1

SUB. 1 – SEMIOLOGIA PERCEPTIEI –TULBURARI CANTITATIVE

Tulburări cantitative ale percepţiei – hiperestezia, hipoestezia, anestezia

1. Hiperestezia – tulburare care generează creşterea acuităţii senzoriale.
a) hiperestezia globală – intersează toţi sau majoritatea analizatorilor
b) hiperestezia parţială – interesează un singur analizator
2. Hipoestezia – reprezintă scăderea acuităţii perceptive; poate fi provocată de factori
interni sau externi.
3.Anestezia – este o tulburare a percepţiei ce constă în abolirea acuităţii senzoriale.
În anestezia psihică, bolnavul este lipsit de capacitatea de a răspunde adecvat şi cu
aceeaşi intesitate la stimulii din afară (resimte o trăire neplăcută).

SUB.2 – ILUZIILE VIZUALE- METAMORFOPSIILE

Sunt tulburari calitative ale perceptiei

Metamorfopsiile – sunt iluzii vizuale ce afectează aprecierea obiectelor în spaţiu.
Apariţia metamorfopsiilor este generată de tulburări de percepţie vizuală şi de unele
aferenţe labirintice. În astfel de cazuri obiectele văzute sunt mai mari (macropsii) sau
mai mici (micropsii) decât în realitate, mai îndepărtate sau mai apropiate (poropsii),
mai îngroşate sau mai alungite, etc.
Ele se aseamănă cu imaginile din oglinzile concave sau convexe şi se pot întâlni în
stările onirice din diverse intoxicaţii, traumatisme sau infecţii severe.

SUB.3 – HALUCINATIILE AUDITIVE

Sunt tulburari calitative ale perceptiei

Halucinaţii auditive – sunt false percepţii auditive
La rândul lor pot fi:
a. H. auditive elementare – sub formă de diverse sunete (bătăi în uşă, sunet de clopot,
etc). Se pot întâlni şi la oameni normali în cazul hipertensiunii arteriale (pocnituri în
urechi - acufene).
b. H. auditive complexe – sub formă de voci care pot fi de tonalităţi diferite, au un
timbru precis (aparţin unui bărbat sau unei femei), vocile se pot adresa bolnavului la
persoana a II-a sau pot vorbi între ele adresându-se bolnavului la persoana a III-a.
D.p.d.v. al conţinutului acestea pot fi sub formă de înjurături sau repetă gândul
subiectului, ori pot descrie toate acţiunile executate de bolnav. Halucinaţiile se pot auzi
fie la o ureche, fie la ambele – halucinaţii bilaterale antagoniste (simultane sau
succesive). Bolnavul poate să le asculte, să se lupte cu ele, poate avea mai multe
atitudini. Vocile pe care le aud pot avea un caracter plăcut pentru bolnav sau
dimpotrivă pot sa-l ameninţe sau insulte. Uneori vocile pot ordona – halucinaţii
imperative.
Halucinatiile muzicale – bolnavului i se pare ca aude melodii sau fragmente de
melodii.
Dintre toate halucinaţiile, cele auditive sunt cel mai frecvent întâlnite
 2

SUB.4- HALUCINATII VIZUALE

Sunt tulburari calitative ale perceptiei

Halucinaţiile vizuale - sunt false percepţii vizuale

a. H. vizuale elementare – sub formă de fosfene(„stele verzi”)sau fotopsii: în
traumatisme cranio-cerebrale, tumori cerebrale;
b. H. vizuale complexe – sunt reprezentate de adevărate scene ce conţin unul sau mai
multe personaje. Scenele se pot desfasura cinematografic in mintea bolnavului sau pot
fi statice. Imaginile halucinatorii pot fi fixe sau mobile, uneori având desfăşurare
panoramică. Bolnavul participă activ în cazul acestor halucinaţii (stare onirică).
c. H. vizuale heautoscopice – reprezinta proiectarea propriului corp ca intr-o oglinda.
Se intalneste in epilepsie sau schizofrenie.
După dimensiuni halucinaţiile sunt:
- de mărime naturală
- de dimensiuni foarte mici (microscopice) – numite halucinaţii liliputane: se intalnesc
cel mai frecvent in cocainomanii. Bolnavul vede tot ce este in jur in miniatura.
- de dimensiuni foarte mari – guliverniene
Sub aspect cromatic, halucinaţiile pot fi: în alb-negru sau colorate
D.p.d.v al tematicii (conţinut) halucinaţiile vizuale sub formă de imagini de animale
sau insecte care se numesc zoopsii. Ex.: în intoxicatiile alcoolice apar o serie de
halucinatii caracteristice (zoopsii), care sunt scene, uneori terifiante, in care sunt
prezente animale

SUB.5 – HALUCINATII AUTOSCOPICE, OLFACTIVE SI GUSTATIVE

Sunt tulburari calitative ale perceptiei

Halucinaţiile olfactive şi gustative - sunt de obicei trăite împreuna, si se pot manifesta

sub diverse forme cum ar fi mirosuri sau gusturi denaturate. Au o tonalitate afectivă,
sunt legate de efectele plăcerii sau neplăcerii. Halucinaţiile olfactive pot fi agreabile
(parfumuri) sau pot avea caracter neplăcut (diverse mirosuri fetide, de putrefacţie). Cel
mai ades, halucinaţiile gustative au gust dezagreabil
*Autoscopic- bolnavul crede ca se vede pe sine insusi in fata sa

SUB.6 – HALUCINATII TACTILE

Halucinaţiile tactile. – sunt reprezentate de diverse atingeri ale pielii sau de resimtirea
unor furnicaturi sau a unui curent electric. De obicei halucinatiile tactile sunt insotite si
de alte tipuri de halucinatii si de idei delirante
 3

SUB.7 – HIPOMNEZIA SI AMNEZIA

Sunt tulburari cantitative ale memoriei.

Memoria este un proces psihic de înregistrare, stocare şi evocare prin recunoaştere şi

reproducere a informaţiilor stocate.
Hipomnezia reprezintă o scădere uşoară a memoriei şi se poate întâlni în diverse
situaţii: stări de oboseală, surmenaj sau suprasolicitare.
Amnezia este o scădere accentuată a memoriei. Este de mai multe feluri:
amnezia motorie (apraxie) – constă în uitarea actelor motorii. Apraxia este la
rândul său de 2 feluri
o apraxie ideatoare – caz în care bolnavul uită concepţia gestului
o apraxie motorie – caz în care bolnavul nu ştie să exprime gestul
amnezie senzorială (agnozie) – deşi simţurile sunt intacte, bolnavul nu recunoaşte
ceea ce simte (este de fapt o amnezie simbolică).
amnezia anterogradă este amnezia înregistrării informaţiilor, a fixării acestora, nu
reţine experienţele recente fără a altera însă stocul vechi de informaţii.
amenzia retrogradă – pacientul prezintă o incapacitate de evocare a unor amintiri
din trecut având însă păstrată capacitatea de a fixa informaţii recente.
amnezia lacunară (goluri de memorie) – uitarea (neînregistrarea) limitată
temporo-spațial, ce însoțește în mod firesc perioada de timp în care cunoștința a
fost abolită

SUB.8 – HIPERMNEZIA

Tulburare cantitativa a memoriei

Hipermnezia – constituie înregistrarea rapidă şi detaliată a informaţiilor din mediul
ambiant, dar în acelaşi timp se manifestă şi o evocare exaltată a amintirilor.
Acest tip de tulburare se întâlneşte în unele beţii patologice expansive. Pacienţii
maniacali manifestă stări de agitaţie psihomotorie, tulburări de limbaj şi memorie,
vorbesc foarte rapid şi trec de la o idee la alta.

