Un chip blând, o minte strălucită, un om bun şi iubitor de oameni, iubitor de ţară.

Aşa era Grigore Vieru,

poetul român născut dincolo de Prut.
„Grigore Vieru: lacrimă arzând pe obrazul de gheaţă al Moldovei.”
1. Scrieți impresiile postlectorale.

Poezia „Mai sunt” de Grigore Vieru, reprezintă un tumult de emoții și sentimente, care pătrund în adâncul sufletului
cititorului. Opera mi-a trezit sentimente de tristeţe, jale și nostalgie, pentru că în fiecare vers eul liric este copleșit și
înabușit de un dor nebun, care îl macină din interior. În momentul în care am pătruns în esența poeziei, astfel simțeam
că sunt acolo, sunt lângă eul liric, am văzut acea seara ca de aur în care eul pe malul de nisip asculta liniștea. Alături de
el am simţit, acele sentimente prin care el trecea, cum ar fi: „Cum cineva în aer, tainic,

La buze duce marea blând,

Cântând din ea ca dintr-o frunză

De dor tăriile umplând.”

2. Scrie 2 imagini vizuale si 1 imagine auditivă.

Imagini vizuale: „Cum iese raza din găoace”

„Cum cineva în aer, tainic,

La buze duce marea bland…”

Imagine auditivă: „Şi cum se-acoperă mut apa

De roua unui cântec nou;”

3. Comentează, din text, o figură de stil.

Prin metafora „Îţi curge liniştea pe chip”, plasată în prima strofă a poeziei, sunt transmise stări de liniște și pace a
poetului în cee ace privește conceptul iubirii. Iubirea şi suferinţa sunt darurui de la Dumnezeu pe care este zidită ființa
umană și care sunt temeliile unor emoții și semntimente puternice, tote acestea ne sunt date pentru a ne crea ca
personalități, pentru a avea character în anumite situații. Nu trebuie să uităm că iubirea aduce cu sine multă fericire, mult
mai multă decât suferința pe care o aduce dorul de cineva.

4. Cercetează informația atașată mai jos și selectează 5 idei, pe care le consideri esențiale:

„Poezia ar fi secretul materiei cenuşii scăpat de gura inimii” , pentru că nimeni nu poate concepe şi
cunoaşte mai bine ca inima secretele creierului uman ..

Poezia, la Grigore Vieru, este asemănată cu lumina, simbol al ieşirii din beznă, găsit cu precădere în toate ritualurile
de iniţiere, precum şi simbol al cunoaşterii.

Poezia şi actul creator sunt un rost al existenţei poetului pe pământ, e o frământare care-l determină pe
poet să segândească la trecerea în nefiinţă şi la golul ce se va produce între poezie şi cavou.

Poezia, în concepţia lui Grigore Vieru, are un scop primordial: „trebuie să ruşineze sufletul sărac, să-l pedepsească chiar”
prin statutul ei estetic, prin taina frumosului pe care-l promovează.

Poezia lui Grigore Vieru ştie să îndrepte „albia izvorului” spre „tâmpla” incinsă a veacului, spre evenimentele imperative ale
timpului modern.