Personalităţi ale Imperiului Roman

În istoria Romei există nenumărate personalităţi a căror viaţă merită studiată, fie pentru
conduita exemplară, fie pentru realizările politice, literare, artistice sau ştiinţifice. Mai jos iată
câteva dintre figurile remarcante ale imperiului:

- Romulus și Remus,  fondatorii tradiționali ai Romei, au apărut în mitologia

romană drept cei doi fii ai preotesei Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul
războiului, Marte. Conform legendei, Romulus a servit ca primul Rege al Romei.
          Romulus l-ar fi ucis pe Remus într-o dispută asupra locației viitorului lor oraș, pe
care Romulus avea să-l numească după numele său, Roma. După fondarea orașului,
Romulus nu doar că a creat Legiuni romane și Senatul roman, dar a și adus cetățeni în
noul său oraș prin răpirea femeilor triburilor Sabine vecine, acțiune din care a rezultat
mixtura sabinelor și romanilor într-un singur popor. Romulus avea să devină cel mai
mare cuceritor al Romei antice, adăugând mari teritorii și popoare sub dominația Romei.
După moartea sa, a fost zeificat ca zeul Quirinus, personaj divin al poporului roman. În
zilele noastre, referirile asupra sa îl reprezintă ca fiind o figură legendară.
-    Gaius Iulius Cezar a fost un lider politic și militar roman și una dintre cele mai
influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în
instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului
Roman. A provocat războaie de cucerire fără acceptul senatului roman. Cucerirea Galiei,
plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În
anul 55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie.
          Cezar a ieșit învingător într-un război civil, devenind dictator al lumii romane, și a
inițiat o vastă acțiune de reformare a societății romane și a guvernării acesteia. El s-a
proclamat dictator pe viață și a centralizat puternic guvernarea statului slăbit din cauza
războiului civil pornit tot de Cezar. Prietenul lui Cezar, Marcus Brutus, complotează
pentru a îl asasina, în speranța de a salva republica. Dramatica asasinare din Idele lui
Martie a fost catalizatorul unui al doilea război civil, între cezari (Octavian, Marc
Antoniu, Lepidus) și republicani (între alții, Brutus, Cassius și Cicero). Conflictul s-a
încheiat cu victoria cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui al Doilea
Triumvirat, în care Octavian, Antoniu și Lepidus au preluat împreună controlul asupra
Romei. Tensiunile iscate între Octavian și Antoniu au condus la un nou război civil,
culminând cu înfrângerea lui Antoniu în Bătălia de la Actium. Octavian a ajuns liderul
absolut al lumii romane.
          Perioada de războaie civile a transformat Republica Romană în Imperiul Roman,
cu nepotul de bunic, în același timp și fiu adoptiv al lui Cezar, Octavian, cunoscut mai
târziu ca Cezar August, instalându-se ca primul împărat.
- Caligula, de asemenea, cunoscut sub numele de Gaius, a fost Împărat Roman intre anii
37-41. Caligula a fost un membru al casei conducătoare convenționale cunoscută sub
numele de dinastia Iulio-Claudiana. Germanicus a fost tatăl lui Caligula, nepotul și fiul
adoptat al împăratului Tiberius, a fost un general de succes și unul dintre cele mai iubite
figuri publice din Roma. Tânărul Gaius a primit porecla de Caligula (însemnând "cizma",
diminutivul de Caliga, sandală purtată de soldații romani) de la soldații tatălui său în timp
ce i-a însoțit în timpul campaniilor sale din Germania. Când Germanicus a murit la
Antiohia, în 19 d.Hr., soția sa Agrippina, s-a întors la Roma, împreună cu cei șase copii,
unde au fost prinși într-un conflict amar cu Tiberius. Acest conflict a dus la distrugerea
familiei sale, cu Caligula ca singurul supraviețuitor. Neatins de intrigile mortale, Caligula
a acceptat invitația de a locui la curtea împăratului pe insula Capri, în 31 d.Hr., unde
Tiberius se retrăsese cinci ani. La moartea lui Tiberius în 37 d.Hr., Caligula l-a succedat
pe bunicul și stră-unchiul său adoptiv. Există câteva surse de supraviețuitori de pe timpul
domniei lui Caligula, deși el este descris ca un conducător nobil și moderat în primele
șase luni ale domniei sale. După aceasta, sursele se concentreze asupra cruzimii lui,
extravaganței și perversiunii sexuale, prezentându-l ca un tiran nebun. În timp ce
fiabilitatea acestor surse a fost tot mai mult pusă sub semnul întrebării, este cunoscut
faptul că în timpul domniei sale scurte, Caligula a lucrat pentru a crește puterea sa
personala de împărat fără restricții. El a inițiat o mare parte din proiectele de construcții
ambițioase și locuințe notorii de lux pentru el. Cu toate acestea, el a inițiat și construirea a
două noi apeducte din Roma: Claudia Aqua și Anio Novus. În timpul domniei sale,
imperiul a anexat Regatului Mauritania și a făcut-o provincie. La începutul anului 41
d.Hr., Caligula a fost primul împărat roman asasinat, rezultatul unei conspirații care
implică ofițeri din garda pretoriană, precum și membri ai Senatului roman și a curții
imperiale. Scopul conspiratorilor a fost "să folosească ocazia de a restabili Republica
Romană", dar planul a fost zădărnicit : în aceeași zi, garda pretoriană l-a declarat pe
unchiul lui Caligula , Claudius, împărat în locul lui.