Poezii pentru copiii de 3 ani

Brăduleţ, brăduţ drăguţ

Poezii scurte, populare sau cu autor necunoscut
Brăduleţ, brăduţ drăguţ,
Ala, Bala Portocala Ninge peste tine
Ieşi, fetiţă, la portiţă Haide, hai în casa mea
Că te-aşteaptă Talion Unde-i cald şi bine.
Talion Fecior de domn, Pom de Anul Nou te fac
Cu cercei, cu ghiocei, O, ce bucurie!
Cu mărgele, cu inele, Cu beteală-am să te-mbrac
Cu un pumn de alunele, Şi steluţe o mie.
Pe pofta inimii tale. Şi fetiţe şi băieţi
Cioc, boc, Bătând din mânuţe
Treci la loc. Ne-om juca şi ţi-om cânta
Cântece drăguţe.

Din Oceanul Pacific

A ieşit un peşte mic. Iepuraşul
Şi pe coada lui scria:
„Ieşi afară dumneata”. Iepuraş,
Coconaş,
A fugit peste imaş.
Şi s-a dus
– Avion, cu motor, Colo sus,
Ia-mă şi pe mine-n zbor Sub o tufă s-a ascuns.
Să mă fac aviator! Dar Codău,
-Nu te iau, că eşti mic Câine rău,
Şi te cheamă Polonic! L-a gonit din cuibul său.
Şi-a plecat,
Supărat,
În cel codru depărtat.
Melc, melc, codobelc,
Scoate coarne boureşti
Şi te du la baltă
Şi bea apă caldă; Melcul supărat
Şi te du la Dunăre
Şi bea apă tulbure; Vine melcul supărat,
Şi te urcă pe buştean O furnică l-a pişcat,
Şi mănâncă leuştean; Şi cum vine, pâş, pâş, pâş,
Şi te urcă pe sălcioară, Întâlneşte-un cărăbuş.
Roade frunza, fă-o rară, Melcul strigă-n gura mare:
Că e dulce, ba-i amară, -Nu te mai prăji la soare,
Scoate-ţi coarnele afară! Du-te-ncolo, nu-mi sta-n drum,
Că te iau în coarne-acum.

