“POET CU LIRA-N LACRIMI”

Scriitor al copiilor, Grigore Vieru le-a dăruit celor mici poezii

célèbre,pline de inţelepciune si frumuseţe. Versurile lui despre
mamă sînt deasemenea neobişnuite, deloc simple în ele
fiind,cultura sentimentului profund.
In “ Poeme din bătrini” Grigore Vieru infăţişeaza drama
Basarabiei într-un nou context de realităţi istorice si
geopolitice, cînta “crinii latiniei” ,pe care numai românii
moldoveni îi răsădesc în solul de acasă şi din şcoală, aducînd
elogiu limbii române.
Cintecul “Graiul neamului”
1. Hai,hai,
Hora mare se roteşte,
Ea la mijloc strluceste
Floare stăpină,
Floarea ceea se numeşte,
Floarea ceea se numeşte
Limba română.
R.: Graiul rîului,
Graiul ramului,
Graiul grîului,

1
 Graiul neamului !
2. Hai,hai,
Doina sfintă se doineşte,
Iar la mijloc străluceste
Floare stăpină.
Floarea ceea se numeşte,
Floarea ceea se numeăte
Limba română.

3. Hai,hai,
Cer cu stele se roteşte,
Iar la mijloc străluceste
Floare stapina.
Floarea ceea se numeşte,
Floarea ceea se numeşte
Limba română.

Poetul explică: “ Ce este Limba unui popor? Este prietenia,

fraternitatea şi iubirea din cuvinte. Poate că singura
prietenie şi singura iubire cu adevărat sacră şi durabilă.

Frumoasă-i limba noastră – poezie

Pe ramul verde tace

O pasare măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră.

De-ar spune şi cuvinte,

Cind la ferastră ciîntă,
Ea le-ar lua,ştiu bine,
2
Din limba noastră sfîntă.

Uneori îmi vine să mănînc cuvîntul ca pe floarea de salcîm

în copilărie. Ia uitaţi-vă ce minune de slovă la
Cantemir,care spune că un cuvînt grăit nu mai poate fi
dezgrăit.
Apoi… deşi pămintul se învîrteşte mereu, m-am născut
acasă.

Plaiul meu- poezie

Am o casă printre ramuri,

Am un sat întreg de neamuri.
Am un codru,o cîmpie,
Am un grai ce-mi place mie.
Am un plai ca din poveste,
Altul mai frumos nu este.
El mi-e drag pină la stele
Şi pin’dincolo de ele.

Căntec –poezie

Tu, mare naţionalistule,

Dumnezeul nostru de sus,
Tu, care nu vrei nicidecum
Sa-ţi schimbi
Culoarea albastră a cerului tău!
Tremuri în formă de rouă
Pe verdele fir de iarbă,
Pe flori,pe fruntea
Profesorului de romănă.
3
 Şi nu te-au invins.

Tu, mare naţionalistule,

Ghiocelule,care

Nu vrei nicidecum să te lepezi

De culoarea ta naturală
De minunatul tău alb!
Tremuri firav şi temător
Sub tălpile noastre,
Sub copita mistreţului,
Sub vesnica ameninţare
A unui nou ingheţ!...
Şi nu te-au învins!

Tu, cuvîntule,ş i tu, nădejde,

Şi tu culoare albastră a Voroneţului,
Păstrind pre pămint
Culoarea Cerului Sfînt!
Şi nu ne-au învins!

Nimeni nu se pleacă mai adinc în faţa Cuvintului,ca un proverb –

spune Grigore Vieru

Proverbul –poezie

Măi,copile, te intreb “Spicuil plin stă aplecat,

Spicul gol sta ridicat”
Daca ştii acest proverb: Măi copile,ia şi-nvaţă
4
 “ A fi mare nu-i mirare, Ia şi-nvaţă de la viaţă:
A fi om e lucru mare.” “Tot ce dai e cu-mprumut
Măi,copile,nu-i frumoasă Şi ce-i rău, şi ce-i plăcut.”
Vorba cea lăudăroasă.

