Sunteți pe pagina 1din 4

Fratii Jderi

de Mihail Sadoveanu (autor canonic) roman traditional roman istoric


Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul "Fratii Jderi", care evoca epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea. Romanul se compune din trei volume, fiecare purtand un titlul semnificativ pentru esenta subiectului: "Ucenicia lui Ionut" (1935), "Izvorul Alb" (1936) si "Oamenii Mariei Sale" (1942). Opera are in centru epoca de stralucire a domniei lui Stefan cel Mare, cuprinsa in perioada 1469 - 1475, fiind prezentata de insusi autorul ei cu subtitlul "roman istoric" si este o epopee care reconstituie timpul si atmosfera acestei perioade cu o deosebita autenticitate a evocarii, o cronica, o legenda, un poem folcloric, un roman realist, un roman de aventura, un roman de dragoste, un roman de familie, un roman social. De aceea, aceasta opera este cunoscuta ca fiind "un roman de romane", o adevarata rapsodie nationala in care se impleteste frumosul cu sublimul si cu tragicul. Ca in orice roman, in "Fratii Jderi" exista mai multe planuri de actiune care se intrepatrund si la care participa numeroase personaje, bine individualizate si solid construite. Naratorul omniscient si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a romanului. Timpul narativ este cronologic, bazat pe relatarea in ordine a derularii evenimentelor, situate intr-un trecut istoric, iar spatiul narativ este real, Moldova secolului al XV-lea. Incipitul este reprezentat de informatia istorica despre sfintirea hramului manastirii Neamt. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Semnificatia titlului In roman predomina elementele de epopee, care sunt ilustrate chiar de titlul "Fratii Jderi", indicand o "pluralitate familiala cu reminiscente gentilice". Numarul de cinci al Jderilor trimite la epopeea indiana "Mahabharata", care are ca eroi pe cei cinci frati Pandava. Solidaritatea familiala a Jderilor implica totodata existenta unei colectivitati legate indisolubil. Un exemplu in acest sens il constituie pasiunea celor doi frati, Simion si Nicoara Jder, pentru aceeasi femeie, fapt ce nu duce la dezbinarea lor, nu-i face sa se urasca. Tema prezinta istoria Moldovei in timpul lui stefan cel Mare, construita ca o ampla cronica a vietii sociale din perioada de maturitate a domniei, epoca de inflorire a tarii, de progres si de libertate nationala si sociala. Actiunea are doua planuri: unul istoric care ilustreaza evenimentele politice si militare ale epocii si unul social, avand in centru familia Jderilor si devotamentul "oamenilor Mariei Sale". Constructia subiectului I. "Ucenicia lui lonut" (1935) prezinta formarea lui lonut Jder, fiul cel mai mic al lui Manole Par-Negru, pregatirea sa in mestesugul armelor, pe care-l deprinde in slujba lui Alexandrel-Voda, dorind sa-si implineasca visul de a ajunge la Curtea domneasca, la Suceava. Cu prilejul sfintirii hramului manastirii Neamt, Stefan Voievod il randuieste tovaras lui Alexandrel Voievod. Cei doi tineri sunt crescuti aspru, in spiritul barbatiei si al demnitatii, devin frati de cruce, isi impartasesc grijile si necazurile. Lipsa de experienta, naivitatea varstei, firea lor pasionala si cutezatoare ii pun in situatii grele din care ies datorita inteligentei, curajului si priceperii in manuirea armelor. Dupa sarbatoarea Hramului, Stefan Cel Mare se opreste la grajdurile domnesti din Timis, ingrijite de comisul Manole ParNegru, unde se gaseste armasarul alb de rasa, Catalan, pentru a fi pazit impotriva hotilor. Ionut afla de un complot urzit impotriva domnitorului si il salveaza vitejeste pe Alexandrel. In aceeasi noapte, Manole impiedica furtul armasarului Catalan, care fusese pus la cale de boierul Mihu, un roman pribeag in Polonia si care tocmise pentru aceasta pe vestitul hot, cazacul Gogolea, deoarece se spunea ca in acest armasar statea puterea legendara a domnitorului si de aceea invingea in razboaie pe toti dusmanii Moldovei. In episodul luptei de la Lipnic cu tatarii este evidentiat eroismul fratilor Jderi, Simion si lonut, strategia geniala a voievodului Stefan, ducand la prinderea feciorului hanului tatar. Nasta, iubita lui lonut, este rapita de tatari, vanduta lui Suleiman-Bey si dusa intr-o tabara turceasca pe malul Dunarii. Ionut pleaca in cautarea Nastei, trece prin mai multe peripetii riscandu-si viata, dar e salvat de fratii si de tatal sau. Ionut afla ca Nasta s-a sinucis aruncandu-se in Dunare de pe corabia care o ducea in robie. Episodul se incheie cu uciderea hanului tatar de catre Gheorghe Botezatu, slujitorul credincios al lui Ionut, iar el revine la Curtea domneasca si va deveni un adevarat ostean al Mariei-Sale. II. "Izvorul Alb" este, mai ales, un poem al iubirii. Simion Jder se indragosteste de Marusca, fiica lui Iatco Hudici, care este rapita si dusa in tara Leseasca. Cu invoirea lui Stefan, Jder merge in Polonia si isi aduce inapoi iubita.

