Victor Hugo

-Născut la 26 februarie 1802, la Beçanson, în regiunea

Franche-Comté, Victor Hugo a fost unul dintre cei mai
importanţi poeţi, dramaturgi şi romancieri francezi. Marele
scriitor romantic a fost şi pair al Franţei, senator al Parisului
şi membru al Academiei Franceze. Printre cele mai
cunoscute opere ale lui Victor Hugo se numără „Mizerabilii”
si „Notre Dame de Paris”.
-A fost cel de-al treilea copil al lui Joseph Léopold Sigisbert
Hugo si Sophie Trébuchet. A avut doi frati mai mari, Abel
Joseph Hugo si Eugène Hugo. Deși a locuit în Franța cea
mai mare parte a vieții lui, din 1851 până în 1870 a fost
exilat și a locuit în Belgia, în Jersey și Guernsey.
-Copilăria lui Victor Hugo a fost marcată de o serie de
evenimente deosebite: căderea și revenirea Primei Republici și apariția primului imperiu sub
Napoleon I. Acesta s-a proclamat împărat la doar 2 ani după ce Victor Hugo s-a născut iar
până ca el să împlinească 18 ani, Dinastia Bourbon a fost restaurată.
-Între 1804 şi 1807 a locuit la Paris, apoi, până în 1811, la Neapole. A urmat apoi mutarea
familiei în Spania, unde Victor Hugo a urmat cursurile Colegiului nobililor din Madrid.
Întors la Paris, Hugo şi-a completat studiile la liceul Ludovic cel Mare. Tatăl lui l-a încurajat
să studieze Dreptul, însă mama sa i-a cultivat interesul pentru literatură. La vârsta de doar
cincisprezece ani, Victor Hugo a participat la un concurs de poezie organizat de Academia
Franceză, obţinând o onorabilă menţiune.
-În adolescenţă a scris poezii şi a tradus din opera lui Vergiliu. În 1818 a urmat cursuri de
Drept, dar întreaga sa energie a fost îndreptată spre literatură.
Încurajat de Lamartine, Victor Hugo s-a hotărât să-şi creeze o carieră în domeniul literar.
- S-a casatorit cu Adèle Foucher in secret cu iubita lui din copilărie imediat dupa moartea
mamei sale din 1821, care, se pare, ca nu prea era de acord cu relatia pe care o avea fiul ei
cu aceasta. Cei doi au avut impreuna cinci copii: Léopold (care a murit in copilarie),
Léopoldine, Charles, François-Victor si Adèle.
-În această perioadă, Hugo a făcut unele concesii stilului clasic, dar a fost pasionat de
disputa care fremăta la vremea respectivă în mediile literare, între partizanii vechilor
canoane şi cei care susţineau modernitatea romantică. Pentru oda închinată ducelui de
Berry, în 1820, Victor Hugo a primit din partea regelui Ludovic al XVIII-lea o bursă de studii.
În 1821, tânărul scriitor a fost puternic afectat de moartea mamei sale.
-Preocupat de literatură, Victor Hugo a înfiinţat, împreună cu fraţii lui, Abel şi Eugène, revista
„Conservatorul literar”, la care a participat şi Alfred de Vigny. În anul 1822 i-a apărut volumul
de poezii intitulat „Ode şi poezii diverse”, în 1823, volumul „Hanul Islandei”, iar doi ani mai
târziu a fost făcut Cavaler al Legiunii de Onoare. Oda dedicată noului rege, Carol al X-lea, i-
a adus privilegiul de a asista la încoronarea de la Reims şi de a deveni Cavaler.
-Hugo a tipărit „Ode şi balade” şi a publicat drama în versuri „Cromwell”, în prefaţa căreia a
lansat un manifest capital în favoarea romantismului, pledând pentru renunţarea la vechile
reguli şi pentru un plus de liberate în structura dramaturgică.