Degetele
Degetul mare pleacă la plimbare
Arătătorul aduce paltonul
Mijlociul duce pardesiul
Inelarul duce geamantanul
Degetul mic nu duce nimic
Fiindcă e pitic.
Cum vorbesc animalele
Mâţa zice: – Miau-miau-miau,
Unde-i brânza ca s-o iau?
Grivei zice: -Ham-ham-ham,
Cum aş roade-un os dar n-am.
Vaca zice: – Mu-mu-mu,
Nu-mi văd viţeluşul, nu.
Calul zice- Iha-ha,
Vino, mânzişor, nu sta.
Raţa zice: – Mac-mac-mac,
Bine e să-noţi pe lac.
Gâsca zice: – Ga-ga-ga,
Pân-la râu cum aş zbura.
Puii zic:-Piu-pii, piu-pii,
Nu ne chinuiţi, copii.
Plugoşorul copiilor
Aho, aho!
Mâine anul se-nnoieşte,
Pluguşorul se porneşte,
Şi începe a ura,
Pe la case a colinda.
Iarna-i grea, Omătu-i mare,
Semne bune anul are;
Semne bune, de belşug,
Pentru brazda de sub plug.
Sorcova
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!
Poezii scurte scrise de poeţi
consacraţi
Gospodina de Otilia Cazimir
O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
-Încotro fugi surioară?
-Ia, mă duc şi eu la moară.
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii-mi cer mâncare.
Că la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă
Că de n-am fi de ispravă
Ar fi vai şi-amar de noi.
Moş Andruşca de Otilia Cazimir
Moş Andruşca, iepuraş,
A pornit-o spre oraş,
Cu ghitara la spinare,
Ca să facă o cântare.
Dar vulpoiul vânător
Stă cu puşca la picior.
Uite-l cum ridică puşca
Să-l împuşte pe Andruşca!
Pif-paf! Măi puşcaş,
Unde-i bietul iepuraş?
Zdreanţă de Tudor Arghezi (fragment)
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice.
Uite, vine Moş Crăciun de Otilia
Cazimir (fragment)
Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun cu-n iepuras,
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite,
Iepuraşul se grăbeşte. (…)
-Bună seara, bună seara!
Iaca vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete,
Bucuroşi de oaspete?
Cloşca de Elena Farago (fragment)
Cot-cot-cot
Cot-cot-cot
Fac şi eu ce pot, ce pot
Cot-co-dac
Cot-co-dac
Puii să-mi împac…
Ciugulesc,
Mă zbârlesc,
Şi mi-i chem, mi-i chem mereu,
Că nu-i las,
Nici un pas,
Făr’ de mine, eu.
Şi le-adun
Ce-i mai bun-
Şi seara, cu drag, le spun
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Basme să-i împac.
Un căţel dalmaţian de Constanţa Buzea
-Spune, te rugăm frumos,
Tu eşti trist sau somnoros?
-Nu vă mai miraţi de mine
Că sunt câine cu buline.
Mă gândesc de-acum un an,
De ce sunt dalmaţian?
Ora de masă de Simona Epure (fragment)
Ieri, o ceată de pisici,
Unii mari, alţii mai mici,
Căutau prin tomberoane,
Miorlăind cu toţi de foame.
Aşteptau vreo gospodină
Care, sigur, o să vină,
Şi-o s-arunce la gunoi,
Ceva bun pentru cotoi.
Broscuţele de Simona Epure (fragment)
Trei broscuţe săltăreţe
Către baltă au plecat,
Hotărâte să înveţe
Un nou stil de înotat.
Ochelari şi şepci de soare
În rucsac şi-au însedat,
Până chiar şi-o stropitoare,
Necesară la udat.
Dar cum au ajuns la baltă
Pe nuferi s-au instalat,
Stufărişul astăzi saltă –
„Oac, oac, oac!” au tot cântat.
Iarnă de Emilia Plugaru
Afară ninge fără grijă,
O iarnă albă e în toi,
E mult până-nfloresc caişii,
Iar fulgii par petale moi.
Soarele vrăjitor de Emilia Plugaru
Ghiocelul nu-i o floare,
Ci… un fulg de nea pe care
Soarele l-a tot vrăjit
Până fulgul… a-nflorit!
Mărţişor de Emilia Plugaru
Ici şi colo, pe afară,
Zboară câte-un fulguşor.
Dar e zi de primăvară:
-Soare, pune-ţi Mărţişor.
Soarele, de colo sus,
Cu căldură mi-a zâmbit,
De la zâmbetul lui cald
Fulguşorii s-au topit.
Bată vântul de Grigore Vieru
Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!
Primăvara de Elena Dragoş
Primăvara a venit
Cu alai de flori albastre
Şi cu cerul însorit,
Pe meleagurile noastre.
Hai, copile, în câmpii
Să fugim să prindem fluturi,
Galbenelor păpădii Gândăcelul de Elena Farago (fragment)
Pălăria să le-o scuturi.
De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare?
Săptămâna Florilor de Elena Dragoş De ce mă strângi aşa de rău?

Luni în grădiniţa mea Copil ca tine sunt şi eu,

S-a ivit o viorea. Şi-mi place să mă joc şi mie,
Marţi a răsărit bujorul Şi milă trebuie să-ţi fie
Căruia-i dusesem dorul. De spaima şi de plânsul meu!
Miercuri vine garofiţa
Scânteindu-i cununiţa. Şi-ar plânge tata mult de tot,
Joi pansele s-au deschis Căci am trăit abia trei zile,
Sub zănaticul cais. Îndură-te de ei, copile,
Vineri galbene lalele Şi lasă-mă că nu mai pot!
Înflorit-au blând şi ele.
Sâmbătă lângă un tei
Văd un pâlc de stânjenei.
Iar duminică în zori Căţeluşul şciop de Elena Farago (fragment)
Margarete şi cicori,
Prin seninul adierii Eu am numai trei picioare,
Ţes cămaşe primăverii. Şi de-abia mă mişc: ţop-ţop,
Râd, când mă-ntâlnesc copiii
Şi mă cheamă „cuţu şchiop”.

Cântec de primăvară de Şt. O. Iosif Fraţii mei ceilalţi se joacă

Cu copiii toţi, dar eu
Înfloresc grădinile, Nu pot alerga cu dânşii,
Ceru-i ca oglinda; Că sunt şchiop şi cad mereu. (…)
Prin livezi albinele
Şi-au pornit colinda… Şi când mă gândesc ce bine
Cântă ciocârliile M-aş juca şi eu acum,
Imn de veselie Şi-aş lătra şi eu din poartă
Fluturii cu miile La copiii de pe drum!…
Joacă pe câmpie.
Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură
Ah, de ce n-am zece vieţi De ziua mamei de Elena Farago
Să te cânt, Natură!
Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăţ măcar
De pe carte o urare,
Dacă v-au plăcut poezioarele sugerate de noi pentru Şi nu sunt destul de mare
copilaşii voştri şi sunteţi în căutare de alte activităţi şi Ca să-ţi dau un dar.
jocuri care să-i ţină ocupaţi pe copii şi să le dezvolte
şi alte abilităţi, citiţi şi cele mai bune ghicitori pentru Dar îţi dau o sărutare
copii! Ici, pe obrăjori,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, de-atâtea ori.
 
