INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN PRAHOVA

OLIMPIADA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

ETAPA LOCALĂ - 5 MARTIE 2022
CLASA a-V-a
Subiect elaborat în cadrul grupului de lucru al I.S.J. PRAHOVA
● Toate subiectele sunt obligatorii.
● Timpul efectiv de lucru este de trei ore.
● Nu se acordă puncte din oficiu. Totalul este de 100 de puncte.

Citește cu atenție textele următoare:

Traian plecase singur de la școală. Nota cinci, pe care tocmai o luase la matematică, atârna ca o
cărămidă de plumb în ghiozdanul lui. Nu mai primise niciodată o notă atât de mică. Învățătoarea adusese
lucrările și citise notele.
–Traian, nu vreau să știu pe unde vei scoate cămașa cu ai tăi..., zise învățătoarea.
Mda, nici el nu știa... [...] Trebuia să găsească ceva salvator, ceva miraculos, care să anihileze orice
bănuială a unei mame-agent secret. [...]
Când mai avea puțin până acasă, un țânțar uriaș îl ciupi de buza superioară. Ptiu, uitase de alergie...
–Mama, vino repede! strigă speriat Traian.
–Ce s-a întâmplat? se sperie Magda, repezindu-se însoțită de Andrei, soțul său și tatăl băiatului.
–Tocmai m-a ciupit un țânțar de buza de sus și a început să se umfle. Unde este gelul?
Magda îl unse cu gelul salvator. Ideea îi veni atunci, pe loc.
–Am citit că țara noastră a fost invadată de o specie nouă de țânțari, spuse convingător Traian.
–Ei, nu mai spune! zise mama sa bănuitoare. Și cam ce fac țânțarii ăștia, dragul meu?
–Afectează capacitatea de învățare a elevilor, mamă. Un adevărat dezastru!
–Și noi cum de nu am aflat, deși ne uităm tot timpul la știri? întrebă Andrei.
–Nu se anunță, ca să nu sperie lumea. Știți cum se numesc? Țânțarii notelor mici, șopti băiatul abia
perceptibil.
–Doamne, ce țânțari periculoși! sări tatăl băiatului. Traian, trebuie să ai mare grijă...
–Este deja târziu, spuse băiatul, privind în jos. M-a ciupit un astfel de țânțar chiar în ziua când am
dat lucrarea la matematică.
–Ce notă ai luat? sări mama.
–Am luat nota cinci... Bine că am scăpat cu viață...
–Ai luat cinci? La matematică? Cum se poate una ca asta, Traian?
–Păi nu v-am spus? Țânțarul notelor mici este de vină!
–Cred că ar trebui să se numească ,,țânțarul notelor FOARTE mici”, zise Andrei, pentru că cinci
este o notă foooarte mică, dragul meu.
Oare avea să scape numai cu morala asta? Ar fi fost bine! Afară îl aștepta bunica Aurelia.
–Traian, vino la mine în cameră, îi șopti bunica.
–Da, bunico, vin. Sper că nu mă cerți și tu pentru notă. [...]
Bătrâna îi întinse un carnet vechi, de note.
–Ce e asta, bunico? se miră băiatul, cercetând carnetul.
–Este carnetul de note al tatălui tău.
Traian deschise carnetul.
–Ce văd aici? Un cinci la matematică? Bunico, ești o minune... Am să merg să-mi fac dreptate.
Andrei era singur în fața laptopului.
–Tată, am venit să îți arăt ceva. Te rog să privești!
–Unde ai găsit tu carnetul meu de note din clasa a IV-a? Ți l-a dat cumva mama?
–Nuuu, l-am găsit singur în biblioteca de la țară și l-am luat.
–Atunci ai văzut că am avut un cinci la matematică?
–Da. Ei, ce ai de spus?
–Păi să vezi, dragul meu, ,,țânțarii notelor mici” au apărut demult în țara noastră.
–Țânțarii notelor... foarte mici, tată! Pentru că nota cinci este una foarte mică!
(Țânțarii notelor mici – Petre Crăciun, fragmente)
B.
Şcoala. Vineri, 28.

Da, dragul meu Enrico, bine zicea mama, că ţi-e grea cartea! Văd că nu mergi la şcoală cu toată
inima, cum mi-ar plăcea mie; şi-mi pare rău! Nu ştii cât de urâtă şi lungă ar fi toată ziua dacă n-ai merge
la şcoală! După o săptămână, dezgustat de lenevia ta, n-ai să ştii ce să te faci de urât şi cum să te mai rogi
de noi să te trimitem iar la şcoală.
Toată lumea învaţă acum, fătul meu! Uită-te la meseriaşii care se duc la şcoală seara, după ce au
muncit ziua întreagă; uită-te la femeile şi fetele din popor, care se duc să înveţe duminica, după ce au
lucrat toată săptămâna; uită-te la soldaţii care-şi iau cărţile şi caietele în mână, când se întorc de la
exerciţii zdrobiţi de osteneală.
Gândeşte-te la copiii muţi, la cei orbi, căci şi ei învaţă.
Închipuieşte-ţi că dimineaţa, când ieşi de acasă, aici, în oraşul tău, alţi treizeci de mii de băieţi se
duc, ca şi tine, să se închidă, vreme de trei ceasuri, într-o clasă, ca să înveţe. Mai mult! Gândeşte-te la
sumedenia de copii care, aproape în aceeaşi oră, merg la şcoală în toate ţările din lume. Urmăreşte-i cu
închipuirea cum se duc, străbătând potecile satelor, străzile zgomotoase ale oraşelor, mergând de-a lungul
mărilor şi al lacurilor, când sub arşiţa unui soare dogoritor, când prin negură; în bărci, prin ţările
străbătute de canale; călări, prin câmpiile întinse; cu sania, prin ţinuturile troienite de zăpadă; prin văi şi
pe dealuri; prin păduri şi pâraie, suindu-se pe cărările singuratice ale munţilor; singuri sau mai mulţi
împreună, toţi cu cărţile în mână îmbrăcaţi în mii de feluri, vorbind mii de limbi. [...] Mii şi milioane, toţi
merg să înveţe, într-o sută de chipuri deosebite, cam aceleaşi lucruri.
Închipuieşte-ţi acel furnicar de copii a o sută de popoare, acea nemărginită mişcare din care faci
şi tu parte, şi gândeşte-te că, dacă ar înceta acea mişcare, omenirea ar recădea în barbarie, căci această
mişcare e însuşi progresul, speranţa şi fala lumii! Înainte dar, soldăţel al armatei celei mari! Cărţile sunt
armele tale, clasa e regimentul tău, câmpul de bătaie e lumea întreagă şi izbânda e progresul omenirii.
Ia seama, Enrico dragă, să n-ajungi un soldat netrebnic!

