Toamnă

Frunze cad.. e trist, e trist…

Cântă greierul-artist.
Frunze cad… și nu mă scald
Ca și vara, când e cald.
Frunze cad.. e, ruginiu chiar și cerul azuriu!

Casa
În zăvoiul rămuros melcul cântă bucuros:
Am o casă arătoasă, fară fum, fără ogeac,
Și i-s drag! casa, fericită foarte,
Se pornește mai departe.

Trântorul
Stați puțin și ascultați:
Fost-au, fost-au patru frați…
Cel mai mare – Pierde-Vară
S-a-ntrecut mai an c-o pară
(Pară mălăiață De-a lui Nătăfleață)
Pierde-Toamă (lumea spună)
S-a-necat, la fel, c-o prună,
Pierde-Iarnă cel viclea
A-nghețat ca un bostan.
Pierde-Primăvară, știu,
S-a-necat într-un pârâu…
Iată și povestea toată
Extra, extragogonată
Despre-un trântor cât gorunul,
Că, de fapt, era doar unul

Puiu
Vântul rece bate, bate.
Puiul tremură afară,
Înghețat pe jumătate..
Și-ngeața, sărmanul, dacă
Nu se-apropia în grabă
O găină porumbică:
Nu fi, puiu, Nătăfleață,
Scurmă-oleacă și îndată,
Fugă-marș în coștereață.
Puișoru-as-cul-tă-tor,
Face cum a zis găina
Oia iute la picior!

Iedul
Mic, mic, mic ieduțul, dar
Coșcogeamite ștrengar
Răsturnat-a ieri găleata,
Azi ulciorul a stricat..
Măi, ce ied! Îl mustră tata,
Drăcușior împelițat, mai dihai ca un băiat!

Iarnă
Fulgi mășcați roiesc afară,
Cerul parcă-i văruit,
Vântul bate în ferestre:
Dalba iarnă a sosit!
Setu-ntoienit visează
Basme noi și basme vechi
Și un iepure ce crede,
Că zăpada e…, curechi

Trenul
Curg pârăie mici la vale,
Raze joacă-n apa lor,
Trenul zboară peste ele,
Fluierând asurzitor.
Du-du-du! natura cântă,
Fermecat e glasul ei.
U-u-u! peste colinde
Trenul-i plin cu voinicei!

Furniceii
O furnică muncitoare
Cară-un bob cât ea de mare…
Vreau să duc la măcinat
Grâul ce l-am adunat.
Și de-ar fi deschisă moara,
Of, că tare-i grea povara…
Pe drumeagul de sub tei
Hop! feciorii-furnicei:
Dă-ne bobul repejor
Ți-am venit în ajutor!

La săniuș
Vai! în jos, așa, grămadă!..
Dealul suie-l înapoi.
Fuga, măi, prin cea zăpadă,
Că acuma e de noi!..
Și prin somn mai văd ștrengarii
Stele albe în văzduh,
Ce se-aștern din zare-n zare
Pe câmpia ca de puf!

Ariciul
Stă ariciul plin de ace:
Vină omul rău încoace,
Și-i arăt împunsătură,
Ca la noi, în bătătură!
Răii nu prea dau pe aici
Teamă li-i de moș Arici!

Ceasornicul din tei/ Arcadie Suceveanu; il.: Elena Revuțcaia. – București; Litera 2013
01/10/2020

Decembrie
Cad primii fulgi pe la ferești
Și ninge blând ca în povești.
Gutuile legate-n grindă
Au parcă-un miros de colindă,
Iar nucile ascunse-n șură
Au parcă-un gust de urătură..

1 Decembrie
Zi sfântă-a României, zi în care
Învie-n inimi România Mare.
Și-nvie stirpea noastră strămoșească
Pe harta care vrei să se-ntregească.
Ne prindem toți de mâini și facem horă
De frați și de surori, multicoloră:
Din București la Chișinău și Cernauți,
De-același grai, de-același dor născuți.
Rotundă-i hora noastră, ca un soare,
Și nu cunoaște vămi și nici hotare.
E sfântă hora noastră și-i unește
Pe cei ce plâng și cântă românește

A venit Crăciunul
A venit Crăciunul,
A venit Crăciunul!
Și ne-aduce daruri
Moșul drag, preabunul.
Ninge blând și dulce,
Fulgii sunt smaralde.
Iar în cer și-n

1 Septembrie
E toamnă iar în calendar,
Clig-clig, un glas subțire
Ne cheamă în abecedar,
Și-n cartea de citire
Vrajiți de cifre și povești,
Pășim în lumea mare.
Ce bună ești, ce tandră ești,
O, doamnă-nvățătoare.
Câtă răbdare poți avea,
Când cu mișcări domoale
Conduci pe filă mâna mea
Cu mâma dumitale.
Trezești al florilor parfum,
Teoria mâinii slabe
Și sufletu-ți împărți precum
Cuvântul în silabe.
Și-nvie cartea cu minuni
Și cartea de povață.
Noi creștem mari, și drepți, și buni,
Pășind ușor prin viață.
Și gândul nostru ce abia
De întrecea furnica
Zboară acum mai sus de stea
Și nu cunoaște frica.
Și cine ar putea uita
(Și cine poate oare)
Cuvântul tău, privirea ta,
O, doamnă-nvățătoare?!

