TESUTUL CARTILAGINOS

Reprezinta unul din tesuturile semidure din organism ce reflecta o modalitate de adaptare functionala la actiunea factorilor mecanici. Originea sa este in tesutul mezenchimatos, prin diferentierea celulelor mezenchimale in condroblaste. Initial se formeaza unprecartilaj in care condroblastele incep sa sintetizeze si sa secrete matrice in spatiul extracelular. In acelasi timp, din mezenchimul care inconjoara cartilajul se formeaza o membrana conjunctivo-vasculara numita pericondru. Ca orice tesut conjunctiv, este alcatuit din celule cartilaginoase si material intercelular (fibre conjunctive si substanta fundamentala). Tesutul cartilaginos se gaseste in organism sub forma diferitelor piese cartilaginoase si impreuna cu tesutul osos formaza scheletul organismului. Orice piesa cartilaginoasa are la suprafata o membrana conjunctiva numita pericondru, care asigura cresterea in grosime si hranirea cartilajului. Functiile tesutului cartilaginos sunt : 1. Functia mecanica, de suport pentru tesuturile moi. Fiind elastic si neted, el este o zona de absorbtie a socurilor si de alunecare, facilitand astfel miscarea osului. 2. Functia metabolica, fiind un depozit pentru sulf si sodiu, iar starea sa este un indicator sensibil al tulburarilor metabolismului proteinelor, mineralelor si vitaminelor. In raport cu natura fibrelor si cu modul de organizare a celor trei elemente componente, deosebim trei tipuri de tesuturi cartilaginoase : tesutul cartilaginos hialin, tesutul cartilaginos elastic, tesutul cartilaginos fibros. Tesutul cartilaginos hialin este cel mai bine reprezentat in organism. La embrion si fat in primele luni constituie totalitatea scheletului. La adult se gaseste in cartilagiile articulare, cartilajul diafizo-epifizar, cartilagiile costale, apendicele xifoid, cartilagiile traheale, unele din cartilagiile laringelui (tiroid, cricoid si aritenoid) si septul nazal. In stare proaspata este semitransparent, de aspect sticlos, alb-albastrui. In structura sa intra celulele cartilaginoase si matricea cartilaginoasa (alcatuita din fibre colagene si substanta fundamentala). Celulele cartilajului hialin numite si condrocite (celule adulte) sau condroblaste (celule tinere sau in activitate secretorie intensa) sunt asezate in camarute sau lacune sapate in substanta fundamentala, numite condroplaste. Celule pot fi dispuse in aceste lacune fie izolat, fie grupat, in grupuri izogene (fiindca provin din diviziunea aceleiasi celule), cate 4-8 celule. Intr-o grupa izogena, fiecare celula poseda o capsula proprie, iar intregul grup poseda o capsula comuna. Dupa modul de asezare a condrocitelor in grupurile izogene, dispunere determinata de directia de actiune a fortelor mecanice, deosebim : Grupe izogene axiale, in care celulele sunt asezate una peste alta, ca monedele intr-un fisic (cartilagiile in curs de osificare) Grupe izogene coronare, in care celulele sunt asezate in inel sau coroana (cartilagiile costale).

Condrocitele sunt celule de forma rotunda sau ovalara, cand se gasesc singure in lacuna, iar cand sunt asociate mai multe, prin presiune reciproca, ele dobandesc un aspect poliedric. Au un diametru variabil cuprins intre 15-40 m, contin un nucleu central, unic, sferic, intens cromatic, cu nucleol. Citoplasma este abundenta, bazofila si contine un reticul endoplasmic rugos si un complex Golgi bine dezvoltat, lizozomi, ribozomi liberi, frecvente mitocondrii alungite, numeroase microfilamente, incluziuni de glicogen si de lipide. Condrocitul prezinta la periferie un spatiu ultrafin prin care se realizeaza difuziunea lichidului nutritiv, venit din pericondru si care contine apa, ioni, oxigen, dioxid de carbon, vitamine, hormoni, metaboliti. Condrocitul are capacitate scazuta de multiplicare. El se formeaza din condroblast, care la randul sau se formeaza prin metaplazia fibrocitului, sau prin diferentiere din celula mezenchimala. Condroblastele sunt asezate in vecinatatea pericondrului, sunt celule mai mici ca dimensiune, turtite, cu axul lung orientat paralel cu suprafata cartilajului. Prezinta un nucleu ovalar, alungit, eucrom si bine nucleolat. Ultrastructural in citoplasma se observa organite tipice pentru sinteza si secretie, ca : reticul endoplasmic rugos pentru secretia polipeptidelor necesare formarii moleculelor de glicogen si pentru proteoglicani; un aparat Golgi unde se sintetizeaza complexe glicoconjugate; mitocondrii si vacuole, ultimele contin un materiale fibros (precursori ai colagenului) si un material amorf (proteoglicani si glicoproteine). Condroblastul are capacitate mare de diviziune si datorita organitelor dezvoltate alaturi de echipamentul lor enzimatic este capabil de sinteza proteica si mucopolizaharidica prin care genereaza substanta

fundamentala si fibre. Fibrele sunt reprezentate de fibrele de colagen de tip II si mai putin de fibre de reticulina. Pe preparatele histologice obisnuite, nu se vad, fiind mascate de condroitinsulfatii substantei fundamentale. Pot sa fie studiate datorita birefringentei lor cu ajutorul microscopului cu lumina polarizata. Fibrele colagene formeaza o textura in care predomina orientarea determinata de factorii mecanici : - in jurul condroplastului ele formeaza o impaslire densa, capatul lor fiind rasfirat in evantai in substanta fundamentala din jur - la periferia cartilajului, spre pericondru, au directie paralela cu suprafata. Fibrele colagene au un indice de refractie apropiat de cel al substantei fundamentale, de aceea ele se pot studia numai dupa digestia cu tripsina a substantei fundamentale, sau cu alte reactii (permanganat de potasiu, apa de barita). Substanta fundamentala este abundenta si are un aspect omogen. Este solida, elastica si transparenta. Este alcatuita din : glicozaminoglicani (acid hialuronic, condroitin sulfati, keratan sulfati), proteoglicani, glicoproteine, apa, saruri minerale si substante organice (condrina, albuminoidul) Glucozaminoglicanii (in special condroitinsulfatii) se gasesc in concentratie crescuta in matricea cartilaginoasa din jurul condroplastelor, zona numita arie teritoriala, zona care este intens bazofila, PAS pozitiva si metacromatica. Proteoglicanii reprezinta componentul major al matricei intercelulare, prezentandu-se sub forma de monomeri de proteoglicani sau sub forma de agregate de proteoglicani. - Proteoglicanul monomer este format dintr-un miez proteic de care se prind, prin legaturi covalente, lanturile de condroitin sulfati si keratan sulfati). Aranjarea monomerilor se face la intervale regulate (ce variaza intre 25-85 nm) si este stabilizata de molecule numite proteine de legare. - Agregatele de proteoglicani sunt formate din proteoglicani monomeri legati de acidul hialuronic prin partea lor proteica, printr-o regiune de legare. Agregatele de proteoglicani interactioneaza cu colagenul. Glicoproteinele sunt reprezentate de condronectina, ea favorizand atasarea condrocitelor de colagenul de tip II din cartilaj. Apa este in cantitate mare (70-80%) contribuind la realizarea rigiditatii cartilajului si la mentinerea flexibilitatii lui. Sarurile minerale sunt de sodiu, de sulf etc. Substantele organice sunt reprezentate de :