Primirea viitoarei doamne a voievodului si nunta lui Stefan cel Mare cu Maria de Mangop sunt un prilej pentru ilustrarea protocolului si a festivitatilor oficiale intrate in traditia Curtii domnesti. Alt episod al romanului prezinta vanatoarea domneasca a bourului alb, care ar fi fost imblanzit de un sihastru din muntii Ceahlaului, de pe valea Izvorului Alb. Stefan dorea sa stea "la sfat de taina" cu schivnicul, pentru a afla invataturi de care avea nevoie pentru viitorul Moldovei, deoarece pustnicul "punea urechea la pamant ca s-auda glasul pamantului" si "avea cunostinta ascunsa despre mersul stelelor si al soarelui". Figura lui se desprinde parca din miturile Daciei arhaice, este o aparitie de mit. Domnitorul redobandeste Pocutia prin vitejia Jderilor si prin diplomatia arhimandritului sendrea. III. "Oamenii Mariei Sale" prezinta evenimentele istorice petrecute intre 1471-1475. Este descrisa casatoria lui Simion Jder cu Marusca. O pagina impresionanta o constituie lupta de la Vaslui. Turcii pregatesc un nou atac impotriva Moldovei, Ionut este trimis - ca iscoada -de Voda sa aduca vesti din Grecia si de la muntele Athos. In drumul sau aventuros, Ionut se intalneste cu inteleptul si viteazul sau frate, calugarul Nicodim, care-l sfatuieste cum sa treaca muntii in Transilvania si in Tara Romaneasca. Ionut este insotit de Gheorghe Botezatu, iar drumul este un prilej de a prezenta, in contrast, imaginea Moldovei si Imparatia Otomana. Intamplarile din acest episod sunt dintre cele mai aventuroase: prinderea si decapitarea unor boieri tradatori, primirea solilor venetieni de catre Ionut in targ la Roman, apoi la Curtea domneasca. Romanul se incheie cu lupta de la Vaslui, unde stefan a obtinut o victorie stralucita impotriva puhoiului turcesc condus.de sultanul Mehmed El Fatih, cel ce se socoate "trimis al lui Alah pe pamant". In lupta au fost si pierderi grele de vieti omenesti, dureroase pentru domnitor. Avand cultul mortilor pe campurile de batalie, stefan ii plange pe eroii care au pierit la Vaslui, intre care se numara si batranul comis Manole Par-Negru, Simion Jder, Caliman si fiul sau, Samoila. Maria-Sa porunceste o slujba pentru sufletele celor cazuti pe campul de lupta si in toate bataliile anterioare, iar voievodul ii pomeneste pe fiecare in parte, fiind uimitor faptul ca le stie tuturor numele. Stefan dicteaza scrisori diplomatice in care vesteste izbanda si previne asupra noului pericol otoman care ameninta toate tarile si de aceea cere ridicarea intregii crestinatati impotriva paganilor. In final, parintele Nicodim, intors in chilia lui de la Neamt, consemneaza in ceaslov: "Anul de la Hristos 1475, [...] fost-a mare razboi cu turcii la Vaslui si ia biruit Luminatia sa Stefan-Voda pe pagani. Pierit-au in acest razboi parintele nostru dupa trup, comisul Par-Negru si fratele nostru dupa trup comisul Simion si alti multi, Dumnezeu sa-i miluiasca intru iertarea sa". Romanul vietii sociale Romanul "Fratii Jderi" ilustreaza traiul, obiceiurile, datinile taranilor moldoveni, in a caror existenta Voievodul pusese capat neoranduielilor: "In tara asta a Moldovei, staroste Caliman, umbia neoranduielile ca vanturile. Am gasit in tara asta [...] si multi stapani. Nu trebuie sa fie decat unul." Nicolae Manolescu afirma ca "modelul dupa care se structureaza societatea in vremea lui stefan este familia" taranilor liberi, a razesilor, carora domnitorul le dadea drept rasplata pentru patriotismul lor - pamant, iazuri, mori. Familia Jderilor devine emblematica, deoarece "voievodul este parintele tuturor". stefan iubeste si respecta pe moldovenii care lupta pentru tara, le boteaza