ORGANOGRAFIA VEGETALA

Radacina Tulpina Floarea

ORGANOGRAFIA

VEGETALA

Procesul de diferentiere a organelor plantei poarta numele de Organogeneza; Organografia este partea din morfologie si anatomie vegetala care se ocupa cu studiul ontogenetic si filogenetic al alc atuirii macroscopic si microscopic a organelor vegetale, precum si cu adaptarile for la conditiile mediului; Dupa rolul pe care organele il au in viata plantei, ele se impart in: organe vegetative organe reproducatoare

CARACTERISTICILE ORGANELOR VEGETATIVE

polaritatea . Un organ vegetativ prezinta 2 poli diferiti: unul apical, in varf, si altul bazal. Simetria este proprietatea unui organ de a fi format din parti mai mult sau mai putin identice. Planul care imparte un organ in 2 parti egale se numeste plan desimetrie. orientarea in spatiu . Astfel dupa directia de crestere organele plantelor pot fi:ortotrope si plagiotrope regenerarea este insusirea de a-si reface orice parte care i-a fost distrusa corelatia este insusirea plantei de a-si dezvolta armonios organele cormului ramificatia este insusirea plantei de a-si diversifica organele . Exista 2 tipuri de ramificatie: dihotomicasi laterala.

ORGANOGRAFIA PLANTELOR INFERIOARE

Plantele inferioare sau talofitele sunt acelea care nu au corpuldiferentiat in radacini, tulpina si frunze, corpul lor se mai numeste si tal;daca este format dintr-o singura celula se defineste ca tal unicelular, iar daca este alcatuit din mai multe celule, ca tal pluricelular.

ORGANOGRAFIA PLANTELOR SUPERIOARE

Plantele superioare sau cormofitele sunt cele care au c orpul lor diferentiat in radacina, tulpina si frunza (corm). Cormofitele adevarate, cu organele vegetative bine individualizate si perfect localizate, sunt, in ordine filogenetica, pteridofitele (ferigile) ,gimnospermele si angiospermele (plantele cu flori).O planta gimnosperma sau angiosperma si are originea n embrionul semintei. Din embrion rezulta, dupa germinare, plantula cu partile ei componente (fig 1)

RADACINA

Definitie :Rdcinile sunt structuri vegetale subterane sau aeriene compuse n principal din scoar (la exterior) i din esut parenchimatic (la interior) Caracteristici generale Rdcina se caracterizeaz prin: - se dezvolt n sol, -are geotropism pozitiv(este orientat ctre centrul pmntului),- nu are pigmeni asimilatori,- nu prezint mugurisau frunze pe suprafaa sa,- nu are noduri i nici internoduri. Ea nu prezinta muguri sau frunze dupa modul de ramificare.

FUNCTIILE RADACINII
Rdcina este adaptat pentru ndeplinirea a dou funcii principale: una de natur mecanic, de fixare a plantei n sol si alta vital, de a absorbi apa i substanele minerale dizolvate n aceasta. Rdcina contribuie la metabolismul plantei. n afara funciilor specifice, rdcinile metamorfozate ale unor plante pot servi la depozitarea substanelor de rezerv, iar altele stabilesc legturi fiziologice cu ciupercile i cu bacteriile din sol.

MORFOLOGIA RADACINII
Pe suprafaa unei rdcini tinere se pot distinge mai multe zone. Piloriza, (numit i caliptr sau scufie) este format dintr-un esut special, parial suberificat, care acoper vrful vegetativ al rdcinii i faciliteaz ptrunderea vrfului rdcinii n sol. La plantele acvatice piloriza lipsete, fiind nlocuit de rizomitr, care nu se uzeaz i nici nu se regenereaz. Piloriza lipsete i la plantele parazite. Vrful vegetativ, situat imediat sub piloriz, este format din meristeme primordiale, care ulterior vor genera meristemele primare. Regiunea neted, aflat deasupra vrfului vegetativ, reprezint zona de cretere n lungime a rdcinii. Celulele din aceast zon nu se mai divid i cresc prin ntindere.