condrina, un condromucoid format din acid condroitin sulfuric si o proteina; cantitatea de acid condroitin sulfuric poate ajunge pana la 40% din greutatea cartilajului, asigurand astfel duritatea si elasticitatea lui, albuminoidul, care lipseste in cartilagiile tinere dar se acumuleaza odata cu varsta.

Substanta fundamentala se coloreaza heterogen cu hematoxilina-eozina sau cu tehnicile tricromice, datorita concentrarii neuniforme a mucopolizaharidelor si compusilor proteici. Condroplastul sau grupul de condroplaste prezinta in jur zone concentrice de substanta fundamentala cu colorabilitate diferita, alcatuind impreuna globul condroic sau condronul. In jurul lacunelor fibrele de colagen sunt mai subtiri formand o retea ce inconjoara condrocitul izolat sau grupul izogen. Aceasta zona matriciala pericelulara numita arie teritoriala este groasa de 13 m, se coloreaza intens PAS pozitiv si prezinta o metacromazie pronuntata datorita prezentei unei cantitati mari de condroitin sulfat. Intre grupele izogene, matricea cartilaginoasa se numeste arie interteritoriala, care apare mai slab colorata si este acidofila; acidofilia creste odata cu inaintarea in varsta. Cartilajul este lipsit de vascularizatie sanguina si limfatica precum si de inervatie (tesut braditrofic) ceea ce explica metabolismul lui redus. Substanta fundamentala are o afinitate selectiva pentru unele saruri (saruri de calciu) si mai ales pentru acidul uric care se depune in cartilajele articulare formand depozite (tofus) in boala numita guta.

Tesutul cartilaginos elastic difera, macroscopic, de cartilajul hialin, deoarece are o culoare galbena, este opac, friabil, flexibil si elastic. Se gaseste in pavilionul urechii, aripile nasului, conductul

auditiv extern, trompa lui Eustache, in cartilajul corniculat si cuneiform al laringelui, in epiglota unde contribuie la mentinerea formei si la supletea acestei structuri. Este o varietate de tesut cartilaginos, in care fibrele sunt reprezentate de fibre elastice alaturi de care se gasesc si fibre de colagen tip II raspandite intr-o substanta fundamentala cu aceleasi caractere ca si cea de la cartilajul hialin. Condrocitele se gasesc dispuse in grupuri mici de cate doua celule in substanta fundamentala. In procesul de imbatranire, tesutul cartilaginos elastic se degradeaza mai putin, nu se osifica si rareori se calcifica, fapt care dovedeste ca acest tip de cartilaj este putin susceptibil degradarii. Identificarea cartilajului elastic se poate face prin colorarea fibrelor elastice cu orceina, rezorcinfuxina. Tesutul cartilaginos fibros este o forma mai putin intalnita si reprezinta o asociere de tesut conjunctiv dens fibros si cartilaj hialin. Este alcatuit din condrocite si matrice cartilaginoasa (fibre colagene si substanta fundamentala). Condrocitele sunt in numar redus, au forma ovalara, sunt dispuse izolat, mai rar grupate cate 2-3 in cavitatea aceleiasi capsule, alcatuind culoare sau randuri paralele. Matricea este acidofila datorita unui mare numar de fibre colagene tip I, care se vad usor la microscop. Fibrele de colagen sunt abundente, asezate paralel si organizate in fascicule, uneori cu traiect unghiular, conferindu-le un aspect "penat" determinat de directia de actiune a fortelor mecanice de intindere. Substanta fundamentala este redusa, mascata de fibre, apare mai evidenta in jurul condrocitelor. Tesutul cartilaginos elastic nu are pericondru, deoarece se diferentiaza din tesutul conjunctiv dens prin transformarea fibroblastelor in condroblaste. Absenta pericondrului face ca acest cartilaj sa prezinte numai o crestere interstitiala. Se poate colora si cu hematoxilina-eozina, dar evindetierea fibrelor colagene impune coloratii tricromice (Goldner-Szekelly, Masson, Van Gieson) Pericondrul este membrana conjunctivo-vasculara ce inveleste cartilajul si il separa de tesutul conjunctiv inconjurator. Este alcatuit din doua paturi suprapuse : patura superficiala sau pericondrul extern si patura profunda sau pericondrul intern. Pericondrul extern este constituit dintr-o impletitura de fibre colagene tip I, printre care se gasesc si fibre elastice, ce cuprinde numeroase fibrocite si o dezvoltata componenta vasculara, prin care se asigura hranirea cartilajului. Are rol trofic. Pericondrul intern este tot un tesut conjunctiv dens fibros, dar numai cu fibre colagene si fibrocite, fara fibre elastice, iar elementele vasculare sunt putine. Fibrocitele, pe masura ce se apropie de cartilajul propriu-zis, se transforma in condrocite, acesta patura numindu-se si patura condrogena. Patura condrogena se continua treptat cu tesutul cartilaginos, fara delimitare, fibrele fiind incorporate in substanta fundamentala si devin invizibile, iar condrocitele sunt mai mici, alungite. Condrogeneza (cresterea cartilajului) se face prin doua modalitati : 1. Condrogeneza interstitiala (cresterea in lungime) se realizeaza prin multiplicarea condrocitelor si aparitia de noi grupe izogene. Prin elaborarea de substanta fundamentala, celulele grupei izogene se separa, ca apoi prin mitoza, sa devina fiecare o noua grupa izogena. Are loc numai la cartilagiile tinere. Condrogeneza prin apozitie (cresterea in grosime) se realizeaza pe seama stratului intern al pericondrului prin metaplazia fibroblastelor in condroblaste, cand cartilajul se depune in paturi succesive la suprafata, sub pericondru.

2.