Octombrie
Cine oare, mâna cui
A pus aur în gutui?
Cine a intrat în struguri
Și-a aprins în ei vii ruguri?
Și-a pictat pe cer, sub nori,
Albe unghiuri de cocori?

E toamnă
S-au dus mierlele și cucii,
Crapă, iată, coaja nucii,
Greieru-a răcit un pic,
Dar mai cântă-n seri: cri-cri
Verdele din plopi și carpeni
Vrea să-i zicem, de-acum, galben,
Luna dulce-amăruie
S-a topit într-o gutuie.
În grădini, de la o vreme,
S-aprind lămpi în crizanteme.
Trist, culeg cojile nucii
Na-ți mai greiere, papucii..

Noiembrie
Vezi, Noiembrie încuie
Porțile de la gutuie,
Suflă-n frunza-felinar,
Ultima, dintr-un arțar,
Supărat parcă puțin:
Ce fac fulgii: vin? Nu vin?

Între fulg și crizanteme

Știu, greiere, știu,
Toamnă e și e târziu.
Frunza cade de pe ram
Și îmi zuruie la geam.
Vântul caută, la zori,
Cheile de la ninsori.
Iată-l, primul fulgușor
S-a oprit, afios, din zbor
La hotar de crizanteme:
Vrea să-l treacă. Dar se teme…

Dansul florilor: Ianoș Țurcanu. – Ch.: S. n., 2016

24/09/2020

Codul bunelor maniere

Câinele sălbatic dingo
E prieten c-un flamingo,
Iar c-un cangur-treabă slută
Dingo nici nu se salută,
Căci aceasta, când îl vede,
Râde: – Dingo e cu pete
-Zise pasărea flamingo
Către cangur, către dingo:
-E incult nu cel cu pete,
ci acel care le vede
Și nu tace delicat..
Voi cum ați procedat?

Dansul florilor
În rochițe colorate,
Elegante, parfumate,
Simple și înzorzonate,
Scurte, lungi sau înfoiate,
În rochițe lucitoare,
Fastuase, foșnitoare,
În rochițe mătăsoase,
Subțirele, vaporoase,
În rochițe cu buline,
Ce arată-atât de bine,
Florile-priviți copii!
Ziua și în seri târzii,
Sub tril lung de ciocârlii,
Lin dansează pe câmpii..
Floricele ce au rochițe
Parcă ar fi niște fetițe,
Sunt la fel de frumușele
Și cochete, ca și ele!

Ploaie de vară
Ploaia veselă, de vară,
S-a pornit, din cer, ușoară:
Vii mărgele de argint
Cad pe frunze, țopăind.
Picături de ploaie mici
Spală blana la arici,
Picături de peruzea
Spală-aripi de rândunea.
Cade ploaia și mângâie
Flori și ierburi pe câmpie,
Cade ca o draperie
De mătase argintie.
Speriată,- o furnicuță
S-a lipit de-o cipercuță-
Sub căciula ei drăguță
Parcă-ar fi sub umbreluță.
18/09/2020

Șoricelul educat
-Ce faci, Șoricele, singur sub divan?
-O aștept pe mama, Domnule Motan.
-Maică-ta de tine grijă nu prea are!
-Domnule, mămica-mi caută mâncate.
-Tu-ai mușcat din brânză? N-ncerca să minți!
-Eu, stimate domn, încă nu am dinți.
-Nu ți-e fric oare c-am să te mănânc?
-Domnule Motan, eu sunt foarte mic…
-Spune-i mamei tale: viața ți-ai salvat
Numai din motivul că ești educat.

O girafă supărată
O girafă africană,
Nalta și ursuză,
Trece zilnic prin savană
Foarte indispusă.
Lumea-n jur nu înțelege
De ce-i necăjită,
A-ncălcat cumva vreo lege
Sau a fost rănită?
O! ies la iveală toate
Odată și odată:
Cică-a fost pe neasșteptate
Fotografiată.
Dar nu asta o făcuse
Tristă ca să fie –
Capul ei nu încăpuse
În fotografie!
Nu știți cum e gură lumii?
Știți voi… Prin urmare,
Ar putea să zică unii
Că ea.. cap nu are.
Iată de ce, prin savană,
Pentru prima dată,
O girafă africană
Trece întristată..

Vine broasca de la mare

Vine broască de la mare
Zvelta, veselă, bromzată,
Poartă ochelari de soare
Și umbrelă colorată.
-Așa ochelari de soare
Cineva poate mai are,
Și umbrela colorată
Nu-i doar una-n lumea toată,
Dar că broasca e bronzată..
N-am mai auzit vreodată!
-Fii pe pace, cum se vede,
Bronzul-i de culoare…. verde.

