Psihologie clinica, psihopatologie

Modulul
Integrarea elementelor de psihologie clinica, psihopatologie
si a tehnicilor de terapie cognitiv comportamentala
(partea a -I-a)

• Psihopatologia proceselor psihice si a personalitatii

• Sindroame psihopatologice si modele explicative
• Aplicatii practice
 Patologia senzorial-perceptivă
Modificările pragurilor senzoriale, (normale in anumite limite - vezi
legile generale ale sensibilitatii):
•scăderea pragurilor, hiperestezie, receptivitate crescuta (ca în
surmenaj, astenie accentuată, meningo-encefalite, etc)
•creşterea pragurilor senzoriale, receptivitate scăzută chiar faţă de
stimuli puternici, hipoestezie( în oligofrenii, isterie,inducţie hipnotică)
•Agnoziile - tulburări complexe, profunde privind sinteza corticală;
deficite de de/codificare şi integrare gnozică, de recunoaştere a
imaginilor, persoanelor (prosopagnozia).
•Există: agnozie vizuală/spaţială (deplasare greoaie chiar în propria
locuinta; bolnavul descrie “totul se îndepărtează de mine şi devine mic”),
auditivă, tactilă, agnozia schemei corporale (asomatognozia,
hemisomatognozia), agnozie verbală (dislexie, alexie), agnozie a
scrisului (disgrafie, agrafie), etc.
 Patologia senzorial-perceptivă
Halucinaţiile = percepţii fără obiect, fară stimulare. La debut, apare
sentimentul de stranietate, de nedumerire al bolnavului; în stările mai
grave, sentimentul şi convingerea realităţii imaginilor “percepute”;
După gradul de dezintegrare perceptivă, întîlnim:
- halucinaţiile funcţionale, aflate la limita între iluzii şi patologie (nivel
prehalucinator); imagini cărora le găsim excitant dar, pe lîngă acest
stimul, bolnavul mai receptează şi alti stimuli: voci, sunete, imagini.
- halucinoidele, un fel de reprezentări vii şi, în acelaşi timp, halucinaţii
vagi (ca şi cum obiectul este prezent dar este vag, neclar)
- halucinaţiile propriu-zise - percepţii fără obiect, de realitatea cărora
bolnavul este convins şi pe care le situează dincolo de limitele spaţiului
perceptiv; rezonanţa emoţională puternică antrenează subiectul în
comportamente ample, discordante, nemodulate situaţional. Apar în
schizofrenie, stari traumatice/toxice (delirul halucinator al etilicului), etc.
Percepţia - complexă sinteză corticală - tuburările perceptive se
 Patologia memoriei

Dismneziile, ca urmare ascaderii sau cresterii randamentului memoriei:

- hipermenzia, îşi reaminteşte/evoca, rapid multe informaţii,
actuale/vechi (in stari maniacale, de excitabilitate corticala, etc);
- hipomnezia când îşi aminteşte/evoca foarte greu orice informatie (in
oligofrenii, depresie, stari de epuizare, etc;
Mai frecvente sunt amneziile (nu-şi poate aminti/evoca) informatii:
- anterograde (la evenimentele de după apariţia bolii) deficit de
fixare:
ţin minte detalii vechi, nu ştiu ce-au făcut recent.
- retrograde (evenimente şi informaţii dinainte de debutul bolii) survin
după accidente/afectări ale creierului şi constau în uitarea trecutului
pentru perioadă scurtă, de câteva zile.
În cazurile grave, uitarea = vastă: bolnavul are mari dificultati cu
memorarea/evocarea informatiilor, orientarea, identificarea de sine,
adaptarea in general. Uita totul- trebuie să reinvete totul (vezi AVC)
 Patologia memoriei - (continuare)
anteroretrograde, fixarea/reactualizarea dificilă, chiar imposibilă;
se referă la informaţiile anteriaoare/posterioare momentului traumatic.
amnezii de recunoaştere - bolnavii nu recunosc obiectele şi utilizarea
lor, e vorba de “agnozii”.
Amneziile extinse constituie tulburări foarte grave, întreaga viaţă
psihică este afectată, memoria fiind o funcţie fundamentală; fără ea
construcţiile psihice complexe sunt imposibile.
Pseudoreminiscenţele constau în rememorarea evenimentelor trecute
pe care le trăieşte ca fiind prezente (in schizofrenie, tulburari delirante,
demente, stari precomatoase).
Confabulaţiile bolnavul reproduce evenimente imaginare (nu spune
adevărul dar nu minte, el crede în veridicitatea acelor informaţii).
Apar în boli deteriorative, senilitate, involuţie.
 Tulburari ale gândirii (1)
Patologia gândirii poate fi sistematizata astfel:
a) Tulburările de ritm şi coerenţă ale gândirii:
- Tahipsihia - accelerarea ritmului ideativ - mergînd pîna la “fugă de
idei”, incoerență, stare numita mentism (în schizofrenie, episod
maniacal, etc.)
- Bradipsihia - încetinirea ritmului gândirii, apare în depresii, stări de
epuizare fizică şi psihică.
În întîrzierea mintală (prin nedezvoltare) si in epilepsie (pe fondul
disfunctiilor cerebrale) apare o încetinire a gândirii cu aspect de
rigiditate/vîscozitate (trece greu de la o idee la alta) ca şi cum
gândirea nu mai “curge fluent ci greoi, încet”.
Bradipsihia poate evolua pîna la blocarea fluxului ideativ –
anideaţie,
(în demenţe, stari precomatoase).
 Tulburări ale gândirii (2)
b) Tulburări de conţinut ale gândirii
- Idei dominante: se impun din experienţele de cunoaştere; sunt
sinteza a ceea ce gândim la un moment dat
Patologic - apar idei care se impun, rămân să paraziteze conştiinţa,
să împiedice funcţionarea corecta a gândirii, cum sunt:
- ideile obsedante – izbucnesc, se impun conştiinţei, fiind puternic
încărcate emoţional (anxietate); sunt în dezacord cu conştiinţa şi
cu raţiunea, ele se impun, subiectul neputând scăpa de ele;
- obsesii impulsive - îndemnuri lăuntrice puternice spre acte impulsive
lipsite de raţiune (să sară de pe pod, să atace) (frecvent se realizeaza);
- compulsii – asemanatoare cu cele de mai sus dar pacientul lupta cu
aceste idei, cauta sa le controleze, le transforma in acte repetitive
inofensive, descarcindu-le forta actionala prin prin aceste “ritualuri”.
 Tulburări ale gândirii (de continut - continuare) (3)

- ideile prevalente – cu semnificaţie aberantă, absurdă, în discordanţă

cu realitatea, dar care se impun conştiinţei, toate celelalte idei devenind
argumente pentru acestea (în stări predelirante/delirante);
- idei delirante - idei clare ce apar si se dezvoltă pe un fond de
conştiinţă clară, care nu corespund realităţii; persoana pierde progresiv si
episodic contactul cu realitatea;
- delirurile sunt sisteme de idei logice dar rupte de realitate,
neadevărate cu tematică diversă: de relatie, urmarire, expansiune, mărire,
invenţie, reformă, erotomanice, mistico-religioase, etc; dacă sunt
complexe şi menţin persoana mai mult timp (ore, zile) într-o lume
logică, organizată dar ruptă de realitate, sunt deliruri sistematizate.
c)Tulburări de expresie ale gândirii forma sub care se exprimă
gândirea; devin tulburări ale limbajului ca mijloc de exprimare a
gândirii. Amintim: afaziile, agnoziile, etc
 Tulburări ale imaginaţiei