Cresterea apozitionala predomina in perioada de maturitate la adulti, cea interstitiala in viata embrionara si in copilarie. Cresterea cartilajului este influentata de : Vitamine: Vitamina A (intensifica activitatea mitotica), vitamina C (stimuleaza sinteza substantei fundamentale), vitamina B (influenteaza maturarea fibrelor colagene); Hormoni: STH, estrogeni, testosteron cu efect stimulator, cortizolul si hidrocortizonul cu efect inhibitor.

Regenerarea cartilajului Capacitatea de autoreparare a organismului este scazuta, datorita lipsei vascularizatiei, iar cand

este distrus pericondrul, regenerarea cartilajului nu mai este posibila. Procesul de reparare se realizaeza pe seama pericondrului si doar la indivizi tineri, in timpul perioadei de crestere. La adult, cand o piesa cartilaginoasa se rupe, fragmentele se reunesc prin tesut conjunctiv fibros cu punct de plecare tesutul conjunctiv al pericondrului. Uneori, tesutul constituit la locul fracturii sufera un proces de osificare. Hranirea si inervatia cartilajului Nefiind vascularizat (nu contine vase sanguine nici limfatice), hranirea cartilajului se face prin imbibitie si difuziune de la vasele sanguine ale pericondrului (patura externa), prin intermediul matricei intercelulare, care permite trecerea cu usurinta a lichidelor interstitiale catre condrocite. La cartilajul articular, lipsit de pericondru, nutritia se realizeaza prin difuziunea lichidului sinovial. Cartilajul fiind braditrof se poate conserva si grefa cu bune rezultate. Grefele de cartilaj nu provoaca reactii imunitare de respingere, deoarece moleculele voluminoase (proteinele si, deci, si anticorpii formati consecutiv transplantului) nu pot sa patrunda. Functiile cartilajului Cartilajul indeplineste o functie mecanica de rezistenta si sustinere, intrand in alcatuirea scheletului, dar si ofunctie metabolica, fiind un depozit pentru sulf si sodiu. Modificarile cartilajului in raport cu varsta La persoanele in varsta, cartilajul degenereaza prin scaderea activitatii de sinteza a condrocitelor, ceea ce duce la diminuarea formarii componentelor matricei extracelulare. Uneori, matricea cartilaginoasa capata un aspect fibros, asemanator placilor de azbest (degenerescenta azbestica) cu calcifieri. In procesul imbatranirii pot apare si calcifieri ocazionale, iar daca patrund si vase sanguine, cartilajul se transforma in tesut osos.

Acondroplazia
Acondroplazia Maria Puiu

Definiie clinic Acondroplazia este descris de doctorul Parrot n 1879 i reprezint cea mai frecvent form de nanism, determinat de o mutaie n gena care codific un receptor al factorului de cretere. Nanismul (talia mic) poate avea cauze multiple: poate fi primitiv sau secundar, genetic sau consecin a unui tratament sau a unei alte boli. In acondroplazie nanismul este dizarmonic sau disproporionat, afectnd n special membrele, n opoziie cu alte forme armonice de nanism, afectnd proporional, ntreg scheletul. Boala se caracterizeaz prin oprirea creterii oaselor lungi din perioada intrauterin. Frecvena bolii Boala afecteaz 1 din 15 000 de nou nscui, de ambele sexe. Aspecte genetice Acondroplazia este o boal genetic determinat de mutaia genei FGFR3, gen care codific un receptor al factorului de cretere fibroblastic, exprimat n cartilajul de cretere i care este localizat pe cromozomul 4. Aceast mutaie are drept consecin o anomalie de cretere a oaselor i cartilajelor. Cel mai frecvent mutaia este de novo, rezultatul unui accident mutaional dar poate fi i o boal familial (10%), transmis de unul din prini, el nsui bolnav (transmitere autozomal dominant). Este suficient ca un singur exemplar al genei s prezinte mutaie pentru ca boala s se manifeste. Semne clinice Intelectul copiilor acondroplazici este normal, ca al copiilor cu talie normal.

Tulburrile de cretere caracteristice bolii sunt legate preferenial de membre. Membrele

bolnavilor sunt scurte n raport cu toracele i craniul, a crui cretere este normal. Talia final poate atinge 130 cm10 cm. Creterea oaselor feei este i ea perturbat, determinnd un facies caracteristic, capul pare mare iar fruntea este nalt. Cei mai muli bolnavi au o stare bun de sntate dar pot prezenta tulburri de static vertebral, favorizate de o hipotonie i o laxitate ligamentar marcat n prima copilrie. Ele pot determina deformaii scheletice moderate, hiperlordoz, genu varum. Cele mai frecvente probleme sunt:

Talie mic, disproporionat, cu consecine asupra ncrederii n sine i a integrrii sociale173 Dificulti de prindere, legate de membrele superioare scurte, mini n form de trident Dificulti de deplasare (nlimea trotuarului, scri, denivelri importante). Oboseal legat de deplasrile lungi Dureri dorsale i/sau cervicale, adesea spontane sau legate de o poziie incomod prelungit. Slbiciune muscular, crampe la nivelul membrelor inferioare. Aceste semne pot constitui
semne de apel pentru probleme grave cum ar fi o compresiune la nivelul mduvii spinale (complicaii neurologice). Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic Diagnosticul poate fi stabilit la natere, pe baza semnelor clinice (membre scurte) i a examenului radiologic. Diagnosticul de certitudine al acondroplaziei poate fi confirmat prin teste de genetic molecular. Aceste teste pot fi efectuate i antenatal, n cazul descendenilor unui printe afectat. Sfat genetic Acondroplazia se transmite dup modelul autozomal dominant. Dac unul din prini este afectat el va transmite boala la 50% din copiii si, indiferent de sexul acestora. Diagnostic prenatal Este posibil i se pot face teste de genetic molecular (cutarea mutaiei specifice), dac unul din prini este afectat. ntr-o familie fr antecedente particulare descoperirea ecografic este de obicei tardiv (dup sptmna 30 de sarcin). i n acest caz se poate indica studiul genei FGFR3 pentru a certifica diagnosticul. ntreruperea sarcinii n acest caz este discutabil i ridic importante probleme etice, avnd n vedere c nu se pot face aprecieri privind prognosticul funcional al bolii. Evoluie i prognostic Pe termen lung i n condiii de susinere prin diverse metode terapeutice aflate n uz, evoluia este bun i prognosticul de via normal. Posibiliti de tratament, ngrijire i urmrire n acest moment nu exist nici un tratament medicamentos care s rezolve deficitul de cretere la copiii acondroplazici. Hormonul de cretere nu este un tratament activ. Exist unele scheme terapeutice care amelioreaz viaa acestor copii :

kineziterapia permite dezvoltarea musculaturii dorsale i abdominale i se opune deformrilor