copiii, ii cunoaste pe fiecare dupa nume, ii aduce la curte pentru a-i pregati sa devina osteni, le face dreptate, ii intelege. Prin motivul literar al strainului, cei trei soti venetieni veniti ca oaspeti la curtea domneasca observa si comenteaza realitatile social-politice din Moldova, interesul lor indreptandu-se spre aspectul social-economic, spre organizarea armatei, precum si spre relatiile domnitorului cu supusii sai. Ei observa starea inapoiata a Moldovei din punct de vedere al civilizatiei, pentru ca aici "muzici si baluri n-avem; carti si sah nu joaca nimeni", iar drumurile "pur si simplu nu exista". Geronimo della Rovere este surprins de datinile aparte ale moldovenilor, de faptul ca aici, "la hotarul lumii barbarilor", ei privesc viata si moartea cu o intelepciune tulburatoare si sunt de religie ortodoxa. Ii place fastul de la Curte, limba -atat de apropiata de italiana - si apreciaza organizarea armatei, pe care o aseamana cu "randuiala veche a scitilor, despre care vorbeste si Herodot". Despre Maria-Sa, solii venetieni descopera cu uimire ca este un print adevarat, care a invatat intre monahi si dascali ai Bizantului, ca vorbeste "elineste" si se adreseaza solilor in propria limba. Reiese astfel ca stefan este o personalitate a Renasterii, "inzestrat cu o chibzuinta strategica putin obisnuita fruntilor incoronate". Deplina legatura spirituala a lui Stefan cu supusii sai o explica insusi voievodul, referindu-se la izbanzile luptelor purtate impotriva dusmanilor tarii: "razboiul ce pregatesc e un razboi pentru suflet, dupa cuvantul sfant ca omul nu se hraneste numai cu pane". In familia Jderilor, jupaneasa Ilisafta este o autoritate respectata de toti, desi ea nu se amesteca in treburile barbatilor si nici in politica este vrednica si impune prin judecata ei simpla si profunda. Masele de tarani sunt prezente ilustrand intreaga traditie si civilizatie a pastorilor, vanatorilor, plugarilor si ostasilor, despre care Stefan Mester spune ca sunt mai vechi decat razboinicii lui Herodot si sunt legati de acest pamant in care zac parintii lor de milenii. Batalia de la Vaslui este descrisa cu arta regizorala, vizualizata, personajele au dimensiuni mitice, fabuloase, poarta vesminte de epoca, luptatorii sunt aspri si gata de jertfa pentru libertatea Moldovei si pentru Maria Sa. Stefan este prezent in toate momentele importante ale "larmei de razboi", conduce cu fermitate miscarea ostilor, mesajul patriotic fiind construit cu lirism, intr-o viziune romantica si legendara, care impresioneaza prin imaginea sacrificiului suprem al ostasilor care "au cazut unul langa altul, cu arma in mana, strapunsi de multe suliti...". Romanul mitic si baladic este construit din ilustrarea credintelor si datinilor moldovenilor la nastere, nunta si

moarte, a traditiilor transmise din vremuri indepartate, oamenii conducandu-se dupa semnele vremii, manifestarile naturii si dupa superstitii. Bocanitul cerbilor, plecarea cocorilor, cantatul cocosilor cu pliscurile spre rasarit sunt cunoscute de toti, printr-o stiinta "veche de cand lumea". Povestile, legendele din roman ilustreaza spiritul epocii medievale, ele fiind legate de practici magice, de caii nazdravani ai lui Stefan, in special despre Catalan care atunci cand "a nechezat de trei ori, batalia de la Baia a fost castigata". Lupta cu Soliman-Beg este redata in gesturi baladesti, Jderii sunt viteji, iuti, ei se lupta cu ienicerii "palind" in stanga si-n dreapta, fiind inzestrati cu trasaturi fabuloase. Bourul alb, un mit care are puteri miraculoase asupra oilor, este rasplatit de moldoveni cu daruri pe care i le lasau in locurile prin