-În 1830 a avut loc premiera dramei sale „Hermani”, la Teatrul Francez. Victor Hugo ştia bine
că libertăţile pe care şi le-a permis faţă de dramaturgia convenţională îi vor atrage
numeroase critici, dar n-a fost influenţat de acest lucru. Dimpotrivă chiar, a fost hotărât să
provoace un scandal pentru a impune noua estetică a romantismului, al cărui iniţiator s-a
dorit a fi. În acest scop şi-a convocat prietenii pentru a-i face galerie în sală.
-Printre aceştia se aflau Théophile Gautier, Alfred de Vigny, Hector Berlioz şi Alexandre
Dumas, hotărâţi să nu lase „căpăţânele academice” şi „barbişoanele bătrâne” să petreacă o
seară liniştită. Deşi desfiinţată de critică, piesa a fost un succes.
-În 1831 i-a apărut „Notre Dame de Paris”, i-a fost pusă în scenă drama în versuri „Regele
se amuză” şi i-a fost publicat libretul pentru opera „Esmeralda”, operă bazată pe romanul
„Notre Dame de Paris”.
-Popularitatea sa a cunoscut apogeul în perioada 1833-1843, perioadă în care scris câteva
drame în proză: „Lucreţia Borgia”, „Maria Tudor”, „Angelo” şi „Ruy Blas”. În aceeaşi perioadă
au apărut şi primele atacuri publice împotriva lui, din partea foştilor săi prieteni, Vigny şi
Sainte-Beuve. De trei ori la rând i s-a refuzat şi intrarea la Academie.
-Temperament coleric, Victor Hugo a folosit tribuna Camerei pentru a-şi expune ideile
liberale. Printre altele, a luat apărarea Poloniei şi s-a ridicat împotriva pedepsei cu moartea.
În 1849, a fost ales deputat de Paris în Adunarea Constituantă, apoi în Adunarea
Legislativă.
-După lovitura de stat de la 2 decembrie 1851, Hugo a încercat fără succes să organizeze o
revoltă. Ameninţat cu arestarea, Hugo a plecat în Belgia. Victor Hugo a fost exilat pentru
curajul de a-l numi pe Napoleon al III-lea „trădător”, reuşind să se întoarcă în Franţa abia în
anul 1870. Între 1852 şi 1855 a fost exilat în insula Jersey, apoi s-a stabilit pe insula
Guenesey, unde a creat „Contemplaţiile” şi „Legenda Secolelor”.
-În cursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui
Napoleon al III-lea, intitulate „Napoleon cel Mic” şi „Istoria unei crime”. Deşi au fost interzise
în Franţa, acestea au avut o influenţă puternică în ţările învecinate. În acelaşi exil, Hugo a
scris „Mizerabilii”, roman la care a reînceput lucrul în anul 1862. Războiul franco-prusac şi
căderea lui Napoleon al III-lea au marcat sfârşitul exilului pentru Victor Hugo. La sosirea sa
la Paris, pe 5 septembrie 1870, o mulţime uriaşă l-a aşteptat în Gara de Nord. Într-o ţară
sfâşiată de război, într-o capitală asediată de inamic, Hugo i-a îndemnat pe francezi la
unitate şi rezistenţă.
-La bătrâneţe, Hugo a devenit o veritabilă instituţie, întruchiparea vie a artei şi a spiritului
naţional francez. La 22 mai 1885, Victor Hugo a murit, guvernul francez luând hotărârea de
a-i organiza funeralii naţionale. La funeraliile sale au participat mai mult de două milioane de
oameni care l-au admirat şi au vrut să-l însoţească pe ultimul drum. Este înmormântat în
Pantheonul din Paris. În 1902, anul centenarului naşterii lui Victor Hugo, a fost fondat
muzeul care poartă numele scriitorului, ca urmare a unei importante donaţii făcute oraşului
Paris de către Paul Meurice.
-Nici o altă figură nu a dominat atât de categoric perioada, naţiunea, literatura şi nu s-a
ridicat la înălţimea judecăţilor de valoare ulterioare în aceeaşi măsură ca Victor Hugo. Lider
de necontestat al romantismului francez, Hugo şi-a exercitat influenţa în toate genurile
existente: poezie, dramă, ficţiune, critică literară, eseuri politice şi religioase.