osoase

tratamentele chirurgicale permit rezolvarea unor complicaii cum ar fi compresiunea medular i

sunt utile pentru redresarea unor eventuale deformaii ale membrelor (osteotomie)

regimul alimentar n cazul bolnavilor supraponderali, situaie destul de frecvent, mai ales n
copilrie

urmrirea riguroas a infeciilor ORLn perioada copilriei i tratarea energic a infeciilor

recidivante174

tratamente chirurgicale dure pot fi propuse n cursul adolescenei, n ncercarea de alungire a

membrelor. Vrsta optim este n jur de 12 ani. Este nevoie de cel puin un an pentru a ctiga 10 cm. Aceast alungire se practic la nivelul oaselor membrelor inferioare, la nivelul gambei (tibia) i ale coapsei (femur). Aceste 4 oase nu pot fi prelungite n acelai timp, pentru alungirea lor fiind

nevoie de 2- 4 ani. Acest tip de intervenie genereaz numeroase probleme de ordin psihologic i fiziologic i nu poate fi iniiat dect dup o perioad lung de gndire. Complicaiile acestor intervenii sunt frecvente. Viaa cotidian Poate fi complicat, avnd n vedere aspectele psihologice dar i dificultile legate de aranjamentele casnice i colare care respect normele corespunztoare unui copil i adult de talie normal. Experiena arat c un copil de talie mic i inteligen normal, aa cum sunt acondroplazicii nu trebuie colarizat ntr-un mediu special ci ntr-un sistem normal de colarizare, alturi de copii de aceeai vrst cronologic. Acest copil trebuie tratat la fel ca ceilali copii, fr favoritisme sau supraprotecie. In acest sens este important s se creeze condiii speciale care s permit desfurarea oricrei activiti corespunztoare vrstei i preocuprilor bolnavului. Pentru colari este nevoie de unele amenajri practice n clas (o mas i un scaun adaptate taliei copilului), alte adaptri care s permit o accesibilitate optim la toate instalaiile (un taburet aflat la dispoziie n preajma spaiilor neamenajate (toalet, bibliotec, etc). Activitatea sportiv: nu exist nici o alt contraindicaie formal, dect evitarea sporturilor cu salturi repetate (trambulin) i rostogolirile (cdere pe regiunea cervical). Sporturile violente unde talia scund poate fi un handicap major trebuie evitate. Trebuie evitate deplasrile prea lungi i cratul bagajelor (avnd membrele mai scurte efortul se dubleaz). O bun integrare social a copilului cu talie mic asigur acceptarea diferenelor de ctre el i colegii si. Copilul va fi orientat spre activiti i profesii n care talia mic nu reprezint un dezavantaj considerabil.

Cuprins 1 - Introducere 2 - Noiuni de anatomie a cartilajului articular 3 - Fiziologia i fiziopatologia cartilajului articular 4 - Diagnosticul leziunilor cartilajului articular 5 - Clasificarea leziunilor cartilajului articular 6 - Incidena i Prevalena leziunilor cartilajului articular 7 - Tratamentul leziunilor cartilajului articular 8 - Transplantul osteocondral autolog 9 - Analiza prin Metoda Elementului Finit a comportrii la ncrcare static a femurului uman 10 - Instrumentar original pentru efectuarea transplantului osteocondral autolog 11 - Stand experimental pentru ncercarea la compresiune a articulaiei genunchiului 12 - Studiu biomecanic asupra rezistenei la presiune a cilindrilor osteocondrali transplantai la nivelul condilului femural de vit 13 - Concluzii finale. Principalele contribuii ale lucrrii REZUMAT Cartilajul articular are un potenial limitat de reparare spontan. Atunci cnd se produce, repararea unei leziuni condrale este parial, iar esutul de reparaie este un fibrocartilaj cu proprieti mecanice mult inferioare cartilajului hialin. Lezarea mecanic a unei suprafee articulare v conduce la dezvoltarea prematur a artrozei. Tratarea acestei patologii prin endoprotezare prezint mai multe dezavantaje, cu att mai mult n cazul pacienilor tineri la care durat de via a unei proteze este mai scurt dect la pacienii mai vrstnici. Din acest motiv n ultimii ani s-a pus tot mai mult problema regenerrii i reparrii suprafeelor cartilaginoase, n acest sens dezvoltndu-se mai multe tehnici chirururgicale. Dintre acestea, singura care realizeaz repararea cu cartilaj hialin este transplantul osteocondral autolog. Aceast tehnic const n recoltarea a unuia sau

mai multor cilindri osteocondrali dintr-o zon donoare (de obicei o zon neportant a genunchiului) i implantarea acestora la nivelul defectului condral. Aceast tehnic se realizeaz cu ajutorul unui instrumentar special. Avantajele tehnicii constau n posibilitatea efecturii ntr-un singur timp operator, posibilitatea efecturii chiar dac exist leziuni ale osului subcondral (osteocondrit, leziuni degenerative), costul redus, timp mai redus de recuperare comparativ cu implantul de condrocite autologe. Dezavantajele metodei constau n principal n efecte adverse legate de zona donoare i de limitarea suprafeei care poate fi acoperit datorit limitrii zonei de unde se pot recolta cilindri. Dei tehnica chirurgical este oarecum standardizat, comportarea cartilajului transplantat, a cilindrilor osteocondrali transplantai i nu n ultimul rnd a femurului n sine prezint nc numeroase necunoscute, ceea ce se contureaz ns e faptul c toi aceti factori influeneaz decisiv rezultatul biologic i funcional al transplantului. Rezumatul Tezei Transplantul Osteocondral Autolog n Tratamentul Leziunilor Cartilajului Articular 3 Tema tezei de doctorat se nscrie n preocuprile autorului i este un subiect de actualitate datorit dezvoltrii n ultimii ani a chirurgiei conservative, minim invazive i n special a chirurgiri reparative i reconstructive a cartilajului. n formularea obiectivelor lucrrii de fa au stat la baz concluziile desprinse din analiza i sinteza stadiului actual al cercetrilor n domeniul chirurgiei cartilajului. Obiectivele tezei de fa sunt evaluarea leziunilor cartilajului articular i analiza teoretic i experimental a comportrii la ncrcare a cilindrilor osteocondrali transplantai. Teza de doctorat este structurat n treisprezece capitole n care sunt prezentate aspecte privind anatomia i biomecanica cartilajului articular i a articulaiei genunchiului, stadiul actual al fiziologiei i fiziopatologiei cartilajului articular, stadiul actual al tratamentului leziunilor cartilajului articular, tehnica operatorie n transplantul osteocondral autolog, o evaluare a leziunilor cartilajului articular al genunchiului n cazuistica artroscopic a autorului, analiza teoretic prin metoda elementului finit a comportrii la ncrcare a unui femur la nivelul cruia a fost realizat un transplant osteocondral autolog, realizarea unui instrumentar original pentru efectuarea transplantului osteocondral, realizarea unui stand experimental, precum i o serie de cercetri experimentale pentru determinarea caracteristicilor biomecanice ale femurului si cilindrilor osteocondrali transplantai. n finalul tezei sunt prezentate sintetic concluziile desprinse n fiecare etap de elaborare a tezei de doctorat precum i posibilele direcii de continuare a cercetrilor.

