A.

ŢESUTURILE CONJUNCTIVE EMBRIONARE

- ţesutul mezenchimatos
- ţesutul mucos.

1.ŢESUTUL MEZENCHIMATOS
- Este primul ţesut conjunctiv care se formează
- slab diferenţiat,
- care separă şi uneşte primordiile organelor
- Are caracter tranzitoriu,
- la adult se păstrează sub formă de insule mici, dispuse pericapilar.
În MO,
- celule mezenchimale
o stelate
o Ø=30-40 µm,
o citoplasmă relativ redusă,
 intens bazofilă (ribozomi, reticul endoplasmatic rugos)
o nucleu mare central cu 2-5 nucleoli.
o Au prelungiri subţiri şi ramificate
 o reţea celulară în ochiurile căreia se găseşte :
 substanţă fundamentală
 puţine fibre de colagen de tip III.
- Are o bogată activitate :
o mitotică,
o de sinteză
o metabolică,
o celulă “cap de serie” din care se vor diferenţia toate celulele
conjunctive adulte
Funcţie.
- suport şi unire,
- funcţii citogenetice,
- fibrilogenetice,
- de apărare prin fagocitoză şi sinteză de anticorpi,
- mare capacitate de reactivitate, plasticitate şi trofică.

Fig. nr. 42. Ţesut mezenchimatos; Fig. nr.43. Ţesut mucos;

cm-celule mezenchimatoase cs-celule stelate;
sf-substanţă fundamentală
2. ŢESUTUL MUCOS
- cordonul ombilical, (gelatina lui Wharton),
- la adult persistă în pulpa dentară tânără.
- predomină substanţa fundamentală:
o semilichidă,
o vâscoasă,
o gelatinoasă
o semitransparentă,
o metacromatică,
o bogată în acid hialuronic.
- Celulele (fibroblaste) :
o relativ rare,
o formă stelată
o cu prelungiri lungi
o cu îmbătrânirea cordonului ombilical, în substanţa fundamentală apar
fibre de reticulină apoi târziu fibre de colagen, care cresc numeric
paralel cu vârsta sarcinii.
o Fibrele sunt mai puţine, mai fine şi dispersate

B. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE PERMANENTE, ADULTE

I.ŢESUTURILE CONJUNCTIVE MOI

- denumite ţesuturi conjunctive propriu-zise

A. ŢESUTUL CONJUNCTIV LAX

- celule, fibre, substanţă fundamentală - sunt prezente în proporţii aproximativ egale.
B. ŢESUTURI CONJUNCTIVE SPECIALIZATE,
- predomină elementul celular,
- substanţa fundamentală şi/sau elementele fibrilare sunt mai slab reprezentate.
1. ţesutul conjunctiv reticulat;
2. ţesutul adipos;
3. ţesutul conjunctiv pigmentar;
4. ţesutul conjunctiv seromembranos.
C. ŢESUTURI CONJUNCTIVE DENSE,
- predomină fibrele
Când predomină fibrele colagene,
- ţesuturi conjunctive dense
o tipul ordonat,
 ţesutul conjunctiv tendinos,
 ţesutul conjunctiv aponevrotic,
 ţesutul conjunctiv fibrolamelar
o tipul neordonat sau semiordonat,
 ţesutul conjunctiv dermo-capsular.
Când predomină fibrele elastice,
- ţesutul conjunctiv elastic.
 CLASIFICAREA ŢESUTURILOR CONJUNCTIVE MOI:
A. ŢESUTUL CONJUNCTIV LAX
B. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE SPECIALIZATE
1.ţesutul conjunctiv reticulat;
2.ţesutul conjunctiv adipos;
3.ţesutul conjunctiv pigmentar;
4.ţesutul conjunctiv seromembranos;
C. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE DENSE
a.Ordonate:
1.ţesutul tendinos;
2.ţesutul aponevrotic;
3.ţesutul fibrolamelar;
b.Neordonate:
1.ţesut dermo-capsular;
c.Ţesutul conjunctiv elastic.

Indiferent de varietatea lor, ţesuturile conjunctive moi sunt constituite din celule, fibre
şi substanţă fundamentală.

