Oda Padurii

Cand sufletul mi-e plin

De multa umilinta ,
Cand inima-mi ranita
De-o alta suferinta ,
Cand ochii abia zaresc
Carari pe cari pasesc ,
Tu, tainica Padure
Preiai a mea durere .
Tu, rana mi-o inchizi
Si sufletul mi-a alinti .
Lumina-n ochi imi pui
Si nimanui nu spui
De temerile mele.

Tu esti izvor de poezii si vise ,

De reverie, de dulci aduceri aminte.
Si-atunci cind vintul iti mingie copacii,
Pe umerii lor , fruntea-mi opresc,
Si-ascult acel cantec , ce vine din veacuri,
Si-apoi ma intorc
Cu sete de viata,
Cu putere de-a trece prin nori .

O, tainica Padure ,
Eu azi ,iti multumesc ,
Ca ma primesti si ocrotesti.
O, tainica Padure ,
Icoana a rugilor mele , azi pe pamint ,
Loc vesnic, dorit ca mormant ,
Pentru cand noi mai fi
Decit spirit , ori cant .

Aug.-sept. 2010