TESTARE SUMATIVĂ

An școlar 2020-2021 Semestrul I

Citește cu atenție fragmentul următor:

“SÂMBĂTĂ, 20 IUNIE 1942

Pentru cineva ca mine, a ține un jurnal e o senzaţie foarte stranie.

Nu numai că n-am mai scris niciodată, dar cred că mai târziu nici eu, nici
altcineva nu va fi interesat de efuziunile unei școlăriţe de treisprezece ani.
Dar de fapt nu asta contează, am chef să scriu și, mai mult decât atât, să
mă destăinui odată ca lumea și pe de-a-ntregul în privinţa a tot felul de
lucruri.

„Hârtia este mai răbdătoare decât oamenii.“ Mi-am amintit de vorba

asta într-una din zilele mele ușor melancolice când, stând plictisită cu
capul sprijinit în mâini, nu mă puteam hotărî, în apatia mea, dacă-i mai
bine să ies sau să rămân acasă, și astfel, în cele din urmă, am rămas lo-
cului, continuând să mă frământ. Da, într-adevăr, hârtia este răbdătoare
și, cum n-am intenţia să dau vreodată cuiva să citească acest caiet
cartonat care poartă numele pompos de „jurnal“, afară de cazul că o să-mi
fac cândva în viaţă un prieten sau o prietenă care să devină Prietenul sau
Prietena mea, probabil că n-o să-i pese nimănui de el.

Am ajuns acum în punctul de unde a pornit toată ideea asta cu

jurnalul: n-am nicio prietenă.

Ca să fie și mai limpede, trebuie să dau o explicaţie, căci nimeni nu

va înţelege cum se poate ca o fată de treisprezece ani să fie complet
singură pe lume. Și nici nu-i adevărat. Am niște părinţi adorabili și o soră
de șaisprezece ani, am, dacă le-adun pe toate, cel puţin treizeci de cunoș -
tinţe sau ceea ce se cheamă prietene. Am o grămadă de admiratori care
nu mă scapă din ochi și, când nu se poate altfel, încearcă în clasă să-mi
prindă chipul măcar într-un ciob de oglindă de buzunar. Am rude, mătuși
drăguţe și un cămin agreabil. Nu, în aparenţă nu-mi lipsește nimic, în
afară de o Prietenă. Cu niciuna dintre cunoștinţele mele nu pot face mai
mult decât să mă amuz, n-ajung niciodată să vorbesc cu ele despre
altceva decât lucruri cotidiene, n-ajungem să ne spunem lucruri mai
intime. Aici e buba. Poate că această lipsă de intimitate vine de la mine, în
orice caz, asta-i realitatea și din păcate ea nu poate fi schimbată. De aceea
am acest jurnal.

Și pentru a întări și mai mult în imaginaţia mea ideea prietenei

îndelung așteptate, nu vreau doar să înșir faptele în acest jurnal așa cum
fac toţi ceilalţi, vreau ca acest jurnal să fie prietena însăși, iar această
prietenă se va numi Kitty.

Povestea mea! (Ce tâmpenie! Așa ceva nu se uită.)

Fiindcă nimeni n-ar înţelege nimic din ce-i povestesc lui Kitty dacă
încep așa, pe nepusă masă, trebuie să redau pe scurt povestea vieţii mele,
chiar dacă asta nu-mi face nici o plăcere.

Tata, cel mai scump dintre toţi tăticii întâlniţi vreodată, avea deja
treizeci și șase de ani când s-a căsătorit cu mama, care avea atunci
douăzeci și cinci de ani. Sora mea Margot s- a născut în 1926 în Frankfurt
pe Main, în Germania. Pe 12 iunie 1929 am urmat eu. Până la vârsta de
patru ani, am locuit la Frankfurt. Fiindcă suntem evrei sută la sută, tata
a venit în 1933 în Olanda. A ajuns director al societăţii neerlandeze
Opekta, specializată în fabricarea de gemuri. Mama, Edith Frank- Hol
länder, a venit și ea în septembrie în Olanda, iar eu și Margot ne-am dus
la Aachen, unde locuia bunica. Margot a venit în Olanda în decembrie, iar
eu în februarie, când m-au pus pe masă pe post de cadou pentru Margot
de ziua ei.

