PREZENTARE

Genul
dramatic
 GENUL DRAMATIC
Genul dramatic cuprinde creațiile
literare realizate pentru
reprezentarea pe scenă, în care
autorul îi exprimă în
mod indirect sentimentele,
gândurile și concepțiile prin
intermediul personajelor.
Genul dramatic
Lucrările dramatice folosesc
adesea dialogul și acțiunea
pentru a transmite sens și
pentru a avansa intriga și pot
folosi o serie de dispozitive
literare, cum ar fi simbolismul,
metafora și ironia pentru a
spori impactul poveștii.
 DRAMA
Drama este o formă de literatură
care implică de obicei
reprezentarea unor personaje
fictive sau reale într-o situație
gravă, emoțională sau profundă,
adesea caracterizată de conflict și
tensiune.
 Exemple:
"Apus de soare" de Barbu
Ștefănescu Delavrancea
"Păsările tinereții noastre" de Ion
Druță
"Sfaturile Melaniei" de Irina Nechit
 Apus de soare
de Barbu Ștefănescu Delavrancea

"Apus de soare" este o dramă istorică cu

tentă romantică, inspirată din istoria
națională. Personajul principal al dramei
este Ștefan cel Mare, surprins intr-un
moment crucial, înainte de a muri.
 Apus de soare
Piesa "Apus de soare" scrisă de Barbu Ștefănescu
Delavrancea. Datează din 1909 și este alcătuită din
4 acte. Îl înfățișează pe Stefan cel Mare la
bătrânețe, reflectând asupra vieții și realizărilor sale
ca domnitor, soldat și patriot. Piesa explorează teme
de conducere, moștenire și mortalitate și a devenit
una dintre cele mai îndrăgite opere ale dramei
românești.
 Personaje:
Ștefan cel Mare- personaj principal
Bogdan- fiul lui Ștefan cel Mare
Oana- fiica nelegitimă a domnitorului
Rareș- fiul nelegitim al domnitorului
Klingensporn- doftor
Maria- doamna lui Ștefan
 Conflictul
Sunt prezente două conflincte: cel
politic și cel psihologic.
Cel politic constă în lupta pentru
apărarea ființei naționale și pentru
afirmarea conștiinței naționale, iar
cel psihologic este drumul parcurs
pentru a ajunge la împăcarea cu
moartea.
 Rezumat
Ștefan e cu gândul la război și le spune tuturor ce a hotărât. Toți aprobă, mai puțin
paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. Ei consideră că sănătatea lui
Ștefan nu îi permite să meargă la luptă, dar Ștefan abia așteaptă să plece. Cei trei
boieri fac un complot ca, după moartea lui Ștefan, să împiedice urcarea pe tron a lui
Bogdan, războinic ca și tatăl său, și să-l urce pe Ștefăniță, nepotul lui Ștefan. Să
alcătuiască o epitropie și să conducă ei țara.
După ce pleacă cei trei complotiști apare Petru Rareș. El o iubește pe Oana și și-o
vrea mireasă, dar ea ține la el doar ca la un frate. Nici el, nici ea, nu știu că sunt chiar
frați buni, rodul dragostei lui Ștefan cel Mare cu Răreșoaia.
Oana îi spune lui Ștefan, în taină, ce a auzit de la cei trei. Stefan cel Mare îi cere
clucerului Moghilă să adune a doua zi toți boierii și ostașii din Suceava, ca să îl urce în
scaunul Moldovei pe Bogdan.
Cei trei doctori: Cesena, Şmil și Klingensporn, se sfătuiesc să ardă cu fierul înroșit în foc
rana de la piciorul lui Ștefan cel Mare.
 Rezumat
Din jețul aflat în dreapta tronului, Ștefan le vorbeşte tuturor despre Moldova, despre
încercarea lui de a uni Apusul împotriva turcilor, apoi de a uni Răsăritul împotriva lor. A
făcut totul spre binele Moldovei, care nu e a strămoşilor, nu e a celor aflați de față, ci a
generațiilor de urmași care vor veni. Îl aşează pe Bogdan pe tronul Moldovei și îi pune
coroana pe cap, arătând și spunând tuturor că aceasta este voinţa lui, apoi cade sfârșit
pe treptele tronului.Ștefan doarme, vegheat de Oana. El se preface că a adormit și că
vorbește în somn, destăinuindu-i Oanei că e fiica lui și a Răreșoaiei. Tocmai atunci
sosește Rareș, care aflase și el de la mama lui că e fiul lui Ștefan și frate bun cu Oana.
Vin doctorii și îl pregătesc pe Ștefan pentru a-i arde rana. Ștefan aude de afară glasurile
mulțimii adunate pentru ungerea lui Bogdan ca domn de către mitropolit. Unii, însă,
strigă numele lui Ștefăniță și se aude foarte bine glasul lui Ulea. Mânios, Ștefan își
adună ultimele puteri, ia sabia, iese afară și îl taie pe Ulea. Se întoarce cu sabia plină de
sânge și își spune din nou voința ca Bogdan să fie domn. Când apare Bogdan, toți cad în
genunchi în fața noului domnitor, iar Ștefan cel Mare moare, cu capul la pieptul Oanei.
Ultimul său cuvânt: Moldova !
Ștefan cel Mare reprezintă un erou
al popurului român ce a dat dovadă
de iubire, patriotism și devotament
față de țara și familia sa chiar și
până în ultimele sale momente
lăsând în urma lui valori neprețuite
familiei lui ce se vor depune adânc
in istorie.