Să mergi frumos – poezie

Fiule,să nu calci de sus,

Să nu încovoi spinarea.
Să mergi frumos şi demn,
Şi nezgomotos,
Cum merge pe obraz
Lacrima celui care a învins.

Fiule,să nu laşi ochiul să-ţi ruginească,

Văzind,vei cunoaşte,
Cunoscînd,vei birui,
Biruind,vei fi iubit.
Iubind,vei găsi drumul spre casă.

Pentru ea -cintec

1.Pentru ea la Putna clopot bate

Pentru ea mi-i teamă de păcate
Pentru ea e bolta mai albastră-
Pentru limba noastră.

R.:Dumnezeu prima oara

Cind a plîns printre astre
El a plîns peste astre
5
Cu lacrima limbii noastre.
2.Pentru ea ninsori se cern din spaţii,
Pentru ea puternici sînt Carpaţii,
Pentru ea e caldă vatra poamei-
Pentru limba mamei.
3.Pentru ea noi văruim pereţii,
Pentru ea mai sunt răniti poeţii,
Pentru ea cresc florile visării –
Pentru limba ţării.

Despre basarabeni: Sintem atît de necăjiţi,încît alfabetul

ţine loc de fericire şi fiecare literă din el ne pare o piatră
de hotar pe care nimeni n-o poate clinti din loc.
Cită limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o
înveţe uşor şi rusul.

Scrisoare din Basarabia – poezie

Cu vorba-mi strîmba şi pripitâ

Eu ştiu ca te-am rănit, spunînd
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi ai năvălit pe-al meu pămint.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la scoalâ
Că-mi eşti dusman,nu frate bun.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tîrziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Credeam că un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
6
 Citesc azi pe Arghezi, Blaga –
Ce tare ,Doamne-am fost minţit!
Cu pocainţă nesfirşită
Mă rog iubitului Iisus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine,frate-am spus.

Aflînd că frate-mi eşti,odată

Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut,
Vă scriu cum pot şi prea tîrziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Reaprindeti candela - cîntec

Reaprindeţi candela-n căscioare

Linga busuiocul cel mereu -
Degerat la mîini şi la picioare
Se intoarce-acasă Dumnezeu.
Doamne cel din slăvile creştine,
Ce păcate oare-ai savîrşit
Ca te-au dus acolo şi pe tine
În Siberii fără de sfîrşit?
R.: Toate le ierţi
7
 Doamne de sus
Cu blindeţe măreaţa,
Chiar şi pe cei care te-au dus
În Siberii de gheaţă.
Ninge frigul şi pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne,bine nu ne-a fost nici noua
Fără sfatul şi lumina ta.

Doamne,intră şi-n a mea chilie,

Şi-amindoi,răniţi şi îngheţaţi,
Să ne incălzim cu bucurie
Unul lingă altul ca doi fraţi.

Veselia copiilor îmbracă casa pe dinăuntru şi o

împodobesc pe dinafară.

Melcul – poezie

Melcii cind muncesc la casă,

Şi-o fac cit mai arătoasă,
Dar nici unul nu încearcă
Să şi-o facă şi mai largă.
Făăa scule,fără sfoară,
Melcul nu ştiu cum măsoară,
Făcînd casa-n aşa fel
Numai cit să-ncapă el.
De-asta nimeni niciodată
Nu stă-n uşa lui să bată,
Şi nici melcul nu se ştie
Sa fi mers în ospeţie
O fi-avind aşa vreo lege…
8
 Insă nu pot înţelege:
Singurel şi în strîmtoare,
Cum nu-l ia urîtul oare?!

Există minciuni politice,filosofice,musicale,ştiinţifice şi

există minciuni care nu provoacă nici un rău societăţii-
minciunile copiilor mici.

Peştişorul – poezie

Poate-i este frig,că-i mic,

Învelit numai cu spuma,
Poate n-a mîncat nimic,
Şi nu poate să ne spună.
Poate fraţii lui cei blînzi
I-a pierdut prin valul verde,
Poate are ochii plînsi,
Dar în apă nu se vede.

