www.referat.

ro

Frații Jderi
Mihail Sadoveanu

Caracterizarea lui Ionuț Jder

Ucenicia lui Ionuț, primul volum al trilogiei Frații Jderi de Mihail

Sadoveanu, îl are în centru pe fiul nelegitim al lui Manole Par- Negru, Ionuț
Jder, și a fost considerat un bildungrosoman, deoarece urmarește experiența
de formare a lui Ionuț, inițial adolescent, ca oștean de nădejde în armata lui
Ștefan cel Mare.
Personaj romantic, exceptional, care acționează în împrejurări
excepționale, Ionuț este un tânăr de douazeci de ani, un personaj dinamic, ce
va evolua de la statutul adolescentului naiv la cel al bărbatului matur,
cavalerul neînfricat- ipostază a idealului masculin medieval. Chiar de la
începutul romanului, când vine la hramul mănăstirii Neamț, eroul știe ce își
dorește să devină: ostaș credincios la slujba domniei.
Caracterizarea directă realizată de narator, în capitolul al doilea al
romanului surprinde foarte bine trăsăturile lui Ionuț: ,, Era fluture, flacara,
schimbator ca un pui de demon. Nu era frumos; avea nas cam mare ca și
tatăl său Jderul cel bătrân. Avea înclinare spre deșertăciune și trai frumos.
“Parca n-are cui semăna? întrebă comisoaia înălțându-și ochii la sfintele
icoane. Așchia nu sare departe de trunchi. “
 Era fara liniste; ii placeau toate zburdalniciile. Invatase cu usurinta, de
mjititel, mestesugurile vantului la starostele Caliman; iar acum era
nedespartit de fratele sau cel mare Simion, intre caii de la herghelia
domneasca. Indraznea sa incalece armasarii cei mai naravasi. "
Asemanarea lui Ionut si Fat- Frumos din basmele populare romanesti
iese la iveala prin intermediul caracterizarii directe, realizata de tiganca
ghicitoare: ,, - Fecior de domn mare si Fat- Frumos, se intoarse catre el
tiganca patimas. Mai uita- te odata la mine, ca sa ma fac iar tanara. Este o
jupanita mica de stat care te asteapta sa bata mare razboi cu Domnia Ta. Te
uiti la noi si- o vezi pe dansa. Nu-ti trebiue mancare, nu- ti trebuie bautura,
iti trebuie dragoste! " , ii spunea tiganca lui Ionut, intuind pasiunea tanarului
pentru jupanita Nesta.
Initial, Ionut este ignorat de barbatii familiei, care il considera
imatur: ,, La mine se uita asa ca la o gaza" , se plange mezinul ftatelui sau,
parintele Nicodim, de felul in care e tratat de Manole Par- Negru; ,, N- are
incredere in tine. Esti inca prunc.", incearca sa- l consoleze acesta. Este
ironizat de starostele Nechifor Caliman, care ii spune ,, manzule", spre
disperarea flacaului. Cu toate acestea, Ionut simte impulsul de a se maturiza,
de a- si asuma responsabilitatea propriei vieti: ,, eu inteleg ca nu mai sunt
prunc. Bag sama ca tigancusele fug de mine", i se confeseaza el parintelui
Nicodim. Tanarul va fi ales de Stefan cel Mare pentru a intra in suita fiului
sau, Alexandrel- Voda, cu care va lega fratie de cruce.
Trasaturile lui Ionut se contureaza, mai ales,prin caracterizarea
indirecta, care se desprinde din gesturi, limbaj, relatia cu celelalte personaje
si, in special din aventurile pe care tanarul Jder le traieste alaturi de
Alexandrel, pe parcursul drumului initiatic pe care il au de strabatut.
Fire pasionala, temperamental si impulsiv, Ionut se indragosteste de
jupanita Nasta de la Ionaseni, fata iubita de fiul de domn, si se intalneste cu
ea pe ascuns, tradandu- si astfel prietenul. In ciuda acestui fapt, Jderul cel
mititel, da dovada de loialitate si devotament fata de fratele sau de cruce si il
salveaza pe Alexandrel dintr- un complot pus la cale chiar de Tudosia, mama
iubitei sale. Desi, la inceput cand se afla fata in fata cu primejdia, ii este
frica, mai apoi se arata curajos, lucid, inteligent, dibace si nu se da in laturi
de la nimik pentru a- si salva prietenul: ,, Acum intaia oara se afla intr- o
primejdie adevarata si- si marturisea cu umilinta ca frica lui e fara cusur, cu
mult mai aspra decat atunci cand vazuse iepurele de o suta de ani. Cu toata
aceasta frica pe care o simtea ca pe o arsita a trupului, judecata ii ramanea
intreaga si lucra cu harnicie."
De altfel, chiar unul dintre adversari, se arata uimit de curajul celor
doi adolescenti, Ionut si Alexandrel, caracterizandu- i in mod direct: ,,...nici
n- am crezut noi vreodata s- avem asemenea necaz cu niste feciorasi nebuni.
Este mai cu sama unul la care am stat si m- am uitat ca la Balzebut. Vrednic
si cu semetie se tine coconul, iar noi nu- i putem face nici- o stricaciune. Insa
tovarasul sau are intr- insul jaratic si piper."
Inconstienta varstei, imaturitatea il determina pe Ionut sa plece in
cautarea Nastei, fara stirea familiei, insotit doar de un slujitor, atunci cand
afla ca aceasta a fost rapita de tatari. Tanarul este convins ca numai el o
poate salva pe fata din robie:
,, Bine nu putea deslusi ce se prtrece cu el. Nu putea sa fie bucurie,
dar nu era intristare. Era o tulburare din care incerca sa se desfaca, peste
sama de atatat. I se lamureau fara greutate un gand si o hotarare. Toate erau
scrise in destinul lui- se incredinta el. Din amestecul lui Alexandrel- Voda
nu putea sa iasa decat incurcatura si suferinta, si, poate, pieirea Nastei; deci
Dumnezeu ii departa dragostea, ca s- o lamureasca si sa ramana numai a lui;
caci numai el va indrazni sa se duca s- o caute si s- o smulga capcaunului.
Cu aceasta re torica a varstei de douazeci de ani si a patimei se
indeletnici un timp, apoi i se deslusi nevoia sa- si gaseasca iesirea de la
Timis si drumul catra Chilia."
Incercarea lui Ionut de a- si salva iubita este sortita esecului, deoarece
Nasta se sinucide pentru a- si salva onoarea, aruncandu- se in valuri de pe
corabia ce o ducea in robie. Dupa o serie de aventuri, Ionut este adus inapoi
de catre fratii sai si, drept pedeapsa pentru fapta sa necugetata, este trimis la
Stefan la cetatea Neamtului, unde va deprinde mestesugul armelor, devenind
un adevarat ostean in slujba domnitorului.
Faptele lui de vitejie din volumele urmatoare vor confirma caracterul
exemplar al eroului.