Sunteți pe pagina 1din 46

Comportamentul motor

Activitatea motorie
 Ansamblul de manifestari psihomotorii ale unui individ orientat in
vederea realizarii unui anumit scop anterior propus .

 Presupune o serie de acţiuni şi comportamente şi este susţinută de


o bază motivaţională, informaţională, energetică.

 Este direct observabilă și uneori poate oferi informații specifice


unor anumite entități maladive.
Activitatea motorie

 Manifestări involuntare- fără participarea active a voinței (clipitul,


ticurile)

 Manifestări voluntare- sub control permanent al voinței (ex. salutul)

 Manifestări postvoluntare- acte automatizate (scrisul, mersul)


Teoriile achizitionării
comportmentului motor
 Teoria genetică (Arnold Gessel)

 Teoria cognitivă (Skinner)

 Experimetul Mcgraw

 Teoria sistemului dinamic în dezvoltarea motorie


Teoria genetică (Arnold Gesell)

 Creierul este centrul ce guvernează dezvoltarea activității motorii

 Comportamentul motor este programat genetic

 Fiecare nou-născut va parcurge aceleași etape, secvențe în


achiziționarea comportamentului motor

 Dezvoltarea motorie este coordonată de SNC și este nativă, naturală


și lineară
Teoria genetică
Teoria cognitivă a dezvoltării motorii
( Alfred Skinner)
 Interacțiunea dintre genetică și mediu

 Inflența primordială în achiziționarea activității motorii o are mediul

 Creierul are rol în mișcarea organismului, dar nu are rol principal în


comportamentul motor
Teoria lui Mcgraw

 Experimentul cu gemenii Johny si Jimmy

 Jonny – stimulare prin activități de cățărare, uracare, înnot, role.

 După primul an de viață nu s-au evidențiat diferențe semnificative în


ceea ce privește dezvoltarea activității motorii între cei doi gemeni
susține teoria genetică.

 Dezvoltare ulterioară a arătat diferențe între gemeni în sensul unor mai


bune abilități motorii la copilul stimulatsusține teoria cognitivă.
Experimetul Mcgraw
Teoria sistemului dinamic în
dezvoltarea motorie (Thelen)
 Pornește de la observațiile lui Bernstein- dezvoltarea motorie nu e
specific musculară, ci este dependentă de funcție.

 Susține implicarea creierului, corpului și mediului în determinismul


comportamentului motor.

 Ex. Mersul- reflexul de pășire este genetic (prezent la naștere), dar


achizitionarea mersului depinde de biodinamică, de forța și tonusul
muscular, de nivelul energetic și de motivație.
Tulburările activității motorii
Semiologia comportamentului motor

 Hipoactivitate/hipokinezie/bradikinezie
Stare caracterizată prin lentoarea mișcării asociată cu scăderea cursului
ideativ, bradilalie, hipomimie și sărăcirea expresivității pantomimice.
Pe fond normal apare în :
- stări de fatigabilitate
- persoane în vârstă.
În patologia somatică apare în fazele avansate ale bolilor somatice.
În patologia psihică în:
- schizofrenie
- tulburări cognitive
- depresii
Formele hipokineziei

 AKINEZIA (inhibiție motorie completă) - abolirea activității; ea se


poate prezenta clinic sub forma: barajului motor, fadingului motor și
a stuporii.
Baraj motor = oprire bruscă, aleatorie, a oricărei mișcări, inclusiv a
vorbirii.
Fading motor = diminuarea până la dispariție a oricărui gest /
activitate motorie.
Stupoarea = imobilitate cvasicompletă. Pacientul este inert, nu
răspunde la solicitări sau reacționeaza vag, tardiv;
Stupoarea
 Stupor nevrotic –bolnavul rămâne ,,paralizat’’, confuz,
dezorientat în mediu (veste proastă, durere puternică, sperietură).
 Stupor depresiv / melancolic – mai puţin evidenţiat clinic, pentru
că bolnavul pare mai prezent în mediu; se asociază cu hipomimie
sau amimie.
 Stupor schizoid – bolnavul oferă impresia unui om rupt de
realitate, dezinteresat, neglijent, nu răspunde, nu reacţionează;
 Stupor confuzional poate fi de natură toxică, traumatică sau
infecţioasă; dominantă este confuzia, bolnavul este perplex.
Hipokinezie

 Catalepsia și flexibilitate ceroasă starea de imobilitate completă


(inhibiție motorie cu hipertonie musculară) în cadrul căreia bolnavul
păstrează timp îndelungat poziția în care se află (catalepsie) sau
poziția impusă de examinator (poate fi modelat asemenea unui obiect
de ceară). Se întâlnește în sindromul catatonic.
Hiperkinezia/ tahikinezia

 Modificarea activității psihomotorii presupune diferite grade de


intensitate.
 FORME:
Neliniștea psiho-motorie
Excitația psiho-motorie
Agitația psiho-motorie
Neliniștea psihomotorie
 Pacientul nu menține aceeași poziție mai mult de câteva
momente, se mișcă aproape permanent pe scaun, deși nu
deranjează în mod semnificativ ambianța.