Ciocănitoatea - poezie

A venit din crîng un cuc

La ciocănitoare-n nuc
- Ia vezi, tu, ciocănitoare,
Ceasul meu ce are oare?
Mesteriţa, cioc-cioc-coic,
Ceasul desfăcu pe loc:
-Acuşi, cuce, vom afla…
Nu sunt gîze-n el cumva?

Fulguşorii – poezie
9
Fuiguşorii din Carpaţi Dar şi muntele răspunde:
Îmi sunt tare supăraţi. “Înţeleg că n-aveţi unde…
“Fiindcă, zic ei, vezi mata, Însă eu , măi gîgîlici,
N-avem unde alerga- Nu mă pot muta de-aici!”
Muntele e tare mare,
El ajunge pîn-la soare,
Şi noi din pricina sa
N-avem unde alerga…”
Drumul - poezie

Drag mi-e drumul de pădure,

Că te duce drept la mure.
Drag mi-e drumul de cîmpie,
Că te duce drept la vie.
Drag mi-e drumul cel de munte-
Duce la oiţe multe.
Drag mi-e drumul de pe coastă-
Duce la căsuţa noastră.

Bată vîntul – poezie

Bată vîntul cît de tare,

Nu se stinge mîndrul soare!
Bată vîntul cît o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vîntul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vîntul furios,
Nu mai dă soarele jos!

Ursuleţul - poezie
10
Martinel primi în dar E de-ajuns aş socoti,
Un frumos abecedar. Cite-o literă pe zi.
“Învaţă de mititel Ştii zicala cu răbdarea?
Şi ţi-a fi mai uşurel.” Cu răbdarea treci şi marea.”
Ursuleţul se sili
Să-l înveţe într-o zi.
Tatăl zise: ”Mai incet
Te mai joacă prin făget.

Tîrgoveţul ciudat- poezie

Veni un tîrgoveţ ciudat

Din alt oraş sau din alt sat.
-De vinzare sînt zorile?
- Nu.
-De vinzare ninsorile?
-Nu.
-De vinzare izvoarele?
-Nu.
-De vinzare zăvoarele?
-Nu.
Veni un tîrgoveţ nebun.
(Mă iartă că aşa îi spun!)
-De vinzare sînt mumele?
-Nu.
-De vinzare ţi-e numele?
-Nu.
-De vinzare-ntristările?
-Nu.
-De vinzare misterele?
-Nu.
11
Veni un straniu tîrgoveţ,
Fugiţi de el cînd îl vedeţi.
-De vinzare cireşele?
-Da.
-De vinzare sînt crengile?
-Nu.
-De vinzare sînt strugurii?
-Da.
-De vinzare sînt mugurii?
-Nu!

Noi iîn grai siîntem popor – cîntec

Dintr-o pasăre măiastră

Ne-am născut pe-acest pămînt
Ea se cheamă: limba noastră,
Ea se chiamă legămînt.
Vieţuind ca o-ntrebare
Pe un mal ca de pripor,
Noi în grai găsim scăpare,
Doar in limbă,
Doar în ea sîntem popor.
R. Unde mi-i graiul,
Unde mi-i graiul,
Acolo mi-i raiul,
Acolo mi-i raiul,
Acolo mi-i ţara,
Acolo mi-i ţara,
Şi primăvara, şi primăvara.
Limba noastră ne-a dat nume,
Flori de cîntec şi de gînd,
Ea ne dă ce-ntreaga lume
12
Nu ne poate da nicicînd.
Frate bun cu verde ramul
Şi cu rîul de cleştar,
În oglinda limbii neamul,
Frumuseţea,
Frumuseţea-şi vede clar.
________________________________
Dacă ne mai încearcă aduceri aminte,
Grigore Vieru este-n cuvinte
Şi tremură plopii spre-înaltele ceruri-
Limba noastră-i Gricore Vieru.

13