LEGENDA MARTISORULUI

 După chef lung şi joc pe jar

 În zi de Dragobete,
 Mă aţipeam sub un stejar,
 Sleit de mândre fete...


 Şi doar simţii ca peria

 Din spate-un ram, pe haină...
 - Ci numai nu te speria,
 Am să îţi spun o taină...


 C-amu e vremea, altfel ba,

 M-a liniştit copacul...
 Ăst lucru nu te întreba,
 De ce acuma facu-l...


 - Ba, iaca te întreb surprins:

 Amână, nu-ţi îngădui,
 De somn de moarte parcă-s prins...
 - Aş vrea, dar vezi, prăpădu-i:


 Voi fi chiar mâine doborât...

 Şi-au pus de gând sătenii
 Că-s prea bătrân, scorbos, urât,
 Li-s mai de preţ buştenii....


 Aşa gândesc în felul lor

 Cu mintea ca securea
 Şi sufletul ca de topor:
 Să decime pădurea...


 Şi-apoi, de-aceea ţin să-ţi zic

 Povestea din vechime,
 Să nu se piarză-n timp nimic;
 Îi hăt din strămoşime...


 - Bag samă eu că mă frâmânţi

 Cu snoave vechi, tataie!
 I-am zis eu aspru, mâ încânţi
 Să nu las să te taie...


 Amu, că tot m-ai sâcâit,

 Zii snoava copăcească,
 Şi cât stau colea tolănit
 S-adorm, să îmi priască....


 - Ba, vei ciuli urechile

 Şi somnul va să-ţi treacă
 De auzi-vei vechile
 Poveşti, numai oleacă,


 Legende-aduse-n crengi de vânt...

 Le-am pus la rădăcină,
 Scobind o groapă în pământ,
 Comoara lor să ţină...

 La ăste vorbe mai cu tâlc,
 Dă inima-mi să sară...
 Roşii pe loc şi tăcui mâlc,
 Mirat cale-afară.


 Şi glasu-am înmuiat pe loc,

 Copacului zicându-i:
 - Mă iartă, dar m-ai pus pe foc...
 Şi luai în samă gându-i...


 - De când eram şi eu un pui

 De pom, încă-i povestea
 Şi-o spun s-o ştii şi tu să spui
 La alţii toate-acestea...


 Demult, cum zic, s-a pomenit,

 Din vremuri de departe,
 Pe când nici scrisul n-a pornit
 Să sape-n piatră carte....


 Şi nici porunci în scris să dea

 Cel Drept şi Bun din ceruri,
 Ce prin Cuvântu-I piaza-rea
 O-nfrânge-n multe feluri,


 Din vremuri, dară, de demult

 Uitate şi apuse,
 Când iernile durau prea mult
 Precum la pol, cum spus e,


 Ca gerului să-i ţină piept

 Rar se găsea făptură
 Cum Omul cel viclean, deştept,
 Cu hrană şi căldură...


 Era pe când doar stele seci

 Pe-ntinderi de ninsoare
 Şi-mpărăţii pustii şi reci
 Prindeau un fir de soare;


 Troienele cirezi-cirezi,
 Zăpezile cât hătul
 Şi nopţile până-n amiezi
 Durau smolind omătul.


 Şi vorba-n vânt să n-o lungim

 Precum în vânturi neaua,
 Prin timp o leacă să fugim
 Ca pe polei mărgeaua...


 Cică prin martie, pe-atunci,

 În prima zi din lună,
 Din negureala unei lunci
 De crâng şi văgăună,


 Ca un brăduţ dintre stejari,

 La margini de pădure,
 Arsă de-al gerului pojar
 Ce-avu să îl îndure,


 Ivitu-s-a ca un strigoi
 Ce-ntâi şi-arată-o mână
 Şi-ntregul trup mlădiu apoi,
 A Primăverii Zână.


 De friguri luată şi de mers

 Printre nămeţi şi gheţuri,
 Cu ochii stinşi şi chipul şters
 De dârdâieli şi greţuri,


 S-a sprijint de-un copcel

 Din preajma-i, să nu pice,
 Să-şi tragă sufletul niţel,
 Şi-n minte ce îşi zice:


 - Ehei, amu m-am cam grăbit,

 La măritiş ca fata...
 Ci prea degrabă am venit
 Cât iarna nu e gata...


 Nici semne a pleca nu văd

 Şi nu se lasă dusă,
 Ci încă frigu-i şi prăpăd,
 Şi eu mă simt răpusă...


 Dar cum şedea pe pom în şold

 Şi-n spate să nu cadă,
 Firavă-n trunchi precum un bold,
 Zări de sub zăpadă


 Verzui, sfios, firav şi el,

 Minune de minune:
 Un fir plăpând de ghiocel
 Prin spini de mătrăgune...


 De bucurie, de extaz
 Sau delirând, săraca,
 Uitând de marele-i necaz,
 Găsi putere, iaca,


 Şi frântu-s-a cu mari sforţări

 Să-ndepărteze spinii
 Şi-ncolăcitele brăţări,
 Să smulgă mărăcinii...


 Cu delicatele-i mişcări
 Într-un genunchi pe cant a
 Eliberat spre zori de zări
 Din umbra morţii planta...


 Dar zâna iernii, rea de soi

 Şi aprigă de crudă,
 Pândea pitită după-un sloi
 Crâpând de-a urii ciudă,


 Precum ades şi tot mai des

 Ni-i scris să se întâmple...
 Pe Crivăţ l-a adus la şes
 Din munţi sticlind pe tâmple


 Şi ger să sufle cum n-a fost,

 I-a dat atunci poruncă,
 Să nu-şi mai afle loc şi rost
 Nici-un lăstar din luncă.


 Şi s-a pornit pe pojghiţat,

 Vârtej de frig să scoaţă
 Şi ghiocelul a-ngheţat
 În sticla cea de gheaţă...


 Dar buna zână, timpuriu

 Parcă-ntradins trimisă,
 Cât să nu fie prea târziu,
 Cu gura-ncet deschisă


 Şi palmele-i ca un căuş
 Suflă din piept căldura
 Şi viul aer ca un duş
 Redezmorţi făptura...

 Dar de nesomn, de drag, de chin,
 Din nebăgare-n seamă,
 La deget o răni un spin
 Uşor cât să nu geamă...


 Şi-o picătură s-a prelins

 De sânge cald de înger
 Pe albul florii roşu nins
 De stropul ca de sânger.


 Şi-n fibrele-i când i-a pătruns

 I-a dat puteri să-nvie
 Cu viaţă şi iubire uns
 Şi-n veac de veac să vie...


 Şi, astfel, iarna a plecat

 Iar de pe-atunci e-nfrântă
 Şi ghiocelul delicat
 În Martie vă-ncântă.


 Iar roşul de la mărţişor,

 Ce-n alb de nea se-mplete
 E sângele de drag şi dor
 Ce florii viaţă-i dete...


 Ei, bine, văd, ai amuţit...

 Dar cum milos e omul,
 Simţi-vei lamă de cuţit:
 Eu mi-s acela, pomul...