A. ŢESUTUL CONJUNCTIV LAX (AREOLAR)

Origine:
- ţesutul mezenchimatos.
Este format:
fibre de:
o colagen,
o elastice,
o reticulare,
- cu dispoziţie neregulată (în reţea, care conţine),
o substanţa fundamentală
o celulele.
- celule,
o fibroblaste / fibrocite
o macrofage
o mastocite.
- dezordonat dispuse.
Are o distribuţie ubiquitară în organism şi fără o delimitare precisă.
Formează:
- ţesutul interstiţial situat în jurul:
o vaselor şi a nervilor,
o fasciilor
- este întotdeauna bogat vascularizat şi inervat.
- activ metabolic (sânge şi lichidul interstiţial),
- în dermului papilar (rol de susţinere, trofic),
- în corionul mucoaselor (rol de apărare)
- suportul seroaselor (mezoteliilor).
 Fig. nr. 44. Ţesut conjunctiv lax (submucoasa stomacului), Col. HE;
cs-capilar sangvin; pl-plasmocit; fc-fibre colagene; l-limfocit;
a-adipocit; fb-fibroblast.

Funcţiile:
o mecanică,
o metabolică,
o de apărare,
o trofică
o regenerare, reparare.
- legătură şi susţinere
o alcătuieşte stroma organelor parenchimatoase,
o constituie suport pentru epiteliile
o prin vascularizaţie are rol trofic.
- Rolul mecanic:
o elasticitatea şi plasticitatea componentelor sale,
o permit alunecarea unor ţesuturi sau organe printre structurile
învecinate.
- Datorită schimburilor dintre lichidul interstiţial şi reţelele vasculare,
îndeplineşte şi un rol important în metabolismul general şi local.
- Prin celule şi prin calitatea substanţei fundamentale are rol de apărare,
(limitarea infecţiilor localizate, vindecarea rănilor, delimitarea şi incapsularea
proceselor inflamatorii localizate).
- Funcţia de depozitare este realizată prin depunerea în ţesutul conjunctiv de
lipide (adipocite) şi apă, electroliţi (îndeosebi sodiul) şi de proteine plasmatice.
- Funcţia de reparare prin capacitatea mare de regenerare (fibroblastele), după
inflamaţii şi traumatisme.
 B. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE SPECIALIZATE

1. ŢESUTUL CONJUNCTIV RETICULAT

- origine mezenchimală,
- caracterizat : prin lipsa substanţei fundamentale.
În MO,
- reţea tridimensională de fibre de reticulină
- şi celule reticulare,
o unele libere,
o sau fixate pe reţeaua reticulinică.
Celulele reticulare :
- formă stelată,
- aspect dendritic,
- prelungirilor lungi şi puţin numeroase.
- sunt fibroblaste specializate pentru secreţia constituenţilor fibrelor de
reticulină
- Citoplasma :
o este redusă,
o bazofilă şi conţine organite,
 ribozomi şi mitocondrii.
o Nucleul
 central,
 formă rotundă,
 hipercrom cu nucleol vizibil.
- Celulele secretă o matrice fină, perifibrilară, de-a lungul căreia se plasează
celulele.
- Prin prelungirile citoplasmatice, stabilesc contacte joncţionale între ele
- realizează o reţea ce dublează reţeaua fibrilară.

Fig. nr. 45. Ţesutul conjunctiv reticulat din zona medulară a ganglionului limfatic
(col. HE); r-celule reticulare fixe; f-fibrele de reticulină; (reţea); o-ochiurile reţelei
fibrocelulare.

- formează stroma organelor hemato- şi limfopoietice

o măduvă roşie,
o ganglion limfatic,
o splină,
o corionul unor mucoase,
  mucoasa respiratorie,
 mucoasa digestivă,
 ficat,
 endometru etc.

