,,Memoriile unei fete cuminți”

Simone de Beauvoir reprezintă o figură marcantă a existențialismului și a feminismului

din Franța. Simone este cunoscută pentru lucrarea: ,,Al doilea sex”. Lucrarea ,,Memoriile unei
fete cuminți” evidențiază copilăria scriitoarei dar și perioada de adolescență, de studenție.
Jurnalul abundă în amintiri prin care cititorul se întoarce în timp și se trezește după o lungă
călătorie în Franța din perioada Primului Război Mondial fix în inima unei familii burgheze
cu o credință puternică în Dumnezeu. Familia lui Simone de Beauvoir este descrisă în acest
jurnal. Atât mama cât și tatăl scriitoarei au fost figuri importante în dezvoltarea sa. Cu toate
acestea, Simone se va diferenția de familia sa încă din perioada adolescenței când aceasta iese
din tiparul vremii și în loc să se căsătorească cât mai curând alege să își continue studiile și să
își urmeze visurile de la vârsta de 15 ani, acela de a preda la un liceu și să scrie cărți. La
întrebarea pe care cu toții ne-o aducem aminte din copilărie: ,,Ce vrei să te faci în viață?”
aceasta răspunde hotărâtă că dorește să devină scriitoare.
În copilărie Simone are parte de o educație aleasă și mai presus de toate își ocupă mare
parte din timp citind. Pentru noi, niște cititori ai secolului XXI s-ar putea să ni se pară oarecum
ieșit din comun faptul că mama sa pe lângă faptul că îi recomanda ce să citească la vârsta
adolescenței, îi și lipește anumite pagini din cărți care considera că evidențiază scene
nepotrivite pentru o fată de 15 sau 16 ani. Astfel, Simone începe să citească multe cărți pe
ascuns fără ca părinții ei să știe și să le ascundă după cum mărturisește sub saltea.
Cartea conturează personalitatea lui Simone. Aceasta se descrie ca fiind o personalitate
puternică încă de pe când era o copilă. Aceasta crede cu tărie în egalitatea dintre oameni prin
urmare: ,,Pe de altă parte, nu acceptam ideea că un lucru oarecare, cum ar fi bogăția, poate
genera vreun drept sau conferi vreun merit. Evanghelia propăvăduiește sărăcia. (...)
Credeam în egalitatea fundamentală între oameni.”(de Beauvoir, p. 148) Aceasta afirmă și
că o respecta mai mult pe guvernanta casei, Louise decât orice altă femeie bogată.
Cum părerile acesteia erau cu totul diferite de societatea în care trăia, aceasta alege să scrie un
jurnal prin care să se cunoască și mai ales să se analizeze într-un mod obiectiv: ,,Nimeni nu
mă accepta așa cum eram, nimeni nu mă iubea: am luat hotărârea că mă voi iubi de una
singură suficient pentru a compensa părăsirea. Altădată, eram mulțumită de mine însămi
și nu încercam să mă cunosc, de acum încolo, voi căuta să mă dedublez, să mă privec din
afară, să mă supraveghez în Jurnal, stăteam de vorbă cu mine însămi.”(de Beauvoir, p. 217)
Această lucrare scoate în relief și întâlnirea lui Simone de Beauvoir cu Sartre. Mai în
vârstă cu doi ani decât ea, Simone îl descrie ca fiind un om cu năzuințe mult mai puternice
decât aceasta: ,, (...) iată că întâlnisem pe cineva în ochii căruia pornirile mele pătimașe erau
sfioase. (...) Mă crezusem o ființă de excepție pentru că nu concepeam să trăiesc fără să
scriu: el nu trăia decât să scrie.” (de Beauvoir, p. 384) Pentru Simone, Sartre reprezintă
persoana care o completează: ,,jumătatea mea, în care mă regăseam”(de Beauvoir, p. 389)

,,Memoriile unei fete cuminți” conturează farmecul franțuzesc din perioada Primului Război
Mondial dar și personalitatea și viața scriitoarei Simone de Beauvoir. În ceea ce privește
lucrarea eu o recomand oricăruia iubește să citească jurnale.