AMINTIRILE UNEI

FETE CUMINTI
SCRISA DE SIMONE
DE BEAUVOIR
Arhire Cosmina
Date despre autoare

■ Simone de Beauvoir (pronunție franceză: Pronunție audio audio; n. 9 ianuarie 1908, Franța– d. 14 aprilie 1986,Paris, Franța.
A fost o eseistă, scriitoare (premiată cu Premiul Goncourt 1954), și în același timp o figură de marcă a existențialismului
și a feminismului în Franța, militantă a mișcării intelectuale contestatare de după al Doilea Război Mondial.
■ Născută într-o familie burgheză și catolică, adoptă ateismul încă din adolescență, hotărându-se să-și dedice viața scrisului și
studiului. Începe ceea ce va numi faza «morală» a vieții sale, obiectivată mai întâi prin eseul Pyrrhus et Cinéas , romanul
L'Invitée și, în sfârșit, publicarea lucrării filozofice Pour une morale de l'ambiguïté, în 1947.
■ În anii următori, după premiul Goncourt acordat pentru romanul Les Mandarins, interesul său se va îndrepta spre scrierile
autobiografice, în care va descrie cu precădere anii petrecuți lângă Sartre în diversele angajări și evenimente ale epocii.
Moare, zi după zi, la șase ani după moartea lui, lăsând în urmă o remarcabilă operă literară, eseistică și memorialistică. «
Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme.» Trupul său va fi
îngropat în cimitirul Montparnasse, alături de cel al lui Sartre.
Alte opera ale autoarei
■ Les Mandarins
■ Quand prime le spirituel
■ Pyrrhus et Cinéas
Rezumatul operei
■

■ Documentul psihologic si social pe care-l ofera Amintirile unei fete cuminti este rodul unei porniri neinfranate a autoarei de a-si
scruta viata traita in cincizeci de ani. Structurata in patru sectiuni, cartea tineretii se imparte in mod echilibrat in copilarie
si adolescenta - primele doua secvente - si perioada studentiei si a independentei fata de familie - descrise in ultimele doua.

■
■ Rememorarea parcurge traseul sigur de la indicele de necontestat - fotografia din copilarie - la amintiri ale unor clipe inca vii:
experienta jocului, a mancatului, a interdictiilor incalcate.,Mamica sfarama praline intr-o piulita, amesteca pulberea aceea
grauntoasa cu o crema galbena: trandafiriul bomboanelor se pierdea in drajeuri suave: imi cufundam lingura intr-un
asfintit de soare.
■ Marile aventuri ale varstei sunt oferite explorarii eului prin lectura.
■
■ "Multumita lor ma emancipam de copilarie, patrundeam intr-o lume intortocheata, aventuroasa, plina de neprevazut. Cand
parintii mei ieseau seara. imi prelungeam noaptea tarziu bucuriile evadarii; in timp ce sora-mea dormea, eu citeam,
sprijinita in perna: de cum auzeam cheia rasucindu-se in broasca, stingeam lumina."
■ Relatia intre carti si receptor este una simpatetica: "Intre mine si sufletele inrudite care rataceau undeva, in locuri nestiute, ele
creau un fel de comuniune; in loc sa-mi traiesc mica istorie personala, participam la o mare epopee spirituala. Luni intregi
ma hranii cu literatura, dar era, pe-atunci, unica realitate la care puteam avea acces".
■
■
■ Mama, care o conducea la curs, o supraveghea, ii controla temele - «invata englezeste si incepu sa studieze latina ca sa ma poata
verifica. Mai tarziu, Simone, alaturi de sora mai mica, pe care o alintase Poupette, ajunge sa constientizeze influenta celor
din familie asupra formatiei lor de fete cuminti si sa se transforme in opusul lor, prin contributia pe care au adus-o
prietenia Zazei Mabille si a varului Jacques Laiguillon, personaje care ocupa un loc important in spatiul evocarii. Alaturi
de acestia doi, Simone ajunge sa fie varful unui trio care lupta impotriva traditiei, a cutumelor burgheze, fiind
personalitatea care uce treptat la emanciparea de sub tutela parinteasca. » .
■
■ Marile aventuri ale varstei sunt oferite explorarii eului prin lectura.
■
■ "Multumita lor ma emancipam de copilarie, patrundeam intr-o lume intortocheata, aventuroasa, plina de neprevazut. Cand
parintii mei ieseau seara. imi prelungeam noaptea tarziu bucuriile evadarii; in timp ce sora-mea dormea, eu citeam,
sprijinita in perna: de cum auzeam cheia rasucindu-se in broasca, stingeam lumina.“
■ Relatia intre carti si receptor este una simpatetica: "Intre mine si sufletele inrudite care rataceau undeva, in locuri nestiute, ele
creau un fel de comuniune; in loc sa-mi traiesc mica istorie personala, participam la o mare epopee spirituala. Luni
intregi ma hranii cu literatura, dar era, pe-atunci, unica realitate la care puteam avea acces".
■
 ■ In copilărie a avut o fire violentă: “Mă certau, mă pedepseau,
dar rareori se întâmpla să primesc vreo palmă.[…] Mă
transformam într-o fiinţă capricioasă şi neascultătoare
pur şi simplu de dragul de a nu fi ascultătoare.
Caracterizare ■ Era sigura pe ceea ce gandea si o fire foarte perseverenta si
considera ca regulile nu sunt neinfranate: “M-am revoltat
a lui Simone ori de câte ori a încercat cineva să-mi impună lucruri
care, pentru mine, nu aveau explicaţie, la fel cum am
de Beauvoir respins adevărurile care nu reflectau un absolut.”
■ Avea si o fire mai rebela pe care parintii au reusit sa o
controleze doar in primii ani de viata: “Eram din ce in ce
mai cuminte, nu mai aveam nici furii, nici capricii: mi se
explicase că dacă voi fi înţeleaptă şi evlavioasă
Dumnezeu va salva Franţa."