Regiunea pilifer (zona absorbant), acoperit cu un mare numr de periori absorbani unicelulari care vor ajunge la maturitate n 2-3 zile i pot dura trei sptmni. n cazul rdcinilor care se dezvolt n mediul acvatic, nu are loc formarea periorilor absorbani. Nici la plantele epifite nu se dezvolt periori absorbani, locul acestora fiind luat de un esut special (velamen radicum). Regiunea aspr, cuprinde zona n care meristemele primare se difereniaz n esuturi definitive (specializate): rizoderma, scoara i cilindrul central. Regiunea coletului, este cea care face trecerea de la rdcin la tulpin. Ea are o ntindere mic i la multe plante nu se distinge morfologic. Partile unei radacini: 1)scufie 2)zona neteda 3)zona absorbanta 4)zona aspra

RAMIFICATIA RADACINII
n funcie de geneza i dispoziia radicelelor, se disting la rdcin dou tipuri fundamentale de ramificaie: Ramificaia dicotomic este caracteristic rdcinilor de plante din familia Lycopodiaceae, Selaginellaceae i Isoetaceae . Vrful vegetativ al rdcinii acestora se bifurc n dou ramuri identice, (fiecare cu piloriza sa), care se bifurc la rndul lor n alte dou ramuri, etc. Ramificaia monopodial se ntlnete la majoritatea plantelor i se caracterizeaz prin faptul c axa rdcinii principale continu s se alungeasc, iar pe aceast ax apar, (perpendicular sau oblic), ramificaii de ordinul I, apoi pe aceste de ordinul II, etc, ramificaii numite radicelesau rdcini laterale. Radicelele se formeaz de regul n dreptul fasciculelor lemnoase, fiind dispuse n ortostihuri (iruri longitudinale).

TIPURI DE RADACINI
Radacinile normale se dezvolta din radicula embrionului sindeplinesc functiile caracteristice. Radacinile adventives se formeaza pe tulpini sau frunze Radacinile metamorfozate ndeplinesc n principal alte functii:fixarea pe arbori cnd sunt metamorfozate n crampoane (ca la Hedera),asigurarea oxigenului necesar respiratiei ca la pneumatofori (ce sunt ramuri de radacini situate deasupra apei, bogate n tesutur i afnate numite aerenchimuri ) etc.

Radacini metamorfozate , pot fi: 1. Radacinile tuberizate , care sunt radacinile modificate in vederea realizarii cu preponderenta a functiei de inmagazinare a substantelor de rezerva. 2. Radacinile contractile au insusirea de a se scurta, fixand mai bine plantele sau adancind in sol tuberculii sau bulbii de pe care pornesc. 3. Radacinile aeriene fixatoare se intalnesc la unele liane, fixate in sol prin radacini normale, dar care au radacini aeriene adventive, modificate, cu carese fixeaza, pe coaja unor copaci, pe ziduri sau pe un alt suport.

In funcie de raportul care exista intre radacina principala si radicele, se disting mai multe forme de radacini :

a) radacini pivotante , sunt cele la care axa principala se dezvolta foartemult in raport cu gradul de dezvoltare al radicelelor si au forma unui tarus (la morcov,lucerna,sfecla de zahar , bumbac, papadie);

 b)radacini

ramuroase , sunt cele la care radicelele au o dezvoltare egalacu cea a radacinii principale (la molid si la majoritatea arborilor din padurile de foioase); fasciculate ( gina radacini firoase), sunt cele la care locul radacinii principale este luat de radicele sau de alte radacini care se formeaza la baza tulpinii, constituind manunchiuri de radacini. Sunt caracteristice pentru gramineele cultivate, (grau, porumb,orz, etc) dar si pentru plantele cu bulbi, (ceapa,crin,lalea,zambila, etc).

c)radacini

ORGANIZAREA PRIMARA A RADACINII

Rizoderma este nvelisul extern, unistrat. n zona pilifera fiecare celulaa rizodermei prezinta cte un perisor absorbant.-Scoarta cuprinde mai multe straturi de celule vii, parenchimatice, cu pereti subtiri, celulozici si spatii intercelulare. Fac exceptie primele 2-3(5)straturi periferice, exoderma, caracterizate prin peretii celulari suberificati(unele celule ale exodermei ramn cu peretii nesuberificati, pentru a permiteschimburi cu exteriorul).