2. ŢESUTUL CONJUNCTIV ADIPOS

- ţesut conjunctiv specializat,
- predomină componenta celulară,
- celula adipoasă (adipocit sau lipocit).
- se găsesc:
o dispersate (izolat),
o grupate în lobuli (paniculi adipoşi), alcătuind ţesutul adipos.
Structural şi funcţional:
a. ţesutul adipos alb
b. ţesutul adipos brun.
Se deosebesc prin :
- aspect,
- culoare,
- distribuţie,
- vascularizaţie
- activitate metabolică.

a. ŢESUTUL ADIPOS ALB

- univacuolar
- grupuri de celule adipoase,
- formează lobuli, (separaţi ţesut conjunctivo-vascular).
- culoare alb - galben,
o determinată de cantitatea şi calitatea lipidelor conţinute.

Fig. nr. 46. Ţesut adipos alb (panicul); Fig. nr. 47. Formarea adipocitului
am-adipocit multivacuolar; au- adipocit univacuolar.
univacuolar; n-nucleu; vg-vacuolă de
 grăsime; fc-fibre colagene; cs-capilar
sanguin.

În MO,
- predomină adipocitele,
- cu foarte puţină componentă intercelulară:
o substanţă fundamentală
o fibre
- Adipocitul
o celulă voluminoasă,
o sferică,
o diametru 50-120 µm.
o grupate, forma lor este poliedrică sau neregulată.
o Conţin o singură vacuolă,
 de mărime variabilă (adipocit univacuolar);
 ce împinge nucleul la periferie
 îl turteşte,
o citoplasma:
 este redusă
 inel subţire,
 înconjură vacuola.
o În coloraţia cu HE care (utilizează solvenţi)
 celula adipoasă rămâne goală
 se observă
 membrana cu inelul citoplasmatic subţire,
 nucleul turtit hipercrom, excentric,
 “inelului cu pecete”.
o vacuola de grăsime se colorează:
 cu acid osmic şi Sudan negru, - negru,
 cu Sudan III în galben portocaliu,
- În jurul fiecărui adipocit:
o reţea fină reticulinică realizând o adevărată membrană bazală,
o numeroase capilare
o fibre nervoase amielinice, (simpatice postganglionare noradrenergice).
 Fig. nr. 48. Ultrastructura adipocitului univacuolar;
n-nucleu; aG-aparat Golgi; rer-reticul endoplasmic rugos; r-ribozomi;
m-mitocondrii; vl-vacuolă lipidică.

În ME,
- vacuola centrală
- picături mici şi izolate de lipide,
o nu sunt delimitate de citomembrane.
- Citoplasma :
o redusă,
o cu organitele comune
 mai abundente perinuclear,
 numeroase mitocondrii pleomorfe,
 aparat Golgi, juxtanuclear,
 un REN abundent
 RER mai redus,
 vezicule de pinocitoză
 enclave de glicogen.
 Ribozomii, microtubulii, microfilamentele, sunt slab
reprezentaţi în restul citoplasmei.
- enzime implicate în procesele de :
o lipogeneză,
o lipoliză
o sinteză proteică:
Localizare:
- foarte răspândit în organism.
- hipodermul pielii,
o repartiţia fiind variabilă,
 vârstă,
 sex, (influenţe hormonale).
- în jurul unor organe :
o glob ocular,
 o glande suprarenale,
o rinichi,
o mezenter
o mediastin.
Funcţiile
- izolator termic (hipodermul);
- protecţie şi amortizare (rinichi, globi oculari etc.);
- depozit de lipide şi energie de rezervă pentru organism.
Celula adipoasă conţine :
- trigliceride, 95%,
- grăsimi neutre,
- acizi graşi,
- fosfolipide,
- colesterol
- pigmenţi carotenoizi (galbeni).
- depozitează şi metabolizează grăsimile neutre şi trigliceridele prin lipogeneză.
- Sursa grăsimilor :
o exogenă
 chilomicroni,
o endogenă :
 trigliceridele sintetizate în ficat - (lipoproteine cu densitate
foarte mică VLDL)
 sau din glucoză sub acţiunea insulinei.
Histogeneză.
- dublă origine :
o din celula mezenchimatoasă - derivă lipoblastul, (celula adipoasă
imatură).
o Din fibroblast

