Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Def.
Ţesutul este format din celule care
au aceeaşi origine, aceeaşi
structură şi care îndeplinesc
aceeaşi funcţie.
Clasificarea ţesuturilor
Ţesuturi embrionare
Ţesuturi definitive
Ţesuturile embrionare (meristeme)
Sunt ţesuturi tinere
Celulele se divid
intens
Ulterior se diferenţiază
şi se specializează
formînd ţesuturi
definitive
Caracteristicile celulelor:
mici
rotunde
cu pereţi subţiri
fără spaţii între ele
cu nucleu mare
Embrionul seminţei
este format din
meristeme, de
aceea meristemele
mai sunt numite de
unii histologi şi
ţesuturi
embrionare.
Clasificarea meristemelor
După poziţia pe care o ocupă în organele
plantelor:
Apicale - în vârful rădăcinii, tulpinii,
ramurilor, determină creşterea acestora.
Intercalare - se întâlnesc la graminee
deasupra nodurilor şi determină creşterea
în lungime a internodurilor.
Laterale - sunt dispuse în jurul axului
plantei, determină creşterea în grosime.
După origine şi gradul de dezvoltare,
meristemele se clasifică în:
Piloriza
Suberul secundar
Un singur strat de celule
vii.
Epiderma
Celule turtite, strâns unite
între ele.
Pereţi laterali cu ondulaţii.
Celule lipsite de
cloroplaste (exceptie la
ferigi, plantele de apă şi
de umbră).
Pereţii externi pot fi
cerificaţi, mineralizaţi.
Epiderma rădăcinii se
numeşte rizodermă.
Formaţiuni epidermice
Stomatele
Formaţiuni epidermice
prin care se stabilesc
legături între mediul
înconjurător şi
ţesuturile aflate sub
epidermă.
Alcătuire:
Două celule stomatice
reniforme, cu
cloroplaste.
Orificiu - ostiolă.
Perii
Formaţiuni epidermice
ce apar prin creşterea
şi alungirea
membranelor externe
ale celulelor
epidermice.
Apără planta contra
radiaţiilor solare, alţii
sunt agăţători,
absorbanţi sau
secretori, etc.
Piloriza (scufia, caliptra)
Masiv de celule
care protejează
vârful rădăcinii de
particulele dure de
sol.
Suberul secundar
Este un ţesut de
protecţie care ia naştere
prin activitatea
felogenului.
După exfolierea
epidermei preia rolul de
apărare.
Este format din celule
moarte, turtite, fără
spaţii între ele, cu
membranele
impregnate cu suberină.
Ţesuturi fundamentale (trofice, de
hrănire)
Au răspândirea cea mai mare în organele
plantelor.
Sunt alcătuite din celule vii, cu pereţi
subţiri, cu spaţii între celule.
Se mai numesc şi parenchimuri.
Clasificare:
Ţesuturi de absorbţie.
Ţesutuir de asimilaţie.
Ţesuturi de depozitare.
Ţesuturile de absorbţie
Se află la rădăcină,
în zona perişorilor
absorbanţi.
Ţesuturi de asimilaţie (parenchimuri
clorofiliene, clorenchimuri)
Formate din celule
bogate în
cloroplaste.
Ocupă zonele de la
periferia plantei,
sub epidermă.
Fac fotosinteză.
Ţesuturi de depozitare
Depozitează substanţe de rezervă.
Depozitează apă (ţesuturi acvifere).
Se întâlnesc la
plantele care
trăiesc în regiunile
secetoase sau pe
terenurile
sărăturate.
Ţesuturi care depozitează aer
Se întâlnesc la
plantele acvatice şi
la plantele din
mlaştini.
Sunt alcătuite din
celule cu spaţii
mari între ele, în
care se
depozitează aerul.
Evaluare
Ce tip de ţesut este
prezentat în
imagine?
caracterizaţi
celulele.
Ce tip de ţesut este
cambiul?
Ce generează
cambiul?
Ce tip de ţesut este
felogenul?
Ce generează
felogenul?
Daţi exemple de ţesuturi de apărare.
Care sunt formaţiunile epidermice?
Daţi exemple de ţesuturi
fundamentale (trofice, de hrănire)
Ce este ţesutul?
The end