Tulburările procesului imaginative - strâns legate cu cele ale gândirii,

memoriei, reprezentării etc.
Putem distinge, manifestări patologice predominant imaginative ca:
Exaltarea bolnăvicioasă a imag. în stări toxice, inclus etilice ca in
delirium tremens (delirul alcoolicului).
Relatarea mitomanică - stare de exaltare afectivă şi imaginativă
evidenţiată prin exagerarea ideilor despre sine pîna la fabulaţie despre
sine, situaţie parţial controlată raţional şi conştient (in psihopatii,
demente, oligofrenii, stari toxice).
Simularea ca tendinţă şi manifestare de falsificare a adevărului privind
starea proprie de sănătate (simulează boala pentru a obţine anumite
avantaje). Procesul mintal de bază al simulării este empatia.
Disimularea ce constă în ascunderea unor simptome de suferinţă fizică
sau psihică (simulează normalitatea), procedeul imaginativ empatic.
 Patologia limbajului (1)
1) Tulburări de articulaţie şi pronunţie
-Dislaliile - abateri de la pronunţia standard a unor sunete, silabe,
cuvinte; (a siflantelor s, ş = sigmatism; a consoanei r = rotacism.
Dislalia polimorfa - cind tulburarea cupride mai multe sunete.
2) Tulburări de ritm şi fluenţă
Tahilalia - vorbirea accelerată; bradilalia – lenta: boli psihice cu gândire
fie f. rapidă, fie f. lentă: schizofrenii, depresii, întârzieri în dezvoltare.
Bâlbâiala (logonevroza), cea mai răspândită din această categorie.
Contracţii tonico-clonice ale organelor fonatorii; desincronizări ale
comenzii, rezultînd: limbaj sacadat, întrerupt, repetitive, dezagreabil.
Este in primul rind o tulburare emoţională ( hiperemotivitate, anxietate).
3) Tulburări ale limbajului scris-citit
Dislexia –dificultati in formarea deprinderii de citire ( dezvoltare
mintala normală ), (forma extremă- alexia); (discalculia- asociere cu
 Patologia limbajului (2)
4) Tulburări polimorfe ale limbajului:
Agnoziile – dificultate/imposibilitate de citire/înţelegere mesaje, cuvinte;
(anterior traumei exista ac. capacitate).
Afaziile - tulburari de asociere între cuvânt şi sensul lui; nu poate gasi
cuvântul (il gaseste greu) desi semnificația lui mentala exista; ex. cere
cuţitul: “dă-mi ăla cu care tai”, vrea camașa: ”de îmbracat, haina”.
5) Tulburările de dezvoltare ale limbajului.
Intârzieri mai mult/puţin accentuate în apariţia şi emiterea limbajului
(recuperabile total sau partial), in oligofrenii, autismul infantil etc.
Mutismul electiv - comunicarea numai cu persoane cunoscute; datorat
anxietăţii, imaturităţii emoţionale (tulburare predominant
emotionala).
Mutismul voluntar - refuzul temporar de a comunica cu anumite
persoane; pe fondul imaturităţii, opozitionism sau personalităţi rigide.
 Tulburările afectivităţii (1)
Dupa criteriul intensitatii, tulburarile afectivitatii sunt urmatoarele:
hipotimia - ca manifestare de intensitate redusă, cu elan vital si
rezonanţă emoţională usor reduse; (in reactii nevrotice);
distimie – disfunctii emotionale periodice de nivel mediu pe palierele
afectivitatii, motivatiei si vointei; (in nevroze, episoade prepsihotice);
atimie - manifestare severa cu reducerea evidentă, pina la disparitie a
rezonantei emotionale, cu apatie (lipsa motivatiei), abulie (lipsa
vointei), inactivism, dejangajare si cu prabușirea tuturor functiilor
adaptative, (in episoade psihotice).
Aceste forme de tulburare a afectivitatii le întîlnim, in primul rind, in
depresie, la niveluri de intensitate specifice gravitatii acesteia, ca
simptome de rangul -I- dar si in tulburarile de tip anxios sau astenic
(de epuizare psihoenergetica), ca simptome de rangul -II-
 Tulburările afectivităţii (2)

Tulburari reactive la evenimentele trăite: tristete, teama,

(exogene, generate de situatii, stimuli; dispar odata cu cauza).
Nevrozele depresive, (mai intense/persistente decit primele) sunt
generate de evenimente dar pot fi legate si de o dispoziţie înnăscută
(partial endogene).
Psihoze, episoade psihotice (determinism predominant endogen)
sub forma:
- depresiei majore tristete, inhibitie, apatie, hipoactivism coloratura
emotionala sumbra, rece (hipertimia negativă) (frecventa mare);
- maniacala euforie, excitatie, hiperactivism, coloratura
emotionala vesela, calda (hipertimie pozitiva) (frecventa relativ
redusa);
- bipolara, ciclica, maniaco-depresiva prin alternanta celor doua
faze depresivă si maniacală (frecventă redusa).
 Tulburările afectivităţii (3)

Tulburări care însoţesc uneori schizofrenia, aşa cum ar fi:

-incontinenţa afectivă, forma grava a instabilitatii emotionale,
(trecerea extrem de rapidă de la o stare la alta),
-ambivalenţa afectivă (trăirea simultană a perechilor opuse de
sentimente fată de persoană/obiect; ex. iubire-ura),
-inversiunea afectivă (trăire opusă fața de cea normala in situatie; este
vesel la înmormîntare, trist la nunta);
-paratimia (trăire fara legatura cu situaţia, “pe lîngă situaţie” sau ”in
lumea lui”, aberantă, absurdă, paradoxală;
-instabilitatea emoţională, (vezi mai sus) legata de imaturitatea
globala a personalitatii, (frecventă si la copil si adolescent, ca
tulburare de dezvoltare, tranzitorie sau cronica); trăire emoţională
greu de controlat actionind pe linia trebuinţelor hedoniste, factor de
cauzalitate pentru instabilitatea psihomotorie.
 Tulburările atenţiei

La atenţie, (ca şi la conştiinţă), întîlnim tulburări în sensul

- exacerbării (creşterii concentrării şi focalizării activităţii
psihice, ca în manifestările maniacale, în nevrozele osesivo-
fobice, ipohondrice, etc.) o numim hiperprosexie;
- scăderii eficienţei atenţiei ( aşa ca în oligofrenii, tulburări
deteriorative, demenţe, schizofrenii,depresii, etc.), numita
hipoprosexie, pînă la lipsa totală, caz ,numit aprosexie.
Aceste tulburări se pot manifesta într-o manieră globală,
pe toate laturile (calităţile) atenţiei sau doar pe una din ele,
determinînd tulburări şi în alte paliere cum ar fi: percepţie,
memorie, gîndire, motivaţie şi mai ales conştiinţă.
 Tulburările voinţei (1)

Vointa – proces de reglaj superior, complex deci, tulburarile au

impact răsunător în structura/dinamica personalitatii. (
Vointa depinde de/dar si susține afectivitatea si motivatia, iar
impreuna regleza comportamentul si activitatea; constituie baza
reglator-energerica a adaptarii).
După criteriul cantitativ sau al intensităţii:
Hiperbulia creşte capacitatea de mobilizare (”normal” la persoanele
perseverente, care dezvolta pasiuni).
Patologic, manifestare rară, selectivă, unidirecţională - paranoicul
inepuizabil în atingerea scopurilor absurde, aberante; bolnavul cu
adictie, uneori, in procurarea drogurilor (in sevraj - necontrolabila).
Hipobulia, scăderea mobilizarii (dispariţia mobilizarii = abulia), în:
psihoze depresive, astenice, deteriorative, în schizofrenia catatonică.
 Tulburările voinţei (2)
Disabulia, slăbiciunea voinţei, inerţie a vointei, în: stări astenice,
debuturile unor tulburări psihotice, epuizare psihoenergetica, in
dezorganizarea, disocierea activitatii psihice;
Parabulia, act iniţiat mental, nerealizat din motive puternice care
parazitează conştiinţa; în: nevrozele mixte/motorii (nevroza ticurilor,
logonevroza, etc), schizofrenii (mişcări repetitive, neadecvate
situaţiei);
Impulsivitatea – ca disfuncţie inhibitiv-frenatorie, cu reglaj afectiv
hedonist cu manifestare intempestivă, imposibil de controlat, orientată
si antisocial; ca tulburare de dezvoltare a voinţei = tulburare de
comportament in adolescenta, care, “cronicizata” = dezvoltare
dizarmonica de personalitate (în tinereţe) psihopatie sau tulburare
de tip antisocial (la adult);
Întîlnita in: raptus melancolic, anxios, mania coleroasa, descărcarea
 Tulburările caracteriale şi de personalitate
Întîlnim trei mari tipuri de tulburari:
- de dezvoltare: întîrzierile mintale, dezvoltarile dizarmonice de
personalitate, emoţionale, de limbaj si comunicare (autism), etc.
- de unitate/identitate – sciziune-disociere a personalitătii, delir de
transformare (a personalitătii, corporală), de negaţie (a propriei
personalităţi) specifica schizofreniilor, tulburarilor delirante,etc.
- de relaţie cu mediul extern - discordanţa atitudinală, afectivă
şi acţională, disonanţa faţă de ceilalţi şi mediu în general; ruperea,
detaşarea de realitate în: schizofrenii, sindroame delirante, etc
Rolul reglator deosebit al caracterului, în situatii de disfunctie
avem caracteriopatii, personalităţi disociale, antisociale, psihopatii
cazuri in care încălcarea normelor juridice/morale este fracventa.
Asociate cu inteligența de nivel superior -“adevărate genii ale răului”
criminalitate din plăcere. Alte tulbur. de personalit. in partea sindr.
 Comportamentul
(Partea aII-a)
Lagache, Wallon, Piaget, comportament = conduită.
Watson,Skinner = manifestarea externă, vizibilă a psihicului.
DEX. = “modalitatea de a acţiona în anumite împrejurări sau situaţii,
conduită, purtare”
Larousse = “conduită a unui subiect luat în considerare într-un mediu
şi într-o unitate de timp dată”.
Hull(1943) = căutarea “unei situaţii, a unui obiect susceptibil de a
reduce tensiunile şi de a satisface terbuinţele”, făcînd, în acelaşi timp
legătura logică şi legică dintre comportament şi motivaţie.
Porot(1965) - comportamentul trebuie privit in doua ipostaze:
•de nivel neurofiziologic – reflexe condiţionate, simple → complexe;
•de nivel psihomotric, acţional = fel de a fi şi acţiona – conduită.
 COMPORTAMENTUL –precizari (1)

