Caracterizarea Cuplului leronim - Cezara din opera “Cezara” scrisa de Mihai Eminescu

In opera “Ceazara” de Mihai Eminescu predomina cuplul de personaje Cezara si Ieronim. Acest cuplu reprezinta
tipul indragostitilor, impreuna ilustrand prototipuri ale perfectiunii adamice.
Ieronim este personajul principal din nuvela“Cezara” scrisa de Mihai Eminescu, la fel ca si iubita lui,
Cezara. Ieronim era un calugar tinar dintr-o veche manastire .Ieronim e caracterizat direct
de catre autor: “frunte inalta si egal de larga, sta asezata deasupraunor ochi adanciti in boltele lor
si deasupra nasului fin, o gura cu buze subtiri, o barbie rotunjita, ochii multumiti”. El renunta la
calugarie, fiind, ca orice spirit romantic, atras de paradigmele eterne ale lumescului si nu de
existenta ascetica. Ieronim este caracterizat indirect atunci cind ii ofera Cezarei cateva precizari:
''eu nu iubesc pe nimeni, dar daca as iubi, sigur ca tu ai trebui sa fii amanta mea. Simt o adoratie in
mine care poate ar deveni amor… daca… ei bine, daca nu m-ai iubi tu pe mine.”.Deci, Ieronim in
aceasta situatie este egoist si naiv, deoarece nu ii ofera Cezarei un raspuns reciproc.
Cezara e caracterizata direct de catre autor: “Fata ei era de-o albeata chihlimbarie intunecata
numai de-o viorie umbra, aceiochi de-un albastru intuneric care sclipesc in umbra genele lungisi
devin prin asta mai dulci, mai intunecosi, mai demonici. Parul ei blond pare-o bruma aurita, gura
dulce, cu buza de desupt putin mai plina, parea ca cere sarutari, nasul fin si barbia rotundasi
dulce''.Cezara este caracterizata indirect prin faptele sale: ea isi cerea iertare pentru dragostea ce
o purta in suflet. Pentru a obtine dragostea lui Ieronim, e gata de orice, chiar si sa se umileasca in
fata lui: “Iarta dac-o femeie iti spune ca te iubeste , cand te iubesc, cand as primi sa fiu servitoarea
ta, numai sa ma suferi intr-un colt al casei in care vei locui tu, sa suferi ca sa sarut perna pe care va
dormi capul tau''.
Opozitia romantica dintre protagonisti se coreleaza cu structura portretului fizic: ''tanarul pare un
demon frumos, serios, nepasator"; „cel mai frumos model de pictura un inger de geniu, caci
demonii sunt ingeri de geniu", iar Cezara ,,par blond - bruma aurita" si „ochi de-un albastru
intuneric", „demonica'’, perspectiva fiind a naratorului. Frumusetea feminina a lui Ieronim (care se
lasa cucerit) si „agresivitatea" aproape virila a Cezarei (care provoaca si cucereste). Inversarea
temporara a rolurilor si similitudinea portretelor fizice ale protagonistilor mascheaza, accentuand,
conditia si statutul fiecaruia: virilitatea lui Ieronim si feminitatea Cezarei.
Aceasta opera accentueaza iubirea de la trairea ei ca o placere a simturilor la trairea iubirii in
absolutul ei, trecerea nu e posibila decat prin abandonarea lumii fenomenale si reintegrarea in
patria mitica. Insula lui Euthanasius - „insula transcendenta", este un rai ascuns la care are acces
numai cel chemat: purificat prin somn (ca Ieronim, care se refugiaza aici pentru a scapa de acuzatia
de crima) sau purificat prin scufundare in apele marii (precum Cezara care, dupa moartea tatalui
ei, paraseste si ea viata sociala). in spatiul insulei paradisiace se implineste, in sens mitic, iubirea
celor doi protagonisti, dezbracati acum de formele «existentei trecatoare, reintorsi la goliciunea
originara - Adam si Eva in paradis.
Un cuplu asemanator este Luceafarul si Catalina din poemul “Luceafarul” de Mihai Eminescu, care
delimiteaza iubirea de la cea materiala,carnala pana la cea spirituala,suprema.