta au fost atat de importante incat constituie un adevarat punct de cotitura in
istoria bisericii. Mesajul (arului lui "umnezeu a fost una din esenta mesajului lucrarii
celor doi frati. Ei au fost liderii cei mai vizibili ai unei miscari pietiste de amploare care
mai tarziu avea sa se raspandeasca din Europa )entrala in America de Nord.
Miscarea pietista si evan&(elica din secolul al ;###-lea a produs in teolo&ia crestina un
puternic sentiment al ur&entei precum si al constiintei de sine.
Nici un reprezentant al miscarii evan&(elice nu a purtat povara propriei constiinte mai
&reu decat poetul Cillian )oEper.
Capitolul 11
Nemultumirile occidentului modern- re(olutia 0rance2a +!)3#
#n data de 1 noiembrie 1+B2, catedrala Notre "ame din Paris, fiind cea mai mare
bisericaa fost timp de $-- de ani simbolul identitatii crestine a natiunii franceze.
Acum insa, in valtoarea revolutiei ea a fost declarata 'emplul Ratiunii. Mai multe
conditii in fierbere de catva timp au favorizat atacul asupra crestinismului. 'ensiunile
erau multiple, e%istau probleme intre forma de &uvernare politica si realitatea politica.
,a incepul revolutia franceza a avut parte de sprijin din partea unor protestanti declarati.
Punctul de cotitura din istoria crestinismului declansate in revolutia franceza a fost
sfarsitul sau inceputul sfarsitului crestinatatii europene.
).0. ,eEis scria ca tranzitia inceputa o data cu ve(icularea acestor idei a fost @cea mai
mare dintre toate sc(ismele din istoria occidentului!.
Capitolul 12
O singura credinta $entru intreaga lume- con0erita misionara de la
Edinburg* +3+"#
#n 1B1- la conferinta misionara mondiala, in sala de adunare a bisericii libere unite
a 0cotiei, dupa ru&aciunea de desc(idere, presedintele conferintei a citit scrisorile de salut
din partea oficiului colonial al imperiului &erman. .orbitorii din acea seara au fost9 lordul
/urleic( si ar(iepiscopul de )anterburi.
)onferinta a fost punctul culminant al lucrarii misionare occidentale si un punct de
cotitura in istoria crestinismului datorita semnificatiei sale ecumenice.
Raspandirea crestinismului dincolo de &ranitele 5ccidentului s-a realizat e%trem de &reu
in secolul al ;###- lea.
,ucrarea misionara a primilor pietisti si a moravienilor a promovat invataturile reli&iei
crestine printre noii convertiti iar misionarii de mai tarziu au facut la fel.
'oate cele de mai sus sunt asemanatoare demersurilor initiate de Cilliam )are<, cand a
devenit pionierul misiunilor protestante. ,ucrarea lui i-a incurajat si pe altii sa vina in
#ndia.
Mai tarziu , doi misionari care au lucrat in )(ina, au reiterat aceleasi principii intr-o
vreme in care implicarea bisericilor occidentale in Asia era e%trem de severa. #nsa
raspandirea transculturala a crestinismului nu a fost posibila fara plata unui pret, multi
murind martirizati.
Autorul mai descrie viata lui 0amuel Aja<i.
Capitolul 13
Alte $uncte de cotitura din secolul 44
Pe lan&a conferinta misionara de la Edinbur&( din anul 1B1-, find una din cele mai
importante cotituri in istoria crestinismului , o multime de crestini, barbati si femei, au
avut o influenta neobisnuit de puternica asupra evenimentelor din secolul ;; in mai
multe moduri si in mai multe domenii.
jjj