SUB.9 – TAHIPSIHIA

Este o tulburare a cursului si formei gandirii

Acceleraţia cursului gândirii (tahipsihie sau „fuga de idei”) – constă într-o
succesiune de idei mult mai rapidă decât cea obişnuită, exprimând o hiperactivitate
psihică întâlnită normal în inspiraţia creatoare şi patologic în alcoolism. Un caz
particular de accelerare a cursului gândirii este mentismul4. Această tulburare
desemnează ruminaţia intelectuală în cadrul căreia ideile se repetă monoton şi
obsedant în perioadele de insomnie sau la trezirea matinală.
In acceleraţia gândirii(tahipsihie) putem întâlni:
bavardajul sau pălăvrăgeala,
accelerarea exagerată a ritmului vorbirii sau tahifemia,
sporirea ritmului şi debitului verbal denumită logoree
 4

SUB.10 – BRADIPSIHIA

Este o tulburare a cursului si formei gandirii

Încetinirea cursului gândirii (bradipsihia) – constă într-o derulare lentă „cu

încetinitorul” a activităţii psihice, cu evocarea dificilă a amintirilor, cu răspunsuri
întârziate, încetinite şi trenante, cu pauze prelungite între cuvinte. Se însoţeşte şi de
încetinirea mişcărilor (bradikinezia).
întâlnim scăderea sau absenţa gândirii (mutism) care poate avea mai multe forme:
mutism absolut – se întâlneşte în schizofrenia catatonică (bolnavul nu se exprimă
deloc)
mutism relativ – comunicare mimică, pantomimică, prin scris sau expresii expresii
verbale reduse
mutism discontinuu (semimutism), în confuzia mentală sau la deliranţi
mutism selectiv – pacientul refuză să comunice cu anumite persoane sau nu spune
tot
SUB.11- IDEEA DOMINANTA (IDEEA FIXA)

Este o tulburare de continut a gandirii.

IDEEA FIXĂ – se impune constant şi perseverent, orientând într-un singur sens

cursul gândirii, realizând un monoideism. Ideea fixă se integrează şi se armonizează
celorlalte reprezentări, fiind acceptată de conştiinţă cu toate că aspectul său patologic
nu este recunoscut de subiect. Prin tenacitatea ei produce o stare de disconfort psihic, o
stare apropiată de cefalee, generând dificultăţi de concentrare, acte ratate, anxietate şi
scăderea randamentului profesional.
SUB.12- IDEEA OBSEDANTA SAU ANANCASTA

Este o tulburare de continut a gandirii.

IDEEA OBSEDANTĂ SAU ANANCASTĂ – constă într-o acaparare a gândirii de

către o reprezentare banală, o întrebare, un cuvânt, o frază etc., ce se impun și revin cu
persistență, recunoscute de subiect ca fenomene parazitare și de care nu se poate
elibera cu tot efortul depus, fiind însoțită de anxietate și de ritualuri de apărare. Ideile
obsedante se întâlnesc în stările de oboseală și de suprasolicitare, în șocuri emotive, în
sechelele de encefalită, în epilepsie, în nevroza obsesivă.
Obsesiile impulsive apar atunci cînd starea obsedantă constă în tendința de a îndeplini
anumite acte. Din partea bolnavului există o rezistență activă și anxioasă de a nu-i da
curs.
 5

SUB.13- TULBURARILE ATENTIEI

Noţiunea psihologică de atenţie se referă la procesul de orientare şi concentrare a

activităţii psihice asupra unor obiecte sau fenomene care prin semnificaţia lor
biologică sau socială necesită o cât mai clară reflectare şi selectare conştientă (atenţie
= prosexie).
Atenția realizează o strânsă corelație cu afectivitatea, ideația și acțiunea

TULBURĂRILE ATENŢIEI: CANTITATIVE ȘI CALITATIVE

1. Aprosexia (abolirea atenţiei) – constă în imposibilitatea de a se concentra într-o

anumită direcţie, de a fixa un anumit obiect sau acţiune, chiar pentru un timp foarte
scurt.
2. Hiperprosexia – este întâlnită frecvent în psihiatrie, majoritatea bolnavilor psihici
demonstrând o atenţie exagerată. Uneori această atenţie exagerată este urmată de
distractibilitate, remarcându-se o oscilaţie între hiper şi hiposexie.
3.Hipoprosexia – este sinonimă cu scăderea atenţiei şi instalarea unei oboseli precoce,
a lipsei de concentrare şi vivacitate. În manie asistăm la o dispersie a atenţiei prin
exces de mobilitate, bolnavul fixându-se succesiv asupra mai multor elemente, însă
pentru o durată foarte scurtă.
Tulburările atenţiei pot fi considerate în acelaşi timp calitative şi cantitative

SUB.14- HIPERBULIA, HIPOBULIA SI ABULIA

Sunt tulburari ale vointei

Definiție: Voinţa este procesul psihic de dirijare a activităţii în vederea obţinerii unui
scop propus.
Hiperbulia - reprezintă exagerarea activităţii şi a voinţei, care are drept consecinţă o
realizare a planurilor. Din cauza tendinţei de a realiza cât mai rapid ceea ce doresc,
bolnavii devin polipragmatici (se implică în mai multe acţiuni consecutiv pe care le
abandonează pentru o alta).
2. Hipobulia - reprezintă diminuarea activităţii şi a voinţei, ceea ce face ca bolnavul să
execute cu multă încetineală orice activitate solicitată sau spontană.
3. Abulia - reprezintă lipsa spontaneităţii şi iniţiativei în acţiuni cu consecinţe în
incapacitatea individului de a se dirija pe sine însuşi.
 6

SUB.15- TULBURAREA INSTINCTULUI ALIMENTAR

Instinctele =însuşiri înnăscute care determină motivaţia unui comportament şi este

îndreptat întotdeauna spre realizarea unor cerinţe biologice fundamentale.
În semiologia psihiatrică, conduitele alimentare au la bolnav și semnificația unei
comunicări, fiind expresia unor revendicări afective incoștiente. Sunt observate
frecvent în marea majoritate a bolilor psihice. Ele îmbracă fie o funcţionalitate
excesivă a acestui instinct fie o diminuare sau denaturare a acestuia.
1. Tulburările cantitative:
1.1. Exagerarea instinctului alimentar - hiperfagia:
- bulimia sau polifagia (excesul alimentar) – a fost menţionat în special în oligofrenie,
schizofrenie, demenţe;
- polidipsie - exagerarea setei sau a consumului de lichide; dipsomanie – constă în
tendința imperioasă de a bea alcool până cade „beat turtă” (poate fi echivalența unui
acces melancolic).
1.2. Diminuarea instinctului alimentar poate ajunge până la forma gravă de
dispariţie a senzaţiei de foame care se numeşte anorexie (anafagie).
Sitiofabia – refuzul de a mânca ca urmare a unor idei delirante sau halucinaţii; de
regulă întâlnită şi în stări melancolice, demenţe, anorexie mintală.
2. Tulburările calitative:
Pervertirea instinctului alimentar însoţeşte de regulă stările grave de oligofrenie şi
demenţe, când pacientul mestecă sau înghite tot ce îi pică în mână.
Alotriofagia – reprezintă tendinţa patologică de a înghiţi diverse obiecte necomestibile
(cuie, cioburi, lame etc.) în scopul de a epata sau şantaja. Se întâlneşte de regulă în
psihopatii.
Coprofagia – consumul de materii fecale (în demenţa precoce).
Pica – pulsiunea unor femei gravide de a mânca pământ bogat în substanţe minerale
var, cretă etc. mai ales în primele luni de sarcină.
Geofagia – instinctul de a consuma pământ
Mericismul – constă în masticații de lungă durată a alimentelor regurgitate din stomac

