Wellington Arch

Cunoscut drept unul dintre cele mai vizitate repere din Londra, arcul Wellington a fost
construit între 1825 și 1829. Aflat in centrul Londrei, inclus intr-un traseu ceremonial grandios
spre Palatul Buckingham, monumentul se afla in partea de sud a Hyde Park si la vest de Green
Park, cu fata spre vestitul  Constitution Hill. Monumentul prezinta un stil arhitectural Georgian,
arhitectura specifica vietii londoneze din secolul 19.
Arcul are o singura deschizatura arcuita larga, flancata de stalpi masivi. Pe toate fetele
monumentului exista perechi de coloane corintice, colturile fiind decorate cu pilastri corinteni
Atât Wellington Arch, cât și Marble Arch (situate inițial în fața Palatului Buckingham) au
fost planificate în 1825 de George IV pentru a comemora victoriile Marii Britanii în Războaiele
Napoleonice În a doua jumătate a anilor 1820, Comisia Britanica a Padurilor , impreuna cu
Regele a decis ca Hyde Park și zonele adiacente ar trebui renovate pentru a se potrivi cu
splendoarea capitalelor europene rivale, esenta noului aranjament dand o abordare triumfala
Palatului Buckingham, recent finalizat.
Comitetul proiectului, condus de
primul ministru, Lordul Liverpool, și
consiliat de Charles Arbuthnot,
președintele Comisiei Padurilor, l-a ales
pe Decimus Burton ca arhitect al
monumentului. În 1828, dand dovezi
unei comisii parlamentare cu privire la
cheltuielile guvernului pentru lucrări
publice, Arbuthnot a explicat că el l-a
nominalizat pe Burton deoarece “am
vazut lucrarile lui din Parcul Regent dar
si din alte parti, lucrări care mi-au
incantat privirea, frumusețea și
corectitudinea lor arhitectonică fiind una
de neegalat"
Design-ul initial al planului lui
Burton cuprindea o alee si o poarta
relativ modeste inspre Green Park si o intrare mai lunga catre intrarea parcului Hyde cu fata spre
drumul principa Hyde Park.
Cu toate acestea, un comitet al guvernului a considerat ca, intrucat arcul din Green Park ar
forma efectiv o intrare exterioara la Palatul Buckingham, fiind renovat de Jonh Nash pentru
George al IV-lea, ar fi “respectuos pentru Majestatea Sa să aiba acest proiect drept o remarca a
caracterului sau”
 Prin urmare Burton realizeaza un al doilea design pentru un arc triumphal in mod categoric, cu
un ornament sculptural mult mai bogat si cu o cvadriga aurita (un car tras de patru armasari)
asezata pe aceasta. In mai 1826 proiectul sau, cu exceptia sculpturii, a fost aprobat.
In 1828, arcul si intrarea erau aproape de finalizare, insă costul arcului a depășit cu mult
estimarea lui Burton iar Trezoreria a refuzat să plătească pentru sculptură, în mare parte deoarece
reconstrucția palatului Buckingham a trecut enorm peste buget. Arcul lui Burton a fost lăsat
structural complet, dar fără cea mai mare parte a decorului gandit, ceea ce a compromis
caracterul său triumfal.
In jurul anilor 1830 s-au format diferite comitete care promovau idea memorialelor nationale
destinate celor 2 mari eroi ale acelor vremuri: Nelson si Ducele de Wellington. Comitetul care se
ocupa de memorialul lui Nelson a realizat constructia columnei in Piata Trafalger, unde se poate
gasi si azi, dar Memorialul Wellington nu avea sa
aiba acelasi noroc. In urmatoarele luni evolutia
Arcului se afla sub dominatia puterilor rivale din
randul celor ce se ocupau cu Administratia Publica.
Pe scurt, un guvernator Croker M.P a considerat ca
pe arcul Wellington ar trebui sa fie asezata o statuie
ecvestra gigantica, inalta de 8.5 metri reprezentandu-
l pe Duce, turnata in bronz de catre Matthew Wyatt,
un cunoscut apropiat lui Croker. Aceasta decizie a
pornit controverse atat in randul celor responsabili
cat si a populatiei, statuia lui Wyatt find considerata
de cronicii din acea perioada “o bataie de joc”. Arcul urma sa fie mutat anual dintr-un loc in altul
datorita schemelor de largire a strazilor ori la cererea monarhiei, care incerca sa ascunda
monumentul.
Dupa aproape 40 de ani , timp in care statuia lui Wyatt
isi etala splendoarea , Wellington insusi decide sa deschida
o comisie locala in care sa ofere o a doua sansa statuii de
pe arcul destinat victoriilor sale. Astfel, in 1888 statuia lui
Wyatt este data jos, o noua statuie, de data aceasta a lui
Joseph Boehm este plasata nu departe de arc, in locul
gigantului lui Wyatt aparand in 1907 Cvadriga tanarului
Adrian Jones, devenind cea mai mare statuie de bronz din
Europa. Opera de arta intruchipeaza Ingerul Pacii
coborand din carul de razboi, un omagiu adus bataliilor de
la Waterloo contra lui Napoleon Bonaparte.
Un décor corintic complet este present în jurul întregii suprafete a clădirii. Designul lui
Burton este o variație deliberată intre arhitectura neoclasica si georgiena pentru un efect estetic
conform secolului al XIX-lea.
- BIBLIOGRAFIE-
https://www.english-heritage.org.uk/visit/places/wellington-arch/history/description/

https://www.english-heritage.org.uk/visit/places/wellington-arch/history/

https://www.english-heritage.org.uk/visit/places/wellington-arch/

https://www.trecator.ro/europa/anglia/arcul-wellington-din-londra/

https://rupertharris.com/products/the-quadriga