Functie decomplexitate, modul de reglaj şi control intern,

omul are:
a)Comportament involuntar, desfăşurat fără control
voluntar sau cu control scăzut pe un fond de conştiinţă
diminuat (reglaj predominant de tip inferior) şi care este, la
rândul lui:
• înnăscut, instinctiv (instincte, trebuinţe biologice, afecte,
reflexe necondiţionate);
• învăţat, automatizat – deprinderile (elaborate conştient şi
voluntar; pe măsură ce se automatizează prin repetiţie – se
desfăşoara cu control redus sau fara control.
 Comportamentul precizari (2)

b)Comportament voluntar desfăşurat în condiţiile unui

control permanent, în grade diferite de claritate şi intensitate
ale conştiinţei şi voinţei (reglaj de tip superior dupa
principiile realitații); comportament învăţat, rezultatul
procesului dezvoltării bio-psiho-sociale. Amintim aici:
• Conduita socială, purtarea, comportamentul de
relaţionare şi comunicare în cadrul grupului, în raport cu
normele sociale (armonizarea cu ceilalţi);
• Activitatea umană, subcategorie a comportamentului
uman cuprinzând manifestările privind schimbarea
mediului de viaţă (acţiunile şi atitudinile faţă mediul
natural – armonizarea cu natura). Este forma de
comportament valoroasa si valorizanta, manifestata in
cadrul profesiilor/ocupatiilor sustinind prin rezultatele ei
baza materiala a individului si societatii.
 Instinctul
Expresii emoţionale ale actului instinctiv:
Îndârjirea şi mânia masculului in lupta pentru teritoriu, pentru hrană
sau făcând “curte” unei femele; Satisfacţia reuşitei, sau starea de
alertă;
Atitudinea ameninţătoare a mamei care îşi apără puiul;
Geamătul înecat de durere al pradei doborâte de către prădător, etc.
Sinergia funcţională: trebuinţă bazală – instinct - trăire
emoţională dă comportamentelor instinctive unitate, continuitate,
dinamică, energie, forţă reglativă, finalitate şi eficienţă adaptativă.
În psihanaliza - noţiunea de pulsiune cu sensul de impuls care
declanşează efectiv comportamentele de satisfacere a trebuinţelor
fundamentale. Pulsiunea se naşte la un anume moment al manifestării
trebuinţei, atunci când forţa acesteia activează suficient de mult
sistemul psihic (si nervos central).
 Tulburarile instinctelor
instinctul vieţii (Freud) susţine comportam. de conservare-dezvoltare
instinctul morţii si pulsiunea care împinge individul către moarte.
Suicidul – manifestare instinctiva anormală; alcoolismul: abandon,
suicid lent.
Agresivitatea - exacerbare a instinctului de apărare/conservare.
Autoagresivitatea, autoflagelarea, suicidul (agresivit. către sine).
Instinct alimentar:- bulimia - ca exagerare a trebuinţei alimentare;
- anorexia – scădere/dispariţie a acestei trebuinţe;
- potomania – trebuinţa exagerată de apă;
- sitiofobia – lipsa trebuinţei, refuzul apei, hranei.
asceza – motivaţia reducerii aliment.- morală; manifestare ritualizata;
greva foamei - inhibare voită, anunţată, mediatizată, persoana
urmărind scopuri economice/politice;
cura de slăbire - voluntară impusă de boală; preventivă - terapeutică.
 Tulburările sexuale și de sexualitate
1.Disfuncțiile sexuale - întâlnite la majoritatea oamenilor:
Tulburări ale dorinței sexuale – dezinteres fata de sex – libido scăzut;
Tulbur. ale excitației sexuale-disfuncția erectilă, ejacularea prematură
Tulburări orgasmice - anorgasmie
2. Tulburările prin durere în timpul actului sexual
Vaginismul–contractură musculară involuntară a vaginului, afectind
actul sexual.
Dispareunia–durerea genitală recurentă/persistentă care se manifestă
înaintea, în timpul sau după actul sexual.
3. Tulburarile identitatii de gen
Simptomul principal - preferință persistentă pentru rolul sexului opus și
simțământul că persoana respectivă s-a născut de genul greșit.
- nemulțumire față de propriul sex biologic se numește disforie de gen.
- vor să trăiască/treacă drept membri ai sexului opus transsexualism
tratament (intervenții chirurgicale, hormoni) pentru modificarea
 Tulburările sexuale (continuare)
4.Parafiliile – impulsuri/fantezii/practici sexuale neobișnuite, deviante,
bizare (perversiuni).
Exhibiționism – expunerea organelor genitale în public.
Fetișism – pentru excitarea sexuală foloseste articol de lenjerie intimă.
Frotteurism – frecarea organelor genitale de corpul unei femei pentru
realizarea excitației și a orgasmului.
Masochism sexual – plăcerea sexuală derivată din faptul de a fi abuzat
Sadism sexual – plăcerea sexuală pin maltratarea partenerului.
Fetișism transvestic – îmbrăcarea în hainele sexului opus pentru
excitare.
Voyeurism – excitație sexuală prin privirea unor acte sexuale.
5. Tulburarile de alegere a partenerului
Pedofilie – activitatea sexuală cu copii.
Gerontofilie – activitatea sexuala cu persoane in virsta
 Tulburările activităţii şi conduitei motorii

Bizarerii ale conduitei şi expresiei motorii, ale ţinutei sub formă de:
Dezordine vestimentară, în oligofrenii, manie, etc;
Rafinament vestimentar, la homosexuali;
Bizarerii/excentricităţi (asortare/culoare/formă), in schizofrenie,
tulburare maniacala;
Hipermimie-hipomimie, exagerare-diminuare (imobilism) a mimicii:
in schizofrenie, manie, etc;
Paramimie, mimică inadapt. situaţiei, în schizofrenie, tulb maniacală;
Stereotipiile motorii, repetarea frecventă, continuă a aceloraşi mişcări,
În întîrzierile mintale accentuate, autismul infantil, păstrarea
îndelungată a aceleiaşi poziţii, în schizofrenia catatonică.
Manierismul - mişcările se pervertesc, devin nefireşti, artificiale, în
schizofrenii, psihoze schizo-afective.
 Tulburările activităţii şi conduitei motorii (2)

Accentuarea activităţii motorii sub următoarele forme:

1. Sindrom hiperkinetic (ADHD) (frecvent la copil),
avînd caracteristice:
- hiperkinezie,
- hiperexcitabilitate,
- instabilitate emotionala si motorie,
- atenţie difuză;
- conştiinţă îngustată, redusă, autocontrol scăzut, fundal pe
care pot să apară şi manifestări agresive
 Tulburările activităţii şi conduitei motorii (2)
Agitaţia psihomotorie – comportament amplu, zgomotos, acompaniat
afectiv-emoţional, variaţii ale (disolutia) conştiinţei, specifica bolilor în
care se manifestă:
- în bolile deteriorative, regresive şi oligofrenii – agitaţie stereotipă,
rar coleroasă şi agresivă, pe fondul scăderii clarităţii conştiinţei;
- in stările maniacale – hiperexcitabilitate, hiperkinezie, dezinhibiţie,
irascibilitate, agitaţie necontrolată extremă,“furie maniacală”;
- in depresiile majore –trăiri negative, nelinişte, agitaţie, suicid,
autoagresivitate, rar heteroagresivitate, descărcare paroxistică, “raptus
melancolic”;
- în schizofrenii – disociere - comportament dezordonat, bizar, absurd,
incomprehensibil, stereotip, cu tentă agresivă, violentă;
 Tulburările activităţii şi conduitei motorii (3)
Agitatia psihomotorie - continuare
în epilepsie – obnubilarea (disoluţia) conştiinţei, agitaţia ia forma
extremă “furia epileptica”, f. mare potenţial agresiv,amnezia faptelor;
- în tulburările reactive – încărcătura tensionala – acumulare,
descărcare paroxistică a unor conflicte de rol-status social şi economic,
trăite ca agresiuni sau stresuri în care bolnavul nu poate reduce sau
anihila forţa agresorului) - se manfestă prin mers, gesturi dezordonate,
nelinişte, anxietate, atitudine ameninţătoare, autoflagelare,
autoagresivitate;
- în psihopatii (personalităţi antisociale) – dizarmonii caracterial-
valorice ale prsonalităţii, apar agitaţie, crize de mînie, uneori teatrale,
cu injurii, acuzaţii, disproporţionate faţă de situaţie, cu pastrarea
conştiintei faptelor.
 Tulburările activităţii şi conduitei motorii
Diminuarea activit. motorii, în boli psihice grave - hipokinezie,
inhibiţie, bradipsihie, bradilalie, mişcări puţine, lente, cum sunt:
akinezia – abolirea activit. motorii, baraj motor (acte întrerupte, fara
finalitate şi sens), stupor motor (akinezie inclusiv mimico-gestuală);
catatonia – akinezie, fixare a corpului in poziţii bizare, nefireşti,
pentru perioade lungi de timp, stereotipii;
negativismul kinetic opunerea fermă de a avea acte motorii
manifestare complexă, emoţională, motivaţională, motorie, etc.
Ticurile, miscari musculare repetitiv/intempestive, parazitare,
involuntare, spasmodice, conştiente, detensionante;
onicofagia - îsi roade unghiile;
tricotilomania își răsuceste/smulge şuviţe păr;
Dispraxiile, tulburări de învăţare/efectuare acte motorii complexe,
tulburari de natură centrală, de sinteză corticală.
Apraxiile – imposibilitatea învatarii actelor motorii complexe
 Suferinţa