Capitolul 2 prezint noiuni despre anatomia cartilajului articular. Prima parte a capitolului prezint anatomia macroscopic i microscopic a cartilajului articular. Este pus accentul pe anatomia structural i funcional a cartilajului, necesare pentru nelegerea proceselor de uzur i repare ale acestuia. Sunt prezentate componentele cartilajului articular: condrocitele i matricea extracelular. In continuare sunt prezentate componentele matricei extracelulare, punndu-se accent pe relatiile funcionale dintre acestea. Urmtorul subcapitol prezint anatomia structural a cartilajului, cu zonele acestuia difereniate prin componente i proprieti mecanice. Regiunile matricii sunt prezentate n subcapitolul urmtor. n continuare sunt prezentate noiuni de anatomie a genunchiului. Aceasta este una dintre cele mai mari articulaii a corpului omenesc i prezint o importan deosebit i datorit anumitor particulariti anatomice i funcionale care grbesc uzura mai precoce i accentuat a cartilajului articular i evoluia spre artroz. De asemenea, datorit solicitrilor mari la care este supus, a traumatismelor frecvente la acest nivel, genunchiul este sediul cel mai comun al leziunilor posttraumatice ale cartilajului articular. Datorit particularitilor anatomice genunchiul este folosit i pentru prelevarea grefelor osteocondrale sau a recoltrii de condrocite pentru culturi celulare necesare pentru realizarea transplantului de esuturi n chirurgia cartilajului articular. Prezentarea suprafeelor articulare, a elementelor importante structurale ale capsulei articulare a fost fcut nsoit de imagini ale unor piese de disecie realizate de autor. Noiuni despre anatomia cartilajului articular al genunchiului sunt prezentate n urmatorul subcapitol. Geometria suprafeelor osoase ale femurului distal difer de cele cartilaginoase. Aceast diferena trebuie luat n considerare atunci cnd se interpreteaz rezultate ale investigaiilor imagistice. Msurtori realizate la nivelul articulaiei femuropatelare n diferite grade de flexie au gsit diferene semnificative ntre suprafeele cartilaginoase i osoase ale trohleei femurale. Exist o mare variabilitate n ceea ce privete grosimea maxim i medie a cartilajului articular la Rezumatul Tezei Transplantul Osteocondral Autolog n Tratamentul Leziunilor Cartilajului Articular 4 nivelul genunchiului, att ntre diferitele suprafee articulare ct i ntre diferii indivizi. Ultimul subcapitol prezint noiuni de biomecanic a genunchiului. Capitolul 3 prezint fiziologia i fiziopatologia cartilajului articular, necesare pentru nelegerea mecanismelor care duc la meninerea funciei cartilajului, a proceselor care determin degenerarea i repararea esutului condral. Proprietile unice mecanice i biologice ale cartilajului articular depind de structura esutului i de interaciunile dintre condrocite i matricea cartilaginoas.

Condrocitele formeaz reeaua proteic ce asigur integritatea structural a matricei i prin aceasta a cartilajului. Colagenul de tip II, IX i XI formeaz o reea care confer forma, rigiditatea i rezistena la solicitare mecanic a cartilajului. Agrecanii (molecule mari de proteoglicani agregate) contribuie la rezistena esutului i la asigurarea integritii structurale a acestuia alturi de moleculele mici de proteoglicani (decorina, biglicani, etc.) prin legarea proteinelor matricei, ajutnd la stabilizarea acesteia. De asemenea, aceste molecule influeneaz la rndul lor activitatea condrocitelor i prin legarea citokinelor. esutul cartilaginos este supus unei remodelri continue n cursul vieii datorit condrocitelor care nlocuiesc macromoleculele matriceale degradate. Turn-overul matricei depinde de abilitatea condrocitelor de a detecta alterri n compoziia macromoleculelor matriceale, a macromoleculelor degradate i de a rspunde prin sintetizarea tipului i cantitii adecvate de proteine. Matricea funcioneaz ca un transductor pentru condrocite. ncrcarea cartilajului datorit solicitrilor mecanice ale articulaiei creaz stimuli mecanici, electrici i chimici care influeneaz direct activitatea de sinteza a condrocitelor. Creterea solicitrii funcionale a articulaiei produce un rspuns din partea condrocitelor n sensul creterii anabolismului care se manifest prin remodelarea intern i creterea n volum a esutului. O suprasolicitare de durat a articulaiei genereaz alterri n compoziia matricii cu o eventual pierdere a integritii structurale i mecanice a acesteia. De asemenea, vrsta aduce alterri n activitatea metabolic a condrocitelor i deci i n compoziia matricii, determinarea unui rspuns inadecvat a esutului la solicitare, ceea ce crete posibilitatea degenerrii cartilajului. ncrcarea mecanic a articulaiei este esenial pentru buna pentru pstrarea integritii structurale i funcionale a cartilajului articular. Studii experimentale au artat c o scdere persistent a ncrcrii mecanice a cartilajului articular sau o imobilizare prelungit a articulaiei scade concentraia de proteoglicani i gradul agregrii acestora, ceea ce duce la alterarea proprietilor mecanice ale cartilajului. Pentru a menine integritatea funcional i structural a cartilajului articular este necesar o minim ncrcare i mobilitate a articulaiei. Pe de alt parte, suprasolicitarea mecanic a articulaiei va determina un rspuns al condrocitelor prin creterea activitii de sintez proteic a acestora ceea ce va determina creterea volumului matricii i deci o expandare a volumului tisular. Este pe deplin acceptat faptul c nutriia condrocitelor este facilitat de compresia i relaxarea cartilajului n timpul solicitrilor mecanice, n strns legtur cu micarea apei la nivelul esutului, ns nutriia condrocitelor din starturile profunde (sub tidemark) pare a fi realizat i din capilarele de la nivelul osului subcondral.

