Sunteți pe pagina 1din 14

Tesuturi Vegetale

Definitie:

Tesutul este format din celule care au aceeaşi origine, aceeaşi structură şi
care îndeplinesc aceeaşi funcţie.

Clasificarea Tesuturilor

După gradul de diferenţiere a celulelor distingem:

- Tesuturi embrionare
- Tesuturi definitive
Ţesuturile embrionare (meristeme)

• Sunt ţesuturi tinere


• Celulele se divid intens
• Ulterior se diferenţiază şi se
specializează formînd ţesuturi
definitive

Caracteristicile celulelor:
• mici
• rotunde
• cu pereţi subţiri
• fără spaţii între ele
• cu nucleu mare
Embrionul seminţei este
format din meristeme, de
aceea meristemele mai sunt
numite de unii histologi şi
ţesuturi embrionare.
Clasificarea meristemelor

După poziţia pe care o ocupă în organele plantelor:


• Apicale - în vârful rădăcinii, tulpinii, ramurilor, determină
creşterea acestora.
• Intercalare - se întâlnesc la graminee deasupra nodurilor
şi determină creşterea în lungime a internodurilor.
• Laterale - sunt dispuse în jurul axului plantei, determină
creşterea în grosime.
Tesuturi Definitive

Tesuturi de apărare (de acoperire, de protecţie)

• Sunt ţesuturi definitive care învelesc organele plantelor şi


au rol de a le apăra împotriva agenţilor externi.

Exemple:
• Epiderma
• Piloriza
• Suberul secundar
Epiderma

• Un singur strat de celule vii.


• Celule turtite, strâns unite
între ele.
• Pereţi laterali cu ondulaţii.
• Celule lipsite de cloroplaste
(exceptie la ferigi, plantele de
apă şi de umbră).
• Pereţii externi pot fi cerificaţi,
mineralizaţi.
• Epiderma rădăcinii se
numeşte rizodermă.
Formatiuni epidermice

Stomatele

• Formaţiuni epidermice prin care se


stabilesc legături între mediul
înconjurător şi ţesuturile aflate sub
epidermă.

Alcătuire:
• Două celule stomatice reniforme, cu
cloroplaste.
• Orificiu - ostiolă.
Perii

• Formaţiuni epidermice ce
apar prin creşterea şi
alungirea membranelor
externe ale celulelor
epidermice.
• Apără planta contra
radiaţiilor solare, alţii sunt
agăţători, absorbanţi sau
secretori, etc.
Piloriza (scufia, caliptra)

• Masiv de celule care


protejează vârful rădăcinii
de particulele dure de sol.

Ţesuturile de absorbţie

Se află la rădăcină, în zona perişorilor absorbanţi.


Tesuturi fundamentale (trofice, de hrănire)

• Au răspândirea cea mai mare în organele plantelor.


• Sunt alcătuite din celule vii cu pereţi subţiri, cu spaţii
între celule.
• Se mai numesc şi parenchimuri.
• Clasificare:
• Tesuturi de absorbţie.
• Tesuturi de asimilaţie.
• Tesuturi de depozitare.
Ţesuturi de asimilaţie (parenchimuri clorofiliene,
clorenchimuri)

• Formate din celule bogate în


cloroplaste.
• Ocupă zonele de la periferia
plantei, sub epidermă.
• Fac fotosinteză.
Ţesuturi de depozitare

• Depozitează substanţe de rezervă


• Depozitează apă (tesuturi acvifere)
• Depozitează aer (tesuturi aerifere)

Tesuturi care depozitează apă

Se întâlnesc la plantele care


trăiesc în regiunile secetoase sau
pe terenurile sărăturate.
Tesuturi care depozitează substanţe de rezervă

• Sunt alcătuite din celule cu


mebrane subţiri şi lipsite de
cloroplaste.
• Se întâlnesc în rădăcini,
rizomi, bulbi, tuberculi,
seminţe, fructe, etc.
Tesuturi care depozitează aer

• Se întâlnesc la plantele
acvatice şi la plantele din
mlaştini.
• Sunt alcătuite din celule cu
spaţii mari între ele, în care
se depozitează aerul.