Suferinţa = Traire complexă, ameninţătoare cu semnificaţii multiple,

rod al experienţei de viaţă:
- ameninţare a vieţii - poate prevesti şi aduce moartea; frica de moarte ;
- teama, anxietatea, tristeţea reduc activismul demobilizînd persoana;
- experienţele de boală ne fac să preţuim cu adevărat starea de sănătate.
Durerea un simptom central al majoritatii bolilor, avînd semnificaţie
adaptativă - semnalează o disfuncţie psihică, fiziologică, alterare organică
ce ameninţă persoana (algie: surdă, pulsatilă, fulgurantă, vie,etc,localizată
mai mult sau mai puţin exact; fizica sau psihică). Vezi Terapia durerii.
Durerea functie de oboseală, experienţa, sugestie/autosugestie, lezare
fizica, intilnim: analgezie congenitală, hipoalgoestezie - hiperalgezie,
hiperestezie dureroasa
Căutarea durerii, satisfacţia la durere – (patologie) sadism/masochism.
 Comportamentul in tulburarile psihice (1)

Criteriile de diagnoză a tulburarilor psihice:

- amplitudinea, forta şi intensitatea manifestărilor ;
- măsura în care se tulbură comportamentul adaptativ ;
- complexitatea disfuncţiilor.
Manifestari reactive - răspunsuri episodice, scurte, cu tentă patologică
la situaţii de stres; afectează episodic/nesemnificativ adaptarea; dispar
când dispare cauza, fără a lăsa urme; sint « normale » sau la limita.
Tulburarile de nivel semnificativ (nevrotic) - suferinţe medii ca
intensitate, durată, complexitate; generate de stress, situaţii
conflictuale;
favorizate de structuri psihosomatice fragile; sunt tulburări:
- minore în planul comportamentului adaptativ,
- bolnavul are conştiinţa caracterului lor morbid;
- psihologic comprehensibile (legătura cauză-efect);
 Comportamentul in tulburarile psihice (2)

Tulburari de nivel psihotic- boli psihice (episoade)grave, complexe,

cu manifestari intense/ample, avind următoarele caracteristici:
- tulburări psihocomportamentale majore, profunde: (delir, halucinatii)
(depresie – anhedonie, scădere drastică a poftei de viaţă – anihilare
instinct conservare – tentativa suicidara);
- bolnavul nu are conştiinţa caracterului morbid al simptomatologiei
(in
schizofrenie) sau, in depresie, este redusa;
- tulburarile nu pot fi explicate clar - relaţie neclară de tip cauză-efect;
- Tulburarile nu sunt total reversibile (compensare/decompensare).
- tulburarile psihice se manifestă in toate structurile personalităţii;
(mai
evident si constant in una din acestea, acest aspect da specificitate
 Piramida tulburarilor psihice (explicatii)

Nivelul I (aprox. 60%) cuprinde:

- Comportamente disfunctionale (formare abilitati adaptative)
- Personalitati imature/in curs de maturizare (dezv. personala)
- Reactii cvasinormale, dar evidente, frizind patologicul,
(normalizarea - dezvoltarea controlului comportamentului)
Nivelul II (aprox 30%) cuprinde:
- Tulburari nevrorice
Nivelul III (aprox. 10%) cuprinde
- Tulburari psihotice, episoade psihotice
Piramida tulburarilor psihice
 (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders)
(DSM-IV, revizuit)

Clasificarea DSM pe "sistem multiaxial", organizează diagnosticul

psihopatologic pe cinci nivele ("axe"), în concordanță cu diferitele aspecte
ale tulburărilor și deficitelor psihice:
 Axa I: Tulburări clinice, incluzând tulburările mintale majore, precum
și tulburările de dezvoltare și de învățare
 Axa II: Tulburări de înțelegere (cognitive) și ale personalității, precum
și întîrzierea mintală
 Axa III: Stări patologice somatice care pot influența manifestările
psihopatologice
 Axa IV: Factori psihosociali și de mediu care contribuie la apariția
tulburărilor psihice
 Axa V: Evaluarea globală a funcțiilor psihice (scor între 1 și 100)
 Clasificarea tulburarilor psihice (1)
(conform DSM IV si ICD 10)
 
  F0 Tulburarile psihice organice si tulburarile simptomatice
F00 - Dementa in boala Alzheimer
F01 - Dementa vasculara
F02 - Dementa in alta boli
F03 - Dementa fara precizare
F04 - Sindrom amnezic organic neindus de alcool/alte substante psihoactive
F05 - Delirium nedeterminat de alcool sau alte substanta psihoactive
F06 - Alte tulburari psihice datorate unei leziuni, disfunctii cerebrale sau boli
somatice
F07 - Tulburari ale personalitatii si comportamentului datorate unei leziuni,
disfunctii cerebrale sau boli somatice  
F1 Tulburarile psihice datorate consumului de substante psihoactive
 Clasificarea tulburarilor psihice (2)

F2 Schizofrenia, tulburarea schizotipala si tulburarile delirante

• F20 - Schizofrenie
• F21 - Tulburare schizotipala
• F22 - Tulbrari delirante persistente
• F23 - Tulburari psihotice acute si tranzitorii
• F24 - Tulburare deliranta indusa
• F25 - Tulburari schizoafective
• F28 - Alte tulburari psihotice neorganice
F3 Tulburarile afective
• F30 - Episod maniacal
• F31 - Tulburare afectiva bipolara
• F32 - Episod depresiv
• F33 - Tulburare depresiva recurenta
• F34 - Tulburari affective persistente
• F38 - Alte tulburari afective
 Clasificarea tulburarilor psihice (3)

F4 Tulburarile nevrotice corelate cu stresul si tulburarile somatoforme

• F40 - Tulburari anxios-fobice
• F41 - Alte tulburari anxioase
• F42 - Tulburare obsesiv-compulsiva
• F43 - Reactii la stress sever si tulburari de adaptare
• F44 - Tulburari disociative (de conversie)
• F45 - Tulburari somatoforme
• F48 - Alte tulburari nevrotice
 Clasificarea tulburarilor psihice (4)

F5 Sindroame comportamentale asociate cu tulburari fiziologice si

factori somatici
• F50 - Tulburari ale instinctului alimentar
• F51 - Tulburari de somn neorganice
• F52 - Disfunctie sexuala nedatorata unei tulburari sau boli organice
• F53 - Tulburari mintale si comportamentale asociate cu puerperiul
• F54 - Factori psihologici si comportamentali asociati cu tulburari sau boli
• clasificate in alta parte
• F55 - Abuz de substante care nu determina dependenta
 Clasificarea tulburarilor psihice (5)

F6 Tuburari ale personalitatii si comportamentului

• F60 - Tulburari specifice ale personalitatii
• F61 - Tulburari de personalitate mixte si alte tulburari de personalitate
• F62 - Modificari durabile ale personalitatii nedatorate unor leziuni sau
afectiuni cerebrale
• F63 - Tulburari ale obisnuintelor si impulsurilor
• F64 - Tulburari ale identitaii de gen
• F65 - Tulburari ale preferintei sexuale
• F66 - Tulburari psihice si comportamentale asociate cu dezvoltarea si
• orientarea sexuala
• F68 - Alte tulbuari ale personalitatii si comportamentului la adult
 Clasificarea tulburarilor psihice (6)

F7 Intarzierea mintala
• F70 - Intarzierea mintala usoara (IQ 50-69)
• F71 - Intarziere mintala moderata (IQ 35-49)
• F72 - Intarzierea mintala severa (IQ 20-34)
• F73 - Intarzierea mintala profunda (IQ <20)
• F78 - Alte intarzieri mintale
F8 Tulburari ale dezvoltarii psihice
• F80 - Tulburari specifice ale dezvolatarii vorbiri si limbajului
• F81 - Tulburari specifice ale dezvoltarii abilitatilor scolare
• F82 - Tulburari specifice ale dezvoltarii functiei motorii
• F83 - Tulburari specifice mixte de dezvoltare
• F84 - Tulburari invadante (pervasive) ale dezvoltarii
 Clasificarea tulburarilor psihice (7)

