Facultatea Biomedicin

Specialitatea Servicii Estetologice

Lucrare de laborator nr. 4

Tema : Morfologia i anatomia rdcinii

Scop : Studierea particularitilor morfoanatomice a rdcinii

1. Definiia i funcia rdcinii

Rdcina este un organ vegetativ al plantelor superioare
Rdcina este adaptat pentru ndeplinirea a dou funcii principale: una de natur
mecanic, de fixare a plantei n sol i alta vital, de a absorbi apa i substanele
minerale dizolvate n aceasta. Rdcina contribuie la metabolismul plantei. n afara
funciilor specifice, rdcinile metamorfozate ale unor plante pot servi la depozitarea
substanelor de rezerv, iar altele stabilesc legturi fiziologice cu ciupercile i
cu bacteriile din sol.
2. Tipurile morfologice
n funcie de raportul dintre rdcina principal i radicele se deosebesc trei tipuri de
rdcini: pivotant, rmuroas i fasciculat.
Rdcini pivotante. Rdcina principal este bine dezvoltat, avnd form de pivot
(ru); radicelele sunt subiri i scurte (Fig. 10.1.). Ex.: Abies alba (brad), Capsella
bursa-pastoris (traista ciobanului), Pinus sp. (pin), Taraxacum sp., Trifolium sp.
(trifoi).
Rdcini rmuroase. Rdcina principal i radicelele de ordin I au aproape aceleai
dimensiuni i nu se pot deosebi unele de altele (Fig. 10.2.). Tip de rdcin rspndit
la majoritatea arborilor din pdurile de foioase i la pomii fructiferi.
Rdcini fasciculate (fibroase, firoase). Rdcina principal se dezvolt foarte puin
sau deloc i este nlocuit cu rdcini adventive subiri i lungi care se formeaz din
nodurile tulpinale bazale. Aceste rdcini au aproximativ aceeai grosime i lungime,
ntreg sistemul radicular prezentndu-se ca un mnunchi (fascicul). Tip de rdcin ce
caracterizeaz angiospermele
monocotiledonate.
La reprezentanii Fam. Poaceae
(Gramineae) rdcina principal are o
viaa foarte scurt sau nu se formeaz
deloc fiind nlocuit de rdcini adventive
(Fig. 10.3.); la plantele cu bulbi rdcinile
adventive sunt de asemenea fasciculate.
Fig. 10. Tipuri morfologice de
rdcini: 1 - pivotant; 2 - rmuroas
(Picea abies); 3 - fasciculat (Poaceae).

3. Zonele anatomice ale rdcinii

a. Vrful radacinii normale prezinta o organizare caracteristica (fig. 19):

- scufia sau piloriza acopera si protejeaza vrful radacinii cu meristemele lui apicale;
- zona neteda corespunde zonei de crestere prin ntindere a celulelor generate de
meristemele apicale;
- zona pilifera n care fiecare celula a rizodermei are cte un perisor absorbant; dupa
2-3(10) zile perisorii mor, dar se formeaza mereu peri noi pornind dinspre zona
neteda; n zona pilifera structura primara a radacinii este constituita;
- zona aspra este numita astfel datorita cicatricilor formate dupa caderea perilor,
cicatrici care i dau aspectul rugos; la arbori, n zona aspra ncepe formarea structurii
secundare, prin aparitia

cambiului si felogenului.
b. Ramificarea obisnuita a
radacinii este
ceamonopodiala: pe
radacina principala (numita
si pivot si provenita din
radicula embrionului) ce
prezinta crestere nedefinita,
se formeaza, ncepnd de la
vrf spre baza ramuri
(radicele) de ordinul I, de
asemenea cu crestere
nedefinita, iar pe acestea
ramuri (radicele) de ordinul
II, cresterea continundu-se
n acelasi mod . Pivotul
mpreuna cu radicelele de
diferite ordine
alcatuiesc sistemul radicelar, numit si radacina plantei.