Curând după aceea am fost înscrisă la grădiniţa școlii Montessori.

Am rămas aici până la șase ani, apoi am intrat în clasa întâi. Într-a șasea,
am ajuns în clasa doamnei directoare Kuperus. La sfârșitul anului școlar,
ne-am despărţit cu inimile înduioșate și am plâns amândouă, căci fu-
sesem admisă la Liceul Evreiesc, la care învăţa și Margot.

Viaţa ne-a fost marcată de momente tensionate ușor de imaginat,

căci rudele noastre rămase în Germania n-au fost ferite de legile lui Hitler
privitoare la evrei. După pogromurile din 1938, cei doi unchi ai mei, fraţii
mamei, au fugit și au ajuns teferi în America de Nord, iar bunica a venit la
noi. Avea atunci șaptezeci și trei de ani.

Începând din mai 1940, s-a terminat cu vremurile bune: mai întâi
războiul, apoi capitularea, intrarea nemţilor, când pentru noi, evreii, au
început nenorocirile. Legile antievreiești au venit una după alta și
libertatea ni s-a restrâns foarte tare. Evreii trebuie să poarte o stea
galbenă; evreii trebuie să-și predea bicicletele; evreii n-au voie să meargă
cu tramvaiul; evreii n-au voie să circule cu nici o mașină, nici măcar cu
una particulară; evreii nu-și pot face cumpărăturile decât între orele 15.00
și 17.00; evreii nu pot merge decât la un frizer evreu; evreii n-au voie să
iasă pe stradă între orele 20.00 și 6.00; evreii n-au voie să frecventeze
teatrele, cinematografele și alte locuri de divertisment; evreii n-au voie să
meargă la piscină și nici pe terenurile de tenis, de hochei ori pe alte
terenuri de sport; evreii n-au voie să practice canotajul; evreii n-au voie să
practice nici un sport în spaţiul public; după ora opt seara, evreii nu mai
au voie să stea în propria grădină și nici la cunoștinţe de-ale lor; evreii n-
au voie să meargă acasă la creștini; evreii trebuie să meargă la școli
evreiești: și așa mai departe. Așa ne-am dus traiul de pe o zi pe alta,
fiindu-ne interzis să facem ba una, ba alta. Jacque îmi spune mereu: „Nu
mai îndrăznesc să fac nimic, căci mi-e teamă să nu fie interzis.“

În vara lui 1941 bunica s-a îmbolnăvit grav. A trebuit să fie operată
și de aniversarea mea nu s-a ales mare lucru. La fel s-a întâmplat și în
vara lui 1940, când războiul tocmai se terminase în Ţările de Jos. Bunica
a murit în ianuarie 1942. Nimeni nu știe cât mă gândesc la ea și cât o mai
iubesc încă. Anul ăsta, în 1942, mi-am sărbătorit ziua de naștere ca să le
recuperez pe cele care s-au pierdut, iar lumânarea bunicii a fost aprinsă și
ea.

Pentru noi patru lucrurile stau încă bine, și uite-așa am ajuns la

data de astăzi, a inaugurării festive a jurnalului meu, 20 iunie
1942.”(“Jurnal”, Anne Frank)
CLASA A V-A
CERINȚE