Zile lungi şi voie bună
Poezii pentru copii de peste Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
4 ani Să mă ierţi, măicuţă bună,
Că nu ştiu mai mult.

Crăciunul copiilor de Octavian Goga
Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun din cer, de-acolo,
Să le ştie toate, toate?
Uite cum – vă spune Badea…
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră, să vă vadă.
Îngerii se uită-n casă,
Văd şi spun – iar Moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi, o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare…
Şi de-acolo ştie Moşul,
Că-i şiret, nevoie mare!
Balada unui greier mic de George
Topârceanu (fragment)
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut… (…)
Cri-cri-cri
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit.
Primăvara de George Topârceanu (fragment)
După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!
Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.
Acceleratul de George Topârceanu (fragment)
Peste fagi cu vârfuri sure
A căzut amurgul rece
Înserarea multă trece
Furişată prin pădure.
Spre apus abia s-arată,
Printre crengi, întunecată,
O văpaie de rubin…
Din frunzişurile grele
De-nnoptare tot mai vin
Glasuri mici de păsărele…
Reci şi palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.
Un volum de poezii frumoase pentru copii care
conţine o parte a poeziilor selectate şi de noi, cu
ilustraţii care-i vor încânta pe cei mici, a apărut la
Editura Cartea Copiilor, Poezii din copilărie.
Rapsodii de toamnă de George
Topârceanu (fragment)
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.
Povestea gâştelor de George Coşbuc (fragment)
Un gâscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură –
Ce păcat!
Gâştele-auzind cum zbiară:
„Aoleo! Papucii mei!”
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebară mirate, ce-i?
-„Am rămas, plângea gâscanul,
Păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!“
Iarna pe uliţă de George Coşbuc (fragment)
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
de pe coastă vin ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii
Vrând-nevrând.
La oglindă de George Coşbuc (fragment)
Azi am să-ncrestez în grindă
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.
Iată-mă! Tot eu cea veche!
Ochii! hai ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui? Şi la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu şi sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite zău, acum iau seama,
Că-mi stă bine-n cap năframa,
Şi ce fată frumuşică
Are mama!
Iarna de Vasile Alecsandri (fragment)
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele-
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină-
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce-
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie-
Noapte bună!
Ce te legeni de Mihai Eminescu (fragment)
– Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
– De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noapte creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă-
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte-
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
 Motoşel şi Botoşel
Erau doi pisoi la fel.
Revedere de Mihai Eminescu (fragment)
Nu-i recunoşteai decât
-Codrule, codruţule, Dup-o dungă de la gât,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut Iar alteori, mai degrabă,
Multă vreme a trecut Dup-o pată de la labă.
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat. Botoşel avea în plus
Pata jos şi dunga sus.
-Ia eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult, Când voia să se prezinte,
Crengile-mi rupându-le, Scotea laba înainte,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările, Iar când ieşea la raport,
Şi gonind cântările; Dădea laba paşaport.
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult Numai când făceau vreun rău
Pe cărarea spre izvor Era leit frate-său.
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.
Arpagic de Ana Blandiana

Într-o zi pe când lucram

Face oricine ce vrea de Ana Blandiana (fragment) În grădină, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
În grădina mea, şirete, Văd că intră un musafir.
Piersicile-s violete,
Era mic c-abia-l vedeai,
Iar prunele, şi mai şi, Dar cu mustăţi ditamai;
S-au făcut portocalii; Încăpea printre uluci,
Dar avea blăniţa-n dungi;
Căţăraţi cu mult dichis,
Strugurii cresc în cais; Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă,
îi creştea o coadă lungă;
Castraveţii cum să spun, Era numai cât o floare,
Au pornit să urce-n prun, Dar avea patru picioare.

