ZEUL JUPITER

În mitologia romană, Jupiter deținea același rol precum cel al lui Zeus din
mitologia greacă. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Înalt, Cel mai
Mare), fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile și ordinea socială.
Jupiter este o derivație a lui Jove și pater (latină: tată).
Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter și a fost
punctul de plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai
vizibilă în limba franceză jeudi, de la Jovis Dies).
Jupiter era protectorul Romei, dar și tatăl zeilor, având ca
simboluri vulturul și fulgerul. Era considerat drept divinitate supremă, dătătoare de viață
și de lumină, care cârmuia cerul și pământul, stăpânea tunetul și trăsnetul, dezlănțuia
ploile și furtunile. Ca ocrotitor al romanilor și al Romei în special, Jupiter era
cinstit cu precădere de consulii care intrau în funcție, de generalii care se întorceau
victorioși, de învingătorii în întrecerile sportive, de cei care împărțeau dreptatea.

Alte titluri ale lui Jupiter:

1. Jupiter Caelestis ("cerescul")

2. Jupiter Fulgurator ("al fulgerului")
3. Jupiter Latarius ("Zeu al Latiumului")
4. Jupiter Lucetius ("al luminii")
5. Jupiter Pluvius ("trimițătorul de ploaie").
6. Jupiter Stator (de la stare, însemnând "stătător")
7. Jupiter Terminus or Jupiter Terminalus (apărătorul de granițe).
8. Jupiter Tonans ("trăznetul")
9. Jupiter Victor (condu armatele romane către victorie)
10. Jupiter Summanus (trimițătorul de trăznet nocturn)
11. Jupiter Feretrius ("cel ce poartă departe pradele războiului")

Aspectele de suveranitate implicate în unele dintre titlurile lui Jupiter sunt explicite în
istoria legendară a începuturilor Romei (după cum se transmite, de exemplu, în "Viețile"
romane ale lui Plutarh și în primele puține cărți ale lui Livius). Astfel, războinicul
Romulus invocă Jupiter Stator pentru a opri și terifia inamicii Romei, în timp ce pașnicul
legislator Numa Pompilius avea o relație apropiată cu Dius Fidius, care prezidează
deasupra jurămintelor.
De asemenea, Jupiter se află în fruntea Triadei Arhaice a lui Jupiter, Marte și
Quirinus. Mai târziu, în timpul perioadei imperiale, împărații Claudius și Domițian au
adoptat trăsături ale lui Jupiter în portretele lor, pentru a sublinia suveranitatea lor asupra

1
întregii lumi.
Cel mai mare templu din Roma era acela al lui Jupiter Optimus Maximus pe
Colina Capitolină. Aici a fost venerat alături de Iuno și Minerva, formând Triada
Capitolină. Temple ale lui Jupiter Optimus Maximus sau ale Triadei Capitoline ca un
întreg erau construite de romani în centrul noilor orașe din coloniile lor.

Odată se credea că zeul roman Jupiter era în fruntea justiției cosmice și că în Roma
antică, oamenii jurau către Jove în tribunale, ceea ce a condus la expresia comună "după
Jove," pe care multe persoane o folosesc astăzi.

Bibliografie:
1. Articolul "Jupiter" în Dicționarul clasic al Oxford.
2. Georges Dumézil, Religia romană arhaică.
3. Georges Dumézil, Mitra-Varuna.
4. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1989 .
5. Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero,
București, 1992.
6. George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București,
1992.