Tatăl tău.
(Cuore – Edmondo de Amicis)

C.
Bunicii și străbunicii noștri au învățat să scrie și să citească pe „tăbliță”, un instrument simplu, o placă
de ardezie1, în ramă de lemn, cu un „condei” de piatră. După ce-și încercau, fiecare, puterile într-ale
scrisului, școlarii ștergeau placa de piatră cu o cârpă și-o luau de la capăt.
În altă epocă, începând cu 15 septembrie, învățam să scriem cu stiloul pe caietele de dictare, având
penarul și călimara alături, ajutați de sugativă. Pe măsură ce deslușeam mai bine literele și cititul, pe
lângă manuale, împrumutam cărți de povești și de literatură de la biblioteca școlii ori le cumpăram din
librării.
În era tehnologiei digitale, în materie de învățare, de la tăblița secolelor trecute s-a ajuns astăzi la
tabletă. Produs al geniului tehnologic, tableta conține un univers într-un obiect cât o carte subțire. Copiii
prezentului învață să scrie și să citească și prin intermediul tabletei, care vine în sprijinul manualelor și al
cărților.
În această lume fluidă, avem totuși nevoie de repere ferme și de puncte de sprijin, de aceea cartea
trebuie să rămână un suport al existenței noastre, al identității umane și al sufletului omului.
(De la tăbliță la tabletă - Sorin Ivan)

1 ardezie-tip de gresie folosită în trecut la fabricat tăblițe pentru școlarii începători.

Subiectul I - Elemente de construcție a comunicării 20 de puncte (10 x 2 puncte)
1. Scrie câte un antonim potrivit pentru sensurile din text ale cuvintelor subliniate din enunțul prezent în
textul A: –Tocmai m-a ciupit un țânțar de buza de sus și a început să se umfle.
2. Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate în structurile prezente în
textul B: străbătând potecile satelor, străzile zgomotoase ale oraşelor.
3. Precizează tipul de sunete din cuvintele: condei, văi.
4. Notează numărul de sunete din următoarele cuvinte extrase din textul A: este, mici.
5. Explică într-un enunț utilizarea semnelor de punctuație din secvența: –Ai luat cinci? .
6. Alcătuiește un enunț în care cuvântul subliniat din secvența existentă în textul C: școlarii ștergeau placa
de piatră cu o cârpă să fie accentuat diferit.
7. Transcrie o propoziție simplă din fragmentul selectat din textul A: –Traian, nu vreau să știu pe unde vei
scoate cămașa cu ai tăi..., zise învățătoarea.
8. Ilustrează, în câte un enunț, altă valoare morfologică a verbelor a vrea și a avea din structurile: nu vreau
să știu și după ce au lucrat toată săptămâna , existente în textele A și B, pe care le vei preciza.
9. Asociază corect cele două coloane:
1. ciupiși a) modul indicativ, timpul prezent
2. avusese b) modul indicativ, timpul perfect compus
3. nu mergi c) modul indicativ, timpul imperfect
4. ai luat d) infinitiv
5. vorbea e) modul indicativ, timpul perfect simplu
f) modul indicativ, timpul mai-mult-ca-perfect

10. Folosește în câte un enunț cuvintele laș și l-aș.

Subiectul al II-lea – Lectură şi redactare 40 de puncte (5 x 8 puncte)

Răspunde întrebărilor cu informații din toate cele trei texte:
1. Scrie un motiv pentru care Andrei nu crede că țara a fost invadată de o specie nouă de țânțari. (textul A)
2. Explică semnificația secvenței: Cărţile sunt armele tale (...). (texul B)
3. Justifică în 30 – 50 de cuvinte intervenția bunicii. (textul A)
4. Formulează o idee principală și una secundară, sub formă de enunț, aşa cum se desprind din textul B.
5. Selectează din textul C două instrumente de scris din epoci diferite.

Subiectul al III-lea – Elemente de interculturalitate 40 de puncte

Imaginează-ţi că îţi petreci vacanţa de primăvară cu vărul tău din Italia. Redactează un text
narativ, de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinţi o întâmplare petrecută într-un oraș turistic.
Vei include secvența: Trebuia să găsească ceva salvator, ceva miraculos.
Pentru a obține punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele:
- prezentarea a două detalii (reale/ imaginare) specifice zonei în care urmează să se petreacă acţiunea;
- relatarea unei întâmplări, respectând succesiunea logică a evenimentelor;
- utilizarea narațiunii care să apară alături de structuri descriptive/dialog;
- originalitatea în formularea ideilor;
- inserarea adecvată a secvenței: Trebuia să găsească ceva salvator, ceva miraculos.