Dubla aspirăție în poemul luceafăr

Poemul începe, că în basmele populare românești, cu formulă inițială specifică acestora: "A fost
odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești O prea frumoasă fată." Astfel
ne este descrisă frumusețea neînsemnată a fetei. Deasemenea ne este arătată unicitatea fetei
în strofele următoare:

" Și era una la parinti Si mandra-n toate cele,

Cum e Fecioara între sfinti
Si luna între stele."

Fata se indragosteste in luceafar care în poem este prezentat ca simbol al fiintei superioare, al
geniului. îl priveste in fiecare noapte fascinată "îl vede azi, îl vede mane" ia se indrogosti de
astru si in sfirsit întilnirea celor doi are loc in oglindă " Ea îl privea cu un surâs, El tremură-n
oglindă, Căci o urmă adânc în vis De suflet să se prindă." Cei doi se indragostes iar față chema
des luceafărul la ia "Coborî în jos, luceafăr blând. Alunecand pe-o rază, Pătrunde-n casă și în
gând Și viață-mi luminează!". Luceafărul coboară la ia luând forma unui tînăr voievod și o
chemă pe față în lumea lui  "O, vin ! odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă Eu sunt luceafărul de
sus, Iar tu să-mi fii mireasă". Față însă îl refuză, simțindu-l "străin la vorba și la port", că făcând
parte dintr-o lume necunoscută ei și de care se teme chiar dacă făceau parte din două lumi
complet diferite totuși dragostea lor nu dispare. Deasemenea le desparte faptul că luceafărul
este nemuritor iar fata este supusă morții și observăm că ia nu este pregătită pentru a devein
ceva suprem "Dar pe calea ce-ai deschis /N-oi merge niciodată" Dar fiind îndrăgostit fata îi
propune să devină muritor ca și ia:

"Dar daca vrei cu crezamant

Sa te-ndragesc pe line.
Tu te coboara pe pamant.
Fii muritor ca mine,"

Dragostea luceafărului fiind atît de puternică că el decide să se refuze de nemurire. Atunci

Luceafărul plecă la Dimiurg pentru a se refuza de nemurire și puterile sale. În timp ce este
plecat Cătălina se îndrăgostește de un băiat simplu pe nume Cătălin. Chiar și numele
asemănător ne arată că ei se potrivesc mult mai bine dar totuși iubirea către luceafăr nu
dispare dar deja înțelege clar că este un ideal al dragostei la care nu va putea ajunge niciodată
"în veci îl voi iubi și-n veci / Va rămânea departe".

Dimiurg îi respinge dorința lui Hyperion exprimînd un profund dispreț pentru pămînteni "Și
pentru cine vrei să mori? întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Și vezi ce te
așteaptă."  întorcinduse la locul lui Luceafărul îi vede pe cei doi îndrăgostiți:

"Traind in cercul vostru stramt

Norocul va petrece, -
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece."
Cătălina simțea sentimental de dragoste atît pentru Luceafăr cît și pentru Cătălin. Ei sunt
complet diferiți dar totuși ia îl alege pe Cătălin deoarece este mult mai simplu și chiar dacă nu
este ideal precum Luceafărul este un simplu muritor la fel că și ia. Chiar dacă a renunțat la
luceafăr ia nul va uită niciodată dar va rămîne doar un vis care nu se va îndeplini. Dar dorința
pentru el va rămîne.