SUB.16- HIPERTIMIA POZITIVA(MANIACALA)

Este o tulburare canitativa a afectivitatii

Hipertimia poate oscila spre polul euforic cu plăcere, satisfacţie, exuberanţă, atitudine
expresivă, realizând astfel starea maniacală, dar se mai poate situa şi la polul opus –
polul depresiv – fiind însoţită de durere, insatisfacţie, izolare, uneori idei delirante,
realizând starea melancolică.
Hipertimia maniacală este constituită pe un fond euforic şi expansiv de veselie
debordantă şi spontană, fericire.-o stimulare a tuturor instinctelor şi regresiunea
conştiinţei etice. Pacientul maniacal se consumă în exterior: râde, cântă, dansează, face
glume obscene, observaţii caustice, schimbarea continuă a ideilor, aşa-numita
„schimbare de idei a unor timizi incorigibili”. Dispoziţia este labilă la influenţa unor
factori nocivi, ritmul accelerat imprimat vieţii psihice fiind la rându-i superficial şi
versatil
 7

SUB.17- HIPERTIMIA NEGATIVA(MELANCOLICA)

Este o tulburare cantitativa a afectivitatii

Hipertimia melancolică este constituită pe un fond de depresie profundă, cu
insatisfacţie, interiorizare, modificări ale tempo-ului psihic şi somatic, scăderea
memoriei, inhibare insinctivă, bolnavul prezintă „dezgust pentru orice fel de
activitate”, acesta trăind aproape dureros o impotenţă totală. El este dominat uneori de
o accentuată „durere morală”. Tulburările emoţionale se traduc printr-o anxietate
profundă ce influenţează comportamentul fie inhibându-l şi influenţând astfel
motricitatea - caz în care vorbim de apragmatism, fie că îl dezorganizează, realizând
agitaţia sterilă ce apare uneori în cazul melancoliei anxioase.

SUB.18- ANXIETATEA.DEFINITIE.DIFERENTIERI-

Este tulburare nevrotica

Anxietatea=este definita ca o emotie cu tonalitate neplacuta, “ o teama fara obiect”.
Spre deosebire de frica, care este o reactie fiziologica adaptativa fata de un pericol
real, anxietatea consta intr-o stare tensiva nejustificata, evident disproportionata fata de
potentialul pericol, cu un prejudiciu subiectiv evident
Importanta este distinctia intre anxietate si frica, elementul departajant fiind
obiectualitatea pericolului: precis, real, delimitat, nonconflictual, in frica; nedefinit,
imaginar, conflictual in anxietate.
- Frica este o stare fiziologica care permite o adecvare a reactiei in functie de pericol:
lupta sau fuga.
- Angoasa este anxietate cu manifestari preponderant somatice
- Angoasa fobica ar corespunde unui pericol intern, generat de un conflict inconstient
si deplasat pe un obiect extern, care devine fobogen
- Groaza (spaima) consta in perceperea unui pericol iminent vital extrem, acompaniata
de o componenta somatica vegetativa (senzatia de stenocardie) si reactiva (
dezorganizare/ inhibitie psihomotorie).
- Tracul reprezinta sentimentul de tensiune extrema in fata unei provocari determinand
trairea unor momente penibile in ciuda pregatirii constiincioase.
- -Nelinistea implica indoiala privind individul si devenirea

SUB.19- ATACUL DE PANICA.DEFINITIE.SIMPTOME

Atacul de panica- este o anxietate episodica paroxistica/este un simptom al anxietatii-

este ilustrat de o perioada determinata de frica intensa si disconfort, care atinge un
maxim in aprox.10 min si se stinge lent
Atacul de panica- debuteaza din senin.
Simptome: palpitatii, transpiratii, frisoane, tremor, uscaciunea mucoaselor, sufocare,
dispnee, disconfort toracic, greata, ameteli,lesin, parestezii, amorteli, furnicaturi,
frisoane sau senzatie de caldura, teama de moarte, teama de a nu pierde controlul sau a
innebuni, derealizare,depersonalizare(persoana traieste sentimentele si experientele
sale ca detasate, indepartate si oamenii par ireali, distanti, artificiali, fara culoare, fara
viata)
 8

SUB.20- AGORAFOBIA.TULB.DE PANICA CU SI FARA AGORAFOBIE

-sunt tipuri de tulb.anxioase

Agorafobia= se caracterizeaza prin teama intensa de anumite situatii (multime, spatii
publice, calatorit), care sunt fie indurate cu groaza, evitate, fie se apeleaza la o
persoana de acompaniament
1.Tulburarea de panica fara agorafobie= se caracterizeaza prin A.P. neasteptate,
recurente, urmate de ingrijorarea ( minim 1 luna) referitoare la survenirea de noi A.P. ,
la posibilele consecinte legate de sanatate, control si restrictii comportamentale.
2. Tulburarea de panica cu agorafobie= prevede prezenta simultana a atacurilor de
panica recurente si a elementelor situative agorafobice

SUB.21- AGORAFOBIA FARA ISTORIC DE TULB.DE PANICA.FOBIA

SPECIFICA

sunt tipuri de tulb.anxioase

1. Agorafobia fara istoric de tulburare de panica= consta in teama de anumite spatii,
comportament evitant: trairile anxioase din timpul expunerii la stimulul fobic nu
intrunesc criteriile necesate unui A.P.
2. Fobia specifica (fobia simpla) = se dezvolta ca o teama excesiva si nejustificata
provocata de prezenta, anticiparea unui obiect sau unor situatii specifice .Expunerea la
stimulul fobic declanseaza un A.P. Situatia expunerii este evitata sau indurata cu
greutate. Tulburarea aduce prejudicii in viata sociala, profesionala.
Se descriu 4 subtipuri de fobii specifice:
- De animale
- De mediu natural
- De sange, injectii, plagi
- De situatii

SUB.22- FOBIA SOCIALA

Este o tulburare anxioasa

Fobia sociala= debuteaza in adolescenta dupa experiente umilitoare prin trairea unei
frici paralizante in situatii sociale care ar putea implica scrutin. Cu toate ca persoanele
in cauza isi dau seama ca teama este nejustificata, ea declanseaza totusi, invariabil un
cerc vicios de cognitii catastrofice, reactii vegetative (eritem , transpiratii, tremor)si
comportamentale (balbism-balbaiala).
Persoanele sunt prejudiciate in performantele academice, vorbit in public, in relatiile
sociale, cu dificultati la mancat in public, urinat in toalete publice etc. Cu trecerea
timpului, situatiile fobice se atenueaza.
 9

SUB.23- TULBURARE DE STRES POSTTRAUMATIC

-din grupa tulburarilor nevrotice-

-Persoana a experimentat, a fost martora sau s-a confruntat cu un eveniment de o
gravitate deosebita care implica vatamare , pericol vital
-Raspuns emotional: soc, siderare, frica intensa, neputinta, oroare(victime de razboi,
carcerate,victime ale violului)
Cu toate ca pers evita consecvent sa se confrunte cu stimuli legati de trauma, amintirile
intruzive reverbereaza ca imagini, cosmaruri.
In timp, se produce o modificare durabila a personalitatii, cu abandonarea tuturor
idealurilor, dezinteres, neimplicare si tulburari comportamentale(iritabilitate,
agresivitate)

SUB.24- TULBURARILE DISOCIATIVE(de conversie) definitie.

