Jurnalul

Model 1
Este important să faci referire la tema propusă (de exemplu: o întâmplare
petrecută în timpul unei călătorii), pe care este indicat să o dezvolți, să o
nuanțezi.
În nota de jurnal, vei preciza:
⮚ coordonatele geografice, data (atenție, să fie aceleași cu cele indicate în
cerință – daca se precizează )
⮚ o formulă de adresare (De exemplu: „Dragul meu jurnal“).
⮚ Vei folosi mărcile subiectivității pentru a-ți exprima emoțiile și stările
trăite (de exemplu: neliniște, spaimă, tristețe, dezamăgire, bucuria
reușitei). Vei prezenta întâmplarea și semnificațiile acesteia din
perspectivă personală. Întâmplarea pe care o vei relata trebuie să fie, în
primul rând, credibilă. Te poți inspira dintr-o situație legată de
experiența personală, dar poți dăuga și o întâmplare imaginară.
⮚ Trebuie să respecți structura unei compuneri (intoducere, cuprins și
încheiere). Fiind vorba de un jurnal, vei face prezentarea la persoana I,
relatând retrospectiv evenimentul.
⮚ Nu uita să integrezi în nota de jurnal o structură textuală descriptivă sau
una explicativă (DACĂ ȚI DE CERE)
Model 2
Este important să faci referire la tema propusă (o emoție trăită în timpul unei călătorii), pe care
este indicat să o dezvolți, să o nuanțezi.

Fiind vorba de o notă dintr-un jurnal de călătorie, ar fi indicat să respecți următoarele

precizări:
⮚ la început se notează data (atenție, să fie aceeași cu cea indicată în cerință –
daca se precizează )
⮚ trebuie să respecți structura unei compuneri (intoducere, cuprins și încheiere).
⮚ relatarea se face la persoana I retrospectiv (sunt prezente mărci ale afectivității)
⮚ Poți valorifica în mod creativ (nu prin simpla transcriere) informațiile din textul
dat (emoția/sentimentul; de exemplu, neliniște, spaimă, bucuria reușitei sau
uimirea ori nerăbdarea).
 ⮚ Nu uita să integrezi în nota de jurnal o secvență narativă, una descriptivă sau una
explicativă (DACĂ ȚI DE CERE)

Exemplul 1

Miercuri, 17 mai 1933

Muncesc pe capete pentru examene. De la 6 dimineața până la 12 noaptea. Am însă sentimentul

că-mi pierd vremea. Din cauza învățatului care-mi confiscă tot timpul, nu pot citi, nici scrie. Deloc. Mi-e
uneori teamă.

Am impresia că studiind algebra și chimia nu fac nimic pentru cariera mea. Şi totuși, numai ca să-
mi ating scopul mă căznesc să asimilez toate acestea. Aș vrea să termin odată cu aceste examene ca să
mă apuc serios de lucru. Vreau să scriu cu orice preț o nuvelă ca să-mi încerc forțele. Pe urmă om vedea.
Important e subiectul și nu știu încă lămurit ce vreau să scriu. Înainte de a mă fi apucat să învăț pentru
examen, mă apucasem să fac poezii. Nu erau desigur decât niște bâlbâieli, dar tot citind și aprofundând
această cale aș putea scrie versuri mai bune. Pentru asta însă îmi trebuie timp și eu trebuie să tocesc
latina până la 1 iunie. Trebuie să citesc Baudelaire (vreau să înțeleg prin citire înțelegere, simțire),
Rimbaud din care nu cunosc nimic, Verlaine și alții încă (mulți). Trebuie să citesc un tratat de literatură
generală ca să mă orientez. Totul e talmeș-balmeș în capul meu. Aș vrea, de asemenea, să citesc Byron și
Shelley, dar nu știu engleza și în traducere nu face să fie citiți. Într-un cuvânt, trebuie să aprofundez, să
completez pe cât se poate cunoștințele mele literare ca să văd limpede. Am multe de făcut în vara ce
vine. Dar acum, fată, pune mâna pe chimia anorganică și învață 30 de pagini …

(Jeni Acterian, Jurnalul unei ființe greu de mulțumit )

Exemplul 2

DUMINICĂ, 14 IUNIE, 1942

Voi începe cu momentul în care te-am primit, adică în care te-am văzut pe masa cu
darurile de ziua mea (căci am fost de față și când te-au cumpărat, dar asta nu se pune). Vineri,
pe 12 iunie, la ora șase mă trezisem deja, și ăsta-i un lucru foarte ușor de înțeles, fiindcă era
ziua mea. Dar la ora șase încă nu aveam voie să mă scol, așa că a trebuit să-mi înfrânez
curiozitatea până la șapte fără un sfert. Atunci n-am mai rezistat și m-am dus în sufragerie,
unde Moortje (pisica) m-a întâmpinat alintându-se printre picioarele mele.
 Puțin după șapte, m-am dus la tata și la mama și apoi în salon, ca să-mi despachetez
cadourile. Pe tine mi-au căzut ochii mai întâi, tu fiind poate unul dintre cadourile cele mai
frumoase. Apoi un buchet de trandafiri și doi bujori. De la tata și mama am primit o bluză
albastră, un joc de societate, o sticlă cu suc de struguri care, după părerea mea, seamănă un pic
la gust cu vinul (că doar vinul se face din struguri), un puzzle, un borcănel cu pomadă, o
bancnotă de doi guldeni și jumătate și un bon pentru două cărți.

Apoi am primit încă o carte, “Camera obscură”, dar Margot o are deja, așa că am
schimbat-o, un platou de prăjiturele de casă (făcute de mine, bineinteles, căci în momentul ăsta
sunt tare la făcut prajiturele), multe bomboane și un tort de căpșuni de la mama. O scrisoare de
la bunica, sosită la țanc, dar asta-i desigur o întâmplare. Apoi a venit Hanneli să mă ia. În
recreație, am oferit biscuiți cu unt profesorilor și elevilor; iar apoi a trebuit să ne întoarcem la
treabă. Am venit acasă la cinci, căci m-am dus și eu la sport (deși n-am voie niciodată să particip
la aceste ore, fiindcă imi luxez brațele și picioarele) și, fiind ziua mea, am ales pentru colegii mei
de clasă ce să joace și am ales voleiul. Sanne Ledermann mă aștepta deja acasă. De la ora de
sport, le-am adus pe Ilse Wagner, Hanneli Goslar și Jacqueline van Maarsen, căci sunt în clasă cu
mine. Mai demult, Hanneli și Sanne au fost prietenele mele cele mai bune și de fiecare dată
când cineva ne vedea împreună spunea: “Iată-le pe Anne, Sanne și Hanne”. Pe Jacqueline van
Maarsen am cunoscut-o abia la Liceul Evreiesc, iar acum ea este prietena mea cea mai bună.
Ilse este cea mai bună prietenă a lui Hanneli, iar Sanne învață la altă școală și-acolo are
prietenele ei. Mi-au dăruit o carte superbă, “Povestiri și legende neerlandeze”, dar din greșeală
mi-au adus volumul II, așa că am schimbat alte două cărți cu volumul I. Mătușa Helene mi-a
adus și ea un puzzle, mătușa Stephanie o broșă drăguță, iar mătușa Leny, o carte minunată,
“Daisy în vacanță la munte”. De dimineață, în baie, mă gândeam ce minunat ar fi dacă aș avea
un câine ca Rin-tin-tin. I-as zice tot Rin-tin-tin și, la scoală, l-aș lăsa întotdeauna la portar ori, pe
timp frumos, în boxa pentru biciclete.

(Jurnalul Annei Frank)