Asemanari si deosebiri intre cele doua

modele politice si culturale grecesti

In urma indepartarii regalitatii conducerea Atenei era exercitata de Colegiul celor
9 Arhonti alesi din randul Eupatrizilor. Arhontele Dracon elaboreaza primele legi scrise in
anul 621i.Hr. prin care ingradeste abuzurile aristrocratiei. Reformele Arhontelui Solon
constau in eliberarea sclavilor de datorii, inlocuirea oligarhiei cu timocratia, infiintarea
sfatului celor 400 (Bule), tribunalului poporului (Heliaia) si cresterea rolului Ecclesiei
(Adunarea poporului) in anul 594i.Hr. Clistene imparte statul in 20 triburi si deme
amestecand categoriile sociale, mareste sfatul Bule la 500, Ecclesia devine organ
suprem, instituie Colegiul celor 10 strategi si introduce ostracismul pentru a impiedica
uzurparea puterii politice. Urmeaza secolul de aur al Atenei in timpul lui Pericle, daca
inaintea sa Arhontii domneau doar un an, el a ramas la conducerea statului din 443 pana
in 429 i.Hr.. Pericle desavarseste democratia ateniena, toti cetatenii sunt egali in fata
legii iar saracii primesc slujbe pentru care sunt platiti.
Cetatea Sparta, intemeiata de dorieni pe valea raului Eurotas, era organizata
dupa legile atribuite de traditie conducatorului mitic Lycurg. Institutiile politice ale
Spartei erau : diarhia, conducerea impartita intre doi regi cu puteri egale ce provineau
din doua familii diferite (Agiazii si Eurypontizii), gerusia, sfatul batranilor si Apella,
adunarea poporului. Colegiul celor 5 efori controla activitatea publica si privata si
veghea la respectarea traditiilor si legilor. Sparta era un stat aristrocratic cu un
pronuntat caracter militar.
In Sparta regulile cetatii erau atribuite unui legiuitor mitic Lycurg in timp ce
primele legi ateniene au fost scrise de arhontele Dracon. Prin aceste legi dar si prin
reformele urmatorilor conducatori atenieni democratia a fost adusa in stat la cel mai
inalt nivel in timpul lui Pericle. In secolul de aur al Atenei toti cetatenii erau liberi si
egali in fata legii, fiecare persoana cu exceptia femeilor, metecilor si sclavilor putea
participa la viata politica. Intre timp, in Sparta, pentru ca un om sa fie considerat
cetatean trebuia sa aiba pamant, sa se poata echipa singur pentru a participa la
apararea cetatii si sa ia parte la adunarea cetatii ca membru al adunarii poporului.
Totusi ca si in Atena, femeile, strainii si sclavii nu aveau voie sa participe la viata
politica. Spartanii aveau drept de viata si moarte asupra hilotilor, populatiile cucerite,
acestia putand fi vanduti, trebuind sa-si dea o parte din produsele din recolta proprie si
fiind obligati sa participe la razboaiele spartanilor construind fortificatii si transportand
bagaje si arme. In felul acesta singura ocupatie a spatanilor era reprezentata de razboi,
restul muncilor fiind efectuate de hiloti. Spre deosebire de ei atenienii isi realizau singuri
indeletnicirile obstesti, om nefolositor fiind considerat barbatul fara activitate
obsteasca, chiar si saracii atenieni avand drept la o slujba platita.

Modelele de educatie spartan si atenian se deosebeau prin metodele folosite si

scopul lor. Spartanii isi educau baietii pentru a participa la razboaie si fetele pentru a-si
apara gospodaria cand sunt singure iar atenienii educau baietii fie pentru razboi fie
pentru a participa la viata publca iar fetele pentru a-si ingriji familiile. In Sparta educatia
avea caracter militar. Daca la nastere copilul avea vreun defect era aruncat intr-o
prapastie, altfel era lasat in grija mamei pana la 7 ani cand era luat definitiv de stat
care il pregatea pana la 20 de ani in arta de a lupta prin metode aspre. Dupa 20 de ani
deveneau cetateni-soldati iar dupa 30 de ani aveau voie sa se casatoresca insa nu
puteau sa stea cu familia decat in anumite zile. La 60 de ani se termina srviciul militar,
pana la aceasta varsta traind in comun in cazarmi. Fetele erau antrenate pentru
alergare, aruncarea discului si sulitei pentru ca plamada copiilor sa prinda radacina
zdravana in corpuri zdravene si sa creasca bine, Plutarh Viata lui Lycurg. In Atena
educatia copiilor era indatorirea civica a parintilor, pana la 7 ani aflati in ingrijirea
mamelor dupa care fetele ramaneau cu ele sa invete sa scrie, sa citesca, sa danseze, sa
cante, sa coasa si sa aiba grija de casa in timp ce baietii urmau cu pedagogi scrisul,
cititul, socotitul, gramatica si muzica. In urmatorii ani urma educatia fizica urmata de
studii filosofice sau o scoala militara, fiecare tanar putand sa-si alega viitorul. Calitatile
esentiala ale acestora erau timiditatea si rezevarea. Metodele aspre ale spartanilor erau
folosite pentru a obtine razboinici priceputi, diciplinati si rezisteni in timp ce atenienii
puneau accent si pe educatia spirituala pentru obtinerea si cetateni pregatiti care sa
poata participa la dezvoltarea cetatii implicandu-se si in viata politica.
Cugetul ce deosebeste omul de animale ii da acestuia capacitatea de a se
organiza si evolua, civilizatiile fiind creatia constiintei umane pe baza politicii, creatie a
acesteia. De aceea omul poate fi considerat un animal politic Acesta repreazinta
punctul de vedera al lui Aristotel prezentat in lucrarea Zoon Politikon : E lesne de
inteles ca trebuie sa numim cetatea un asezamant al Firii si pe om potrivit aceleiasi Firi
un animal politic.