F9 Tulburari emotionale si comportamentale cu debut in copilarie si

adolescenta
• F90 - Tulburari hiperkinetice
• F91 - Tulburari de conduita
• F92 - Tulburari mixte ale conduitei si emotiei
• F93 - Tulburari emotionale cu debut specific in copilarie
• F94 - Tulburari ale functionarii sociale cu debut specific in colilarie si
adolescenta
• F95 - Tulburari ale ticurilor
• F98- Alte tulburari emotionale si comportamentale cu debut in copilarie si
adolescent
 Tulburarea de personalitate schizotipală

- gândire mitico-magică (ca la virstele copilariei 3-6 ani) in conditiile

unui CI normal; crede că are însuşiri ca: telepatie, clarviziune;
- experienţe perceptive neobişnuite, ca: halucinaţii, dismorfopercepţii
(modificari, defecte ale corpului) dismorforeprezentări;
- episoade prepsihotice, psihotice, idei delirante;
- bizarerii atitudinal-comportamentale, de limbaj;
- rezonanţă emoţională redusă, anxietate.
Forme:
• paranoidă – delirantă;
• catatonică – psihomotorie;
• hebefrenică – demenţiere neroadă;
• hipocondrică – delir hipocondric (boala inchipuita);
• simplă – pustiire lentă, scleroză afectivă şi socială
 Tulburarea de personalitate paranoidă

• suspiciozitate, neîncredere;
• interpretativitate; delir nehalucinator
• caută mereu adevărul (adevarul lui);
• convingător pentru ceilalţi;
• rezonanţă emoţională redusă;
• nu cedează persuasiunii;
• intoleranţă la pierdere;
• dorinţa de putere;
• tenacitate în apărarea drepturilor personale;
• deficit de relaţionare.
 Tulburarea de personalitate schizoidă

Bolnavii sunt:
• retrasi, preferă activităţi solitare, detaşați de realitate;
• lipsa interesului fata de alte persoane si de relatii sociale;
• socio-repulsie, sociofobie, nonimplicare;
• reci, aplatizati, rezonanţă emoţională scăzută;
• lipsiti de simtul umorului;
• indiferenti la laudă/critică;
• au preocupare redusă pentru igiena, sexul opus si sexualitate;
• nu au tulburari de gindire (delir) - nu pot fi considerati schizofrenici.
Termenul schizoid defineste o personalitate structurata de timpuriu cu
caracteristici schizoforme; predispusa catre schizofrenie desi rar trece
granita; de obicei ramîne toata viata la acest mod de manifestare care
este ”doar” un tip de personalitate dar cu manifestare evidenta,
invalidanta psihocomportamental si adaptativ
 Tulburarea de personalitate borderline

- Instabilitate accentuata, superficialitate a relaţiilor interpersonale;

- Instabilitatea imaginii de sine (hipo/hiper valorizare), acceptare
si/sau nonacceptare de sine;
- Dorinta neclara, nedefinita de schimbare a imaginii de sine ducînd,
uneori la comportamente automutilante, amenintari de suicid;
- Instabilitate emoţională (trece repede de la o stare la alta);
- Impulsivitate manifestata prin cheltuieli abuzive, joc patologic, relatii
sexuale dezorganizate;
- Tristețe, neliniste, uneori - atitudini neadecvate situatiilor;
- Deseori are sentimentul de gol interior;
- Uneori interpreteaza ciudat si neadecvat situatiile;
- Alte trăsături din celelalte sindroame, izolate, nespecifice, de graniţă.
 Tulburarea de personalitate de tip antisocial
(Psihopatia)
- sfidarea/violarea normei sociale (morale, juridice);
- evaziune, minciună, înşelătorie;
- conduită dispreţuitoare faţă de sine/ceilalţi,
muncă/proprietate;
- insensibil la suferinţa celorlalţi;
- lipsa regretului şi culpabilizării;
- tendinta de a reitera actele antisociale;
- ignorarea urmărilor actelor sale şi a problemelor personale;
- rezistenţă scăzută la frustraţii;
- incapacitatea de a învăţa din greşeli;
- impulsivitate, instabilitate,
- farmec superficial, siguranţă de sine exagerată
- Psihopatul = bolnavul psihic ce cauta prin orice mijloace
sa-i fie lui bine, facînd rau altora, stiind ca le face rau.
Modelul cailor descoperite-acoperite- conflict cu autoritatea
 Starea Psihopatoidă
- Starea Psihopatoidă este o tulburare grava cu un tablou psihopatologic
si comportamental asemanator psihopatiei
- Este produsa de factori cauzatori decelabili, care modifica structura
morfo-functionala a creierului bolnavului si avem tulburari:
• postlezionale, de dezvoltare, produse de factori toxici, infectiosi,
traumatici etc, care actioneaza in perioada primei copilarii;
• posttraumatice, toxice, infectioase ce actioneaza de-a lungul vietii;
• regresive, in care factorii etiopatologici actioneaza tardiv, la batrînete.
- În cazul Starii Psihopatoide controlul constient este redus pîna la
disparitie, pe fondul disfunctiilor cerebrale, a reactivitatii impulsive
paroxistice, explozive (criza impulsiv-exploziva).
 Tulburarea de personalitate histrionică
(conversiva)

•dorinţa de a fi în centrul atenţiei;

•intoleranţă la ignorarea, (neluarea in seama) de către ceilalţi;
•comportament seducător, provocator, erotizat;
•labilitate-superficialitate emoţională; sugestibilitate;
•mimetism psihocomportamental;
•descărcări psihotensionale rapide, demonstrative, imprevizibile;
•dramatizarea comunicării – teatralism;
•comunicare colorată, metaforică;
•personalizarea relaţiilor, trăirea lor la o intensitate mai mare;
•incapacitatea de menţinere a relaţiilor;
 Tulburarea de personalitate narcisică

• hipertrofia, idealizarea propriei persoane;

• supraautoevaluare; lăudăroşenie;
• conduită şi atitudine arogantă, emfatică, exprimând
suprioritatea;
• nereceptiv la opiniile celorlalţi despre sine;
• aşteptări disproporţionate să-i recunoască ceilalţi calităţile
autoatribuite;
• ostilitate faţă de cei ce nu le recunosc;
• aviditate de titluri, onoruri, ranguri, avere;
• manipulează relaţiile interpersonale în favoarea sa;
 Tulburarea de personalitate de tip adictiv

• stimă de sine redusă, subautoevaluare;

• dificultate de a lua decizii în probleme curente;
• reducerea/anularea iniţiativelor;
• nevoia de ataşament;
• sacrificii pentru a fi acceptat, aprobat şi stimat;
• lasă altuia propriile responsabilităţi;
• teama de abandon, de a-şi purta de grijă;
• toleranţă excesivă faţă de persoana investită ca protector;
• limitarea relaţionării la cei faţă de care este dependent.
 Tulburarea emoţional instabil-impulsiva

• reactivitate impulsivă (fără timp de gândire), provocată

uşor;
• încercarea de a limita impulsivitatea generează
explozivitate;
• ignorarea/minimalizarea consecinţelor negative ale
comportamentului său;
• apreciere realistă a acestora, după ce s-au produs, scuze şi
regrete;
• instabilitate emotional/dispoziţională internă, nedeclanşată
de mediul extern (eventual, declansata de stimuli minori)
 Tulburare afectivă a personalităţii (depresivă)

• pierderea interesului pentru viaţă şi activitate;

• timie negativă, durere morală; anhedonie; neliniste
• inhibiţie, lentoare, activism redus, demobilizare, astenie,
apatie, abulie;
• proprioceptivitate disconfortantă, algii;
• gândire (vorbire) lentă, săracă axată pe idei de eşec,
descurajare, resemnare, conţinut descurajant, de renunţare,
apreciind problemele ca fiind de neînvins;
• memoria focalizată pe aspectele afectiv-negative,
culpabile; frecvent, idei de suicid;
 Tulburare afectivă a personalităţii (maniacală)

• dezinhibiţie, expansivitate, hiperexcitabilitate;

• supra-autoevaluare;
• exaltare afectivă, hiperactivism;
• relaţionare uşoară dar superficială;
• flux ideativ accelerat, fuga de idei;
• limbaj rapid cu tonalitate ridicată;
• atenţie foarte mobilă, superficială, distractibilă cu
concentrare scazută;
• instabilitate şi impulsivitate;
• cenestezie excelentă dar, uneori, halucinaţii
 Tulburarea de personalitate anxioasă (evitantă)

• sociofobie, evitarea relaţionării;

• ezitant, prudent în toate, exagerează riscurile;
• nevoie mare de securitate şi stabilitate;
• teama de a nu fi respins/ridiculizat/criticat/umilit în public;
• interpretativ legat de ce spun alţii despre el;
• tendinta la subautoevaluare, lipsa stimei de sine; complex
de inferioritate;
• ataşare restrictivă, special la persoane noi;
• anxietate persistentă, nelinişte, nehotărâre.
 Tulburarea (anancasta) obsesivo-fobica