Etiopatogenie

din grupa tulburarilor nevrotice-

Tulburarile disociative=sunt tablouri clinice pasagere care sugereaza o maladie
organica, dar a caror geneza este psihogena. Se produce o decuplare (disociere) intre
functiile sufletesti si cele somatice.
Disociatie= disfunctionalitatea pasagera a unitatii psihice, manifestata prin lipsa de
concordanta intre constiinta, identitate, memorie si comportament motor. Un conflict
sufletesc este translat (convertit) in forma simbolica in simptome somatice,
contribuind la detensionarea sufleteasca.
Etiopatogenie
Pulsiuni nesatisfacute sunt refulate in inconstient, unde se pastreaza o anumita
dinamica, defuland ca simptome de conversie. Conflictele intrapsihice sunt exprimate
practice in limbaj corporal.. Simptomele de conversie au valoare simbolica.
De pilda, ‘’cecitatea” unei tinere sotii care surprinde o scena adulterina exprima faptul
ca nu vrea dsa vada o realitate inconvenabila.
Pacientul pune in joc mecanismele uzuale de defense: negare , translare, etc.
Elaborarea simptomelor de conversie trebuie sa aduca persoanei in cauza un castig
primar: in acest fel evita confruntarea cu situatia primara, contribuind la scaderea
tensiunii.
Conversia aduce si un castig secundar: un avantaj din partea anturajului( atentie
sporita, afectiune).
Prin invatare subiectul pune in joc acelasi tip de simptome in situatii similare.
*simptome de conversie-slabiciune, paralizie, afectarea vazului sau auzului,distonie)
 10

SUB.25- TULBURARI SOMATOFORME. ENUMERARE.TRASATURI

COMUNE

Tulburarile somatoforme= cuprind un grup de maladii cu manifestari trenante

somatice, care sugereaza o conditie generala medicala infirmata de explorari
laborioase. In patogeneza tulburarilor somatoforme, aparute involuntar, se pare ca sunt
implicate conflicte si situatii apasatoare.

Cele mai cunoscute tulburari somatoforme sunt:

1. Tulburarea de somatizare –debut:inainte de 30 ani
2. Tulburarea hipocondriaca ( ipohondriaca)
3. Tulburarea dismorfica corporala
4. Tulburarea algica

Trasaturi comune:
-debuteaza inainte de 30 ani
-apar cu precadere la femei
- prezentare repetata a unor simptome fizice fluctuante;
- simptomele nu sunt produse intentionat;
- afectare a mai multor organe, sistem , functie;
-afecteaza buna function.a indiv in plan personal,psihologic, soc,sexual, profesional
- Insistenta solicitarii investigatiilor, serviciilor medicale; ajunge pana la proceduri
invazive,in lipsa unui rezultat cert
- Apelarea la servicii medicale multiple incumba riscul nomadismului medical,
anamneze lungi
-Acuzele determina un disconfort semnificativ, pentru care se solicita evaluari
repetate;
- Comunicarea rezultatului negativ al investigatiilor si sugerarea unei cauzalitati
psihogene este receptata cu neincredere;
-traiesc cu suspiciunea, uneori cu convingerea ca simptomele pe care le au reprezinta
efectul unor maladii nediagnosticate
- Consultarea unui psihiatru se face la initiative altora, dupa multi ani de evolutie

Etiopatogeneza:

Teoria psihanalitica conceptualizeaza tulburarile somatoforme ca traduceri in limbaj

corporal a unor conflicte intrapsihice.
Din perspectiva teoriei invatarii , proiectarea teoriei psihice pe un organ este intarita
dupa o experienta anterioara. Persoana reitereaza un mod de reactive observant la o
ruda apropiata.
Aceste tulburari se grefeaza pe tipuri de personalitate astenice, nesigure.
Tulburarea isi alege organul mai vulnerabil.
 11

SUB.26- TULBURARE HIPOCONDRIACA. DEFINITIE. CARACTERISTICI

Este o tulburare somatoforma

Tulburarea hipocondriaca = se refera la ingrijoraarea excesiva, preocuparea sau chiar

convingerea de a suferi de o maladie somatica grava pornind de la interpretarea
eronata a unor semne somatice anodine. Preocuparea excesiva privind o posibila boala
persista in ciuda asigurarilor repetate, a explorarilor negative. Tulburarea dureaza cel
putin 6 luni si provoaca un distres important.
Indrumarea spre un psihiatru este privita cu reticenta.
Caracteristici:
Preocuparii, temerii excesive de a avea o boala somatica grava;
- Persistentei acestor fenomene in ciuda asigurarilor repetate in urma unor consulturi
amanuntite sia a unor explorari negative
- Distresului
- Duratei de 6 luni
Doua variante ale tulburarii sunt posibile:
-Persoana este complet opaca la orice argument medical, fiind neincrezatoare in
veridicitatea argumentelor
- Persoana poate castiga o imagine realista a situatiei, dar in scurt timp va fi coplesita
din nou de ingrijorari, neincredere

SUB.27- TULBURARE DISMORFICA CORPORALA. DEFINITIE.

CARACTERISTICI

Este o tulburare somatoforma

Tulburarea dismorfica corporala= o tulburare in care persoana prezinta preocupare

fata de un defect fizic, imaginar, preocuparea atragand dupa sine prejudicii sociale,
profesionale, ruinare a stimei de sine.

Diagnosticul clinic presupune:

-identificarea preocuparii fata de un defect imaginar in aparitia fizica; daca exista un

defect minor, preocuparea este excesiva;
-distres marcat datorat ipoteticului defect in sfera sociala, ocupationala;
-tulburarea nu se datoreste dismorfofobiei din anorexia mintala| bulimie sau unei
tulburari de identitate sexuala (transsexualism).
 12

SUB.28- TULBURARE ALGICA. DEFINITIE. CARACTERISTICI

Este o tulburare somatoforma

Tulburarea algica= se caracterizeaza prin dureri persistente, chinuitoare, fluctuante,
inexplicabile printr-un diagnostic de maladie somatica. Subiectii sunt dispusi sa se
supuna unor procedee medicale laborioase. Fluctuatia simptomelor dureroase este in
concordanta cu echilibrul emotional.
Caracteristici:
- Consultatia medicala este determinate de dureri cu localizare multipla
-Durerile produc prejudicii subiective, sociale, ocupationale.
-Factorii psihologici determina in buna parte debutul, exacerbarea, severitatea
durerilor.
- Simptomele nu sunt produse intentionat.
Daca tulburarea algica este recenta (sub 6 luni) prognosticul este bun, daca tulburarea
este mai veche(peste 6 luni ) evolutia este cronica. Riscul major este dreprezentat de
polipragmazie ( abuz de analgezice, tranchilizante, somnifere).
 13

SUB.29- TULBURARILE DE PERSONALITATE. DEFINITIE. ENUMERARE

Personalitatea = reprezinta ansamblul caracteristicilor temperamentale,

caracteriale si volitionale ale fiecarei persoane in parte. Unicitatea individului
-o posibilitate potential mereu supusa transformarilor

Definitie: personalitatile dizarmonice

-se mai numesc si psihopatii-tulburari in mediul de structurare al personalitatii
-studiile epidemiologice arata ca 4-12% din populatia adulta are un diagnostic oficial
de tulburare de personalitate
=sunt un grup polimorf de structuri particulare ale personalitatii care include deviatii
calitative si cantitative ale sferei afecti-volitionale si instinctive, care se cristalizeaza in
adolescenta si persista toata viata, se manifesta pe plan comportamental, fara a fi
recunoscute ca atare de subiect, provocandu-i acestuia o incapacitate de integrare
armonioasa la conditiile mediului social cu care realizeaza un impact permanent, dar
cu rasunet variabil.
Tulburarea de personalitate este vazuta ca o rupere a echilibrului trasatuilor firesti a
personalitatii, avand drept consecinta disfunctionalitatea intregului ansamblu. Temenul
de dizarmonie permite mentinerea in afara patologicului, in zona de trecere dintre
acesta si normal.