Hipopotamul
Un hipopotam posac,
Noaptea, e ieșit din lac,
A băgat luna în sac
Și-a legat-o de-un copac
Însă nu a fost atent
Și avu un incident:
Luna, când se frânse ramul,
Rău lovi hipopotamul.
Un șoricel deștept
Șoricel, cu încetul,
A-nvățat tot alfabetul
Și acuma, vă spun drept,
E un șoricel deștept.
Toată ziua el citește
(Prin biblioteci, firește),
Cu mult drag, zeci de volume,
Enciclopedii, albume.
Când mai multă vreme are,
Răsfoiește și ziare
Sau reviste colorate
Deopotrivă îi plac toate!
Câteodată, obosește…
Să nu-l doară ochișorii,
Șoricelu-atunci citește
Cărțile cu… dințișorii.
12/09/2020

Prutul
Pe malul stâng, pe malul drept,
Cu lunci fermecătoare,
Prutul bătrân și înțelept
Lin curge către mare.
Pe malul drept, pe malul stâng,
Unde copii se plimbă,
Același flori, același crâng,
Aceeași dulce limbă.
Pe malul stâng, pe malul drept
Aceeași doină sună.
Pe malul drept, pe malul stâng,
Așa a fost și este,
Prutul șoptește, ani la rând,
A neamului poveste.

Acasă
Seara când înet se lasă,
Toți copiii merg acasă.
De mă-ntreabă cineva:
-Unde te greăbește așa?
Răspund, fără-a cineva:
-Unde te grăbești așa?
Răspund, fără-a ezita:
-Mă duc la căsuța mea!
Numai melcu-ascuns în iarbă
Niciodată nu mă-ntreabă
Cum arată casa mea,
Cu cine trăiesc în ea…
Și-mi explică melcu-așa:
-Pai, de ce te -a întreba?
Casa ta e pe-o vâlcea
Și-acolo mereu va sta.
Eu port casa în spinare
Și pe drum, și pe cărare,
Când e vânt, când e ninsoare
Sau când e căldură mare.
E-arătoasă casa ta,
Însă nu e ca a mea!
M-am gândit atunci că poate
Are, într-un fel, dreptate.
Fie casa mică, mare,
Pe copac sau fund de mare,
Fie casa mare, mică
De vulpoi sau de furnică,
Cred că pentru fiecare
Este fără-asemănare
Și când sera-ncet se lasă,
Toți se duc cu drag acasă.

Cartea
O carte bună este, firește,
Asemenea omului care-o citește.
Dacă de carte te-apropii discret,
Poți să descoperi orice secret:
Ea poate să-ți aducă aproape
Taine din ceruri picăturii de rouă,
Doar într-o carte să citești
Cum spiridușii vin din povești
Sau cum licuricii pun la cale,
Noaptea, să vegheze visele tale.
Cartea preface întrunericul în lumină
Și transformă pustiul într-o grădină.
Suflete vesele, frumoase, curate
Pot să se-adune doar lângă o carte.

Fapte bune să aduni

Fapte bune să aduni,
Ar fi bine, chiar le Luni.
Cu amici, surori sau frați,
Poți să le aduni de Marți.
Ce să tot umblăm în cercuri?
Bine-i să le-aduni și Miercuri.
Este clar că, mai apoi,
Le aduni în zi de Joi.
Oricine te-ar lăuda,
Binele de-ai aduna
Vinerea și Sâmbăta,
Iar apoi-Duminica…
Fapte bune de se-adună,
Fac și Săptămâna bună!

Ploaia și soarele
Ploaia e nițel ciudată
Curăță fără de plată,
Creangă, frunze, iarbă, floare
Și sămânța ce răsare.
Ah, cât sunt de hărnicei
Stropii ploii, mărunței!
Spală cerul, presupun,
Cu gel scump și cu săpun.
După ploaie, bunul soare
Vine cu niște ștergare
Și usucă tot, cuminte,
Ca un iubitor părinte.
Ploaia nu e supărată,
Ea cu soare-i surată
Amândoi fac, dintro-odată,
Fața lumii mai curată!

Facem Sport!
Facem sport!… Nu-i noutate,
Sportu-nseamnă sănătate,
Nu ai febră, guturai-
Nicio boabă n-o să ai.
Facem sport!… Precum se știe,
Sportul este bucurie,
El adună-ades, zglobii,
Râsetele de copii.
Facem sport!… Și mari, și mici
Creștem harnici și voinici,
Curajoși și plini de-avânt.
Sportu-i viață, ați ghicit!
Facem sport!.. Sportul e tot,
Nu se poate fără sport!
Face și Mitică sport-
Iar… înfulecă un tort.

Un elefant în vagonul-restaurant: Ianoș Țurcanu. -Ch.: S. n., 2009

03/09/2020

Voi ați știut?

Voi ați țtiut că-n Bobb și Prenta-Port
Copiii dorm până la opt,
Iar în Tahiți și în Mozanbic,
Ei dorm până la nouă și un pic?
La Polul Nord, unde e trist și rece,
Copii dorm până la zece.
În Bangladesh, Taiwan și Honolulu
Copiii se trezesc la unu.
În Barbados – și nimeni nu-i veghează!
Ei pot dormi chiar până la amiază..
Și doar la noi – ce mare nedreptate!
Suntem treziți la șase jumatate.
Când vrei să dormi un pic, numai un pic,
Regreți că nu trăiești… în Mozanbic.

Fapte bune să aduni

Fapte bune să aduni
Ar fi bine chiar de luni.
Cu amici, surori sau frați,
Poți să le aduni și Marți.
Ce să tot umblăm în cercuri?
-Bine-i să le-aduni și Miercuri.
Este clar că, mai apoi,
Le aduni în zi de Joi.
Cine nu te-ar lăuda,
Binele de-ai aduna
Vinerea și Sâmbăta,
IAr apoi-Duminica!
Fapte bune de se-adună,
Fac și Săptămâna bună!