Anancast: slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie,

nehotărâre și impresionabilitate.
• tendinţă pentru reguli, ordine disciplină;
• inflexibilitate morală; intoleranţă faţă de compromis şi corupţie;
• standarde foarte înalte autoimpuse; le impune şi altora;
• raţionalitatea, perfecţionism, scrupulozitate
• devotat muncii: exigent dar eficienta scazuta; prea analitic;
• dificultate deliberativă; conservatorism, caută confortul lucrurilor
ştiute, stabilitatea;
• rezonanţă emoţională scăzută, incapacitate de exprimare a tandreţii;
relaţionare redusă
 Obsesii, compulsii
idee/trăire parazitînd conştiinţa (revine mereu); se manifestă ca:
-îndoială obsesivă (am făcut bine?; este corectă soluţia?);
-idee obsesivă – analizarea mintală repetată, din diverse perspective a
aceleiaşi idei, ruminatie obsesiva);
-tendinţe şi acţiuni obsesive (bate în lemn, scuipă în sân);
-ritualuri obsesive, ceremonialuri – ex. idea obsesivă de a nu face
inundatie, face pe bolnav să controleze de multe ori, verificările lui
luând forma unor ritualuri: numai dacă încerc de 3 ori, de 5 ori, într-o
anumită ordine , etc, - sînt sigur (doar atunci si doar asa se produce
descarcarea tensionala;
-compulsie – tendinta interioara imperativa de a face o actiune (a
se gindi la ea) in timp ce constiinta o reproba, o interzice.
 Tulburarea obsesiv- compulsiva

- Fie obsesii sau compulsii, asa cum sunt definite mai sus.
- Ganduri/impulsuri/imagini persistente, recurente traite, in
cursul tulburarii, ca intrusive si inadecvate si care produc
anxietate sau stres considerabil;
- Gandurile/impulsurile/imaginile nu sunt doar preocupari
excesive in legatura cu problemele reale de viata;
- Persoana incearca sa ignore/suprime gandurile, impulsurile,
imaginile, ori sa le neutralizeze cu alte ganduri sau actiuni;
- Persoana recunoaste ca gandurile, impulsurile sau imaginile
obsesive sunt un produs al propiei sale minti.
 Tulburari de tip anxios

- Atacul de panica
- Panica fara agorafobie ;
- Panica cu agorafobie ;
- Agorafobie fara istoric de panica ;
- Fobia specifica ;
- Tulburarea obsesiv - compulsiva;
- Stresul posttraumatic ;
- Stresul acut ;
- Anxietatea generalizata ;
- Tulburarea anxioasa cauzata de conditii medicale generale;
- Tulburarea anxioasa indusa de o substanta ;
- Tulburarea anxioasa fara alta specificatie .
 Atacul de panica
Frica/disconfort intense cu cel putin patru din urmatoarele
simptome ce apar brusc, ating culmea in aprox.10 minute:
- Palpitatii, batai puternice ale inimii, tahicardie;
-Transpiratii; frisoane/valuri de caldura; tremor; parestezii
(senzatii organice de arsura, furnicatura, amorteala);
- Dispnee, senzatie de sufocare; durere precordială;
- Greața sau/si stare de rau organic, abdominal;
- Senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij, lesin;
- Frica de pierdere a controlului, de a innebuni, de moarte;
Depersonalizare = senzatia de instrainare fata de de sine, de
propriul corp; se observa pe sine din exterior, ca spectator.
-Derealizare = senzatia departarii/detasarii fata de lumea
inconjuratoare; persoana percepe realitatea ca stranie,
nefamiliara, ca pe un vis sau film.
 Anxietatea generalizata

- Anxietate/preocupare (asteptare anxioasa cvasipermanenta

cel putin 6 luni), legate de evenimente/activitati.
- Preocuparea/ingrijorarea greu de controlat;
-Anxietatea si preocuparea asociate cu trei (sau mai multe)
din urmatoarele simptome (la copii se cere un singur item):

- Neliniste sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;

- Fatigabilitate (oboseala se instaleaza repede);
- Dificultate in concentrare sau senzatia de vid mental;
- Iritabilitate
- Tensiune musculara ;
- Tulburbari de somn .
 Tulburari de tip anxios (2)
• Atac de panica - manifestare de anxietate paroxistica, cu debut brusc
(trairea unei frici sau terori intense , asociate adesea cu senzatia de
moarte iminenta cu simptome: scurtarea respiratiei , palpitatii , durere
sau disconfort precordial , senzatii de sufocare sau de strangulare si
frica de a nu innebuni sau de a pierde controlul .
• Agorafobia – este anxietatea referitoare la (evitarea) locuri sau spatii
largi sau situatii din care scaparea poate fi dificila sau in care sa nu fie
accesibil un potential ajutor , in eventualitatea unui atac de panica sau
de simptome similare panicii .
• Panica fara agarofobie – se caracterizeaza prin atacuri de panica
recurente neasteptate , in legatura cu care exista o preocupare
persistenta. Panica cu agorafobie se caracterizeaza atat prin atacuri de
panica recurente , cat si agorafobie. Agorafobia=teama de spatii largi
 Tulburari de tip anxios (3)

Fobia specifica - anxietate seminificativa clinic provocata de expunerea

la
un anumit obiect sau situatie temuta , ducand la comportament de evitare

Fobia sociala – anxietate seminificativa clinic provocata de expunerea la

anumite tipuri de situatii sociale, ducand la comportament de evitare.

Tulburarea obsesivo-compulsiva – obsesii ( care produc o anxietate

marcata ) si/sau prin compulsii ( care servesc la neutralizarea anxietatii ).

Anxietatea generalizata se caracterizeaza prin cel putin 6 luni de

anxietate si preocupare excesiva si persistenta .
 Tulburari de tip anxios (4)

Stresul postraumatic – reexperimentarea unui eveniment traumatic

extrem, cu simptome de excitatie crescute si de evitare a stimulilor
asociati cu trauma.
Stresul acut – simptome similare celor ale stresului posttraumatic care
apar imediat , ca urmare a unui eveniment traumatic extrem.
Tulburarea anxioasa datorata unei conditi medicale generale – simptome
severe de anxietate, considerate a fi consecinta fiziologica directa a unei
conditii medicale generale.
Tulburarea anxioasa indusa de o substanta – anxietate severa, urmarea
fiziologica directa a unui abuz de drog, a unui medicament, un toxic.
Tulburarea anxioasa fara alta specificatie – inclusa pt.codificarea
tulburarilor cu anxietate/fobie marcata care nu satisfac criteriile pentru
nici una din tulburarile anxioase specifice definite in aceasta sectiune .
 Criterii de dg. pentru agorafobie

• Anxietate legata de locuri/situatii in care scaparea este dificila ori in

care nu poate fi accesibil ajutorul in eventualitatea unui atac de panica.
Fricile agorafobice implica de regula grupe de situatii: a te afla singur
in afara casei, a te afla in multime sau stand la rand, a te afla pe un pod
si a calatori cu autobuzul, trenul sau automobilul. (?????)
• Nota : Se ia in consideratie dg. de fobie specifica , daca evitarea este
limitata la una sau la cateva situatii specifice, ori cel de fobie sociala ,
daca evitarea este limitata la situatii speciale .
• Situatiile sunt evitate sau chiar sunt indurate cu un stres semnificativ
ori cu teama de a nu a avea un atac de panica sau simptome similare
panicii , ori necesita prezenta unui companion.
• Anxietatea fobica nu este explicata mai bine de alta tulburare mentala ,
cum ar fi fobia sociala , fobia specifica , tulburarea obsesivo-
compulsiva , stresul postraumatic ori anxietatea de separare.
 Criterii de dg. pentru panica fara agorafobie

Atacuri de panica neasteptate, recurente ;

Cel putin unul din atacuri a fost urmat timp de o luna ( sau mai mult) de
unul (sau mai multe ) din urmatoarele :
-preocupare pesistenta in legatura cu faptul de a nu avea atacuri
ulterioare;
-teama in legatura cu implicatiile atacului sau cu consecintele sale ;
-o modificare semnificativa de comportament in legatura cu atacurile .
-absenta agorafobiei
-atacurile de panica nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei
substante sau ale unei conditii medicale generale;
-atacurile de panica nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mintala ,
cum ar fi fobia sociala , fobia specifica , tulburarea obsesivo-
compulsiva,
stresul post traumatic ori anxietate de separare.
 Criterii de dg. pentru panica cu agorafobie

Atacuri de panica neasteptate recurente ;

Cel putin unul din atacuri a fost urmat timp de o luna (sau mai mult) de
unul (sau mai multe ) din urmatoarele:
- preocupare persistenta in legatura cu faptul de a nu avea atacuri
ulterioare ;
- teama in legatura cu implicatiile atacului sau cu considerentele sale;
- o modificare semnificativa de comportament in legatura cu atacurile;
- prezenta agorafobiei ;
- atacurile de panica nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei
substante sau ale unei conditii medicale generale ;
- atacurile de panica nu sunt explicate mai bine de alta tulburare
mentala , cum ar fi fobia sociala , fobia specifica , tulburarea obsesivo
–
compulsiva, stresul postraumatic ori anxietate de separare .
 Criterii de dg. pentru fobia specifica