TIPURI DE PERSONALITATI PATOLOGICE

-sunt grupate in trei categorii care reunesc caracteristici clinice comune

Categoria I (Cluster A)
- personalitate paranoida
-personalitate schizoida
-personalitate schizotipala
Persoanele cu aceste tulburari, fac parte, de obicei, din familii cu incarcatura genetica,
in special schizofrenia
Se caracterizeaza printr-o anumita bizarerie, straneitate si excentricitate.

Categoria II(Cluster B)
- personalitate antisociala
-personalitate borderline
-personalitate histrionica
-personalitate narcisista
Se asociaza mai mult cu depresia, cu tulburari de somatizare
Se caracterizeaza prin expresie dramatica, instabilitate emotionala, impulsivitate

Categoria III(Cluster C)
- personalitate obsesiv-compulsiva (anancasta)
-personalitate evitanta (anxioasa)
-personalitate dependenta
Sunt anxioase, nesigure, tematoare
 14

SUB.30- TULBURARILE DE PERSONALITATE. TRASATURI COMUNE

- Trasaturile sunt pervazive si persistente
- Sunt schitate si se dezvolta inca din copilarie
- Se cristalizeaza la adolescenta
- Insotesc persoana de-a lungul intregii sale existente
- Sunt aloplastice-pacientul incearca sa schimbe mediul, nu pe sine, rezultand
nemultumiri, conflicte
- Nu constientizeaza si nu solicita ajutor
- Logica este subordonata impulsurilor
- Auto-centrare –se manifesta printr-o atitudine de genul:”eu primul”
- Incapacitate de a-si evalua corect problemele-rezulta o mentalitate de victima si
invinovatirea altora(societate, univers) pt problemele lor
- Lipsa gandirii in persectiva si a empatiei
- Comportament manipulator si exploatator
- Nefericire, sufera de depresie sau alte tulb.ale dispozitiei si afectivitatii
- Vulnerabilitate pt alte tulburari psihice-tendinte obsesiv-compulsive si atacuri
de panica
- Perceptie deformata cu privire la sine si la ceilalti-incapabil sa isi observe
comportamentul inacceptabil, dezagreabil sau auto-distructiv
- Influenteaza in orice fel lumea din jur, schimband reguli-pt a o face conforma
cu nevoile proprii-maladaptabilitate
- Absenta halucinatiilor, iluziilor sau tulburarilor de gandire
 15

SUB.31- PERSONALITATEA PARANOIDA.CARACTERISTICI

Cluster A
Debuteaza in primii ani de maturitate
Se caracterizeaza prin:
-distantare, ermetizare, non-confidentialitate
-dificultati relationale, de integrare si armonizare
-inalt grad de suspiciune fata de ceilalti,
-supravalorizarea rangului
-dispret pentru cei slabi, incapabili
-intoleranta la ignorare sau rejectie
-slaba toleranta la pierdere, esec sau frustrare
-sensibilitate excesiva fata de insulte, pe care refuza sa le ierte,
-ostilitate si tendinta de conflictualitate, datorita interpretarii gresite a actiunilor
impartiale, chiar ale amicilor sai.
-Suspecteaza pe cei din jurul sau ca ar dori sa-l exploateze sau sa-i produca diverse
daune .
-Este banuitor in ceea ce priveste loialitatea si bunele intentii ale partenerului, amicilor
sau colegilor de serviciu, motiv pentru care nu are incredere sa impartaseasca
confidente.
-Chiar si un compliment sau o remarca pozitiva la adresa sa este gresit interpretata, ca
fiind o incercare de a se obtine ceva de la el. Daca o persoana ii ofera ajutorul,
considera ca de fapt il critica sau il desconsidera. Aceasta atitudine fata de cei din jurul
sau coexista cu tendinta de a supraevalua propria importanta, si, in general, recurge la
referiri exagerate la propria persoana.
-Se manifesta prin neincredere si suspiciune in ceilalti, motivele acestora fiind
interpretate drept ‘’rau’’ intentionate.
 16

SUB.32- PERSONALITATEA SCHIZOIDA.CARACTERISTICI

Cluster A
Se caracterizeaza prin:
-detasare de realitate, sociofobie, non-implicare
-inclinatie spre introspectie si reverie
-tendinta de izolare si dezinteres relativ fata de lumea exterioara. Contactele sociale si
afective se restrang in favoarea unor activitati solitare determinate de o viata imaginara
destul de intensa, dar bizara, cu inclinatii spre esoterism, idealism doctrinar si
preocupari filosofice, stiintifice si teologice, intricate cu un anumit grad de pierdere a
contactului cu realitatea.
- Este indiferent si fata de activitatile placute, distractive sau fata de experientele
sexuale.
-Caracteristicile acestei tulburari de personalitate anunta o evolutie nu prea favorabila ,
datorita adaptarii sociale din ce in ce mai reduse. Agravarea acestor trasaturi poate
anunta chiar debutul unei depresii sau chiar a unei schizofrenii
- Ii lipsesc prietenii apropiati sau confidentii, altii decat rudele de gradul I;
- Este indiferent la admiratia sau critica celorlalti;
- Demonstreaza raceala si detasare emotionala ori afectivitate tocita.

SUB.33- PERSONALITATEA SCHIZOTIPALA.CARACTERISTICI

Cluster A
Se caracterizeaza prin:
-episoade psihotice tranzitorii
-rezonanta afectiva redusa
-un deficit al pattern-ului social si interpersonal, marcat de o capacitate scazuta de a
lega relatii mai stranse cu ceilalti, de distorsiuni perceptive si cognitive, precum si de
un comportament bizar si excentric.
-prezinta idei de referinta, convingeri ciudate cu influente magice sau paranormale
(superstitii, telepatie, clarviziuni). Ea poate fi convinsa ca detine un control magic
asupra celorlalti, fie direct prin gandire, fie prin intermediul unor obiecte in cadrul
executarii unor ritualuri.
-Pot aparea si tulburari de perceptie, in special diferite iluzii corporale. Discursul sau
include frazari neobisnuite,metaforice, hiperelaborate, vagi, digresive, dar fara a
ajunge totusi la incoerenta.
-Raspunsurile pot fi de asemenea cu un continut abstract sau cu un inteles neobisnuit,
dismorfic, sexual sau agresiv
-Comportamentul este considerat excentric prin maniera de a se imbraca (obiecte de
vestimentatie care nu se potrivesc in ansamblu), prin gestica manierata si neglijarea
convenientelor sociale obisnuite.
-Prezinta o anxietate sociala excesiva datorata mai degraba unor temeri paranoide,
decat unei timidiati sau fobii sociale.

