SEMIOLOGIA ACTIVITATII

GENERALITATI

omul desfasoara o serie de actiuni automate si voluntare pentru a se adapta la conditiile de

mediu fizic si social, care se afla intr-o continua schimbare de-a lungul evolutiei sale

activitatea si vointa reprezinta functii efectorii orientate de catre gandirea si constiinta

individului

tulburarile conduitei motorii poate fi unul din semnele importante ale anumitor boli psihice

pot fi determinate de medicatia psihotropa (reactie adversa)

 ASPECTUL VESTIMENTAR
TINUTA NE POATE OFERI PRIMELE INDICII ASUPRA STARII PSIHICE ALE INDIVIDULUI
(RELATIA INSULUI CU SOCIETATEA, ADAPTAREA SA LA REGULILE SOCIETATII ETC)

Rafinamentul vestimentar Bizarerii/excentricitati

Dezordinea vestimentara exagerat vestimentare

- stare confuzionala - personalitate psihopatica - ornare cu decoratii/flori, fard

- dementa - isterie exagerat
- oligofrenie - stari maniacale - tendinta la supraestimare,
stari de excitatie maniacala,
- psihoza (mai ales SK) - bizarerie schizofrenica paranoia

- travestitism, cisvestitism
Privirea
- poate reda (spontan) continutul
vietii affective a individului (in
conditii normale sau patologice)
- privire fixa, imobila, incrucisata
 ura, agresivitate, cruzime
- privire larg deschisa, ridicare
sprancenelor + incretirea fruntii
 angoasa, anxietate
- privire hipermobila, fugace,
necrutatoare stari de excitatie,
hipomaniacale + maniacale
- privire stinsa, hipomobila, pana
la fixa, absenta  stari
depressive
- privire detasata, rupta de
realitate, abstrasa mediului
ambiant  SK
Mimica
- expresie nonverbala involuntara si reflexa (reflecta emotiile si
sentimentele insului)
- hipermimie (exagerarea mobilitatii si expresivitatii mimicii)  global
(stari maniacale, excitatia p-m din intoxicatii usoare);
localizate/polarizate (stare extatica – idealisti pasionali sau mistici;
exteriorizeaza preocupari delirante, dialogul imaginar cu halucinatiile
auditive sau mirarea, teatralismul isteric)
mimica compensatorie (se doreste afisarea unei conduite diferite sau
chiar opuse starii afective de fond)
- hipomimia (diminuarea mobilitatii si expresivitatii mimicii)  amimia
(imobilitatea mimica): melancolie, stari de inhibitie p-m, sdr de
impregnare neuroleptica, stari confuzionale, oligofrenie, dementa,
PGP
- paramimiiile (expresii neconcordante cu tonusul afectiv)  mimica de
imprumut (atragerea atentiei – supraestimare, mitomanie, isterie);
ecomimia (catatonie; forma extrema “reflectarea in oglinda” in stari
dementiale profunde); hemimimie (persista unilateral un gest mimic);
neomimie (mimica bizara – SK); jargonomimie (expresii bizare
neinteligibile); psitacism mimic (hipermobilitate incomprehensibila si
inexpresiva a mimicii)
 PARAKINEZII (TULBURARI ALE CONDUITEI MOTORII PERVERTIREA SENSULUI SI
Manierismele
- pervertirea actiunilor
comportamentale si gestuale
simple  mersul devine artificial
(sarit, saltat, in zig zag, pe varfuri
etc); gesturile devin puerile
caricaturale (dau mana excesiv de
protocolar, ofera doar un deget
etc)
Bizareria
- grad accentuat al manierismului,
se pierd trasaturile logice si
inteligibile ale gesturilor si
miscarilor
CONTINUTULUI NATURAL SI LOGIC AL MISCARILOR)
Stereotipii
- tendinta la repetare a uneia si aceleiasi manifestari,
de obicei bizare, in planul mimico-pantomimic al
atitudinii, limbajului si scrisului;
- repetitia identica a unei miscari/ perseverarea intrun
gest sau act/ pastrarea indelungata a unei pozitii
- stereotipii de atitudine (akinetice)  bolnavii
pastreaza timp indelungat pozitii bizare si incomode
(stau intr-un picior; “perna de aer”/”perna psihica”;
pozitia de “cocos de pusca”)
- stereotipii de miscare  perseverarea unor
miscari/repetarea unui gest, actiune, cuvant,
propozitii
- SK catatonica, demente, oligofrenii, deliruri cronice
 HIPERKINEZIA
• mimica mobile, expresiva + pantomimica ampla, continua si rapida
• stari maniacale si hipomaniacale, stari afective de tonalitate pozitiva, intoxicatii usoare
• hiperkinezie + neliniste si dezorganizare acte motorii  excitatie p-m  agitatie p-m (forma extrema)
Agitatia psihomotorie (aspect determinat de intensitate, continut stare afectiva si grad de claritate a constiintei)
- agitatia din deteriorari, regresiuni sau nedezvoltare cognitiva  se declanseaza brusc, la incitatii minime din
mediu, caracter stereotip, uneori cu heteroagresivitate
- agitatia din stari maniacale  prodrom (irascibilitate, impulsul de a face ceva), predominant motorie si
polipragmatica, aspect ludic si degajat; forme grave – “furia maniacala” (stare de agitatie extrema – dupa
contrarieri sau oprire brusca a AP incisiv)
- agitatia din starile depressive  stare de neliniste si dezordine motorie de mare violenta – loviri, omucideri,
autoliza – izbucnita la pacienti aparent linistiti, hipomobili (“raptus melancolic”)
- agitatia din SK  imprevizibil, fara stimuli externi, conduita incomprehensibila
- agitatia din epilepsie  forma extrema “furor epilepticus” – pot comite acte de mare violenta si cruzime, urmate
de amnezia episodului
- agitatia din starile reactive  sentiment acut de frustrare si paroxisme anxioase (nu isi pot pastra pozitia, se
plimba fara un scop, ofteaza, isi frang mainile; cazuri extreme – isi rup hainele, isi smulg parul, acuza sau cer
compasiune)
- agitatia din psihopatii  disproportionata fata de situatia care o determina, are la baza labilitatea afectiva si
slabirea volitionala din cadrul TP (crize de manie si disperare, pot avea alura teatrala, partial regizata, tendinta de
a impresiona, de a santaja etc)
 HIPOKINEZIA
• stare de inhibitie p-m  lentoarea miscarilor, incetinire cursului ideativ, mimica cu
mobilitate scazuta/inexpresivitate/expresivitate saraca

