Alcatuirea organelor la

plante

A realizat: Chistol Mihai

 Radăcina
Radăcina este adaptată pentru indeplinirea a două functii: de
fixare a plantei in sol și cea vitală de a absorbi apa și sarurile
minerale dizolvate. Rădăcinile unor plante pot servi la
depozitarea substantelor de rezerva și stabilirea legăturilor
fiziologice cu ciupecile.Se disting trei tipuri de rădăcini:
principală, laterale, adventive.
Principală, are forma unui pivot ,ce crește vertical in
substrat, datorită unui geotropizm bine exprimat
Laterale se descind din cea principală , au o pozitie oblică
ceea ce oferă plantei o suprafață de absorbție mai mare și o
ancorare mai sigură.
Adventive se dezvoltă pe tulpină,frunze, tulpină subterană și nu
provin din radicula embrionului și nici nu se dezvoltă pe
radacina principală. tulpina
 tulpina
Rădăcini adventive

Rădăcina principală

Rădăcini laterale
Sistem radicular pivotant
Este compus din rădăcina principală și totalitatea de
radăcini laterale provenite inițial din aceasta,
caracteristic dicotilidonatelor și gimnospermelor.
Sistemul radicular fasciculat
Sunt formate dintr-un mănunchi de rădăcini de
mărimi egale, intr-un numar mare.Ele se dezvoltă la
plantele la care rădăcina principală dispare și în locul
ei apar rădăcini adventive.
Sistemul radicular rămuros
Rădăcina nu se evidențiază clar și este prezentă la
arbuști și arbori
 Zonele rădăcinii
Zona de diviziune are o lungime de 2-3 mm și este
acoperită cu scufia radiculară.
 Zona de creștere constă din celule ce cresc in
dimensiuni.
Zona de absorbție este acoperită cu mulți perișori ce
maresc suprafața de absorbție
Zona de conducere alcătuiește cilindrul central și
scoarța rădăcinii,țesutul meristematic crează geneza
rădăcinilor laterale ce au la vîrf zona de diviziune cu
scufia radiculară.
Structura anatomică primară
Se disting 3 zone anatomice dispuse concentric:
rizoderma, scoarța, cilindrul central.Rizoderma este
alcatuită dintr-un strat de celule ce iau forma de peri
absorbanți.Scoarța consta din 3 straturi
parenchimatice.Cilindrul central compus dintr-un
țesut meristematic și țesuturi conducatoare liberiene
și lemnoase.
Structura anatomică secundară
Începe cu apariția țesuturilor meristematice
secundare: felogenul și cambiul,generînd țesuturi
secundare din scoarță contribuind la îngroșarea
rădăcinii.
 Tulpina
Tulpina este un organ cu creștere geotropic negativă
alcătuită din noduri și internoduri care poartă
muguri,frunze, flori, fructe și semințe.Mugurii sunt
inlorescențe embrionare și sunt numiți muguri
vegetativi, foliali și generativi.Modul de aranjare a
mugurilor determină tipul de ramificație și
dimensiunile tulpinii ce poate fi: monopodial,
simpodial, dihomic și fals dihomic.
Structura anatomică a tulpinii
Pe secțiunea transversală a tulpinii deosebim 3 zone histologice: epiderma,
scoața primară și cilindrul central.Epierma formată dintr-un singur strat
de celule strîns între ele reprezintă țesutul protector primar.Scoarța
primară alcătuită din țesut parenchimatic pluristrafican ale cărui celule
conțin cloroplaste ceea ce determină culoarea verde a tulpinilor tinere la
toate plantele.cilindrul central format din țesut parenchimatic în care
sînt dispuse circular sau în spirală fascicule coducătoare libero-
lemnoase.Fasciculele sunt formate din floem și xilem.
 Frunza
Este o parte componentă a tulpinii și are originea din
frunzulițele embrionare ale mugurelui, structura
frunzei este unică la fiecare specie.Frunza este
alcătuită din limb și pețiol.Pe secțiunea transversală se
evidențiază epiderma,parenchim asimilator și
fascicule conducătoare .