-Mai mult un fenomen şi o forţă decât o figură literară convenţională, Hugo, pe tot parcursul
vieţii sale, a întruchipat istoria şi spiritul Franţei în cea mai mare parte a secolului al XIX-lea,
cu toate că, în anumite perioade ale vieţii sale şi imediat după moartea sa, a existat şi
tendinţa de a i se subaprecia geniul.
-Victor Hugo a rămas o personalitate culturală de anvergură universală. Operele sale
constituie adevărate pietre de hotar pentru spiritualitatea umană, căci marele scriitor a reuşit
să surprindă în creaţiile sale natura umană în toată complexitatea ei,într-un mod desăvârşit.
-„Umană prin detaliu şi semnificaţie, inumană prin proporţii”, după cum aprecia Albert
Thibaudet, opera lui Hugo copleşeşte prin titanismul fabulos al imaginaţiei şi prin
îndrăzneala novatoare a limbajului poetic, fiind considerată „cel mai mare fenomen” al
literaturii franceze.
-În cele peste şase decenii de activitate literară, Hugo a confirmat recunoaşterea valorii sale
prin opere care au primit o mare apreciere din partea cititorilor şi a criticilor şi în care a
abordat mai multe genuri, realizând un impresionant tablou al vremii. „Adesea, poezia lui
Hugo nu este decât o mare paradă, un fel de triumf, de vocabule... Ceea ce i se poate
reproşa în primul rând este că opera lui este saturată de propria lui personalitate
remarcabilă... este o dovadă a geniului său că, în pofida acestor obiecţii, a vrăjit inimile şi
minţile oamenilor timp de peste şaizeci de ani”, afirma W.E.Henley.
-Victor Hugo s-a impus ca un teoretician al romantismului, definind libertatea literaturii în
alegerea temei, în promovarea atitudinilor de revoltă contra tiranilor şi de solidaritate cu
popoarele angajate în lupta pentru libertate, în orientarea către contactul direct cu viaţa. De-
a lungul timpului, operele sale au cunoscut numeroase ecranizări.

1802 La 26 februarie, la Besançon, Franta, s-a nascut Victor Hugo.

1822 S-a casatorit cu Adèle Foucher.
1823 Publica prima sa nuvela, ‘‘Han d'Islande’’.
1826 Publica cea de-a doua nuvela, ‘‘Bug-Jargal’’.
1829- In aceasta perioada publica cinci volume de poezii : ‘‘Les Orientales’’ (1829),
1840 ‘‘Les Feuilles d'automne’’ (1831), ‘‘Les Chants du crépuscule’’ (1835), ‘‘Les
Voix intérieures’’ (1837) si ‘‘Les Rayons et les ombres’’ (1840).
1831 Scrie ‘‘Notre-Dame de Paris’’.
1841 In acest an este ales membru al Academiei Franceze.
1851- Timp de 19 ani, Hugo a fost exilat, deoarece l-a numit pe Napoleon al III-lea
1870 ‘‘tradator’’. In aceasta perioada a scris o parte din pamfletele sale la adresa lui
Napoleon : ‘‘Napoléon le Petit’’ (1852) si ‘‘Histoire d'un crime’’ (publicata in
1877). Operele sale au fost interzise in Franta, dar au avut un impact puternic
in tarile vecine.
1862 Scrie una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, romanul ‘‘Les Misérables’’
(Mizerabilii).
1868 Moare sotia sa, Adèle.
1870 Dupa ce s-a intors din exil, la Paris, a fost primit ca un erou national.
1872 La scurt timp dupa ce nu a fost ales membru al Adunarii Nationale a suferit
un accident vascular usor, din cauza faptului ca fiica sa Adele a fost internata
intr-un spital de nebuni, dar si din cauza mortii a doi dintre fiii sai.
1876 In ciuda pierderilor din viata personala, Hugo a ramas totusi cu dorinta
schimbarilor din politica, iar la 30 ianuarie a fost ales in nou infiintatul Senat.
1885 La 22 mai, Victor Hugo moare, la varsta de 83 de ani.