Lângă baltă
lângă baltă, pe imaș,
Eu și încă-un băiețaș,
Am fi vrut să ne jucăm,
Cu bobocul dăgălaș,
Ce ciupea la noi atent.
Dar, o rață și-un rățoi,
Cu nărăvuri buclucașe,
Sâsâind, pornesc spre noi,
Fac atâta tărăboi!
Noi suntem ființe lașe
La război ca la război!
Dar.. bobocul e-ntre noi!
Lângă baltă, pe imaș,
Eu și încă-un băiețaș,
Nu dorim să fim eroi,
Le lăsăm pe toate baltă,
Și plecăm de-aici îndată…
Asta e povestea toată,
Iar o rață și-un rățoi
Poate râd, acum de noi.

Luna
Luna, de un timp încoace,
Ca să vezi, de cap își face.
Într-o noapte luminată,
Am văzut-o-ntr-o fântână.
Uneori, fermecătoare,
Ondulează pe izvoare.
Luna, de un timp încoace,
N-are pace, n-are pace.
…Inima, vrăjită, sună,
Parcă s-a atins de lună.

O singură literă
S-au întâlnit o varză și o barză,
Varza zice: – Știi prea bine,
că de ți-ai schimba o literă,
ai fi… ca mine.
Răspunde barza: – Ce rușine!
Eu… să fiu ca tine?
S-a supărat
Și zborul și-a luat..
Uneori, o singură literă
(și nu e o glumă!)
Viața ne poate schimba:
Poți fi o legumă
Sau poți către ceruri zbură.
26/08/2020

Pereuța mea de dinți

Periuța mea de dinți,
Nu-i din cele mai cuminți:
Ca să vezi, îi este lene,
Zilnic, dinții să îmi speli
Ba se-ntâmplă că se-ascunde
Nimeni nu știe pe unde!
Și întreabă, întristați,
Dinții, iarăși nespălați:
-Unde este periuța,
S-o dăm huța, huța, huța?!

Zebra s-a vopsit cu dude

După câte se aude,
Într-un codru depărtat,
Zebra s-a vopsit cu dude
Și, la timp, nu s-a spălat.
Mai apoi, vru să se spele
I-au întrat dungile-n piele,
I-au întrat dungile-n blană,
Nu se spală, nu se spală!
Uite-așa, deodată – toată!
Zebra deveni dungată.

Codul bunelor maniere

Cânele sălbatic dingo
E prieten c-un flamingo,
Iar c-un cangur – treabă slută!
Dingo nici nu se salută,
Căci acesta, când îl vede,
Râde: – Dingo e cu pete!
Zise pasărea flamingo
Către cangur, către dingo:
-E incult nu cel cu pete,
ci acel care le vede
Și nu tace, delicat…
Voi, cum ați fi procedat?

Asemănări
Unii zic că semăn cu mama,
Că am ochii și zâmbetul ei.
alții – că sunt leit tata,
Mustață doar să-mi înclei;
Bunicii – altfel cum se poate?
Sunt convinși că semăn cu ei.
De se-ntâmplă că ceva am stricat
Sau nu vreau să plec la culcare,
Toți întreabă pe-un ton iritat:
-Copilul acesta… cui seamănă oare?!

Neam educat
O întreb pe Păpădie
Ca să-mi spună numai mie
De ce poartă pălărie…
-E normal așa să fie
Timpul este minunat.
Dar, naivule băiat,
Nu există păpădie
Să nu poarte pălărie,
Însă, nu din fudulie
Neamul nostru-i educat!
Parfumerie în câmpie
Florile de pe câmpie
Au deschis parfumerie
Și împart, cu gingașie,
De cu zori și până-n seară,
Dulci, miresmele de vară!
Mai întâi – la o albină
De pe floarea de sulfină,
la trei iezi, toți cucueți,
Care zburdă prin bureți.
Iar apoi – la un bondar,
Ațipit pe un stejar,
la o coțofană sură
Cu o coadă de măsură
Împărțită și la melci,
Ce privesc de sub ciuperci.
A ajuns și pentru-o bască.
Cucul, mierla și cioroiul,
Rândunica, pițigoiul
Murmură necontenit
E ceva deosebit !…
Ah, miresmile de vară,
Cu nimic nu se compară!

Cafeluță cu caimac
Leu,-ntins pe canapea,
Savurează o cafea
Cafeluță cu caimac
Și semințe dulci de mac,
Dar, cu mac, s-a înecat,
A tușit, a strănutat
Și (era de așteptat!)
Cafeluța și-a vărsat…
Leul, de pe canapea,
Canapea de catifea,
Suge, trist, o acadea..
Nu mai vrea să bea cafea!

Greierul-cofetar
Nu știu de este-adevărat,
dar se zvonește, nu-n zadar,
că greierul s-a angajat,
de la o vreme, cofetar
în localul unei mistreț
care nu știe că greierul
e viorist și cântareț.
Specilitatea casei este
înghețată glazurată,
gustoasă, ca dintr-o poveste
cu ”A fost o dată”..
Delicioasă înghețată,
cu pălărie grea de frișcă
și alune, tăiate în două,
o mănâncă toți, până abia se mișcă
și mai cer o porție nouă
greierul e un maestru cofetar
extraordinar!
Se mai spune că furnica,
o melomană rară,
nu comandă nimica
vine aici în fiecare seară
și strigă, supărată:
Vreau un concert de vioară!
Nu vreau înghețată!..