4. Structura primara a radacinii

Structura primara a radacinii este reprezentata numai de tesuturi primare definitive. Se
numeste structura primara, deoarece tesuturile definitive se formeaza din cele patru
meristeme primare: dermatogen,periblem, plerom si tesut caliptral. Ea caracterizeaza
toate plantele tinere, in primele stadii de dezvoltare. Ferigile, majoritatea
monocotiledonatelor si unele dicotiledonate ierboase au numai structuraprimara care
ramane toata viata plantei.Tesuturile care se succed, de la exterior la interior, intr-o
sectiune transversala practicata in zona perisorilor absorbanti sunt:
1.Rizoderma tesut specializat pentru absorbtia sevei
brute,este alcatuita dintr-un strat de celule
parenchimatice vii, fara meaturi, cuperetii subtiri,
necutinizati, alungite in sensul axului longitudinal
alorganului. Majoritatea celulelor sunt transformate in
perisori absorbanti. Rizoderma se deosebeste de
epiderma organelor supraterestre prinstructura si
functii.
Este lipsita de stomate si are, in primul rand, un rol
deabsorbtie a apei cu saruri minerale si mai putin de
aparare.
b. Scoarta (parenchimul cortical ) - se intinde de la
rizoderma pana la cilindrul central. Este pluristratificata si
grosimea ei variaza cu specia; este alcatuita din trei zone:
8 exoderma, scoarta mijlocie siendoderma.
Exoderma numita si strat suberos este primul strat al
parenchimului cortical, formata din celule poligonale, cu
peretii mai grosi, usor suberificati, care alterneaza cu celule
nesuberificate. Ea devinetesut protector dupa disparitia
rizodermei, efemere; nu are rol absorbant.

Fig. 42. Structura primar a rdcinii de stnjenel Iris germanica:

I rest de epiblem, 2 exoderm, 3 mezoderm, 4 endodenn, 5 celul de pasaj a endodermei, 6
periciclu, 7 xilem, 8 floem (25 scoarta primar, 68 cilindru central).

Scoarta mijlocie (parenchimul propriu-zis)

este alcatuita din mai multe straturi de celule parenchimatice vii, cu peretii subtiri sau
usor ingrosati celulozic, cu spatii intercelulare, mai mari spre interior. Celulele contin
materii de rezerva si adesea, cristale de oxalat de calciu.
Endoderma, ultimul strat al scoartei, este alcatuita din cellule egale, patratice, strans
unite intre ele, cu peretii partial lignificati sausuberificati.
c. Cilindrul central (stelul) este o coloana cilindrica care ocupa tot centrul radacinii.
 Primul strat de celule il reprezinta periciclul, alcatuit din cellule parenchimatice,
mici, cu peretii subtiri, care alterneaza cu celulele endodermei. De la acest nivel se
formeaza radicelele si radacinile adventive. Restul cilindrului central este alcatuit din
fascicule lemnoase care alterneaza cu fascicule liberiene, despartite sau nu de raze
medulare. Centrul radacinii poate fi ocupat uneori de un numar redus de celule
parenchimatice care formeaza maduva sau parenchimul medular. Alteori, centrul
radacinii cuprinde numai vase lemnoase. Fasciculele lemnoase sunt dispuse radiar si
la radacinile foarte tinere ele sunt alcatuite exclusiv din vase lemnoase. Primele vase
se formeaza imediat sub periciclul, sunt mici, inelate si spiralate si alcatuiesc
protoxilemul. Vasele formate mai tarziu, dupa terminarea cresterii in lungime a
radacinii, sunt mai largi, reticulate, punctuate sau scalariforme; ele se gasesc spre
centrul radacinii alcatuiesc metaxilemul. Pe langa vase (traheide si trahee), lemnul
mai poate contine si parenchim lemnos, iar liberal este format din tuburi ciuruite,
celule anexe(numai la angiosperme) si parenchim liberian.Razele medulare dintre
fasciculele liberiene si cele lemnoase,denumite raze medulare primare, sunt alcatuite
din cellule parenchimatice, cu peretii celulozici sau partial lignificati.
5. Structura secundara a radacinii
La gimnosperme si la majoritatea speciilor din dicotiledonate (mai ales cele
lemnoase), in mod obisnuit, structura primara se completeaza cu tesuturi secundare
generate de cele doua meristeme secundare numite zone generatoare, cambiul si
felogenul. La tesuturile primare seadauga tesuturi secundare care determina cresterea
in grosime aradacinii.
Cambiul vascular apare initial pe fata interna a fasciculelor liberiene sub forma de
arcuri concave, apoi se extinde pana la periciclu. Spre exteriorul sau cambiul
genereaza liber secundar, liberal primar fiind deplasat la periferia acestuia; spre
interiorul sau cambiul formeaza lemn secundar, lemnul primar ramanand la
centrul radacinii.
Tesuturile secundare au forma de tuburi concentrice, de obicei mai dezvoltat fiind
tesutul lemnos secundar decat cel liberian secundar. El este alcatuit din vase,
parenchim si fibre lemnoase, iar cel secundar din tuburi ciuruite, parenchim si fibre
liberiene.
Cambiul mai poate da nastere si razelor medulare secundare, alcatuite din celule
parenchimatice alungite in directie radiara; ele strabat tesutul conducator secundar pe
care il divizeaza in fascicule libero-lemnoase.
Felogenul (zona generatoare subero-felodermica) apare, de regula,mai tarziu decat
cambiul si cel mai frecvent in periciclu. El are de la inceput o forma tubulara si este
 dispus in lungul organului sub formaunui
tub celular, unistratificat; celulele
meristematice dinspre exteriorul
felogenului se diferentiaza in suber, iar
cele dinspre interiorul sau infeloderm.
Fig. 43. Structura secundar a rdcinii de dovleac
Cucurbita pepo (stnga desen
anatomic, dreapta schem):
I lemn primar, 2 lemn secundar, 3 raz medular,
4 cambiu, 5 liber primar secundar, 6 parenchim
fundamental al scoartei secundare, 7 suber.

