Sunteți pe pagina 1din 3

Cezara

de Mihai Eminescu
- Analiza textului -
Opera Cezara ne creeaza impresia ca avem de-a face cu o nuvela romantica, cu o intriga
sentimentala obisnuita, ce se desfasoara intr-un cadru oriental, intr-o Italie oarecum artificială,
evocând un peisaj care se scalda in lumina soarelui, cu ape limpezi si mări albastre, timpul
acestora nefiind insa precizat. La prima vedere nuvela pare ca nu detine “fantasticul”,fiind bazata
mai mult pe ilustrarea unui amor pasional. Astfel nuvela a fost interpretata si, implicit, depreciata
intr-o oarecare masura.
Aspectele reprezentative ale acestei nuvele sunt insa altele. Cezara , in ciuda consistentei
planului realitatii, este o nuvela fantastica cu valoare filosofica. Caracterul nuvelei este unul
„mitic”, avand o intriga deloc complicata. Cezara este fiica contelui Bianchi, dependent al
jocurilor de carti si asa presupusa logodnica a marchizului Castelmare, care o vrea drept sotie in
schimbul datoriilor contelui fata de el, datorii acumulate in urma obsesiei sale bolnavicioase de
jucator. Ea devine astfel victima santajului lui Castelmare.  Lucrurile se complica insa dupa ce
aflam ca, de fapt, Cezara se indragosteste de un calugar, Ieronim, pe care il zareste intr-o zi la
fereastra.  Ieronim este un tanar care poseda o stranie frumusete demonica, la fel ca si celelalte
personaje eminesciene. In nuvela, Cezara este idealul frumusetii feminine, un inger, tipic, blond,
pur, avand insa un temperament pasional. In timp ce aceasta il privea pe Ieronim îi tresare ideea
ca tanarul ar fi un model perfect pentru pictorul Francesco in scopul realizarii unui tablou
intitulat Caderea ingerilor, vazand in el un “frumos demon”. Pictorul este insa de alta parere. El
vede mai mult un Adonis, mai degraba potrivit pentru ilustrarea mitului Venus si Adonis, in care
Venus ar putea fi Cezara. Francesco, isi da seama ca, de fapt, Cezara este indragostita de
Ieronim, acesta fiind principala cauza a perspectivei sale. Tanarul accepta invitatia de a-i fi
model pictorului, avand si el aptitudini de pictor. Cezara, desigur, petrece cat mai mult timp
posibil in atelierul pictorului, privindu-l pe Ieronim din spatele paravanului, reactiile ei
evidentiindu-i temperamentul pasional: “Cezara era sa racneasca'; “Sanii ii crescusera intr-
atata de bataile inimei, incat sarise un bumb de la pieptarasul cam ingust de catifea neagra”. In
evolutia actiunii urmeaza un schimb de scrisori intre Cezara si Ieronim, aspect ce dovedeste faptul
ca Eminescu recurcge le technica epistolara. Scrisorile constituie, de alfel, partea reprezentativa a
aceastei nuvele, avand in continutul lor ideile filosofice primare ale autorului. Cezara implora
dragostea lui Ieronim, acesta insa refuzand sa accepte realitatea fiind dominat de anumite idei
schopenhaueriene: “Mancare si reproducere, reproducere si mancare!”; “Nu! Nu ma voi face
comediantul acelui rau care stapaneste lumea”;”Samburele vietei este egoismul si haina lui,
minciuna”.
            Eminescu s-a inspirit din opera lui Schopenhauer, intitulata „Lumea ca vinta si
reprezentare”, din capitolul Metafizica amorului, de unde a preluat ideea lui Ieronim despre
dragoste. Dragostea este de fapt manifestarea „vointei oarbe de a trai”, Ieronim
refuzand“mecanica de speta” a amorului, el fiind o persoana de natura hyperioniana, un posibil
Hyperion.
Un rol semnificativ in nuvela il are scrisoarea pe care batranul Euthanasius i-o scrie lui Ieronim. El
este de fapt unchiul tanarului, un sihastru, iar ideea principala a scrisorii este descrierea edenica a
unei insule pe care acesta isi traieste “modul de viata ascetic” (ascetic-desavarsit).
Eminescu recurge la motivul insulei in mai multe opere, acesta aparand nu numai in
nuvela Cezara, ci si in Avatariile faraonului Tlá, Fat-Frumos din lacrima, Povestea magului