A fost lupul sau n-a fost?

Zdupă=zdup! Zdupă-zdup!
Vine, dinspre crâng, un lup.
Nu cumva anume el
A furat, la stînă, un miel?
Ia să-mi spui, fârtate Lup,
Mielul cine l-a răpit,
Mă, te bat până te rup!
Stând cu botul în pământ,
Lupul a rostit: Nu mint.
Am pus mâna pe curea:
Dacă spui că e așa,
Cât timp număr: un, doi, trei,
Să dispari din ochii mei!
Pân să-ncep a număra,
Lupul nici că mai era…

Licurici cu lanternă
Seara, când adorm cei mici,
Ca să crească mai voinici,
De-ai să vezi steluțe mici
Printre ierburi și urzici,
Tu să știi că ies pe -aici,
La plimbare, licurici
Cu picioarele-n cipici.
Îți divulg, ca-ntre amici
Au în mâni câte-o lanternă
Cât sămânța de lucernă…
Și lanterna lor, se pare,
Are-n ea un strop de soare
Și un bob de rouă care
Mângâie pe-obraz o floare.
14/08/2020

Un șoricel deștept

Șoricelul, cu încetul,
A-nvățat tot alfabetul
Și acuma, vă spun drept,
E un șoricel deștept.
Toată ziua, el citește
(Prin biblioteci, firește),
Cu mult sârg, zeci de volume,
Enciclopedii, albume.
Când mai multă vreme are,
Răsfoiește și ziare
Sau reviste colorate
Deopotrivă îi plac toate!!
Câteodată, obosește..
Să nu-l doară ochișorii,
Șoricelu-atunci citește
Cărțile cu … dințișorii.

Puma, puma..
Puma, puma,
lasă gluma
și nu-mi cere biscuiți
c-o să ai dureri de dinți.
Puma, puma,
chiar acuma
eu ți-aș da o ciocolată,
dar vei fi și mai roșcată.
Puma, puma,
ți-aș da guma
șia ți-aș netezi frizura,
dar mă tem când deschizi gura..

În livadă
Dimineața, în livadă,
Frunza a-nceput să cadă.
De pa nuci, ca-n poezie,
Cade frunza ruginie.
Zboară liber, jucăuș,
Frunzele de corcoduș.
Frunza lată, de gutui,
Parcă-a fost și – uite! nu-i
Zboară, tulburând tăceri,
Frunza galbenă din meri.
Iar din piersici, legănată,
Cade frunza parfumată.
Din cireși,, din ramuri grele,
Zboară frunze subțirele.
Frunza de cais, bronzată,
Cade jos, de vânt mânată.
Purpurie, lângă-o pară,
Stă o frunză și nu zboară.
Altă frunză, lângă-o prună,
Parcă ar dori să-i spună:
Surioară, îți dai seama,
Cât e de frumoasă toamna?!

În vagonul-restaurant
În vagonul-restaurant,
Dolofan și elegant,
A intrat un elefant
Și a zis: – In-te-re-sant…
Ce-aș putea, la prânz, mânca?
Ce-mi puteți recomanda?
Cum un șorț legat la gușă,
Scoate gâtul lung pe ușă
Un rățoi – șef bucătar
Și rostește-ncet, dar clar:
Pentru prânz, pot să vă fac
Cozonac cu mac-mac-mac..
Cozonac?.. Nu, bre Râțuc,
Adu-mi un butoi de suc,
Poate fi și fără pompă
Mă voi folosi de trompă

Melci printre ciuperci

a trecut un nor de ploaie
Și-au crescut ciuperci – o droaie!
Prin mulțimea de ciuperci,
Dealul este plin de melci.
Acești melci, în cochilie,
Sunt enormi, cât o cutie,
Iar ciupercile să fie
Cât un cap de pălărie.
-Ești convins că e așa?
-Nu știu, însă.. s-ar putea.
De vorbă
Mămicile discută cu furnicile,
Vulpișoarele – cu roșcovanele,
Ursuleții – cu albinuțele,
Ghioceii – cu viorelele,
Mările cu vânturile,
Câmpiile – cu ciocârliile,
Ierbuța discută cu fetița,
Băiețelul – cu pricchindelul,
Florile – cu soarele,
Apele – cu oceanele,
Soarele – cu razele,
Nepoșeii – cu bunicul,
Iar eu – cu tăticul.

Glob de aur
Dacă soarele nu iese
Pe pământ nu-i cald și bine.
De răsare, e poveste
O poveste de lumină,
O poveste despre pace
Pentru toți copiii lumii.
Pe pământ e iar lumină
Inima le este plină,
Când avem mireu în casă,
Pâine rumenă pe masă

Singurel
Nu-i răspunsul,
Nu-i nici pace,
În căsuță totul tace,
Avan apăs pe sonerie,
Dar tăticul nu mă știe
Bat atunci mai îndrăzneț
Ușa iute deschideț
Oare tata e acasă,
Stă cu musafiri la masă?
Ori e dus în ospeție
La prietenii o mie.
Nu-i nici mama,
Nu-i nici tata,
Ușa geme încuiată,
Ce să fac aiceea singur?
O zbughesc iarăși la joacă.