Evolutie nefavorabila: tulburari delirante, tulburare schizofrenica, schizofrenie,

episoade depresive majore, chiar suicid
 17

SUB.34- PERSONALITATEA ANTISOCIALA.CARACTERISTICI

Cluster B

Caracteristica principala:
-dispretul total fata de drepturile celorlalti, pe care adesea le si incalca.
Alte caracteristici:
-Debut din copilarie sau adolescenta si continua in perioada de adult.
Au mai fost utilizati termenii de sociopatie sau psihopatie pentru aceasta organizare
patologica a a personalitatii marcata de impulsivitate si instabilitate, pana la devianta
sociala.
.-Sfidarea, violarea normelor, regulilor si obligatiilor societatii
Ei pot in mod repetat sa actioneze impotriva legii, prezentand numeroase arestari.
-incapacitate de a mentine relatii autentice si durabile
-instabilitate psihica
- Actiunile antisociale sunt datorate si unei impulsivitati crescute, reactii colerice de
moment, fara elaborari mintale si fara a lua in considerare consecintele actului.
-Iritabili si agresivi, acestia comit adesea acte de violenta corporala, inclusiv si asupra
membrilor familiei.
-Pot fi agresivi si fata de propria persoana, recurgand in crize de furie la automutilari.
-lipsa de regret, remuscare sau sentimente de culpabilitate
-o scadere a instinctului de conservare, manifestand deseori comportamente
periculoase (viteza excesiva de conducere, sub influenta alcoolului, consum de
droguri, practicarea unor sporturi riscante).
- Abandoneaza locurile de munca mai mult sau mai putin motivate, refuza oferte
avantajoase, absenteaza, paraseste brusc domicilul, isi schimba des resedinta
- o lipsa de responsabilitate si pe plan financiar.
- Nu se simt niciodata vinovati de necazurile pe care le provoaca celorlalti sau de
situatiile dificile, conflictuale pe care le creeaza
- raceala afectiva, imaturit ate si reactii disforice.
-aroganta, supraestimare si dispret pt munca, aspect si tinuta corecta, agreabila
Evolutia existentiala a personalitatilor antisociale este marcata de acte de delincventa
pedepsite prin lege (este considerat un discernamant pastrat), stari depresive majore cu
tentative suicidare, supradozari de droguri, accidente, infectii HIV ( comportament
sexual riscant) , ajungand pana la vagabondaj si cersetorie
 18

SUB.35- PERSONALITATEA BORDERLINE.CARACTERISTICI

Cluster B

Se caracterizeaza prin:
-episoade psihotice, simptome psihotice propriu-zise, episoade depresive majore,
tentative de suicid, alcoolism
-intoleranta solitudinii, comportament imprevizibil, acte autodistructive repetitive
-este marcat de instabilitatea relatiilor interpersonale, a propriei imagini despre sine, a
afectelor si impulsivitate crescuta.
-sunt sensibile fata de circumstantele exterioare.
-experimenteaza o intensa stare de abandon, de rejectie si neincredere in sine,
reactionand cu furie chiar si atunci cand se afla in fata unor situatii justificate de
separare sau a a unor schimbari de plan. Orice anunt de terminare a unei intalniri, o
intarziere sau o amanare, pot starni adevarate crize de panica sau de minie, datorita
sentimentului de ,,abandon’’. Fata de aceste asa-zise abandonuri, persoanele pot
reactiona impulsiv si extrem, disproportional, ajungand pana la automutilari si
tentative sau echivalente suicidare.
-Relatiile interpersonale sunt afectate datorita tendintei de a li se idealiza potentialul
inca de la primele intalniri..
-Solicita petrecerea unui timp prea indelungat de la inceput si sunt impartasite multe
detalii intime..
- De la idealizare, acestia trec foarte usor spre o atitudine de nemultumire si
devalorizare, exprimata de multe ori dramatic.
-Viata lor afectiva este marcata de sentimente de vid interior, de inconsistenta sau
dispersie a identitatii, dar si de o reactivitate crescuta a dispozitiei, care poate deveni
cu usurinta disforica, cu accese necontrolate de furie.
-Acest model de interactiune cu ceilalti persista ani intregi si este de obicei legat de
imaginea de sine si de primele relatii sociale.
 19

SUB.36- PERSONALITATEA HISTRIONICA.CARACTERISTICI

Cluster B

Se caracterizeaza prin:

-polarizarea atentiei celorlalti

-este dominat de o labilitate emotionala excesiva, versatilitate disproportionala si un
comportament directionat spre a atrage atentia prin atitudini dramatice si teatralism.
-comportament manipulativ, seducator si provocator
-catharsis afectiv facial
-comunicare colorata,metaforica
-redusa disponibilitate sau incapacitate de a mentine relatiile
-abilitate pentru noutate, stimulare, sau schimbare
-intoleranta la marginalizare sau ignorare
- nu se simt confortabil daca nu sunt in centrul atentiei, fapt pentru care incearca sa o
atraga, initial putand crea chiar o impresie buna datorita usurintei lor de comunicare si
a entuziasmului manifestat.
-Doresc cu orice pret ca intr-un anturaj sa devina ,,sufletul petrecerii’’. -
Comportamentul lor insa, este neobosit si solicita in mod continuu atentia celor din jur,
recurgand in caz contrar la crearea unor scene dramatice.
-o atitudine cu conotatii sexuale nepotrivite, cu scop provocator si seductiv, chiar si
asupra unor persoane fata de care nu exista un interes romantic propriu-zis, contextul
putand fi si unul profesional. (erotizarea raporturilor sociale).
-Expresia emotionala este rapid schimbatoare, manifestand o anumita ,,aviditate
afectiva’’, cu intoleranta la frustratii, dar cu un substrat profund afectiv sarac. --- -o
atitudine de dependenta afectiva. Cu toate acestea, din punct de vedere sexual, exista o
serie de modificari: frigiditate, nimfomanie, homosexualism.
-Aparentele fizice prezinta o mare importanta pentru aceste persoane, ele fiind
capabile sa cheltuiasca mult timp, energie si bani pentru haine si diverse accesorii.
- Isi utilizeaza detaliile fizice si vestimentare pentru a “vana complimente’’ si, in
acelasi timp manifesta o suparare exagerata fata de un comentariu critic.
-Discursul acestor persoane este de asemenea menit sa impresioneze prin expunerea
dramatica, dar vag, difuz si fara suport faptic. Se utilizeaza multe adjective, fabulatii,
productii imaginare, reverie narcisista.
-In ceea ce priveste relatiile cu ceilalti, se remarca un inalt grad de sugestionabilitate.
Opiniile sunt usor influentate de ceilalti, in special daca reprezinta o autoritate.
-Imbratiseaza cu usurinta diverse convingeri.
- Considera orice relatie interpersonala, indiferent de contextul in care se desfasoara,
mai intima decat este, utilizand apelative de genul ,,dragul meu prieten’’ sau abordand
persoana pe numele mic. Aceasta atitudine este cu atat mai evident exprimata, cu cat
este vorba de o relatie sociala importanta
Evolutie:tulburari de somatizare,episoade depresive,dependente medicamentoase
 20