care acesta umbla, pentru ca sa fereasca oile de "vartejuri ori boliste". Bourul fusese imblanzit de un pustnic ce traia pe langa Izvorul Alb, in locuri greu accesibile, pe care "dintru inceputul zidirii, oamenii nu le calcase". Stefan crede in prevestirile schivnicului care i se arata in vis si-l instiinteaza despre un razboi apropiat, pe care acesta il binecuvanteaza si-l vede ca pe "un pojar urias care cuprinsese satele si targurile tarii". Caracterizarea personajului principal Stefan cel Mare, personaj real si personaj atestat istoric, este voievodul Moldovei, ilustrat atat ca domnitor, cat si ca om. Portretui este preluat de la Grigore Ureche, "se vorbeste prin sate despre Maria Sa ca-i om nu prea mare de stat, insa groaznic cand isi incrunta spranceana". Desi concis, portretui fizic conturat direct de narator este semnificativ si din punct de vedere psihologic: "Voda Stefan, calcand in al patruzecilea an al varstei, avea obrazul ars proaspat de vantul de primavara. Se purta ras, cu mustata usor incaruntita. Avea o puternica strangere a buzelor si o privire verde taioasa. Desi scurt de statura, cei dinaintea sa, opriti la zece pasi, pareau ca se uita la el de jos in sus". Accentuarea privirii semnifica forta morala a eroului, marea sa vointa, precum si autoritatea lui asupra celor din jur. Nechifor Caliman ii face un portret alegoric, "acolo sede Voda ca un cerb frumos cu stea in frunte, iar imprejurul cerbului numai jivine." Ca principal mijloc de caracterizare, Stefan este construit mai ales din naratiunile celorlalte personaje, el fiind la inceput absent, dar influentand comportamentul oamenilor care-l asteapta, conferindu-i astfel o forta divina asupra lor. Se creeaza impresia ca si fortele naturii i se supun: "de cand acea putere se asezase asupra Moldovei, parea ca sau schimbat si stihiile. Ploile cadeau la timp, iernile aveau omaturile imbelsugate". Aparitia Voievodului in roman are loc intr-un moment cu totul deosebit, la Sarbatoarea Hramului Manastirii Neamt, unde este adunata intreaga suflare omeneasca a Moldovei. Naratorul ilustreaza cu maiestrie regizorala miscarile scenice ale multimii, duhul legendei, atmosfera de ireal ce invaluie totul. Se simt si se aud reactiile celor care il asteapta pe Maria Sa cu o nerabdare crescanda, "ca si cum s-ar fi aprins pulbere de pusca". Prozatorul pregateste cu arta aparitia domnitorului, creand o emotie puternica in randul maselor de tarani, iar evenimentul este notat prin reactii si gesturi foarte sugestive: "femeile prinsera a se tangui cu mainile la tample si a-si cauta pruncii". Atmosfera este redata prin verbe impersonale - "se aude", "se spune", "se asteapta", "are sa se intample"-, iar personalitatea voievodului se contureaza prin acumulari treptate de pareri ale oamenilor: "numai un om viteaz poate cuteza sa ridice ochii spre Maria Sa, cei nevrednici sa-si piece capetele in tarana". Figura legendara incepe sa se contureze prin intrebarile pe care si le pun oamenii despre Voda, daca "e cumplit la vedere" sau daca are un "anume palos cu care cearta pe unii boieri?". Stefan apare in toata maretia sa monumentala, "calare pe cal alb", iar efectul asupra multimii este miraculos, "o femeie naste de emotie slobozind din maruntaiele ei un prune". Stefan este o personalitate recunoscuta a Renasterii, "Maria Sa a baut apa intelepciunii din aceeasi fantana rasariteana din care s-a adapat Apusul". El este un invatat, un mag initiat in tainele naturii, pentru ca "noi domnii si stapanitorii trebuie sa urmam pilda soarelui, dand in fiecare zi lumina si caldura fara a primi". Voievodul este familiar cu supusii, apropiat