• Akinezia (intreruperea/abolirea activitatii motorii):

• Barajul motor – oprirea brusca a oricarei miscari, inclusiv a vorbirii
• Fading-ul motor – diminuarea treptata pana la disparitie a amplitudinii oricarui gest sau act
• Stupoarea – imobilitate completa/aproape completa; bolnavi inerti, nu raspund solicitarilor externe
sau raspund tardiv si vag; mimica – persista o expresie de durere sau anxietate (depresie) sau dispare
– amimia (catatonie)
• stupoarea nevrotica si psihopatica (isterie) – survine brusc, in urma unor conflicte puternice; “atitudine
de refuz al realitatii” – P. Guiraud (1956) – bolnavul are un aspect ca si cum ar fi drogat; mimica anxioasa
sau hipomimie, hipertonie, tremor al extremitatilor
• stupoarea de intensitate psihotica: stupoarea melancolica (facies – expresie de tristate, colturile gurii
coborate, pliurile fetei cazute); stupoarea schizofrenica (facies amimic sau discret animat de paramimii;
bolnav akinetic/hipertonii localizate si variabile/atitudine cataleptica; desi pare detasat complet de
realitate bolnavul participa pasiv la activitatile din mediu – ulterior poate reda ce s-a intamplat)
Catalepsia (flexibilitatea ceroasa) – inertie motorie, insotita de usoara hipertonie, in care bolnavul mentine
timp indelungat pozitia in care se afla sau atitudinea imprimata de examinator; fara modificari particulare
EMG – similar cu contractia musculara voluntara
 CATATONIA
• stare complexa, de etiologie si manifestari multiple, ce intereseaza cu predilectie activitatea
motorie
• ansamblu de tulburari psihomotorii pe un fond de inertie si catalepsie///stare de fixare
tonica, persistenta a corpului in anumite pozitii
• catatonie lucida (pe fond de claritate a constiintei); catatonie oneroida (pe fond confuziv)
• catatonia: stereotipii, sugestibilitatea si negativismul
• Sugestibilitatea
• receptivitate extrema fata de influentele exercitate de alte personae
• isterie, oligofrenii, demente
• bolnavul executa in mod automat ordinele interlocutorului; imbraca un caracter imitativ – ecomimie,
ecolalie, ecopraxie  sindrom ecopatic
• Negativismul
• tendinta unor bolnavi de a opune rezistenta activa sau pasiva la orice stimul extern (uneori si fata de
satisfacerea nevoilor fiziologice); negativism pasiv (inertie+rezistenta permanenta la ordine si stimuli,
inclusive la nevoi fiziol.); negativism active (cand orice ordin sau recomandare este urmat de tendinta
sau chiar de executia actului opus)
 TULBURARI MOTORII CONSECUTIVE TRATAMENTULUI CU NEUROLEPTICE

• sindrom akinetic = diminuarea pana la disparitie a initiative motorii

• sindrom akinetic – hiperton = tremor, hipertonie, rigiditate si hipokinezie pana la akinezie
• sindrom diskinetic – hiperton = diskinezii buco-linguo-faciale, distonii masticatorii si de
deglutitie
• sindrom hiperkinetic – hiperton = hipertonie paroxistica, distonii de torsiune, tremor, crize
isteriforme si epileptiforme

• se amelioreaza sau dispar odata cu scaderea dozelor de neuroleptic sau la adaugarea tratamentului
sedativ sau antiparkinsonian
 Tulburari de mers
- bazofobie bolnavii nu indraznesc
sa mearga, merg sovaitor, au o
teama exagerata de a merge
- astazoabazie  au convingerea ca
le este imposibil sa stea in
ortostatism
- thasofobie  le este teama sa se
aseze
- ergasiofobie  teama de a repune
in miscare
Ticuri
= miscari cu caracter intempestiv,
repetitive si rapid, ca rezultat al
contradictiei unor grupe musculare
scapate de sub controlul volitional, dar
accesibile constiintei
- miscari spasmodice parazitare, de
aspect intentional (ex: miscare
brusca de lateralizare a capului,
miscarea umerilor, miscarea de
aranjare a unei suvite de par etc)
- adesea dispar spontan in
adolescenta
- rareori persista la varsta adulta, la
cei psihastenici sau obsesionali, si
pot da maladia ticurilor
Apraxia
= pierderea capacitatii de exprimare gestuala
si de efectuare a altor acte motorii, in ciuda
absentei tulburarilor motorii elementare
- apraxie ideatorie  actul nu poate fi
executat pt ca sunt perturbate planul sau
si reprezentarea indeplinirii sale (este
bine conceput ca tendinta si kinetica
elementara este intacta) – impresia unui
om distrat, afecteaza executia actelor
mai complexe, le poate executa pe cele
simple
- apraxie ideomotorie  nu poate executa
nici actele complexe, nici pe cele simple
(incheiatul nasturilor, scoaterea limbii)
leziuni neurologice, stari dementiale