1. Extrage interdicțiile evreilor.

2. Ce-i lipsește emițătorului și cum explică această lipsă?
3. Desparte în silabe și încercuiește silaba accentuată: hârtia, oamenii, melancolice.
4. Când a fost scris textul? Justifică-ți alegerea cu secvențe din text.
5. Care e cuvântul-cheie al textului?De ce?
6. Extrage 2 idei principale din text.
7. Ce emoții trăiește fata?
8. Despre ce perioadă istorică scrie fata? Scrie un text în care să prezinți acea perioadă pornind atât de la text,
cât și de la cultura ta generală .
9. Dă sinonime pentru: stranie, târziu, melancolice, hotărî.
10. Caută în dicționar definițiile cuvintelor: efuziune, apatie, pompos, copiază-le, apoi creează câte un enunț cu
fiecare.
11. Stabilește timpul pentru fiecare verb: am amintit, nu puteam, n-o să-i pese, nu va înțelege, nu se uită.
12. Extrage din penultimul paragraf fiecare substantiv și precizează, pentru fiecare, genul, numărul, articulat
cu…./nearticulat, precedat de prepoziția………../ (doar dacă e precedat! Dacă nu e, nu scrii despre prepoziție!)
13. Asociază textul suport cu o lectură suplimentară și, într-o compunere de cel puțin 150 de cuvinte, prezintă cele
două opere în paralel, evidențiind cel puțin o asemănare și cel puțin o deosebire.

SPOR!
CLASA A VI-A
CERINȚE

1. Identifică mai întâi cuvintele-cheie, apoi formulează două idei principale, la alegere.
2. Când se petrece întâmplarea?În ce anotimp, în ce parte a zilei?Indică pasajele care te ajută să răspunzi la
aceste întrebări.
3. Care ți se pare cea mai tristă parte și de ce?
4. Cine este autoarea textului?Ce știi despre ea?Poți căuta informații pe net, citești, apoi formulezi câteva idei.
5. Prezintă, în câteva cuvinte, relația dintre fată și familia ei.
6. Alcătuiește enunțuri pentru a demonstra omonimia cuvintelor: mine,mai, dar, odată(omofon), poartă,
povestea (omograf).
7. Demonstrează polisemantismul cuvântului a fi în șase enunțuri.( folosește dicționarul pentru sensuri,dar
enunțurile să îți aparțină)
8. Desparte în silabe și încercuiește grupul vocalic, precizându-I felul: hârtia, răbdătoare, oamenii.
9. Analizează verbele: să mă amuz, n-ar înțelege.
10. Extrage predicatele din fragmentul următor, precizând felul fiecăruia:
„Hârtia este mai răbdătoare decât oamenii.“ Mi-am amintit de vorba asta într-una din zilele mele ușor
melancolice când, stând plictisită cu capul sprijinit în mâini, nu mă puteam hotărî, în apatia mea, dacă-i mai
bine să ies sau să rămân acasă, și astfel, în cele din urmă, am rămas locului, continuând să mă frământ.
11. Stabilește funcția sintactică pentru fiecare cuvânt subliniat, punând, în paranteză, întrebarea și termenul
regent care te-au ajutat să stabilești acea funcție sintactică.
Viaţa ne-a fost marcată de momente tensionate ușor de imaginat, căci rudele noastre rămase în Germania n-au
fost ferite de legile lui Hitler privitoare la evrei. După pogromurile din 1938, cei doi unchi ai mei, fraţii mamei,
 au fugit și au ajuns teferi în America de Nord, iar bunica a venit la noi. Pentru cineva ca mine, a ține un jurnal
e o senzaţie foarte stranie.
12. Realizează o pagină de jurnal personal, de 15o de cuvinte cel puțin, pornind de la acest model.
CLASA A VII-A
CERINȚE