SUB.37- PERSONALITATEA NARCISISTA.CARACTERISTICI

Cluster B

Se caracterizeaza prin:
-un pattern de grandoare-autoevaluarea nerealista, exagerata, fantezista, idealizarea
propriei persoane
-aviditate pentru titluri, demnitati, onoruri, ranguri
- nevoia de a fi admirat
-sensibilitate la critica, insucces, frustrare sau pierdere
- lipsa empatiei, conduita aroganta, distanta, emfatica
-acorda multa importanta propriei persoane si isi supraestimeaza capacitatile si
realizarile, fiind intrigati daca nu sunt rasplatiti dupa cum se asteapta
- o devalorizare a actiunilor si contributiei celorlalti.
-Mintea lor este preocupata cu fantezii referitoare la mari succese, putere, stralucire in
societate, frumusete admirata de toata lumea si iubiri ideale.
- Se considera a fi persoane ,,speciale’’, unice , superioare, care pot fi intelese numai
de alte persoane considerate a fi potrivite pentru o relatie, acestea facand de obicei
parte din categorii sociale privilegiate.
-insista ca in anumite situatii sa beneficieze de cei mai buni avocati, doctori, stilisti,
instructori etc.
-Supraestimarea propriei persoane este insa foarte fragila. Datorita necesitatii excesive
de admiratie, aceasta persoana acorda mult timp preocuparii fata de analiza modului in
care au actionat sau vor actiona, in asa incat sa fie bine priviti de ceilalti..
- Nevoia de atentie si admiratie devine aproape continua, provocand aprecieri si
complimente la adresa lor.
-Expectanta pentru tot ce e mai bun, considerand ca li se cuvine datorita meritelor si
calitatilor, este in opozitie cu totala desconsiderare a necesitatilor celorlalti..
-Nu sunt capabili sa aprecieze alte merite sau sa manifeste empatie pentru problemele
sau sentimentele celorlalti. Acest aspect poate fi observat dintr-o simpla conversatie,
persoanele narcisiste neavand rabdare si nici interes sa asculte problemele personale
ale interlocutorului..
-poate sa faca remarci nepotrivite, fiind indiferenti fata de anumite situatii speciale in
care se afla celalalt.
-o atitudine de invidie fata de realizarile altora, au un comportament arogant,
,,superior’’ si snob.
Evolutie: tulburare distimica, tulburare depresiva majora, alcoolism, toxicomanie
 21

SUB.38- PERSONALITATEA ANXIOASA(EVITANTA).CARACTERISTICI

Cluster C

Se caracterizeaza prin:
-prezenţa unui sentiment de inferioritate, teamă, insecuritate şi inhibiţie socială precum
şi o hipersensibilitate la evaluări negative din partea celorlalţi.
- evită orice implicare socială sau profesională ce ar presupune relaţii interpersonale
semnificative, datorită fricii de a fi criticate, dezaprobate sau respinse.
-Manifestă reticenţă faţă de promovări şi nu se implică în activităţi de grup, din acelaşi
motiv.
-În ceea ce priveşte relaţiile intime, aceste persoane acceptă cu greu stabilirea unor
astfel de legături de teama de a se expune şi de a fi ridiculizate.
-Sunt preocupate de a fi utile şi acceptate.
-În societate aceştia sunt tăcuţi, retraşi, neparticipâd la conversaţii de teama de a nu
spune ceva nepotrivit.
-preferă un stil de viaţă simplu, rutinier, fără expuneri la situaţii şi relaţii noi, din
nevoia de siguranţă.
-Pe lângă conduita de evitare pot apărea şi anumite comportamente compensatorii cum
ar fi sfidarea unor situaţii riscante (sporturi extreme)
-nu doreşte să intre în contact cu semenii dacă nu este sigur că va fi plăcut
-este inhibat în relaţiile interpersonale recent apărute
Evoluția poate coexista cu atingerea unor statute sociale normale în condițiile în care
pacientul întâlnește un mediu tolerant. Poate evolua cu depresie, anxietate, distimie
asociate, fobie socială
 22

SUB.39- PERSONALITATEA DEPENDENTA.CARACTERISTICI

Cluster C
Se caracterizeaza prin:
-înainte de a lua o decizie, cere părerea altora; - îi este greu să sfârşească o discuţie;
-are indoieli în privinţa valorii propriei persoane;
-rareori vine cu idei noi sau propuneri de activităţi, atunci când se
află într-un grup; -are nevoie de cateva persoane pe care se poate bizui;
-este capabil să se sacrifice pentru ceilalţi;
-ezită să-şi exprime părerea de teama declanşării unui conflict;
-nu-i place să se despartă de nimeni;
-este foarte sensibil la critici şi dezacorduri;
-i se spune adesea că merită mai mult.
Relații interpersonale
- relațiile sociale tind a fi reduse la cei câțiva oameni de care individul este dependent;
- pot căuta superprotectie și dominare din partea altora;
- devin rapid și indiscriminativ atașati de o persoană, dacă se simt protejați;
În plan profesional
- funcționarea profesională poate fi deteriorată, dacă este necesară o inițiativ
independentă;
- pot evita posturi de răspundere și pot deveni anxioși când sunt confruntați cu luarea
unor decizii;
- au dificultăți în a iniția proiecte ori în a face anumite lucruri în mod independent;
- sunt lipsiți de încredere în sine și consideră că necesită ajutor pentru a începe și
realiza sarcinile;
- pot aștepta ca alții să înceapă lucrurile, deoarece sunt convinși că de regulă alții pot
face aceasta mai bine;
- sunt convinși că ei sunt incapabili să funcționeze independent și se prezintă ei inșiși
ca fiind incompetenți și necesitând asistență constantă;
- sunt dispuși însă să funcționeze adecvat, dacă li se dă asigurarea că altcineva îi
supervizează și îi aprobă;
Relații de cuplu
- necesitate excesivă și pervasivă de a fi tutelat de cineva, ceea ce duce la un
comportament submisiv și aderent și la frica de separare;
- când o relație stransă se termină (de ex., o ruptura cu un(o) iubit(a) indivizii cu
tulburare de personalitate dependentă pot căuta urgent altă relație pentru a le oferi
tutelarea și suportul pe care-l necesită; l

- pot face sacrificii extraordinare ori tolera maltratare verbală, fizică sau sexuală.
Evoluția este variabilă putându-se asocia distimia, depresia majoră și alcoolismul. Pot
fi victimele abuzului psihologic și emoțional din partea celor cărora le caută protecție.
Terapie
Tratamentul psihoterapic individual, tehnicile asertive, de grup și cognitive (formarea
abilităților sociale) sunt indicate. Benzodiazepinele și inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei sunt utili pentru tratamentul comorbidităților
 23

SUB.40- PERSONALITATEA OBSESIV-COMPULSIVA.CARACTERISTICI

Cluster C

Se caracterizeaza prin:

