Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cartilajul sub:hialin
Este varietatea cea mai răspândită în organismul uman. Este prezent la embrion şi
făt unde, în primele luni de viaţă, formează totalitatea scheletului. La adult se găseşte în:
cartilajele articulare, cartilajele costale, cartilajele căilor respiratorii (trahee, bronhii
extralobulare), septul nazal, cartilajul diafizo-epifizar, apendicele xifoid al sternului,
unele din cartilajele laringelui (cartilajul tiroid, cricoid şi aritenoid).
În stare proaspătă cartilajul hialin apare de aspect sticlos, culoare alb-albăstrui şi
este compact, dur şi elastic.
Celulele cartilajului hialin sunt reprezentate de condroblaste (celule tinere) şi
condrocite (celule adulte).
Condroblastele se dezvoltă prin difernţiere din celula mezenchimală sau prin
metaplazia fibroblastului. Sunt celule de formă rotund-ovalară cu membrană faldurată, cu
nucleu situat excentric, nucleol proeminent şi citoplasmă bazofilă. În citoplasmă sunt
bine dezvoltate organite de tipul RER şi aparatul Golgi. De obicei sunt prezente şi
picături lipidice rare. Condroblastele sintetizează fibrele şi componentele matricei
extracelulare. Ele păstrează de asemenea o mare capacitate de diviziune. Se află
localizate în substanţa fundamentală în nişte spaţii lacunare numite condroplaste. În
condroplast poate fi localizată o singură celulă sau un grup de celule. Grupurile de
condrocite se numesc grupuri izogene, deoarece provin din aceeaşi celulă care se divide
în mod repetat. Grupurile izogene pot fi:
- axiale – condrocitele sunt dispuse liniar, în fişicuri
- coronare – condrocitele sunt dispuse radiar sau circular.
Condrocitele sunt celule fără prelungiri, cu nucleu situat central, hipercrom. În
citoplasmă sunt prezente organite mai slab dezvoltate implicate în sinteza proteică,
picături lipidice şi incluziuni de glicogen. Sunt considerate celulele adulte ale ţesutului
cartilaginos.
Fibrele cartilajului hialin sunt fibre de colagen tip II, care apar sub formă de
fibrile (aprox. 20 nm diametru) şi care de obicei nu formează benzi groase. Ele se dispun
sub formă de reţea sau se orientează în funcţie de direcţia de acţiune a factorilor
mecanici. Au un indice de refracţie apropiat de cel al substanţei fundamentale, fapt ce
determină dificultatea identificării lor cu MO.
Cartilajul sub:elastic
Este un ţesut de culoare gălbuie în stare proaspătă, cu flexibilitate mai mare decât
cea a cartilajului hialin.
Din punct de vedere structural, cartilajul elastic este asemănător cu cartilajul
hialin. Deosebirea principală constă în prezenţa în matricea catilajului elastic a
numeroase fibre elastice ramificate şi anastomozate sub formă de reţea densă. Cele mai
numeroase se află în zona centrală a cartilajului. Acestea se pot evidenţia prin coloraţii
speciale pentru elastină ex.: orceină, rezorcin-fuxină. Condrocitele se găsesc în substanţa
fundamentală izolate sau în grupuri izogene. Piesele de cartilaj elastic sunt înconjurate de
pericondru.
Cartilajul elastic este prezent în: pavilionul auricular, peretele conductului auditiv
extern, trompa lui Eustachio, aripile nazale, unele cartilaje laringiene (cartilajul
epiglotic, apofizele vocale ale cartilajelor aritenoide, cartilajele corniculate Santorini şi
cartilajele cuneiforme Wrisberg).
Funcţia cartilajul elastic este asigurarea unui suport flexibil pentr structurile în
componenţa cărora se află.
nu-Pericondrul
Cartilajul este acoperit la exterior de un ţesut conjunctiv dens fibros, pericondrul.
Pericondrul este alcătuit din 2 straturi suprapuse:
- stratul superficial sau pericondrul extern
- stratul profund sau pericondrul intern.
Pericondrul extern este un strat predominant fibrilar, alcătuit predominant din
fibre de colagen şi rare fibre elastice, printre care se află fibroblaste. Numeroase vase de
sânge sunt prezente în peicondrul extern, responsabile de asigurarea aportului nutritiv
către cartilaj.
Pericondrul intern este un strat predominant celular, bogat în fibroblaste dar
conţine şi fibre de colagen. Elementele vasculare sunt puţine. Fibroblastele de la acest
nivel au capacitatea de a se transforma în condroblaste, de aceea stratul se mai numeşte şi
strat condrogen. El asigură creşterea prin apoziţie a cartilajului.
Pericondrul este absent in cartilajele articulare, acestea hrănindu-se prin difuziune
din lichidul sinovial.
Creşterea cartilajului
Se realizează prin două mecanisme diferite. În ambele cazuri, condrocitele nou
formate secretă şi depozitează matrice în jurul lor, transformându-se ulterior în
condrocite. Sinteza componentelor matricei cartilaginoase este stimulată de hormonul de
creştere, tiroxină şi testosteron şi este inhibată de estradiol şi excesul de cortizon. Cele
două procese de creştere a cartilajului sunt:
- creşterea interstiţială se realizează prin multiplicarea condrocitelor existente din
grosimea cartilajului care vor forma astfel grupurilor izogene. Creşterea interstiţială
caracterizează cartilajele tinere (scheletul fetal, plăcile diafizo-epifizare şi cartilajele
articulare).
- creşterea prin apoziţie rezultă din diferenţierea fibroblastelor din stratul intern
(condrogen) al pericondrului în condroblaste şi apoi în condrocite. Acest proces asigură
creşterea în suprafaţă a piesei de cartilaj.
Regenerarea cartilajului se realizează cu dificultate din cauza vascularizaţiei
deficitare, iar când a fost distrus şi pericondrul, refacerea sa nu mai este posibilă. Când
cartilajul se fracturează, fragmentele rezultate se reunesc prin ţesut conjunctiv fibros cu
punct de plecare din ţesutul conjunctiv al pericondrului. Uneori, ţesutul constituit la locul
fracturii suferă un proces de osificare.