Vascularizaţia şi inervaţia
- foarte bogată,
- fiecare celulă adipoasă este înconjurată de capilare.
- Filete nervoase amielinice simpatice postganglionare noradrenergice formează
plexuri perivasculare,
- Noradrenalina induce lipoliza cu eliminarea de acizi graşi.

b. ŢESUTUL ADIPOS BRUN

- multivacuolar
- culoare variabilă, de la brun la brun roşcat,
o datorită vascularizaţiei abundente
o si conţinut crescut de citocromi C (în mitocondrii)
- caracteristic animalelor hibernante,
- la omul adult se află numai excepţional.
- La sugar este prezent în unele zone:
o Gât
o torace,
o spaţiului retroperitoneal,
o axile
 o regiunea suprailiacă,
- apoi se transformă în grăsime albă.
- Este un ţesut net lobulat,
- cu o vascularizaţie dispusă interlobular şi intralobular,
o se aseamănă cu un parenchim glandular endocrin.

Fig. nr. 49. Ţesut adipos brun.

Celule multivacuolare; n-nucleu; p-picături lipidice; cs-capilar.

În MO,
- numeroase celule,
- niciodată izolate,
- dimensiuni mai mici,
- formă poliedrică (poligonală),
- nucleu
o sferic,
o central.
- Citoplasma
o este bogată în picături lipidice,
o izolate
o de mărimi diferite,
o dispuse perinuclear
- Între celule sunt numeroase capilare.
În ME,
- organitele sunt mai bine reprezentate
o funţional este mai activ.
- Citoplasma  conţine :
o numeroase mitocondrii,
 mari,
 de formă variabilă,
 adesea filamentoase,
 foarte bogate în citocromi,
o numeroşi ribozomi
o granule de glicogen.
o Reticolul endoplasmic şi complexul Golgi sunt slab reprezentate.
o enclave lipidice, (picături dispersate), fără citomembrane,
o “lipocit multivacuolar”
 Fig. nr. 50. Adipocit multivacuolar (aspect ME)
r-ribozom; n-nucleu; nc-nucleol; s-sinapsă; pl-picături de lipide; aG-aparat Golgi;
m-mitocondrii

- Stroma intercelulară şi interlobulară:

o este mai redusă,
o conţine o reţea vasculară pericelulară capilară foarte bogată
o numeroase fibre nervoase amielinice (simpatice adrenergice),
o se termină direct pe plasmalema lipocitului (catecolaminelor).
Funcţia :
- geneza de căldura
- Procesul este declanşat de frig, (termogeneză),
- Eliberarea de norepinefrină,
o activarea lipazei din adipocit,
o hidroliza trigliceridelor în acizi graşi şi glicerol.
o în mitocondrii fosforilarea oxidativă este mai scăzută,
 oxidarea acizilor graşi eliberaţi
 sinteza de ATP este oprită,
 toată energia produsă să fie utilizată spre eliberarea de căldură.
 creşte temperatura ţesutului adipos brun şi implicit a sângelui
 termogeneza duce la scăderea depozitelor lipidice intracelulare,
 se vor reface la temperatura obişnuită.
 proces posibil prin capacitatea mitocondriile ce pot decupla şi
recupla fosforilarea oxidativă,
Histogeneză.
- se dezvoltă numai din celulele mezenchimatoase.

3. ŢESUTUL CONJUNCTIV PIGMENTAR

- ţesut specializat,
- format predominant din celule
o în citoplasmă este încărcată cu granule de pigment brun sau negru,
(melanina).
Melanocitul,
- celula pigmentară adultă,
- formatoare de pigment
Melanoblastul,
- celula tânără
Celule melanofore (cromatofore),
- care fagocitează pigmentul ca :
o hemosiderina,
o particule de praf,
o cărbune etc.
Originea melanocitului
- ectodermică - din crestele neurale,
- mezodermică din celulele mezenchimale.
- Unele celule produc melanozomi numai în perioada embrionară :
o coroidă,
o iris,
o retină.
- Altele elaborează pigmentul tot timpul vieţii (melanocitele din stratul bazal al
epidermei)
Melanoforele (cromatoforele) sunt de origine diferită:
- macrofage,
- fibroblaste,
- celule reticulare
- Diferă de melanocit prin culoare şi compoziţie chimică a particulelor
endocitate :
o praf de cărbune,
o hemosiderină,
o particule de praf
În MO,
melanocitele sunt :
- celule mari,
- stelate
- prelungiri lungi şi foarte ramificate.
- Nucleul:
o unic
o rotund
o central,
o mascat adesea de granulaţii.
- Melanozomii:
o granulaţii mici,
o rotunde sau ovalare
 Fig. nr. 51. Ţesut pigmentar (aspect MO)
cp-celulă pigmentară; gm-granule de melanină; n-nucleu