Scoarta propriu-zisa este constituita din celule cu protoplastii interconectati prin plasmodesme, pentru a nlesni circulatia substantelor.

FORMAREA STRUCTURII SECUNDARE A

RADACINII

Cambiul se constituie sub forma de arcuri : unele din resturile de procambiu dintre fasciculele lemnoase si altele din segmentele de pericicludin dreptul protoxilemului. Ulterior, arcurile se racordeaza, formnd un inelsinuos ce activeaza genernd, prin diviziuni tangentiale, xilem secundar spreinterior si floem secundar spre exterior. Treptat cambiul devine din sinuosinelar, datorita activitatii inegale a initialelor cambiale.

TULPINA

Tulpina
este un organ vegetativ articular, cu crestere negativ-geotropica, cu rolul de a conduce apa cu sarurile minerale, cat si substantele sintetizate, dar si de a genera si sustine frunzele si organele de reproducere. Este cel de-al 2 lea organ vegetativ al plantei care se dezvolta din embrionul semintei. Aceasta este cea care stabileste legatura morfologica si fiziologica intre principalele organe ale nutritiei (radacina si frunze).

Tulpina ia nastere in timpul dezvoltarii embrionare si are mai multe parti componente :
Coletul zona de tranzitie cu radacina, care se poate vedea cu ochiul liber Axa hipocotila reprezentata prin partea de tulpina situata intre colet si cotiledoane (frunzisoarele embrionului) Axa epicotila care este partea situata intre cotiledoane si primele frunze asimilataore (protofilele).

2.1. Tipuri morfologice de tulpini In functie de mediul in care traiesc, acestea sunt: - aeriene - subterane -acvatice TULPINILE AERIENE

Clasificarea lor tine seama de mai multe criterii: consistenta, organizare, forma, orientarea lor in spatiu.
1. Dupa consistenta, tulpinile aeriene sunt: Ierboase sunt verzi, are la sfarsitul perioade de vegetatie se usuca si plantele mor. Ele pot fi anuale, bianuale sau perene. Lemnoase - sunt caracteristice pentru arbori, arbusti si subarbusti. Carnoase - sunt alcatuite din tesuturi parenchimatice moi, formate din celule suculente ce contin multa apa.

2. Dupa organizare: Articulare sunt prevazute cu noduri si internoduri: Culmul (paiul) Calamusul Caulisul Scapul Nearticulare Caudex este o tulpina scurta, carnoasa si neramificata, iar frunzele pornesc din acelasi loc. Stipes este o tulpina lunga de forma unei coloane, neramificata, acoperita cu resturi ale petitiolului frunzelor din anii anteriori.

3. Dupa forma pe care o au tulpinile: cilindrice (paiul) prismatice cu sectiune patrulatera(labiate), pentagonala(dovleac) striate dungi fine longitudinale (coada calului Equisetum arvense) aripate (Genista sagittalis)

4. Dupa orientarea lor in spatiu, pot fi: Ortotrope sunt tulpini aeriene care au geotropism negativ, cu varful indreptat spre suprafata pamantului.

Tulpini plagiotrope sunt acelea care cresc orizontal sau oblic fata de sol, pentru ca nu au un tesut mecanic puternic dezvoltat si nici organe agatatoare. Unele dintre ele sunt culcate pe sol iar de la nodurile lor pronesc rafacini adventive

TULPINILE SUBTERANE
Sunt adaptate la functia de depozitare a substantelor de rezerva si inmultirii vegetative. Exista mai multe tipuri de tulpini subterane: Bulbii Din mugurele terminal va lua nastere tulpina aeriana, iar pe masura ce se dezvolta tulpina, acestea raman fara substante si se distrug

Rizomii - cresc orizontal, cu forme exterioare variate, cilindrici, filiformi. Sunt formati din internoduri scurte si noduri. Tuberculii sunt tupini subterane scurte, groase, carnoase, microblaste in care se depun substante de rezerva.

TULPINILE ACVATICE

Sunt acele tulpini care se dezvolta in apa cu dimensiuni reduse. Epiderma este slab dezvoltata, lipsita de stomate, iar celulele sale nu au peretii externi cutinizati. Tesutul conducator si cel mecanic sunt reduse.

