Gerule, îndură-te!

A venit Iarna în goană , în caleşti de vijelii, şi-aruncat, aşa-ntr-o

doară, hărnicia-i toată: mantia sa dalbă, ţurţuri, franjuri meşterite, mănuşi

şi căciuli pufoase, ca să ne încânte.

E frumos afară, dar nu-ndrăzni să ieşi! Afară, stă de strajă Gerul,

vrăjitorul cu inima de gheaţă ... În casă e cald şi bine, dar mă îngrozesc ...

Trebuie să plec!

Păşesc ... Înaintez cu greu ... E un frig amar, cumplit, dar rezist ...

Mă simt ca un călător în mijlocul naturii mute.

mute Pe stradă, sub cuşme, casele
visează arborând eşarfe mari de fum.
fum Pomii şi tufele-ncărcate de promoroacă
îmi farmecă privirea ... Păşesc ... Înaintez cu greu ... Albul mă înalţă, gerul mă

doboară.
doboară Mă opresc ... Prin zăpadă, doar urmele adânci ale paşilor mei ...
linişte, monotonie. Pornesc cu zâmbetul pe buze. Adio, plictiseală! Promoroaca

mă pudrează şi pe mine. În curând voi arăta ca o fantasmă albă pe-o insulă

pustie.
pustie Soarele-mi surâde printre dinţi.
dinţi Mi-e frig ...
Dar ce văd? La o fereastră, copilaşi nerăbdători îşi turtesc năsucurile

şi privesc întrebători: „Oare nu mai trece frigul să ieşim la săniuş?”

- Gerule, îndură-te! De ce ţii copiii-n case? Gerule, îndură-te!

Mai slăbeşte-un pic natura din îmbrăţişarea ta şi-ai să vezi minune! Costişa

va fi plină de hoarda micilor tătari care au s-o lase-n beznă, plină de urme

mărunte şi de dâre-ntortocheate. După atâta vuiet vesel, ai putea la despărţire

să-i săruţi pe fiecare şi să îi trimiţi acasă cu feţele-mbujorate.
feţele-mbujorate Gerule,
îndură-te! Mai slăbeşte-un pic natura din îmbrăţişarea ta!

Ca într-o poveste, Gerul se îndură şi începe să cedeze din a lui

strânsură. Soarele, acum descătuşat, dezmiardă şi scaldă-n strălucire oceanul

de ninsoare.
ninsoare În curând, copiii vor roi degrabă, costişa s-o cucerească.
În sfârşit, în drum spre casă, mă simt şi eu dezmierdată. Soarele-mi

surâde.
surâde Gerul s-a-ndurat!
- Gerule, te înţeleg, dar nu vreau să te mai dezlănţui în exces de zel!

Retrage-te-ncet, încet, fără supărare! Du-te-n ţara ta să îţi faci de cap!

În curând, ghioceii vor deschide poarta primăverii şi toată vegetaţia

se va deştepta din somnul hibernării.

hibernării Sper că nu ai să revii să-ngheţi zâmbetul
din muguri! Gerule, îndură-te!
Eseu realizat pe baza unor expresii, unele cunoscute.