de oamenii simpli, ii cunoaste pe fiecare pe nume, face dreptate celor multi, ii rasplateste pe cei care lupta pentru libertatea Moldovei, iar cu boierimea tradatoare este neindurator. Caracterizarea indirecta este realizata prin faptele, vorbele si atitudinile personajului, reiesind spiritul justiciar al domnitorului care este neinduplecat cu cei ce gresesc, instaurand in Moldova oranduiala, siguranta si spiritul dreptatii, de aceea este respectat si iubit de cei mai multi, dar si temut de cei ce inclina spre tradare si necinste. Voda are, astfel, o autoritate deplina asupra tuturor. Orice incercare de tradare a marii boierimi este imediat anihilata, pentru ca stefan considera ca in Moldova sunt prea multi stapani si "nu trebuie sa fie decat unul." Stefan Cel Mare este simbolul puterii, autoritatea, instanta suprema, intrucat el este cel care trebuie sa inteleaga "de ce rasare si asfinteste soarele", deoarece "numai prostimea vietuieste pentru pantece". Puterea suprema a domnitorului starneste spaima si admiratie, sfiala si incredere, Voievodul este un intelept care ajunge la cunoastere prin respectarea ritualurilor stramosesti, astfel vanatoarea de la Izvorul Alb este initiatica, destinul Moldovei si al domnitorului dezvaluindu-se prin integrarea in permanenta naturii, singura datatoare de forta si intelepciune. Stefan Cel Mare este un personaj clasic pentru ca actioneaza mereu sub imperiul datoriei fata de tara si popor, iar intre ratiune si pasiune, invinge totdeauna ratiunea.

Stefan Cel Mare este un personaj romantic pentru ca este construit din trasaturi exceptional, capatand aura mitica si legendara, trasaturi ce reies atat din opiniile oamenilor, cat si din comportamentul lui in batalii, unde dovedeste o vitejie fabuloasa. Definitorie pentru patriotismul fierbinte si eroismul lui exceptional este lupta de la Vaslui, ca simbol al tuturor izbanzilor sale impotriva dusmanilor tarii, prilej cu care Sadoveanu il ilustreaza ca pastrator al legilor nescrise stramosesti, ce tmieste in cultul eroilor Moldovei, pe care-i pomeneste pe fiecare pe nume, rugandu-se pentru sufletul lor si pentru care porunceste sa se implineasca sfanta datina a ingropaciunii. Stefan Cel Mare simbolizeaza tipul domnitorului suveran luminat si autoritar, inconjurat de boieri si razesi supusi vointei sale. Este exponent al idealurilor de libertate si dreptate ale poporului sau, fiind inaltat la conditia de supraom, capatand trasaturi mitice si legendare. Trasaturile ce domina portretul lui stefan eel Mare sunt asadar: patriotismul fierbinte, setea de adevar, vitejia, curajul, puterea de sacrificiu, spiritul justiciar. Mihail Sadoveanu vede in Stefan Cel Mare, ca si Nicolae lorga, pe "cel mai cinstit si mai harnic domnitor, strasnic la manie si senin in iertare", asa cum il portretizase si Grigore Ureche in Letopiset "iute la manie", mentinandu-l intr-o aura legendara prin modul in care se rasfrange in constiinta celorlalti, situand personajul la limita dintre fantastic si real, dintre mit si istorie, dintre istorie si legenda. Romanul "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa si complicata, desfasurata pe mai multe planuri narative, care se intersecteaza si cu o intriga complicata. Personajele numeroase si puternic individualizate sunt angrenate in conflicte puternice, structura narativa este ampla si contureaza o imagine bogata si profunda a vietii moldovenilor. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior. Elementele realiste ilustrate de adevarul istorie, preluat de Mihail Sadoveanu din "Letopisetele" cronicarilor definesc opera "Fratii Jderi" drept un roman istoric.