Ospătarul
Cine-i, cine-i ospătarul?
Albinuța cu nectarul.
Miere bună ne aduce,
Și iar zboară-n floare duce.
Ca o mamă, ne dă miere
Ca să prindem la putere,
Să zburăm prin lunci și flori
Ca albinele în zori.

Bunicuței
Ce-i cu tine, bunicuța,
De vrei să pornești la drum,
Nu-ți mai este dor de casa
Cea frumoasă și sfătoasă?
Gerul domnește afară,
Lapoviță e pe drum…
Stai mai bine în cămară
Casa ni-i prieten bun

Inimă de mamă bună

Inima de mamp bună
Nu-i născută în furtună,
Inimă de mamă bună
Cânt duios cu a ta strună.
Și mă bucur pân-la stea
Că o am pe mama mea.

Rândunica
De ce mai zbori, o, rândunea,
Nu vezi că ziua s-a sfârșit?
Întoarce-te la cuib mai iute,
La cuibul tău cel liniștit.
Că puiul te așteaptă,
Că puiul te așteaptă…

Dimineața
Mama dimineața
Mă-ntreabă fuguța:
-Ce-ai visat, copile,
Toată noptilița?
-Venea la mine un înger
Și mă învelea.
Altă dată, mamă,
Cum mă sărutai.
-Dar de ce, mămică,
Mă săruți în vis?
-Visul e mai dulce,
Dacă mă cuprinzi.
Pe deal
Tăticelul meu cel bun,
Prin rouă în zori m-a dus
Pe un deal cu creastă-n sus,
Să-mi arate cum răsare
Preamăritul soare.
Îmi răsare chiar în față,
Îmi zâmbește și mă strigă
Spre alt deal din depărtare,
Ce se vede ca-n oglindă.

Tăticul
Îl aștept în toată seara
Pe al nostru drag tatic,
Când amurgul se strecoară,
Vino iar numaidecât.
Așteptându-l, așteptându-l,
Ocupație-mi găsesc,
Iau în mână creionașul,
Să mai scriu cât îl iubesc.

Somnorosul mieunică
Miau, miau, miau, nu vreau nimic,
Să mă tolonesc un pic,
Obosit-am iar nițel,
Nu prind nici un șoricel.
Voi toarce lângă vatră
Obosit prin somn oleacă,
N–apuccă lenos a spune, Adormi uitat de lume,
Visând dulce și frumos
Lunecă cu botu-n jos,
Dar nu se lovi prea tare
S-a trezit.. drept în picioare.

Mângâierea mamei
Când eram micuț de tot,
Mama îmi citea povești,
Cosânzeane, Feți-Frumoși
Se-arătau pe la ferești.
Crescuți mare, copăcel,
De acum sunt în clasa întâi,
Cum să nu-i citesc eu mamei?
Cu povești să o mângâi.

Dor
Mă mângâie mama,
Nu altcineva,
Mă mângâie mama,
Scumpa, draga mea.
De-ar fi și tăticul
Să mă ia în brațe,
L-aș cuprinde întruna,
Sărutându-i fața.
Dar el e departe
Nu-l mai văd de mult,
Mi-l aduc aminte,
Că nu-s mic să-luit.

Vreau în zbor
Vreau să zbor, să zbor, să zbor
Peste mări, în depărtări,
Peste valuri-vălurele,
Să ajung în alte țări.
Să văd lumea cum trăiește,
Pământul cum înverzește,
Cum răsare sus o stea
Tot ca Moldovioara mea?
Când mireasa-primăvară
Se va-întoarce iar în țară, Să revin acasă-n zbor
Bucuros, caun cocor!

Prima zi
Azi e prima zi de școală,
Am venit în clasa întâi,
Pășesc iute pragul școlii
Stoluri-stoluri de copii.
Unii veseli peste seamă,
Alții sunt îngăndurați,
Li s-a spus sever acasă:
Trebuie să învățați!
Clopoțelul viu răsună,
Prima mea învățătoare,
Pe elevi îi îndeamnă
Să deschidă-abecedarul.
Ea ne învață a citi,
Mai întâi, pe silabe,
Cifrele a aduna
Și a le scădea îndată.
Învăț a citi.
Mâine voi citi mai bine:
Fantastice povești
Mă așteaptă pe mine.
E interesant la școală,
Deloc nu voi lipsi.
Vreau să învăț bine,
An de an și zi de zi.

Daruri
-Primăvara, ce-mi aduci?
Flori. Și păsări multe
Să alegi și tu prin lunci
Cu ieduți, în frunte..
-Vara, vara! Tu ce-mi dai?
-Curcubeu-n soare.
Să crești mare, și să ai
Poftă de visare.
-Și tu, toamnă, cu ce vii?
-Vin cu roadă gliei
Să mi-i bucur pe copii
Toți voioși să fie!
-Hai, iernuță, zi și tu
Care-ți este darul?
-Fulgi curați, și săniuși
Să maștepți tot anul.

Mama e mereu cu tine

Ca să nu-ți mai plânji de jale
Când ești singurel acasă,
Caută-o fotografie
Cu chipul măicuței tale.
Spune-i ei tot ce te doare,
Vobește-i și de-a ta frică..
Mama totul înțelege
Chiar, pentru moment, de-i lipsă.
Vezi, acum nu mai bocești!
Hai nițel să mai citești
Despre tot ce îți dorești…
Iată c-a sosit mămica
Și tu ai uitat ce-i frica!