Integritatea structural i funcional a cartilajului articular depinde de interdependena dintre matrice i condrocite. Condrocitele formeaz matricea extracelular i contribuie la integritatea structural a acesteia, iar matricea la rndul ei protejeaz condrocitele n timpul solicitrilor mecanice la care este este supus cartilajul articular n cadrul micrilor articulaiilor. De asemenea, condrocitele Rezumatul Tezei Transplantul Osteocondral Autolog n Tratamentul Leziunilor Cartilajului Articular 5 sintetizeaz macromoleculele matricei. Condrocitele sunt legate de matricea extracelular de molecule de suprafa care se numesc integrine i care reacioneaz la ncrcare mecanic. De asemenea, condrocitele prezint la suprafa receptori pentru o mare varietate de factori de cretere i citokine cu rol n reglarea metabolismului esutului, secret i degradeaz componentele proteice ale matricei, fiind astfel responsabile de homeostazia esutului. Matricea transmite solicitrile mecanice dinspre suprafaa articular spre condrocite, funcionnd astfel ca un transductor pentru condrocite. Totodat, prin matrice sunt transportate i stocate multiple molecule: nutrieni ai condrocitelor, proteine sintetizate, proteine matriceale degradate, citokine, factori de cretere, etc. Compoziia i organizarea matricii precum i tipul i concentraia proteinelor structurale matriceale (n special proteoglicanii) influeneaz tipul diverselor molecule care o pot strbate, precum i viteza de trecere a acestora. Degenerarea cartilajului articular cu pierderea structurii i funcionalitii acestuia precum i modificrile articulaiei sinoviale care decurg din aceast genereaz durere i pierderea funciei normale a articulaiei. Durerea i scderea mobilitii articulare sunt printre cauzele cel mai frecvente de morbiditate a populaiei adulte i vrstnice. Cel mai frecvent degenerarea cartilajului articular se manifest ca osteoartroz, care poate fi primitiv (idiopatic), dar poate fi i urmarea traumatismelor sau a bolilor reumatismale inflamatorii care distrug suprafaa articular, genernd osteoartroza secundar. Reacia de reparare i regenerare dup degradarea posttraumatic sau degenerarea cartilajului articular matur este minim, esutul cartilaginos neavnd capacitatea de a repara prin restitutio ad integrum alterrile structurale odat aprute. Aceste observaii au contribuit la interpretarea cartilajului articular ca fiind un esut inert de rezisten la presiune, similar cu polietilena i metalul, i c degenerarea cartilajului aprut odat cu vrsta este rezultatul ncrcrii mecanice a acestuia cu pierderea ireversibil a integritii structurale i a proprietilor mecanice ale acestuia. n consecin, pentru a se preveni degradarea cartilajului nu se poate face aproape

nimic n afar de a limita ncrcarea mecanic a acestuia, i deci, cel mai adecvat tratament pentru degradarea avansat a cartilajului este artroplastia cu nlocuire suprafeelor articulare degradate. Un alt punct de vedere fa de cel prezentat mai sus este acela c, esutul cartilaginos nefiind inert, este capabil ntr-o oarecare msur de reparare i regenerare, astfel c ncrcarea articular nu va duce inevitabil la artroz, i deci, exist posibilitatea efecturii unui tratament care s restaureze cel puin parial i n anumite cazuri integritatea cartilajului articular. Ultimul subcapitol prezint cteva consideraii biologice n artroz. Procesul de mbtrnire se asociaz cu alterri ale metabolismului cartilajului articular care duc la degenerarea suprafeei articulare. Acest proces este probabil determinat genetic, ns este influenat de traumatisme i ali factori care altereaz integritatea structural sau metabolic a cartilajului articular. Remarcabila rezisten i durabilitate ntr-un mediu solicitant mecanic a cartilajului articular reprezint una dintre extraordinarele caracteristici ale acestuia. Meninerea integritii structurale a suprafeei cartilajului se datoreaz unui fragil echilibru al metabolismului acestuia. Dac acest echilibru se rupe n sensul accelerrii catabolismului se produce o degradare a matricii care scade rezistena esutului la stresul mecanic i se produce degradarea esutului cartilaginos. Dei ca reacie la aceast degenerare se produce un rspuns catabolic de regenerare a matricii, a componentei colagene i proteoglicanice a acesteia, nu se mai restabilete delicatul echilibru metabolic al esutului.

 Rechinii sunt specia de pe planeta Pamant cel mai putin vulnerabila la boala canceroasa. Secretul fenomenalei imunitati a acestor animale sta in scheletul lor, format din tesuturi cartilaginoase, si nu din oase, ca la ceilalti pesti. Un "secret" transformat in marea speranta a
tratamentului anticancer * Rechinii sunt printre rarele animale care au "supravietuit", cu foarte putine modificari, inca din vremea dinozaurilor. Ei exista in oceanele lumii de peste 420 de milioane de ani, iar rezistenta lor la imbolnaviri, la schimbarile de clima si la alti factori de mediu ostili este fenomenala, uimindu-i pe biologi. Cartilajul din care este facut scheletul lor este un tesut usor, elastic si extrem de rezistent, menit sa absoarba socurile si sa le protejeze corpul de raniri. Neavand maduva osoasa ca si celelalte animale vertebrate, cartilajul rechinilor mai are un rol: acela de "fabrica" de celule ale sistemului imunitar si de substante cu rol in apararea organismului. Proprietatile medicinale fantastice ale cartilajului de rechin sunt cunoscute de mii de ani, de catre bastinasii din Sudul Pacificului si din Caraibe, care tratau cu faina obtinuta din el prin uscarea la soare tot felul de probleme de sanatate, de la cancere si afectiuni articulare, pana la boli pulmonare si boli de piele. Analizele moderne au

descoperit in cartilajul de rechin peste 40 de substante cu rol in mentinerea sanatatii si vindecarea bolilor, printre care aminoacizi esentiali, vitamine (D si din complexul B), minerale (Calciu, Magneziu), oligoelemente (Fosfor, Fier, Siliciu), enzime care previn inflamarea articulatiilor, polizaharide care inhiba vascularizarea tumorilor si extinderea lor in organism etc. Cum se foloseste aceasta adevarata farmacie este, insa, marele secret pe care ne vom stradui sa-l descifram in continuare.