Ansamblul tesuturilor secundare externe f

ormeaza scoarta secundara sau periderma. Tesuturile primare, aflate in afara
suberului,se exfoliaza, iar radacina se subtiaza temporar; dupa un timp se formeaza un
nou felogen, mai spre interiorul organului fata de cel precedent, iar radacina isi
va reface diametrul initial.

6. Rdcinile metamorfizate
Rdcini metamorfozate. Prezint modificri adaptative, morfologice i
structurale (metamorfoze), cauzate de condiiile mediului n care triesc; sunt adaptate
la alte funcii dect cele specifice.
6.1. Rdcini contractile. Au capacitatea de a se scurta (uneori pn la 40% din
lungimea lor) dup terminarea creterii lor n lungime. Scurtarea se datoreaz
micorrii dimensiunilor celulelor scoarei interne. Scoara extern, alctuit din
elemente care nu se mai pot micora, se ncreete. Rdcinile contractile au un aspect
exterior ncreit. Sunt caracteristice geofitelor i criptofitelor.
Rolul rdcinilor contractile: fixeaz mai bine planta n sol (Polygonatum odoratum
pecetea lui Solomon); etaleaz mai bine frunzele n cazul plantelor cu rozete foliare
(Leontodon sp. capul/potcapul clugrului, Plantago media ptlagin, Taraxacum
officinale ppdie); servesc la adncirea n sol a plantulelor, bulbilor, tuberculilor
pentru ca rdcinile s se dezvolte n cele mai bune condiii sau n vederea trecerii
acestora peste perioada de iarn (Colchicum autumnale brndua de toamn, Crocus
vernus brndue de primvar, Crocus sativus ofran, Lilium martagon crin de
pdure, Scilla bifolia viorele) (Fig. 7.2.).
 6.2. Rdcini fixatoare. La plantele care se dezvolt pe sol, tulpina repent
(trtoare) emite rdcini adventive cu rol de fixare i absorbie. Cnd planta urc pe
trunchiul unui arbore, tulpina genereaz rdcini adventive mai scurte, exclusiv
fixatoare. Ex.: Hedera helix ieder (Fig. 7.3.).
6.3. Rdcini tuberizate. Prezint o cretere particular n grosime, prin
formarea de esuturi parenchimatice, n care se acumuleaz substane de rezerv.
Astfel se pot tuberiza: rdcina principal n ntregime (Daucus carota morcov);
radicele, (Filipedula vulgaris aglic); rdcinile adventive (Ranunculus
ficaria, Orchis sp.)

Fig. 44. Rdcini

tuberizate de:
I ridiche Raphanus
sativus; 2 Morcov
Daucus carota var. sativa; 3
sfecl Beta vulgaris.

3.4. Rdcini purttoare de muguri (rdcini gemifere). Marea majoritate a

rdcinilor nu poart muguri. Unele plante difereniaz ns pe rdcini muguri din
care se formeaz axe tulpinale supraterane.
Dup rolul pe care l ndeplinesc, mugurii radicali pot fi adiionali servesc la
mbogirea aparatului vegetativ sau la nmulirea plantelor pe cale vegetativ
i reparativi au rol n conservarea individului n caz de leziuni grave. Mugurii
adventivi sunt ntlnii att la plantele erbacee ct i la cele lemnoase (Fig. 9).
Ex.: Cirsium arvense (plmid), Neottia nidus-avis (trnji), Populus sp. (plop), Rosa
canina (mce), Rubus idaeus (zmeur), Rumex acetosella (mcri
mrunt), Taraxacum officinale (ppdie), Vaccinium myrtillus (afin) .a.
 Fig. 9. Rdcini
purttoare de
muguri: 1 - Rumex
acetosella; 2 -
plante lemnoase
(arbori).