În ME,
- melanozomii :
o au un aspect striat,
o lamelar
o sunt mai numeroşi perinucleari şi în prelungiri.
o Dispersia de pigment este stimulată de lumină şi inhibată de întuneric.

4. ŢESUTUL CONJUNCTIV SEROMEMBRANOS

- format predominat din celule dispuse ordonat,
- un epiteliu simplu pavimentos - mezoteliu,
- tapetează şi participă la formarea seroaselor
o pleură,
o pericard
o peritoneu
În MO,
- un ax conjunctivo-vascular tapetat de mezoteliu,
- Celulele mezoteliale sunt :
o turtite,
o formă poliedrică
o nucleu
 ovalar
 central,
 hipocrom
 cu citoplasmă bazofilă.
În ME,
celulele mezoteliale,
aşezate pe membrana bazală,
conţin:
- mitocondrii,
- RER,
- ribozomi
- vacuole şi microvezicule (activitate de transport, intra- şi transcelular).
 pi
es

ei

Fig. nr. 52. Ţesut seromembranos (aspect MO)

pi-por intercelular; es-conturul celulelor din stratul epitelial superior; ei-conturul
celulelor
din stratul epitelial inferior; ţc-strat subţire de ţesut conjunctiv între cele două epitelii

Sub epiteliu, ţesutul conjunctivo-vascular :

- reţea laxă de fibre colagene fine,
- vase sanguine
- adipocite,
- rare macrofage, mastocite şi plasmocite.
Între axul conjunctiv şi mezoteliu există un strat subţire de ţesut conjunctiv dens
(subseros), bogat în fibre mai ales elastice.
Funcţia.
- filtare ,
- absorbţie,
- rezorbţie,
- fagocitoză
- coloidopexie (ultrafagocitoză).
Capacitatea de regenerare a mezoteliilor este foarte mare.

C. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE DENSE (FIBROASE)

1. ŢESUTUL CONJUNCTIV DERMO-CAPSULAR

- predomină fibrele colagene de tip I,
- organizate în fascicule,
- cu puţine fibre elastice şi de reticulină.
- Fasciculele colagene formează o reţea prin care rezistă forţelor mecanice de :
o tracţiune,
o presiune,
o frecare
- În ochiurile reţelei fibrilare se află :
o puţină substanţă fundamentală
o celule:
 fibroblaste,
 macrofage,
  plasmocite,
 eozinofile,
 limfocite
Localizare :
- derm,
- capsule,
- corionul mucoaselor,
- periost
- pericondru.

Fig. nr. 53. Ţesut conjunctiv dens

semiordonat (dermul reticulat);
fc-fascicule colagene grosolane.

2. ŢESUTUL CONJUNCTIV TENDINOS

- format din fibre colagene groase (tip I),
- dispuse în fascicule paralele,
- orientate în acelaşi sens,
- pentru a rezista forţelor de tracţiune.
- Între fascicule, sunt aşezate, în număr mai mic,
o fibroblastele - “tenocite”,
o celule adaptate compresiunii.
o În secţiune longitudinală apar dispuse în rânduri paralele şi lipite de
fasciculele colagene ca “afişele pe stâlpul de telegraf”.