2.2. CRESTEREA TULPINII

Tulpinile cresc atat in lungime cat si in diametru. Cresterea in lungime a tulpinii poate fi de trei tipuri functie de pozitia meristemelor adventive: Crestere acropetala - zona de crestere terminala sau subterminala Crestere intercalara cand zona de crestere este intercalara intgre portiuni care nu mai cresc. Crestere liniara in cazul cand procesul este localizat pe toata suprafata internodurilor

Spre deosebire de apexul radicular, apexul tulpinii are o structura mai complexa, determinata de dezvoltarea accentuata a meristemului primar. Principala diferentiere structurala intre sistemul radicular si tulpini o resprezinta prezenta la nivelul tulpinilor a mugurilor de diferite tipuri (laterali, apicali, foliari sau floriferi). Cresterea tulpinilor incepe primavara la 10-15 zile de la deschiderea mugurilor si dureaza 2-4 luni, functie de specie si conditiile climatice.

3. FLOAREA

Floarea se formeaz din mugurii floriferi sau micsti n urma procesului de organogenez floral.

O floare complet este format din: Periantul este nvelisul floral diferentiat n caliciu si corol. Androceul reprezint totalitatea staminelor. Antera reprezint partea cea mai important a staminei.

Antera este format din dou prti simetrice numite teca, atasate de o parte si de alta a conectivului si desprtite partial de un sant median. Polenul este eliberat prin santurile laterale sub form de grunciori izolati. Grunciorul de polen este format din dou celule haploide: vegetativ si generativ. Gineceul este format din totalitatea carpelelor.

Inflorescentele se mpart n dou categorii:. Inflorescentele racemoase - se caracterizeaz prin crestere continu, datorit faptului c axul principal se termin cu un mugur vegetativ, iar nflorirea se face de la exterior spre interior sau de la baz spre vrf. Inflorescentele racemoase sunt de dou feluri: simple si compuse. Inflorescentele cimoase - se caracterizeaz prin crestere finit, deoarece mugurul vegetativ dispare si este nlocuit de o floare, iar nflorirea are loc din interior spre exterior.

Polenizare - se ntelege transportul polenului de la anterele staminelor pe stigmatul gineceului. Se realizeaz pe cale natural sau artificial de ctre om. Polenizarea natural poate fi: direct (autopolenizare) indirect (ncrucisat).

Fecundatia - este un proces complex, care const n unirea gametilor. La angiosperme, fecundatia este dubl, deoarece se formeaz doi zigoti, ca urmare n urma fecundri din ovul se formeaz smnta, iar din ovar rezult fructul.

4. SAMANTA
Se formeaz din ovul n urma unei fecundatii simple, la gimnosperme si a unei fecundatii duble, la angiosperme. O smnt complet este alctuit din: Tegumentul seminal care se formeaz din dou integumente este gros, diferentiat n test si tegmen. Se formeaz dintr-un integument, nu este diferentiat n test si tegmen si este subtire. Embrionul se formeaz din zigotul principal si este partea cea mai important a semintei, ntruct din el se formeaz viitoare plant Perispermul este un tesut de depozitare a substantelor de rezerv si rezult din nucela ovulului.

5. FRUCTUL
Este organul specific angiospermelor, care nchide si protejeaz semintele. Se formeaz din peretele ovarului n urma procesului de fecundatiei, la care uneori pot participa si alte prti ale florii, receptaculul sau nvelisul floral. In functie de tipul de gineceu, consistenta lor, dac se deschid sau nu, fructele se mpart n 4 categorii: simple(uscate si crnoase), multiple, mericarpice si compuse. Fructele crnoase sunt de consistent moale la maturitate si de regul sunt indehiscente

Fructele multiple se formeaz dintr-un gineceu pluricarpelar, dialicarpelar ( cu carpele libere). Ca urmare, dintr-o floare rezult mai multe fructe. Fructele compuse rezult dintr-o inflorescent prin concresterea nvelisurilor florale, cum ar fi: glomerulul, soroza si sicona. La plante, ntlnim: nmultire vegetativ, nmultire asexuat si reproducere sexuat.