Pentru cine?
Oare pentru cine vine
Ploaia caldă pe coline?
Pentru spicul bun, de grâu,
Pentru un copil zglobiu,
Pentru floare, pentru pom,
Pentru rață, pentru om…
Pentru mine, pentru tine…
Pentru tot ce crește-n lume!

Poveste
Hai să vezi, și-ai să mă crezi:
Alergau voios trei iezi,
Iar pe-o rază, cea de stea;
Un luceafăr cobora…
Unde-a fost?!
Unde să fie
Toată-această feerie
Dacă nu într-o poveste
Cu ce-a fost, cu tot ce este?..
Ia cartea și o citește!

Cine ce știe mai bine

Văcuța noastră, Joiana
Știe mai bine ca mine poiana
Unde-i iarba ce mustoasă,
Unde-i umbra răcoroasă…
Iar eu știu, ca ea mai bine,
Că dă lapte pentru mine!

Zel
Ce cuvânt mititel!
Zel…
Dar ia încearcă să fii ca el-
Să nu încurci ce e azi, și ce-i ieri,
Să nu întârzii nicicând nicăieri;
Să nu te alinți, să asculți de părinți,
De bună povață: Să fiți cuminți!
Să-nveți mereu, chiar de ești măricel,
A respecta cuvântul zel.
Așa că-ntreabă-te cine-i mititel:
Tu, care te consideri măricel,
Sau micuțul cuvânt zel?..

Cadoul
Bunicuțo, știu prea bine
Că tu mă iubești pe mine.
Știu și eu că-i ziua ta,
Și îți dăruesc ceva:
Un sărut afectuos
Și un cântecel frumos,
Și-ți spun că de-acu-nainte
Vor fi cum zici tu: cuminte…
Sper să-ți placă al meu dar…
Ia-mă-n brațe, să ți-l du.

Cine e deștept?
Când eram micuț,
Nu eram chiar harnicuț:
Lăsam cum se nimerea
Haaina mea și cartea mea…
Acum, că-s mai măricel,
Îl învăț și pe Marcel:
Ia aminte, să nu uiți
Să fii harnic și drăguț!
Ascultă și de bunica,
De tata și de mămica,
De toți care-ți dau povață,
Că-i deștept acel ce-nvață!

De ce-nvăt eu alfabetul…
Am vizitat o galerie
Și am văzut straniu portret:
O foaie albă de hârtie
Așteaptă s-o găsească un Poet!
Nu cumva ea chiar pe mine
Cuminte, mă așteaptă?!
Prind a învăța de mâine
Alfabetul, iată-așa!
Și-am să sciu o poezie
Despre-un pici, cum sunt și eu
Care-nvață alfabetul
Și zice că nu e greu!

Vica și pisica
Vica-i zice pisicuței:
-Dă-mi, te rog frumos, lăbuța,
Că, de vreau să întru-n casă,
Șoricelul nu mă lasă…
Vica și pisica
Papă smântânica.
Șoricelul fuge
Și, de ciudă, plânge.

Numărătoare cu mere
Câte mere-o avea pomul?
Poate unul, poate două..
Poate trei..
Poate chiar patru
De n-om uita ce-i udatul!
Poate cinci mere ne-a da
De l-om îngriji cu drag..
Poate șase a rodi
Dacă noi l-am îngriji..
Ba chiar șapte-i chip să aibă
De-om fi livădari de treabă..
De-l grijim bine de tot
Poate va rodi chiar opt;
De nu-i secetă. și plouă
Poate va rodi chiar nouă:
Și – apoi, ninieni să nu-l certe,
Ne-a aduce mere zece!
Vom crește și ne-om întrece
Cine-nvață doar pe ”zece”

Bună dimineața!
Floarea se trezește..
Roua-i spală fața,
Soarele-i zâmbește:
Bună dimineața!
Pruncul se trezește..
Mama-i spală fața,
Mama îi zâmbește:
Bună dimineața!

Vine!
-Vine!
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂ
-Cine vine?
-Ia privește-n zări senine..
-Păi, privesc
Florile cum înfloresc,
Aud păsări, Ciripesc..
Întrebarea-i în zadar
Știm că-i primăvara iar!

Primăverile
-Știi tu oare, copilașule,
Cine-aduce primăverile?
-le aduce soarele,
Ploile, cocoarele,
Iarba și albinele,
Fluturii și florile..

Vestea
Iar acum, e primăvara!
Vestea ne-o aduce
Cârdul de cocori ce zboară,
Izvorașul dulce;
Mugurii ce vor să vadă
Cât de-albastru-i cerul,
Soarele cu rază-i caldă,
Florile și crânful.

Cireșul
Când înflorește,
Cireșul zâmbește.
Când se coc cireșele,
El ne-mparte roadele
Ca un moș-
Într-un coș..
Noi îi mulțumim frumos!

Ceasornicul meu
Dimineața, soarele
Trezește izvoarele,
Toate vietățile,
Toate frunzulițele!
Numai eu, că-s măricel,
Mă scol iute la singurel,
Însă tot mă uit la soare:
N-am întârziat eu oare?!