 Apare la persoane normale în stări de stres, la persoanele


colerice.

 În psihopatologie apare în stările psihotice, stările anxioase,


stările hipomaniacale,în depresii, intoxicații.
Excitație psihomotorie

 Un stadiu mai accentuat al neliniștii psiho-motorii care asociază


acesteia tendința spre dezorganizarea gesticii, mimicii și
comportamentelor, cu sau fără un oarecare grad de dezinhibiție
verbală și se întâlnește în aceleași circumstanțe clinice ca și
aceasta.
 Forma ei extremă este agitația.
Agitație psihomotorie

 Conglomerat de comportamente dezordonate, zgomotoase, variabile


ca intensitate de la o afecțiune psihică la alta.
 Se poate întâlni în toată patologia psihiatrică.
 Caracteristica clinică a agitației motorii sunt hiperactivitatea în toate
sectoarele psihismului (motor, ideativ, verbal, afectiv) cu: nerăbdare,
ton ridicat al vocii, logoree, exacerbarea memoriei și a ideației,
mobilitatea afectelor, mimicii, gesturi bruște, necontrolate.
 Intensitatea este variabilă poate atinge paroxisme coleroase,
incoercibile, cu potențial hetero-/ auto-agresiv.
Agitatie psihomotorie
 Poate apăre în stări febrile, intoxicaţii .
 În de deteriorarea cognitivă ( demențe) sau stări de nedezvoltare
cognitivă ( oligofrenii). Se caracterizează prin declanșarea bruscă la
excitații minime din mediu.
 În stări maniacale agitația psihomotorie e precedată de irascibilitate;
e însoțită de polipragmazie (implicare în multe activități), hipertimie,
logoree; forma gravă este furorul maniacal.
 În stări depresive agitația psihomotorie apare la bolnavii hipermobili,
există risc suicidar și risc heteroagresiv, se însoțește de anxietate;
forma gravă se numește raptus melancolic.
Agitație psihomotorie

 În schizofrenie e imprevizibilă, nu e declanșată de stimulii din mediul


extern, e declanșată de trăirile psihotice( idei delirante, halucinații)
și are aspect ciudat și dezordonat.
 În epilepsie poate apărea intercritic, postcritic; poate atinge
intensități extreme cu acte de mare violență, iar datorită tulburărilor
de constiență poate exista amnezia episodului de agresivitate .
 În stările reactive (după factori psihotraumatizanți) se asociază cu
anxietate paroxistică.
 În tulburări de personalitate e disproporționată față de stimulii care
o declanșează, se produce datorită impulsivității, are aspect teatral
cu tendința de a impresiona.
Agitația în demență
Agitația psihomotorie în schizofrenie
Agitația psihomotorie în retardul
mental
Tulburări motorii specifice

 Actele impulsive (impulsiunile)- nevoia imperioasă și brutală de a


indeplini un act antisocial, agresiv sau absurd; există constrângere
interioară, dar lipsește lupta anxiogenă impotriva ei (ca în
compulsii), iar consumarea actului impulsiv are loc înainte de a se
realiza critica lui; apar în tulburările de control al impulsurilor,
tulburările de personalitate, schizofrenie, manie, demențe.
Tulburări motorii specifice

 RAPTUSUL- manifestare impulsivă paroxistică în cursul căreia


subiectul acționează exploziv, printr-o trecere la un act deseori grav (
consecințe medico-legale): fugă, omor, suicid. Apare în diverse stări
patologice:
- modificări ale câmpului conștienței (stări confuzionale, epilepsii)
 poate urma unei suspendări brutale a inhibiției psihomotorii în
depresie, catatonie.
 - poate apărea într-o stare de anxietate;
- ia aspect agresiv în tulburările de personalitate, retardul metal, în
intoxicații cu substanțe psihoactive.
Tulburări motorii specifice

 STEREOTIPII- mișcări repetitive, bizare,identice, fără scop.