Primele experimente in folosirea cartilajului de rechin Popularitatea extraordinara a cartilajului de rechin se datoreaza unui medic si profesor universitar american, dr. William Lane, care a publicat in 1992 o carte cu un rasunet uluitor: "Rechinii nu fac cancer!". Cartea a dat nastere peste noapte unei adevarate industrii producatoare de medicamente extrase din aceasta parte anatomica a rechinilor, care era considerata deseu si era aruncata de pescari. Plin de incredere, profesorul american si laboratoarele pe care le conducea au initiat un studiu pe 60 de pacienti cu cancer avansat (stadiile III si IV). Rezultatul a fost considerat de autoritati un adevarat... fiasco. La 79% dintre pacienti nu s-a observat nici un fel de rezultat pozitiv, si la "doar" 21% dintre bolnavii grav de cancer tratati cu cartilaj de rechin s-a obtinut stoparea evolutiei bolii. Era un rezultat bun, avand in vedere gravitatea cazurilor tratate, dar nu la inaltimea asteptarilor profesorului Lane. Celebra "FDA", agentia americana care monitorizeaza medicamentele si alimentele, a considerat studiul pe pacientii de cancer irelevant pentru proprietatile medicinale ale cartilajului de rechin si a interzis producatorului sa mai specifice ca remediul are efecte favorabile in boala canceroasa. Imediat s-a dezlantuit pe continentul american un adevarat razboi mediatic impotriva cartilajului de rechin (amintind "ofensiva" europeana contra tatanesei, de acum un deceniu), despre care a ajuns sa se spuna ca "nu are nici un efect terapeutic". In mod paradoxal, efectul denigrarii a fost invers: tot mai multi americani folosesc cartilajul de rechin contra cancerului, iar numarul lor este in constanta crestere. Modul de administrare si viziunea asupra efectelor sale terapeutice, insa, s-a schimbat mult in ultimul timp. Modul de administrare a cartilajului de rechin La inceput, cercetatorii care au administrat pacientilor cartilaj de rechin au facut cateva greseli, care i-au costat scump, atat pe ei, cat si pe pacienti. Mai intai de toate, au incercat sa obtina extracte purificate, care sa contina doar cateva substante, din cartilajul de rechin, suprimand bogatia originara a acestui produs natural. Apoi, in demersurile lor terapeutice s-au bazat, contra unei boli de o gravitate si de o complexitate extraordinara, cum este cancerul, doar pe puterea acestui remediu, fara o combinare cu o alimentatie sanatoasa si fara suportul altor remedii naturale, cum sunt plantele medicinale si mineralele naturale. In prezent, studiile clinice aflate in derulare nu mai folosesc pentru tratarea cancerului doar cartilajul de rechin administrat simplu, ci conjugat cu o dieta preponderent vegetariana si crudivora, precum si cu anumite remedii vegetale. Capsulele cu cartilaj de rechin Pana acum cativa ani erau vedeta de necontestat a tratamentelor cu cartilaj de rechin. Capsulele contin pulberea perfect uscata si macinata fin, obtinuta din acest produs uscat. De regula, o capsula contine 500-750 mg de cartilaj de rechin, iar zilnic se iau cate 3-6 asemenea capsule. Cele mai eficiente s-au dovedit a fi capsulele cu cartilaj de rechin in stare naturala, fara extractii si semisinteze ulterioare, administrate in tandem cu o alimentatie vegetariana si cu foarte multe cruditati. O cura cu cartilaj de rechin dureaza 12-14 saptamani si poate fi repetata dupa doua saptamani de pauza. Este recomandata mai ales in afectiunile reumatice, precum si contra deficitului de minerale. Contra bolii canceroase si a deficientelor imunitare, rezultate mult mai bune sunt obtinute cu urmatoarea generatie de remedii, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza. Capsulele cu cartilaj de rechin activat Studii de ultima ora arata ca eficienta cartilajului de rechin poate creste uimitor de mult atunci cand este administrat in anumite combinatii cu alte remedii, vegetale si minerale. Daca studiile profesorului Lane ar fi fost facute cu capsule cu cartilaj de rechin activat, adica potentat, si corectat ca actiune terapeutica cu plante foarte bogate in clorofila si cu efecte imunostimulatoare, probabil ca rezultatele terapeutice ar fi fost incomparabil mai bune. De regula, cartilajul de rechin se combina cu alge, mai ales cu spirulina, care este cea mai bogata specie in clorofila din intreg regnul vegetal, precum si cu minerale care retin metalele grele (asanumitii zeoliti). La noi in tara, exista remediul "ZHEO-SHARK", produs de catre o firma romaneasca, "HERBAGETICA", care inglobeaza in el, alaturi de cartilajul de rechin, Spirulina, Ginseng siberian (ca imuno-stimulator) si o varietate de zeolit (numita clinoptilolit). Este un produs adresat mai ales problemelor imunitare, bolii canceroase si afectiunilor dermatologice, care are o eficienta cu totul remarcabila, superioara tratamentului cu cartilaj de rechin simplu. Acest produs se administreaza in cure cu o durata de trei luni, timp in care se iau cate 4-8 capsule pe zi. Dupa fiecare cura se face o pauza de 15-30 de zile, administrarea putandu-se apoi relua.