Bunicuța
-Ce faci, bunicuțo?
-Mă mai odihnesc…
Am prășit grădina,
Am cules malina,
Am hrănit pisicul,
Am udat narcisul
Și acum mă gândesc
Când să mă-ntâlnesc
Și cu tine-odată..
-Vin, buno, îndată!
Să m-aștepți în poartă:
Nu că mă tem de Grivei, Dar aș vrea să fim tustei.
Nepoțelul
-Ce faci, nepoțele?
-Cresc, bunică, cresc.
Am visat aseară
Plaiul-mpărătesc
Unde-o buburuză mică locuia,
Iar un melc venise de o vizită.
M-au chemat pe mine-
Să le spun povești.
Eu le-am spus ce bine-i
Că bunică-mi ești!

Primii pași
Primul pas
Vreau la mămica.
Pasul doi
vreau la tăticu
Pasul trei-
ce flutur mare!
Pasul patru-
vreau la soare!
Pasul cinci-
pisica fuge,
Pasul șase-
n-o ajunge.
Pasul șapte-o ia din loc,
Că-l întrece pasul opt.
Pasul nouă-
eprin nouă.
Pasul zece-
Nimenea nu mă întrece!
apoi iar
de la-nceput,
Ba fac
și un pas mai mult!

Frățiorul meu
Am un frate mai micuț
Pe care-l cheamă Dănuț.
Dar să nu credeți că el
E-ntr-atât de mititel
Să nu știe că i-s frate
Și că-l pot duce în spate!

Aricul supărat
-Doar cu mine mă împac!
Spune-aricul supărat.
Iepurașul, clar, i-azis:
-Cine-i supărat mereu,
Nu e prietenul meu!

Pisicuța face sport

Pisicuța-pisicuța
Urcă-n pom și se dă huța:
Huța-huța, huța-huța..
Când colo- s-a rupt crenguța
Și-a căzut jos pisicuța!..
Eu – s-o mângâi,
Eu – s-o mpac
Sar s-o iau de sub copac,
Dar pisica face Miau!
Mă urc iar, să mă mai dau…
Știi ce face pisicuța?
Face sport, dă-i zice Huța.

Motanul
Are ochi de sticlă,
Coadă cât un cot,
Gheare ascuțite
Și mustăți pe bot.
Sare peste garduri,
Sare peste grinzi..
Fuge ca săgeata
Dacă vrei să-l prinzi!

Școala ciocârliei
Ciocărlica-i supărată:
N-are cărți și n-are geantă.
Cum să meargă ea la școală
Fără toc?.. Fără cerneală..
Zice blând bunelul:
-Școala noastră-i cerul,
Tu ai aripi pentru zbor,
Tu ai vise! Tu ai zbor,
Tu ai vise! Tu ai dor!
Cine vrea la școala lor?
Eu aș merge repejor..

Greierașul
Nici pe drum, nici pe cărare,
Nici pe jos, dar nici călare
Cineva pe vale sare..
Cine-i oare?
Cine-i oare?
Pai, e greierașul care
Și ziua, și noaptea sare.
Credeți că e la plimbare?
Ba el caută mâncare!

Vecinul
Îi spunea-ntr-o zi albina
Unui fir de trandafir:
-Patria noastră-i grădina!
Tu aici ești musafir..
Să crești mare-mare-mare,
Că tu ești o mândră floare
Ce se-nchină la izvoare
Și la soare, când răsare..
Să crești mare și cuminte,
Să înveți sfinte cuvinte
De dragoste pentru plai,
De iubire pentru grai.
Să crești mare și frumos,
Să te știu vecin voios!

Mâine am să fiu mai mare!

Pe un fir iarbă verde
Buburuza se urca:
Ce se-aude, ce se vede,
Jos sub soare, sus în stea!
Ce e vânt și ce e mare?
Ce e râu și ce e potop?..-
Multe-s semne de-ntrebare
Și ar vrea să afle tot.
…Seara, în culcuș de floare,
Blând, o învertește gândul:
Mâine am să fiu mai mare
Și-am să-nconjur tot pământul!

Hai să batem nucile!

Cu-o prăjină și cu-n sac
Venim sub un pom rotat.
Ăsta-i nucul, rege-pom,
Bun prieten pentru om.
Hai să batem nucile!
Că vin veverițele
Și le duc la casa lor..
Noi, rămânem flămângiori?!
Ba le-om bate și le-om strânge!
(Câte le-om putea ajunge..),
Că pe cele de pe vârf
Veverițele le strâng..

Pâinică de la iepuraș
Călin trăiește la oraș
Și-i pare cea mai dulce
Pâinica de la iepuraș
Bunicul ce-o aduce:
-Mergeam prin codru. Când colo
Zăresc pe o cărare
Un iepuroi ce adurca
O pâine-așa-ia mare!
Of, moșule, ajută-mă
Să urc pâinica-n spate,
Că am acasă șase pui
Și-așteptă toți bucate…
Și pentru că l-am ajutat,
Și i-am vorbit de tine,
El hrinca asta mi-a tăiat-
S-o guști și tu, Căline!
Călin mănâncă. Iar în gând
Acest răvaș îl scrie:
„”De văd vreun iepuraș în crâng,
Îi dau o jucărie!
Niciodată n-am să plâng,
De văd iepurași în crâng!
Niciodată n-am să-i las
Ei să plângă de necaz!””.