1. Numește două sentimente care pot fi asociate textului, justificându-ți alegerea.

2. În ce anotimp se desfășoară acțiunea?Justificăți răspunsul printr-o secvență din text.
3. Care crezi că este rolul utilizării repetate a verbului a avea în paragraful al patrulea ?Justifică-ți opțiunea,
având în vedere întregul text.
4. Precizează dacă povestitorul întâmplărilor este o voce anonimă, un martor sau un participant la acțiune.
5. Rescrie câte un fragment pentru tiparele textuale:- a)explicativ; b) narativ; c) descriptiv.
6. Împarte frazele în propoziții, respectând etapele : a) Anul ăsta, în 1942, mi-am sărbătorit ziua de naștere ca să
le recuperez pe cele care s-au pierdut, iar lumânarea bunicii a fost aprinsă și ea.;
b) Da, într-adevăr, hârtia este răbdătoare și, cum n-am intenţia să dau vreodată cuiva să citească acest caiet
cartonat care poartă numele pompos de „jurnal“, afară de cazul că o să-mi fac cândva în viaţă un prieten sau o
prietenă care să devină Prietenul sau Prietena mea, probabil că n-o să-i pese nimănui de el.
7. Extrage, din al doilea paragraf, un cuvânt derivat și unul compus și explică modul de formare.
8. Încercuiește silaba accentuată: jurnal, stranie, povestea, adorabili.
9. Precizează, pentru fiecare verb din fragmentul suport, valoarea, modul, timpul: Așa ne-am dus traiul de pe
o zi pe alta, fiindu-ne interzis să facem ba una, ba alta. Jacque îmi spune mereu: „Nu mai îndrăznesc să fac
nimic, căci mi-e teamă să nu fie interzis.“
10. Rescrie: a) un circumstanțial de cauză; b) un P.N.
11. Caută informații despre Montessori și apoi creează un text de cel puțin 5 rânduri în care să prezinți persoana
de la care s-a dat numele acelei școli.
12. Asociază fragmentul suport cu o lectură suplimentară și, într-o compunere de cel puțin 150 de cuvinte ,
prezintă cele două opere în paralel, evidențiind cel puțin o asemănare și cel puțin o deosebire.
CLASA A VIII-A
CERINȚE

1. Notează alte două personaje, din textul citat, pe lângă tata și Margot.
2. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai jos:
a) Fiindcă nimeni n-ar înţelege nimic din ce-i povestesc lui Kitty dacă încep așa, pe nepusă
masă, trebuie să redau pe scurt povestea vieţii mele, chiar dacă asta nu-mi face nici o plăcere.
b) În vara lui 1941 bunica s-a îmbolnăvit grav. A trebuit să fie operată și de aniversarea mea nu
s-a ales mare lucru. La fel s-a întâmplat și în vara lui 1940, când războiul tocmai se
terminase în Ţările de Jos. Bunica a murit în ianuarie 1942.
3. Crezi că hârtia este mai răbdătoare, după cum afirmă fata? Justifică-ți răspunsul, în 50-80 de
cuvinte, valorificând textul dat.
4. Asociază fragmentul suport cu un alt text literar studiat sau citit ca lectură suplimentară, în 100-150
de cuvinte, prezentând o asemănare și o deosebire dintre ele.
5. Desparte în silabe cuvintele următoare, încercuind grupul de sunete și precizându-l: ,,stranie” și
,,oamenii”.
6. Rescrie enunțul ,, Începând din mai 1940, s-a terminat cu vremurile bune: mai întâi războiul, apoi
capitularea, intrarea nemţilor, când pentru noi, evreii, au început nenorocirile.”, înlocuind
,,nenorocirile” cu un sinonim și ,, au început” cu un antonim, în contextul dat.
7. Transformă construcția pasivă din enunțul ,, Nu numai că n-am mai scris niciodată, dar cred că
mai târziu nici eu, nici altcineva nu va fi interesat de efuziunile unei școlăriţe de treisprezece ani.”
într-o construcție activă,respectând sensul.
8. Alcătuiește un enunț exclamativ, în care verbul ,,a ieși” să intre în structura sintactică a unui
predicat nominal și un enunț interogativ în care adverbul ,,noaptea” să aibă funcția sintactică de
circumstanțial de timp.
9. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând părerea unui specialist în domeniul
carierei, cu forma corectă a cuvintelor indicate între paranteze.
 ________________ (a fi, conjunctiv, perfect) în locul lui Ion, aș fi procedat altfel. Lozul ________________ (a obține, adjectiv
participial), l-aș fi verificat de foarte multe ori, înainte să ajung acasă.

10.Realizează o pagină de jurnal personal, de 15o de cuvinte cel puțin, pornind de la acest model.