Pe-o tulpină de mărar, Ochii-albaştri îi clipeau

Se roşeşte-un gogoşar; Şi ştia să zică „miau!”
Ba să vezi şi să te bucuri
Sub o frunză de măcriş, Sărea-n aer după fluturi.
Creşte-o floare pe furiş;
Şi ştia chiar să se joace
Sub o tufă de urzici, Cu câteva ghemotoace.
Ziua doarme-un licurici; Oare, ce-aţi fi făcut voi
Cu-acest musafir de soi?
Sub un fir de caprifoi,
Stă şi toarce un pisoi. Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald,
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat şi-un pic de smântână
Motoşel şi Botoşel de Ana Blandiana (fragment) Şi, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.
 Întâmplare de stă ceasul de Grete Tartler

Dacă v-au plăcut poeziile Anei Blandiana, puteţi citi Ceasul mare din Constanţa
mai multe în volumul de poezii intitulat Întoarcerea lui vai, şi-a cam pierdut constanţa,
Arpagic, apărut la editura Humanitas. fiindcă nişte pescăruşi
şi-au făcut în el culcuş:
pe scări, uşi!
pescăruşi!
În Ţara lui Mură-n gură de Nina Cassian (fragment) Şi, cum nu au fost cuminţi,
şi-au prins ciocul între dinţi
(dinţii de la roţi dinţate,
În Ţara lui Mură-n gură
fiindcă altfel nu se poate).
totul îmi este pe măsură.
cazul e de toată cazna:
Când mă scol de dimineaţă
lumea a luat-o razna!
(nu la şapte, ci la zece)
face plajă-n miezul nopţii,
vine-o tavă de dulceaţă
ziua dorm buştean cu toţii,
şi-un pahar cu apă rece.
la-ntâlniri vin alandala –
Şi dulceaţa-mi zice: – Ia-mă!
ce-o fi când începe şcoala!
Şi paharu-mi zice:- Bea-mă!
Este timpul să-l repari,
„Ia-mă, bea-mă!” – uşor de zis!
domnule ceasornicar!
Gura însă s-o deschizi
Dar ce cari?
nu-i deloc aşa uşor:
-Ceasornic car!
Ajutooor!
Ajutooor!
Linguriţa, grijulie,
îmi deschide gura mie.
-Ei, aşa mai merge, zic Chiu şi Vai de Grete Tartler (fragment)
dacă mă ajuţi un pic.
Chiu şi Vai sunt doi căţei:
Orice-aş face, hop şi ei.
Lecţia de vreau s-o scriu,
Prinţul Miorlau de Nina Cassian (fragment) Vine Vai şi vine Chiu.
Cum vreau să urc în tramvai,
Nu pot fără Chiu şi Vai.
Într-o împărăţie cam ploioasă,
Fără ei parcă nu pot
trăiau un împărat şi-o-mpărăteasă
Nici să-mi beau laptele tot.
ce-aveau, cum se cuvine, şi-un prinţ,
Doar la lecţia de vioară
singur la părinţi.
Chiu şi Vai se-ascund sub scară.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de „vreau!” spunea „miorlau!”
şi tot „miorlau!” pentru „nu vreau!”
Lăcrămioare de Passionaria Stoicescu
(-N-am înţeles! veţi spune voi.
Ce-i ăsta, prinţ? Sau e pisoi? Cine o fi plâns pe-aici?
Te rugăm să nu-ţi urmezi povestea Poate Albă-ca-Zăpada
până nu ne lămureşti acestea. căutându-i pe pitici!
-Răbdare, dragii mei copii,
şi singuri vă veţi lămuri.) Şi din ochii ei curaţi
stropii mici au dat o floare
pe-o tulpină cu mulţi fraţi.

Stilul jucăuş şi haios al poeziilor Ninei Cassian a Lăcrămioare – şi în drum,

cucerit mulţi copii cărora le-a plăcut  în mod special care-mbată Fluturaşul
poemul în versuri cu ilustraţii captivante, Povestea a zăpăcindu-l cu parfum.
doi pui de tigru, numiţi Ninigra şi Aligru.
Lăcrămioare – alb pocal,
cupe-n care bea Furnica
la al primăverii bal.
Gândăceii primăverii de Passionaria Stoicescu

Printre crengile uscate

soare curios străbate.

Şi-a desprins din ghem o rază

şi deodată luminează.

Gândăcei – cu haine roşii-

picotind la cald ca moşii.

Dacă îi priveşti, ştrengarii,

le descoperi ochelarii.

Dar să vezi, minune mare,

ochelari, nu ca oricare,

Să îi apere de soare,
ci puşi tocmai pe spinare!