 Ex. clătinarea capului, balansarea corpului, mișcări segmentare.
 Apar în schizofrenie, demențe, retardul mental.
 MANIERISME - gesturi / mișcări simple repetitive, cu scop. De
exemplu pacientul dă mâna cu un singur deget, merge pe vârfuri sau
pe călcâie.
Stereotipii
Stereotipii
Stereotipii la copii
Tulburări motorii specifice

 BIZARERIA constă în gesturi și mișcări ilogice, neinteligibile, care


frapează prin ciudățenia lor; apar în debutul sau în cursul evoluției
schizofreniei.
 TICURILE – categorie aparte de tulburări motorii – mișcări
intempestive, rapide, repetitive, fără control voluntar, dar sesizate
de paceint.
Tulburări motorii specifice
 Apraxia – incapacitatea de executare a gesturilor adecvate și de
efectuare a unor acte motorii, deși există intenția de a le realiza.
 Se descriu:
 Apraxia ideatorie- permite executarea actelor simple, dar impiedică
executarea actelor mai complexe; pacientul recunoște obiectele, dar nu
știe cum să le folosescă.
 Apraxia ideomotorie – pacientul nu poate executa nici actele simple nici
cele complexe; interesează doar actele cu execuție intenționată, nu și pe
cele spontane.
 Etiologie : demențe, leziuni neurologice(tumori, traumatisme, AVC),
forme congenitale.
Apraxia
Apraxia
Tulburările de mișcare
 Sindroame neurolgice caracterizate fie prin accelerarea mișcărilor, fie
prin diminuarea acestora asociate cu rigiditate, contracții musculare,
dureri musculare.

 Se caracterizează prin mișcări anormale involuntare= mișcări diskinetice

 Diskineziile includ: bradikinezia, akinezia, mișcările coreiforme,


mișcările atetozice, ticurile.

 Cauze : boli neurodegenerative, deficitul de fier (boala picioarelor


neliniștite), deficitul de cupru, consumul de alcool.
Tulburări de mișcare

 Tremorul esential
 Boala Parkinson
 Diskinezia
 Distonia
 Ticuri
 Boala Huntington
 Sindromul picioarelor neliniștite
Tremorul esențial

 mişcări oscilatorii, ritmice, involuntare

 localizare în mod special la nivelul membrelor superioare bilateral,


simetric chiar de la debut, la nivelul capului , mandibulei, gâtului,
palatului moale,feţei (pleoapelor) şi, mai rar, la nivelul membrelor
inferioare.

 tremorul este denumit „esenţial“, fiind un simptom izolat, fără a


avea o cauză cunoscută.
Boala Parkinson

 Afecțiune neurologică progresivă a


sistemului extrapiramidal.

 Distrugerea progresivă a neuronilor


care produc dopamină din nucleii
caudat, putamen şi locus niger .

 Tremor al extremităților, rigiditate


musculară, bradikinezie.
Boala Huntington

  Boală progresivă neurodegenerativă ereditară;

 Simptomele se dezvoltă după vârsta de 30 de ani. Transmiterea bolii


este autozomal dominantă.

 Simptome clinice: mișcări involuntare anormale (coree), tulburări ale


comportamentului, deteriorarea personalității și a abilităților
cognitive, tulburări psihice, demență.
Mișcările coreice

 Mișcarea coreică- mișcare spasmodică involuntară a unui grup de


mușchi care nu se asociază cu realizarea unei mișcări definite; aceste
mișcări sunt adesea comparate cu un dans.
 Hemicoree- coree aparută doar pe o parte a corpului.
 Adesea se însoțesc de atetoză=mișcări de răsucire, zvârcolire.
 Apar de la sine, fără un efort conștient.
 Forma severă a coreei de numește balism, care se caracterizează prin
mișcări involuntare violente.
Tulburări de mișcare – mișcări
coreiforme
Tulburări de mișcare- hemibalism
Tulburări de mișcare – mișcări coreo-
atetozice
Sindromul picioarelor neliniștite

 Necesitatea imperioasă de a mișca membrele (de obicei, picioarele,


dar poate surveni izolat și la membrele superioare)

 Senzație de disconfort la nivelul acestor membre (neliniște,


furnicături, pișcături, arsură) ameliorată de mișcare

 Apariția simptomelor în repaus și apariția / agravarea vesperală sau


nocturnă a acuzelor.
Tulburări de mișcare- Sindromul
picioarelor neliniștite
Tulburări de mișcare- distonia-contracții
musculare involuntare care provoacă posturi vicioace,
torsionate ale membrelor afectate