-Frica , intensa , pesistenta , excesiva sau nejustificata , provocata de prezenta sau

anticiparea unui obiect sau situatii specifice .
-Expunerea la stimulul fobic provoaca in mod constant un raspuns anxios imediat,
care poate lua forma atac. de panica circumscris sau predispus situational.(la
copii,
anxiet. exprim. prin exclamatii, accese coleroase, stupefiante, agatare de ceva ).
-Persoana accepta ca frica sa este excesiva/nejustificata. (la copii poate fi absent) .
-Situatia fobica este evitata sau indurata cu anxietate intensa.
-Evitarea, anticiparea anxioasa, stresanta atunci cind situatia anxietanta
interfereaza cu activitatea profesioanala ori rutiniera sau cu relatiile sociale, ori
exista un stres considerabil in legatura cu reiterarea fobiei.
-La indivizii sub 18 ani durata este de cel putin 6 luni.
-Anxietatea, atacurile de panica, evitarea fobica asociata cu obiectul sau situatia
specfica nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mentala dintre cele amintite .
- De tipul: de animale, mediu natural, sange – injectii – plagi; de tip situational.
 Criterii de diagnostic pentru fobia sociala
Daca fricile includ mai multe situatii sociale, dg. Tulbur. de personalitate evitanta

Frica intensa, persistenta de una/mai multe situatii sociale, ca este expus unor
-

necunoscuti sau unei posibile scrutari de catre altii; se teme ca va gresi, va fi

umilit/jenant. (la copii - capacit. rel. sociale coresp. virstei; anxietatea sa survina
in situatiile cu egalii, nu doar cu adultii).
-Expunerea la situatia sociala temuta provoaca constant anxietate, sub forma unui
atac de panica limitat situational. (copii - anxiet. exprimata si prin exclamatii,
accese, stupefactie, retragere din sit. sociale cu persoane nefamiliare).
-Persoana recunoaste frica sa excesiva sau nejustificata. (la copii poate fi absent).
-Situatiile sociale/de functionare temute/evitate sau indurate cu anxietate intensa.
-Evitarea, anticiparea anxioasa, detresa cind situatia temuta interfereaza cu
rutina persoanei, cu act. prof./activitatile/relatiile sociale; teama de a avea fobia.
-La indivizi sub 18 ani durata este de cel putin 6 luni.
-Frica/evitarea nu se datoreaza efectelor unei substante ori ale unei conditii
medicale generale si nu este explicata mai bine de alta tulburare mentala.
 Criterii de dg. pentru stresul posttraumatic -1

1. Persoana expusa unui eveniment traumatic cu urmatoarele aspecte :

- a trait, a fost martora unui eveniment/evenimente care au implicat: deces,
amenintare, vatamare, periclitarea integrit. corporale proprii/a altora;
- raspunsul persoanei = frica intensa, neputinta, oroare; (copiii pot exprima prin
comportament dezorganizat, agitat).
2. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent in modurile:
- amintiri stresante recurente si intrusive ale evenimentului, incluzand imagini,
ganduri sau perceptii;(la copiii mici poate surveni un joc repetitiv in care sunt
exprimate teme sau aspecte terifiante fara specificitate cu trauma).
- vise stresante ale eveniment.(copiii - vise terifiante continut nerecognoscibil);
actiune/simtire, ca si cum evenimentul traumatic ar fi recurent. (la copiii mici
poate surveni reconstituirea traumei specifice);
- stres intens la expunerea la stimuli interni/externi simbolizind evenim. traumatic;
- reactivitate fiziologica la expunerea la stimuli interni sau externi care
simbolizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic.
 Criterii de dg. pentru stresul posttraumatic 2

3. Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si paralizia

reactivitatii generale; indicat de trei (sau mai multe ) din urmatoarele:
- eforturi de a evita gandurile , sentimentele sau conversatiile asociate cu
trauma ;
- eforturi de a evita activitati , locuri sau persoane care desteapta amintiri
ale traumei ,
- incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei ;
- diminuarea marcata a interesului sau participarii la activitati
semnificative;
- sentimentul de detasare sau instrainare
- sentimentul de viitor ingustat.
 Criterii de dg. pentru stresul posttraumatic -3

4. Simptome persistente de excitatie crescuta din urmatoarele :

- dificultate la adormire sau in a ramane adormit
- iritabilitate sau accese coleroase ;
- dificultate in concentrare ;
- hipervigilitate ;
- raspuns de tresarire (reactie de alarma) exagerat .
5. Durata perturbarii - mai mult de o luna;
6. Perturbarea are efect semnificativ clinic, social , profesional, etc .
Precizare – tulburarea de stres:
- Acut, daca durata simptomelor este mai putin de 3 luni
- Cronic, daca durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult .
- Cu debut tardiv, daca simptomele survin la cel putin 6 luni dupa
actiunea unui stimul stresor.
 Criterii de diagnostic pentru stresul acut

Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care sunt

prezente:
1. persoana a experimentat , a fost martora ori a fost confruntata cu un
eveniment care au implicat moartea efectiva , amenintarea cu moartea,
vatamare, periclitare a integritatii corporale propii ori a altora
2. raspunsul persoanei implica frica intensa , neputinta sau oroarea.
Fie in timpul, fie dupa experimentarea evenimentului stresant,
individul are trei (sau mai multe) din urmatoarele simptome disociative :
2. sentimentul subiectiv de insensibilitate, detasare, absenta rezonantei
emotionale
2. o reducere a constiintei ambiantei ;
3. derealizare ;
4. depersonalizare ;
5. amnezie disociativa .
 Criterii de diagnostic pentru stresul acut - 2

Evenimentul traumatic este reexperientat persistent in cel putin unul

din urmatoarele moduri : imagini, ganduri, vise, iluzii, flashback-uri sau
sentimentul de retraire a experientei, stres la expunerea la lucruri care
amintesc evenimentul traumatic.
Evitarea evidenta a stimulilor care desteapta amintiri ale traumei.
Simptome notabile de anxietate sau de exictatie crescuta;
Perturbarea cauzeaza stres sau deterioarare semnificativa clinic, social,
profesional, in alte domenii, deterioararea capacitatii de a indeplini sarcini
cum ar fi obtinerea asistentei medicale ori relatarea experientei traumatice
membrilor familiei
Perturbarea dureaza minim 2 zile si maxim 4 saptamani de la eveniment.
Perturbarea nu se datoreaza efectelor unei substante, conditii medicale
generale, nu este explicata mai bine de tulburarea psihotica scurta.
 Criterii dg. pt. anxietatea generalizata -2

4. Focarul anxietatii si ingrijorarii nu este limitat la elementele unei

alte tulburari de tip anxios - de ex. nu este panica din tulburarea obsesiv-
compulsiva data de departarea de casa/rude (anxietate de separare), de
a
lua in greutate (anorexie), de acuze somatice (tulburarea de somatizare),
de ideea de a avea o maladie grava (hipocondrie) iar anxietatea, nu
survine exclusiv in cursul stresului posttraumatic.
5. Anxietatea , preocuparea sau acuzele somatice produc un stres sau o
deterioarare semnificativa clinic in domeniul social, profesional, etc.
6. Perturbarea nu se datoreaza efectelor unei substante/conditii medicale
generale si nu apare exclusiv in timpul unei tulburari afective, tulburari
psihotice ori ale unei tulburari de dezvoltare afectiva .
 Sindromul confuzional (“confuzia mintala“)

Viaţa psihică devine neclară, imprecisă; grade de tulburare a conştiinţei:

Starea de obtuzie – ridicarea pragurilor senzoriale, diminuarea recepţiei
senzoriale, dific. asociative, scăderea supleţei şi mobilităţii ideative –
Dificultatea de a formula idei.
Starea de hebetudine – detaşarea de realitate, perplexitate, indiferenţa
faţă de situaţia pe care n-o mai poate controla
Starea de torpoare – indiferentism, apatie, somnolenţă, dezorientare.
Starea de obnubilare – reducerea tonusului funcţional al psihicului,
dezorientare, răspunsuri neclare la excitanţii mai slabi, bradipsihie şi
bradikinezie accentuate.
Starea de stupoare – confuzională: nu mai răspunde la întrebări, nu mai
reacţionează la stimuli (la cei f.puternici, slab, inadecvat).
Starea de sopor – somnolenţă accentuată, inactivism, pierderea relatiei
cu lumea.
Starea comatoasă – pierderea completă a conştiinţei – apsihism,
disoluţia progresivă sau bruscă a funcţiilor de relaţie.
 Sindromul confuzional (2)
Tulburări calitative ale conştiinţei

Starea delirantă – dezorientare spaţiu – timp, halucinaţii.

