Salina Turda

Salina Turda este localizata in zona Durgau-Valea Sarata din Turda. Intrarea in
Salina (prin galeria de acces Franz Josef) se facea pana in anul 2010 din str.
Salinelor 54A), in prezent se face prin intrarea noua din centrul turistic Salina-
Durgau (Aleea Durgau nr. 7).

Salina Turda este inscrisa pe lista monumentelor istorice din judetul Cluj,
elaborata de catre Ministerul Culturii si Patrimoniului National din Romania in
anul 2010.
Zacamintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic in cursul vremii la
Ocna Dejului, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format
cu 13,5 milioane de ani in urma, intr-o mare cu adancime redusa si sub un
climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se intinde pretutindeni in subsolul
Transilvaniei si are o grosime de circa 400 m.
Dovezi arheologice ale exploatarii sarii la Durgau-Turda exista din perioada pre-
romana (50 I.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au exploatat sarea la Durgau
in camere piramidale de cate 17-34 m adancime si 10-12 m latime.
Prima atestare documentara a extragerii de sare la Turda dateaza din anul
1271, intr-un document emis de Cancelaria Maghiara. In trecut exploatarea era
organizata in așa numitele “Camari de Sare” care erau de 2 tipuri: unele care
faceau exploatare, depozitare și transport pana la apa iar altele efectuau
transportul pe apa si vanzarea sarii. Ulterior in anul 1786 exploatarea și
valorificarea sarii au devenit monopol de stat dar au incepu sa apara unele
probleme privind transportul sarii pe drumul abrupt ce cobora de la salina.
Pentru rezolvarea acestei situatii s-a construit incepand cu anul 1853 galeria
Franz Josef si au fost modernizate minele Terezia si Rudolf. Salina Turda a fost
inchisa in anul 1932.
Dupa inchidere, salina a intrat intr-o
perioada de uitare, pana in timpul celui de-
al doilea Razboi Mondial cand a fost
folosita de populatia orasului ca adapost
antiaerian. Dupa 1950 pana in anul 1992,
cand a fost redeschisa publicului ca
obiectiv turistic, primii 500m ai galeriei de
transport Franz Josef au fost utilizati ca
depozit de branzeturi.
In anul 2008 salina a intrat intr-un amplu proces de modernizare si amenajare
in cadrul unui program PHARE efectuandu-se investitii in valoare de
aproximativ 6 milioane de euro si a fost redata circuitului turistic incepand cu
luna ianuarie 2010. Starea excelenta de consevare a lucrarilor miniere si a
utilajelor utilizate la transportul sarii, alaturi de grija cu care s-au efectuat
lucrarile de restaurare a salinei pentru a deveni un obiectiv turistic european si
chiar mondial, fac din Salina Turda un loc in care trecutul si prezentul se
intrepatrund armonios.
Lucrarile de modernizare au vizat mai multe obiective ale salinei. Astfel la
mina Rudolf a fost construit un amfiteatru de 80 de locuri, pentru concerte si
auditii musicale si s-a construit un mic teren de golf si unul de sport. Mina a
fost dotata cu un lift modern si o roata mare care asigura o vedere panoramica
a Salinei in interior. La mina Terezia, turistii pot face plimbari cu barca, de la
noul debarcader interior. Mina Ghizela a fost transformata in baza de
tratament moderna, unde este asigurata asistenta de specialitate si un cabinet
medical. O cura de aer salin dureaza cel putin 30 de minute pe zi, intr-un
interval cuprins intre 7-12 zile.

Salina cuprinde: “Galeria Franz Josef” cu o galerie sapata in steril, in lungime de

526 m si Salina propriu zisa, care cuprinde “Mina Iosif”, “Camera Cailor“
(Masina de extractie), Camera “Putului de extractie“, “Camera Altarului”,
“Mina Tereza”, “Mina Rudolph”, “Mina Gizela”, “Mina Anton” si planul inclinat
(a doua cale de acces in salina) legate intre ele prin galerii.
Galeria Franz Josef – Construirea acestei galerii orizontale a fost hotarata in
1853, pentru a usura si ieftini transportul sarii afara, deoarece vechiul drum
cobora foarte abrupt. A fost terminata in 1870, avand 780 m, iar pana la
sfarsitul secolului XX a fost prelungita cu inca 137 m.
Mina Iosif (Sala Ecourilor)- Mina clopot cu o adancime de 78 m , de la cele
doua balcoane aflate in surplomba, iar pana sus, cele doua suitoare care ajung
la exterior au cca 25 m. Mina are doua efecte speciale: acustic si vizual
(reverberatia sunetului pana la 16 ecouri).

Camera Cailor – Masina de extractie se numeste “manej” sau “crivac” si a fost

construita din lemn de brad in anul 1815. Masina are 4 brate care era actionat
de 1 sau 2 cai in schimburi.
Camera Putului de extractie -Putul de extractie al minei Rudolf a fost inceput in
1854 si are o adancime de circa 100 m.
In Camera Altarului se facea apelul muncitorilor inainte si dupa terminarea
schimbului. Copiii, pe timp de noapte, ridicau bulgarii de sare, faceau curatenie
in salina, iar ziua manau caii si distribuiau uneltele si felinarele muncitorilor.
Altarul a fost sculptat in sare pentru servicii religioase si rugaciuni inaintea
schimbului. Odata pe saptamana era oficiata o slujba religioasa de catre un
preot, la aceasta slujba participand sefii salinei. Erau invitati si nobilii. Acestia
intrau in salina pe scara “Bogatilor”, care conduce la suitorul minei Teresa. De
jur imprejurul scarii exista o constructie de lemn, care dateaza din jurul anului
1700 si care, cu timpul, a fost acoperita cu depuneri de sare.
Mina Teresa -este a doua mina clopot, cu o adancime de 90 m de la balcon si
112 m de la suprafata. Pe vatra se gaseste un lac subteran de 48 m adancime si
70 m diametru si o insula de sare care are 5 m inaltime.
Mina Rudolf– este o sala de extractie trapezoidala, inceputa in anul 1867.
Lungimea vetrei este de 80 m , latimea de circa 50 m iar in adancime se
coboara 40 m pe scari din lemn de brad, 13 etaje si fiecare are marcat pe
perete anul in care acestea au fost sapate.
In partea superioara, se afla doua balcoane fixate pe grinzi. Ele au fost
construite cu scopul de a supraveghea munca si a verifica starea peretilor. Pe
peretele nordic s-au format de-a lungul timpului stalactite de sare datorita
infiltratiilor de apa. Viteza de crestere este de 2cm/an. Dupa o lungime de 3 m,
din cauza greutatii, acestea se rup. Pe pereti se pot vedea urme de taiere
manuala a sarii.
Mina Ghizela -este o sala ce urma sa fie simetrica cu mina Rudolf. Lucrarile au
inceput in sec. XIX si au incetat in anul 1932, anul in care exploatarea de sare a
luat sfarsit. In prezent, sala este inundata, apa favorizand cresterea cristalelor
(de aici denumirea de “Sala Cristalelor”).
Mina Anton-este o mina clopot cu diametrul de 77 m si o inaltime de 75 m
pana la galerie si 108 m pana la suprafata.