1
calator in stele,  precum si in poemul Memento mori. Mircea Eliade a fost preocupat de motivul
insulei si a felului in care a fost tratata aceasta in creatiile eminesciene, scriind un intreg volum
dedicat acesteia in eseul Insula lui Euthanasius.  Motivul insulei apartine simbolisticii Oceanului.
In mitologie insula reprezinta “centrul in jurul caruia s-a creat lumea”, dupa cum afirma Eliade.
In descrierea batranului Euthanasius, insula apare ca o fortareata de stanci. Aceasta insula are o
singura intrare, acesta fiind ascunsa dupa o piatra, ce poate fi data la o parte. In spatele acestei
pietre se afla tunelul, care duce spre interiorul insulei. Insula este, de fapt, o vale, situata sub
nivelul marii aparata de furia valurilor de fortareata de stanci. In centrul insulei este un lac, format
din patru izvoare, ce se varsa in acest lac. Aceste patru izvoare corespund fluviilor Raiului. In
inima lacului este o alta insula, langa o Insula Mare se afla o Insula Mica, ceea ce duce la
concluzia, ca este vorba despre o insula in cadrul altei insule. Insula Mica este inconjurata de o
dumbrava de portocali, unde este situata si pestera in care locuieste batranul Euthanasius. Peretele
pesterii este ornamentat cu sculpturi, un basorelief, care infatiseaza mitul Adam-Eva: “Pe un
perete e Adam si Eva Am cercat a prinde in aceste forme inocenta primitiva. Nici unul din ei nu
stie inca ce-nseamneaza iubirea, ei se iubesc fara sa stie. Formele sunt virgine si necoapte; in
expresia fetei am pus duiosie si nu pasiune, este un idil linistit si candid intre doi oameni ce n-au
constiinta frumusetei, nici a goliciunei lor. Ei umbla-mbratisati, sub umbra unui sir de arbori,
dinaintea lor o turma de miei”. Mieii, de asemenea, constituind simbolul puritatii si al inocentei.
Un alt grup statuar il reprezinta mitul Venus-Adonis: “Cu totul altfel e Venus si Adonis. Venus e
numai amor. Ea-si pleaca capul ei imbatat de pasiune pe umarul acelui tanar femeieste - frumos,
timid si inamorat in sine, si el se uita furis la formele perfecte ale zeitei ce-l fericeste, caci i-e rusine
sa se uite de-a dreptul. El joaca rolul unei fete naive, pe care amantul ar fi descoperit-o”. Aceasta
scrisoare contine si o marturie a batranului, conform careia acesta este incantat de “a reprezenta pe
femeia agresiva”, dar subliniaza, ca sub nici o forma nu este vorba de “curtizane”, ci mai degraba
de “agresiunea inocentei femeiesti”. Intr-un lung sir de idei, batranul incepe sa sculpteze un alt
basorelief, pe baza mitului Orion-Aurora, in care Aurora il rapeste pe Orion, de care era
indragostita “insasi cruda si vergina Diana”. 
            Cheia intregii nuvele este ascunsa in comentariul acestor grupuri statuare. Batranul
Euthanasius marturiseste ca a invatat organizarea sociala de la albine, statul carora este construit pe
instinct. Acesta i se pare modelul desavarsit de organizare, incat natura nu greseste niciodata, fiind
o creatie perfecta si mai presus de orice. Abia aici sunt evidente ideile „fiziocratice” (Doctrină
economică din sec. XVIII care susține că agricultura constituie unica sursă de bogăție) ale lui
Eminescu. In acest „rai pamantesc”, dupa cum il numeste batranul, este invitat Ieronim pentru a-l
stapani, dupa moartea lui Euthanasius.
            Insula lui Euthanasius, prin aspectul ei luxuriant (abundent), prin natura ei exploziva
ce are asupra lui o varietate de forme vegetale, minerale si animale, prin flora si fauna,
de dimensiuni inimaginabile, prin corespondentele dintre sunet, culoare si miresme, ne apare ca o
varianta pamanteasca a Edenului, un loc miraculos, o varianta a gradinii Raiului.

2
Bibliografie:

Călinescu, G., Viața și opera lui Eminescu, vol. I și II, Editura Minerva, București, 1989

https://onlythoughts.wordpress.com/2011/06/30/caracterizarea-cezarei-din-nuvela-
%E2%80%9Ecezara%E2%80%9D-de-m-eminescu/