A B

Fig. nr. 54. Ţesut tendinos; A-secţiune longitudinală; B-secţiune transversală;

f-fascicule colagene; c-tenocite

o celulele dispuse în rânduri paralele,

o două câte două
 o nucleii localizaţi la polii adiacenţi - “nuclei gemeni”.
- În secţiune transversală :
o Au formă stelată,
o cu prelungiri citoplasmatice înguste,
o înconjoară fasciculele (prelungiri aliforme).
Substanţă fundamentală foarte redusă.
Ţesutul tendinos intră în structura tendoanelor.
Tendonul,
- este constituit din mai multe fascicule de fibre colagene,
- împreună cu tenocitele
- substanţa fundamentală aferentă,
- alcătuiesc un fascicul tendinos primar,
o înconjurat de un ţesut conjunctivo-vascular, - endotendonium.
- Mai multe fascicule primare formează un fascicul secundar
o înconjurat de peritendonium
- iar mai multe fascicule secundare formează tendonul, delimitat de o capsulă
conjunctivă, numită epitendonium.
- Tendonul, este lipsit de vase,
o nutriţia sa se realizează prin imbibiţie-difuziune,
o asigurate de vasele prezente în număr mare la nivelul ţesutului
conjunctiv din: endo-, peri- şi epitendonium.
Funcţia
- ancorează muşchii pe oase,
- este flexibil şi rezistent.
Capacitatea de regenerare a ţesutului tendinos :
- este redusă,
- practic absentă,
- datorită lipsei unei vascularizaţii proprii.
- regenerarea poate fi însă stimulată prin utilizarea grefelor de tendon, care
poate induce proliferarea tenocitelor autohtone, ce vor înlocui treptat
materialul transplantat.

3. ŢESUTUL CONJUNCTIV APONEVROTIC

- Este format din două sau mai multe lame conjunctive suprapuse.
- Fiecare lamă conţine :
o fibre şi fascicule colagene,
o paralele între ele în aceeaşi lamă,
o dispuse perpendicular pe direcţia fasciculeleor din lamele învecinate,
supra- şi subiacente.
o Fibrele colagene trec dintr-o lamă în alta,
o Între lamele conjunctive se găsesc :
 fibroblaste turtite,
 aplatizate,
 cu forme neregulate
 nuclei "încrestaţi"
o Substanţa fundamentală este redusă.
 Fig. nr. 55. Ţesut aponevrotic; fc-fibre colagene; fb-fibroblaste.

Funcţia.
- Aponevrozele acoperă muşchii
- le asigură rezistenţa la forţele de compresiune şi tracţiune.
- Inserţie osoasă

4. ŢESUTUL CONJUNCTIV FIBROLAMELAR

- Este format din fibre dispuse în fascicule conjunctive colagene,
- lame dispuse fie concentric, fie liniar.
- Substanţa fundamentală este redusă
- celulele sunt reprezentate prin fibroblaste turtite dispuse între lame cu aspect
endoteliform.
Localizare :
- corneea (ţesutul propriu),
- perinerv,
- corpusculi senzitivi Vater-Pacini.

Fig. nr. 56. Corneea;

ea-epiteliu anterior;
ţc- ţesut propriu corneal;
lc-lame de ţesut conjunctiv dens;
cc-celule;
ep-epiteliu posterior.
5. ŢESUTUL CONJUNCTIV ELASTIC
- culoare galbenă
- cu grad mare de elasticitate,
- un ţesut conjunctiv fibros dens în care predomină fibrele elastice
- pot avea o dispoziţie neordonată,
o în reţea :
 alveolele pulmonare
- dispoziţie ordonată,
o paralelă
 ligamentele elastice: (ligamentele galbene) ligamentul nucal,
 în pereţii arterelor mari unde formează lame elastice şi în
corzile vocale.
 Întotdeauna lamele sau fibrele elastice sunt solidarizate între ele
prin fibre colagene sau elastice, foarte fine, puţină substanţă
fundamentală, şi câteva fibroblaste turtite.

Fig. nr. 57. Ţesut elastic; A-secţiune longitudinală; B-secţiune transversală; f-fibre
elastice.

Funcţia:
elasticitatea,
- proprietatea fibrelor, lamelor de a reveni uşor la lungimea iniţială după
încetarea forţelor mecanice de tracţiune care au acţionat asupra lor.