Silvicultorii i pomicultorii numesc lstarii provenii din muguri radicali drajoni, iar
acest mod de mmulire vegetativ, drajonare.

7. Rdcina ca surs de medicament

RADU COSTEL - "Fiecare rdcin are putere de leac, la fel ca planta pe care o
hrnete i-o susine"
Rdcinile plantelor utilizate intern si extern in numeroase scopuri medicinale.
1. CIUBOICA-CUCULUI (Primula
veris)
n caz de traheit sau bronit, se folosete
tinctura obinut din rdcin. Se poate
utiliza i ca agent diuretic i se cunosc i
efectele benefice n tratarea gutei i
reumatismului.
2. ROSTOPASCA (Chelidonium majus)
n medicina popular latexul portocaliu, proaspt, se folosete
pentru eliminarea negilor. n industria
farmaceutic, aceste substane sunt
folosite pentru fabricarea medicamentelor
pentru ficat i vezica biliar.
Datorit efectelor antibacteriene se
folosete pentru fabricarea unguentelor,
pastelor de dini sau al apei de gur. n industria cosmetic,
rostopasca se utilizeaz ca substan anti-mtreaa. Datorit ingredientelor active cu
efect calmant i regenerant, planta se folosete n formulele cosmetice pentru piele
solzoas, iritat, degradat sau uscat.
 3. TTNEASA (Symphytum officinale)
Rdcina de ttneas se utilizeaz n stare proaspt
sau uscat n uz extern, n cel din urm putnd fi i
mcinat sub form de pulbere i folosit la prepararea
de unguente, tincturi, comprese. Industria cosmetica
foloseste in prezent intens alantoina unul din
principiile active cele mai importante ale tatanesei
care este practic nelipsita in deodorante si creme de
corp.
4. STNJENEL (Iris germanica)
Radacina de stanjenel este o planta cu numeroase proprietati medicinale, fiind
folosita pentru prepararea diverselor medicamente homeopate sau, ca atare, in ceaiuri
din plante. Datorita aromei sale deosebite, este utilizata in industria parfumurilor si a
cosmeticelor. In esenta, radacina de stanjenel actioneaza ca un purificator al sangelui,
un stimulent al glandelor si un
adjuvant al functionarii aparatului
digestiv si excretor.
Beneficiile principale ale plantei
sunt urmatoarele:
- Imbunatatirea sanatatii pielii.
Intrucat actioneaza ca un astringent
natural, stanjenelul curata in
profunzime pielea si reduce nivelul
de sebum. Pudra obtinuta din
radacina acestei plante este adaugata
in creme dermatologice, lotiuni purificatoare si tonice pentru ten, datorita efectelor
sale de tonifiere, hidratare si crestere a elasticitatii pielii. Planta previne si trateaza
uscarea excesiva a tesutului cutanat. Datorita aromei sale subtile si placute, este
introdusa si in produsele de baie pentru aromaterapie.
- Neutralizarea mirosului corporal neplacut. Pudra de stanejel poate fi folosita si ca
deodorant natural, fiind un ingredient frecvent introdus in pudrele de talc datorita
efectului de indepartare a mirosului corporal neplacut. Actiunea sa antiseptica
transforma aceasta planta intr-un remediu naturist eficient pentru diverse probleme
cutanate, inclusiv pentru arsuri.

5. BRUSTURE (Arctium lappa)

Radacina de Brusture, administrata intern sub forma de decoct combinat, cate 600 ml
pe zi, curata gradat pielea si tenul de iritatii, de exces
de sebum. Este un tratament eficient si contra acneei
(probabil datorita efectului sau reglator hormonal),
contra problemelor alergice ale tenului, in aceasta
ultima problema fiind foarte eficient daca este
administrat impreuna cu Trei-frati-patati. Dupa
tratamentul cu Brusture, pielea devine mai
luminoasa, mai catifelata, mai curata si mai placuta
ca aspect.
8. Concluzie.

Ptrunznd vertical in sol, rdcina, ndeplineste urmatoarele funcii:

fixeaza planta in sol

sustine partile aeriene

absoarbe apa si sarurile minerale din sol

depoziteaza subst. de rezerva, la plantele care traiesc mau mult de o perioada de

vegetatie

stabileste legaturi fiziologice cu ciupercile si bacteriile din sol

regenereaza uneori intreaga planta