Boli prevenite cu ajutorul cartilajului de rechin * Artrita reumatoida - cartilajul de rechin, datorita substantelor cu efect antiinflamator pe care le contine, mentine articulatiile in conditii optime de functionare. De asemenea, previne artrita reumatoida, dar si alte afectiuni articulare, prin aportul asa-numitelor polizaharide, care ajuta la pastrarea structurii normale a tesuturilor care "captusesc" articulatia. Se recomanda cura cu cartilaj de rechin simplu, fara alte adaosuri, din care se administreaza cate 3-4 capsule zilnic, vreme de 2-3 saptamani. * Infectiile - pentru prevenirea infectiilor virale (cum ar fi cele gripale sau herpetice) se recomanda curele cu o durata de 2-4 saptamani, timp in care se administreaza cate 1-2 capsule de cartilaj de rechin, de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. Tratamentul este mult mai eficient prin administrarea, in paralel, a zeolitului activat (cu ajutorul altor remedii de natura vegetala, cum ar fi alga Spirulina). * Boala canceroasa - cercetarile facute in laboratoare din Statele Unite, China si Brazilia au aratat ca, atunci cand sunt tratate cu cartilaj de rechin, celulele normale sunt mult mai putin predispuse spre mutatii, care sa le faca sa devina maligne. Aceasta protectie este valabila si pentru mutatiile care apar ca urmare a expunerii la metale grele, dar si ca urmare a expunerii la radiatii. Cartilajul de rechin previne, insa, aparitia cancerului si prin impiedicarea formarii vaselor de sange in tumori, ceea ce face ca acestea din urma sa nu poata fi hranite si sa nu se poata dezvolta. Pentru persoanele cu risc ridicat de a face o forma sau alta a bolii canceroase (fumatori, persoane care lucreaza sau traiesc in zone intens poluate, care consuma multe proteine animale sau hrana cu aditivi sintetici etc.) se recomanda curele cu cartilaj de rechin, cu o durata de minimum 3 luni, timp in care se administreaza cate 4-6 capsule de cartilaj de rechin, zilnic. * Metastazele cancerului - cartilajul de rechin asigura si o anumita protectie contra metastazelor, printr-un mecanism destul de complicat, pus in evidenta prin studii de ultima ora. Pentru a invada diferitele tesuturi, tumorile se folosesc de anumite enzime (numite metaloproteinaze), care sunt pur si simplu blocate de cartilajul de rechin. * Lipsa de minerale - pentru a preveni carentele unor minerale cum ar fi Calciul, Magneziul, Fosforul, Fierul, se recomanda administrarea capsulelor cu cartilaj de rechin, cate 500 mg, luate de patru ori pe zi, in cure de o luna. Tratamente interne * Cancerul pulmonar - un studiu chinez, facut in anul 2001, la Facultatea de Medicina din cadrul "Institutului Naval din Shanghai", a aratat ca substantele din cartilajul de rechin sunt foarte active contra celulelor maligne dezvoltate la nivel pulmonar. Apoi, acest remediu impiedica in buna masura aparitia metastazelor, foarte frecvente la cancerul cu aceasta localizare, si imbunatateste calitatea vietii pacientului. * Cancerul la prostata - in aceasta forma de cancer, cartilajul de rechin este deosebit de eficient, atunci cand este asociat cu o alimentatie preponderent vegetariana si crudivora, precum si cu alimente-medicamente bogate in seleniu, cum ar fi ciupercile, galbenusul de ou proaspat, drojdia de bere. * Cancer la san - in aceasta forma de cancer, terapia cu cartilaj de rechin se asociaza foarte bine cu administrarea de remedii bogate in clorofila (spirulina, urzica, zarzavaturi) si cu alimente bogate in flavonoide (adica substante care dau culoarea galbena unor vegetale), intalnite mai ales in coaja merelor si a gutuilor, in soia, in ardei, in perele coapte. * Tumorile cerebrale - la animalele de experienta carora le-a fost administrata sistematic pulbere de cartilaj de rechin s-a constatat o incetinire a ritmului de crestere, pana la stoparea completa a dezvoltarii tumorilor cerebrale. Studiile au fost facute in cazul unei forme particulare de cancer cerebral (gliosarcom), dar exista cercetari, de data aceasta pe oameni, care au aratat asemenea efecte pozitive ale administrarii cartilajului de rechin si in alte forme de tumori cerebrale. * Cancerul de piele - in aceasta forma de cancer, la fel ca si in unele boli de piele, efecte foarte bune se obtin si prin aplicarea externa a cartilajului de rechin. Capsula cu pulbere fina se desface si se presara continutul pe zona afectata, acoperindu-se apoi cu un tifon putin umezit in tinctura de tataneasa (Symphytum officinalis). Aceasta aplicatie externa se face vreme de patru ore, zilnic, pana la remisia respectivei formatiuni canceroase de la nivelul pielii. * Adjuvant in diabet - curele de 1-3 luni cu cartilaj de rechin, cate 2 grame administrate zilnic, incetinesc aparitia unor efecte secundare ale diabetului, in special la nivelul retinei. Studii preliminare arata o actiune promitatoare a acestui remediu in cazul retinopatiei diabetice. * Infertilitate masculina - un tratament foarte eficient contra infertilitatii este cel cu cartilaj de rechin si vitamina E naturala. Vitamina E naturala, continuta din belsug in catina si in uleiul de catina, stimuleaza productia de sperma. Combinatia cartilaj de rechin + vitamina E este eficienta contra oligospermiei, precum si in astenospermie. Studii de caz arata ca aceasta combinatie face sa fie mai bine suportata si medicatia cu efecte hormonale. * Fumatul - cartilajul de rechin stimuleaza imunitatea generala a organismului si, in mod particular, pe cea pulmonara, avand si efect antiinflamator pentru bronhii. Ca atare, fumatorii, pasivi sau activi, vor beneficia din plin de administrarea acestui remediu, cate 4-6 capsule pe zi, care este o buna protectie contra feluritelor forme de bronsita, precum si contra bronhopneumopatiei obstructive cronice (foarte frecventa la fumatori, si cu efecte mortale).

* Reumatism - mai multe studii facute pe culturi de celule, pe animale de experienta si pe pacienti umani suferinzi de reumatism au aratat o extraordinara actiune a cartilajului de rechin contra diferitelor afectiuni articulare, mai ales cronice. Se tin cure cu o durata de macar zece saptamani, timp in care se administreaza cartilajul de rechin sub forma de pulbere, minimum 2 grame pe zi. * Refacere dupa luxatii, fracturi - aceleasi substante care actioneaza in cazul reumatismului sunt un foarte bun suport si pentru vindecarea mai rapida a traumatismelor oaselor si ale articulatiilor. Se iau doze ceva mai mari, cate 3-4 grame de cartilaj de rechin zilnic, in cure de 3 saptamani. Extern, rezultate foarte bune au aplicatiile cu tataneasa, o planta cu efecte antiinflamatoare care stimuleaza procesele de refacere a tesuturilor distruse. * Psoriazis - in aceasta afectiune se recomanda cartilajul de rechin administrat atat intern, cat si extern. Zilnic, se iau cate sase capsule de cartilaj de rechin, in cure de 1-2 luni. Extern, se presara pulberea de cartilaj de rechin, scoasa din capsula, pe portiunile de piele afectate de psoriazis. Peste aceasta pulbere se pune un tifon umezit cu infuzie de galbenele si se tine vreme de doua-patru ore, zilnic. In opinia medicilor, cartilajul de rechin actioneaza in aceasta afectiune prin reducerea inflamatiei si prin impiedicarea aparitiei unei vascularizari anormale pe portiunile de piele afectate de psoriazis. * Sport de performanta - administrarea de cartilaj de rechin creste rezistenta la efort, creste forta musculara si contribuie la reducerea efectelor traumatismelor musculare, sinoviale si articulare, avand efect pozitiv asupra fiziologiei cartilajelor si articulatiilor. Se administreaza in cure scurte, de cate doua saptamani, cate 4 grame pe zi din acest produs natural. Cartilajul de rechin este contraindicat, insa, pentru culturism si alte astfel de sporturi, in care se vizeaza cresterea excesiva a masei musculare, deoarece nu favorizeaza dezvoltarea si irigarea cu sange a noi tesuturi. Precautii si contraindicatii Nu se recomanda administrarea cartilajului de rechin la femeile insarcinate, la copiii in crestere, precum si persoanelor care sufera de hipercalcemie. Aceleasi restrictii sunt valabile si pentru persoanele care au suferit interventii chirurgicale in primele 2-3 saptamani de la operatie, in primele 8 saptamani dupa infarct sau dupa accidentul