Starea oneroidă – infiltrarea construcţiilor visului în gândirea
vigilă, amestec de real-ireal-imaginar, dezorientare,
confuzie, reminiscenţe halucinatorii.
Starea amentivă – alterarea conştiinţei propriului Eu, gândire
incoerentă, dezorientare totală, agitaţie psihomotorie
Starea crepusculară – alterarea reflecţiei senzoriale; păstrarea
automatismelor motorii.
Sindromul confuzional – în: bolilor psihice grave, (psihoze,
tulbur. de natură toxică, infecţioasă, boli degeneative, etc.
 Sindromul halucinator-delirant

Grup polimorf de tulburări psihice grave, psihotice avind ca

manifestări de bază:
- tulburări ale gândirii, percepţiei şi în final a întregii
persoanlităţi sub formă de idei delirante, deliruri sistematizate
sau nesistematizate, de regulă, halucinaţii.
- idei delirante – exprimă deformat realitatea, idei limpezi,
inteligibile, pe fond de claritate a conştiinţei; în jurul lor se
structurează şi se subordonează toate celelalte idei, formînd
în timp un fel de sistem de judecăţi coerent, organizat, logic
argumentat dar rupt de realitate; ex. delirul de grandoare al
paranoicului (nehalucinator) are caracter halucinator în
fazele de decompensare psihotică dublate de proces
deteriorativ; delirul etilicului sau schizofrenicului sînt
halucinatorii.
- halucinaţii – prcepţii fără obiect dar de a căror realitate
subiectul este convins; acestea alimentează ideile delirante, le
susţin ca suport imagistic, dîndu-le totodată aspect de bizar,
 Relaţia endogen – exogen în determinismul bolii
psihice

a) Psihopatiile/stările psihopatice ca tulburări de dezvoltare

dizarmonică a personalităţii, cu precădere a palierului
caracterial-valoric; “personalitate antisocială”;(T de dezv)
- Daca sunt afectate structurilor neurofiziologice aflate la
baza psihicului avem tulburări psihopatoide.
b) Psihogeniile (psihozele reactive şi nevrozele) ca boli cu
etiologie predominant externă; apariţia/evoluţia lor este
influenţată atât de factori somatici favorizanţi, cât şi factori
genetici prediaspozanţi.
c) Endogeniile, bolile cu determinism predominant genetic,
predispozant, aşa cum sunt schizofrenia, psihoza maniaco-
depresivă şi în general psihozele afective
 Relaţia psihic-somatic (organic) în etiologia
tulburărilor psihice
Tulburări psihice pe fondul unor afecţiuni ale creierului cum ar fi:
a) tulburări psihice de origine infecţioasă (ex: meningo-encefalite);
b) tulburări psihice de origine toxică (delirium tremens in etilismul cronic);
c) tulburări psihice dupa traumatisme cranio-cerebrale, procese expansive
intracraniene: tulb. mnezice, deteriorative (afazii), ale activitatii,
(aparaxii), etc (vezi - localizare si specificitate);
d) tulburări psihice din accidente vasculare cerebrale ( vezi-ca mai sus);
e) tulbur. psiho-comportamentale asociate oligofreniilor (nedezvoltării).
Tulburarile de dezvoltare generate de factori nocivi acţionând în perioadele
de intense dezvoltare somato-psihica (intrauterin, in timpul si dupa nastere) si
tulburind acest proces;
Tulburari deteriorative - după ce structurile neuro-psihice au fost formate.
Tulburarea organica de personalitate (polimorfa) functie de cauza si
procesualitatea specifica, tinind de una/mai multe din situatiile de mai sus
Dezorganizare lezionala = organogeneza; dezorganizare functionala =
psihogeneza
 Orientarea psihosomatică - 1

• Unitatea somato-psihică sau psiho-somatică a fiinţei

umane - unul din principiile fundamentale ale medicinii,
psihologiei în general şi psihologiei medicale în special.
• Orientare nouă dar idee şi practica, episodica, este foarte
veche:Hipocrate, Galenus, Tissot, Cabanis, Pinel, Esquirol,
evid. influenţele “moralului” asupra somaticului.
• Pavlov şi Bîkov “medicina cortico-viscerală”,
determinisme psihosomatice sau somatopsihice
• Freud, (dinamica psihicului, conflictele inconştientului)
susţin condiţionarea în dublu sens, somato-psihic, şi psiho-
somatic, în patologie.
 Concepţia psihosomatică - 2

• Conceptia psihosomatica în medicină (Iamandescu), are 5

trăsături de bază:
• - holistică, adică integrală şi integrativă, vizînd unitatea
somato-psihică;
• - poartă pecetea influenţei sociale(interiorizarea
subiectiva a influenţelor sociale);
• - ştiinţifică, bazată pe observaţii clinice, studii
experimentale, etc;
• - evidenţiază dublă vulnerabilitate la stres a bolnavilor:
psihică si de organ;
• - evidenţiaza stresul psihic drept factor de risc
major/sumativ, în patogeneză.
 Tulburările psihosomatice (1)
Sint “modificări ample şi durabile ale proceselor fiziologice” sub
acţiunea unor factori conflictuali, stresanţi. Pentru a fi considerata
tulburare psihosomatica, o disfuncţie trebuie indeplineasca trei criterii:
1) incidenţa unor evenimente suficient de stresante pentru a o genera;
2) verificarea efectului patogen al acestor stresori şi la alte persoane;
3) posibilitatea stabilirii unei legături de cauzalitate între un anumit tip
de
stresor şi anumite simptome somatice.
• Mecanismul producerii acestor boli - la nivel S.N.C ; codificări
anormale ale stărilor tensionale, în simptome/tulburări somatice,
descarcari ale tensiunilor intrapsihice pe somatic.
•Apar episodic la omul sănătos, sînt predominant funcţionale, reversibile
în fazele iniţiale dar, pe măsura reiterării, lasă urme tot mai vizibile,
producînd leziuni, devenind predominant organice, acest proces
 Boli psihosomatice

• Putem enumera în categoria bolilor psihosomatice

următoarele:
• majoritatea bolillor digestive – hiperaciditate gastrică,
pirozis, epigastrealgii, în fazale incipiente, apoi ulcerele
gastro-duodenale, colitele, etc;
• mare parte din bolile cardio-vasculare – hipertensiunea
arterială psihogenă, tahicardia paroxistică, coronaropatii,
cardiopatii, etc;
• cea mai mare parte a tulburărilor endocrine – hiper şi
hipotiroidism, hipo sau hipersecreţii ale tuturor celorlalte
glande cu secreţie internă;
• alergiile, astmul bronşic, boli reumatice, cutanate, etc.
 Factori ce produc boli psihosomatice
•Frustrarea este starea psihică a celui privat de o satisfacţie legitimă,
înşelat în speranţele sale; creşterea tensiunea intrapsihica, alte reacţii
specifice; provocata de obstacole constientizate(obiective - fenomene
naturale sociale şi subiective -de ordin psihic, de auz, vedere).
•Stresul este starea de dezechilibru, incordare, nelinişte generalizată,
traită ca o apasare, presiune, ameninţare la adresa integritătii fizice sau
psihice. Poate fi provocat de o mulţime de cauze, începând cu un
zgomot puternic, cel mai frecvent: suprasolicitare, stări conflictuale.
•Conflictele apar atunci când, simultan, se nasc tendinţe alternative, de
intensitate relativ egală, ce devin motivaţii incompatibile, ce nu pot fi
simultan realizate. Lewin distinge între:
a) conflictul apropiere-apropiere (copilul ezitind între două jucării);
b) conflictul evitare-evitare: te lasi udat de ploaie sau aştepti să treacă;
c) conflictul evitare-apropiere, elevul care stă la televizor cu riscul de a
nu-şi termina temele.
 Tulburarile de dezvoltare
1. Fizica: nanism/gigantism; agenezii de organe, dezvoltari anormale ale
unor parti ale corpului (cifoze/lordoze/scolioze), ale unor organe, etc;
Tulburari specifice de comportament – incalcarea/nerespectarea
normelor sociale; dezvoltari dizarmonice de personalitate; psihopatii,
comportamente evazive, opozitioniste, agresiv-distructive, etc, cu:
- complexe de inferioritate si tend de compensare/supracompensare;
- inchidere in sine, autoculpabilizare, sociofobie/sociorejectie;
- inversiune afectiva, ura, agresivitate, culpabilizarea celorlalti.
2. Psihică:
- întârzierea mintala, a motricitatii, limbajului, afectivităţii, autism inf;
-tulbur. dezv. motivaţiei, atentiei, voinţei, ce vor genera dezv. dizarm. de
personalitate cu tulb. spec. de comportament, adaptare şcolară/socială;
-tulburari demonstrativ-conversive (eunrezis nocturn/diurn,
encomprezis;
-dezvoltari reactiv-depresive (dupa 12 ani ?!) cu riscurile legate de
 Exercitii practice

•Care este diferenta dintre o iluzie si o halucinatie ?

• Explicati prin exemple tulburarile de tip: bradipsihie si tahipsihie si
• legaturile dintre ele.
• Alcatuiti un model al tulburarilor complexe:
•perceptive, de gindire, si de limbaj in contextul unei manifestari
delirante;
•afectivitate, motivatie si vointa, in depresie;
•de gindire, limbaj, afectivitate si comportament in tulburarea
maniacala; depresiva (bipolara)
•atentie, activism, comportament in ADHD
•gasiti si alte teme asemanatoare