-pot apãrea reamintiri pe care subiectul nu le doreşte, dar pe care nu le poate îndepãrta.
-Trãirile obsesiv-compulsive sunt resimţite ca impunându-se subiectului fãrã dorinţa şi
voinţa sau acceptul sãu, neputând fi îndepãrtate sau oprite cu toate eforturile sale. Sunt
trãiri scurte, care paraziteazã psihismul şi se repetã fãcând ca pacientul sã petreacã
mult timp în luptã cu sine însişi, fapt ce reduce performanţele şi calitatea vieţii. Se
eticheteazã drept obsesii în primul rând trãiri subiective recurente şi parazite, cum ar fi
amintirile sau întrebãrile fãrã rãspuns pe care şi le pune subiectul.
Obsesii:
Gânduri, impulsuri sau imagini recurente și persistente, care sunt traite, într-un anumit
moment pe parcursul tulburării ca intruzive și inadecvate și care produc anxietate și
suferința marcată;
Gândurile, impulsurile sau imaginile nu sunt numai îngrijorari legate de problemele
vieții reale;
Persoana încearcă să ignore sau să suprime gândurile, impulsurile sau imaginile
respective sau să le neutralizeze printr-un alt gând sau acțiune;
Persoana recunoaște că gândurile, impulsurile sau imaginile sunt un produs al propriei
minți (neimpuse din afară).
Compulsii:
Comportamente repetitive (ex: spălatul mainilor, ordinea, verificări) sau acte mentale
(ex: rugăciuni, numărat, repetarea în gând a unor cuvinte) pe care persoana simte
nevoia să le efectueze ca răspuns la o obsesie sau în conformitate cu reguli care trebuie
aplicate rigid;
Comportamentele sau actele mentale respective urmăresc să preîntâmpine sau să
reducă suferința legată de o obsesie sau de un anumit eveniment sau situație temută
-Mare parte din compulsii (dar nu toate) au în spate trãiri obsesive (ca îndoiala,
sentimentul contaminãrii cu microbi, disconfortul creat de dezordine). –
-executarea actului compulsiv îl poate linişti pe moment subiectul.
Intermediare între obsesiile subiective şi compulsiile comportamentale sunt intenţiile
de act obsesive care au de obicei conţinut agresiv sau sexual; subiectul nu executã
pânã în final actul, în urma unei importante lupte interioare; sau îl executã doar
simbolic.
Patologia obsesiv-compulsivã este strâns corelatã cu nehotãrârea, preocuparea faţã de
ordine, faţã de curãţenie, cu încãpãţânarea şi perfecţionismul (acestea fiind trãsãturi de
personalitate).
Trãirile obsesiv-compulsive sunt frecvent corelate cu depresia, anxietatea şi fobia. Se
pot combina cu multe stãri psihopatologice
 24

SUB.41- SCHIZOFRENIA.DEFINITIE.CARACTERISTICI GENERALE

Definitie:
-un grup de afectiuni denumite tulburari de tip schizofren, pentru care se poate folosi
si termenul generic de schizofrenie.
- ,,scindarea psihicului”
- afectiunea se dezvolta in jurul a patru procese psihopatologice: autismul (retragerea
in lumea interioara, separate de realitatea exterioara), ambivalenta (existenta
concomitenta a doua sentimente puternice, dar opuse), tulburari primare in sfera
afectiva si perturbarea capacitatii asociatiilor.
Aceste patru simptome centrale, fundamentale, sunt completate de simptomele
secundare: delirul, halucinatiile, catatonia si tulburarile de comportament
caracterizare, in general:
-distorsiuni fundamentale si specifice ale gandirii, perceptiei si afectelor, care devin
neadecvate sau tocite..
- Campul de constiinta clar si capacitatea intelectuala sunt de obicei mentinute, desi
unele deficite cognitive se pot instala in decursul timpului..
-Tulburarea implica functiile de baza, care dau persoanei sentimentul unicitatii,
identitatii si autonomiei sale.
- Cele mai intime ganduri, sentimente si acte sunt adesea traite ca fiind cunoscute,
impartasite de altii sau straine propriei persoane.
-Se pot dezvolta convingeri delirante cum ar fi existent unor forte naturale sau
supranaturale care actioneaza pentru a influenta gandurile si activitatea individului
afectat, in modalitati adesea bizare.
-Halucinatiile, in special auditive, sunt frecvente si pot comenta actiunile sau gandurile
pacientului.
-Perceptia este frecvent perturbata, astfel incat sunetele si culorile pot fi excesiv de vii
sau alterate calitativ, iar trasaturile irelevante pot sa apara ca fiind mai importatnte
decat intregul obiect.
- Trasaturile periferice si irelevanta ale unui concept, care sunt inhibate intr-o activitate
mintala normal directionata, sunt aduse in prim plan sis i utilizate in locul celor
relevante. Si adecvate situatiei.
- gandirea devine vaga, eliptica si obscura. Intreruperile si interpelarile in cursul
gandirii sunt frecvente, iar ideile pot parea a fi ,,extrase” de unii factori externi.
-Dispozitia afectiva este superficiala, capricioasa sau nepotrivita.

-Ambivalenta si alte tulburari ale vointei pot aparea sub forma de inertie, negativism
sau stupor

-Catatonia poate fi prezenta

 25

SUB.42- FAZA PROMODALA SI DEBUTUL SCHIZOFRENIEI

Aceste manifestari apar inainte de faza prodromala, care face parte din boala propriu-
zisa. Aspectul tipic, dar care nu este obligatoriu, este cel de personalitate premorbida
schizoida sau schizotipala
se caracterizeaza prin: pasivitate, lipsa comunicarii, introversie.
In consecinta, nu are prieteni, evita sexul opus, nu participa la activitati de grup
(petreceri, dans, sporturi de echipa), prefera lecturile, televizorul sau auditiile muzicale
in detrimentul activitatilor sociale sau productive.
In ultimii 20 de ani o atentie deosebita a fost acordata faptului ca, in schizofrenie,
primul contact cu serviciile de sanatate mintala este frecvent precedat de o perioada (1-
5 ani) in care boala evolueaza.
Debutul tulburarii este observat de catre familie si cei apropiati care caracterizeaza
pacientul ca fiind schimbat “nu mai este aceeasi persoana”.
Poate deveni interesat si aderent fata de idei abstracte, filosofice, religioase, ocultism.
Treptat se pierde contactul cu realitatea si se dezvolta urmatoarele fenomene:
- perplexitate- la debutul afectiunii pacientii declara ca experientele zilnice par stranii,
nu realizeaza care este motivul schimbarilor comportamentale si ale personalitatii, de
unde provin simptomele pe care le traiesc.
- izolare- pacientul se retrage in singuratate, are sentimental ca este diferit fata de cei
din jur si evita compania celor care, altatdata, erau apropiati.
- anxietate si teroare- apare un sentiment de disconfort general si anxietatea invadeaza
trairile zilnice, putand devein paroxistica atunci cand pacientul percepe realitatea ca
fiind amenintatoare si atribuie aceste pericole unor surse externe
 26

SUB.43- TULBURARI DE PERCEPTIE IN SCHIZOFRENIE

Falsele perceptii reprezinta un aspect clinic comun in schizofrenie, care in cazul

absentei excitantului extern se numesc halucinatii si pot fi proiectate la nivelul oricarui
analizator.
Cel mai frecvent intalnite sunt halucinatiile auditive, sub forma vocilor amenintatoare,
cu un continut obscene, acuzatoare sau insultatoare, foarte rar cu un continut placut.
Frecvent doua sau mai multe voci discuta intre ele sau o voce comenteaza actiunile
pacientului.
-De un interes aparte sunt halucinatiile imperative ( comenzi halucinatorii) care
influenteaza comportamentul (risc suicidar) sau ii reflecta dorintele si ineresele.
-Pseudohalucinatiile, considerate de psihiatria clasica patognomonice pentru
schizofrenie, nu au o valoare diagnostic speciala. Ele apar sub forma furtului gandirii,
sonorizarea gandirii, ecoul gandirii, miscari impuse.
-Halucinatiile vizuale, gustative, olfactive si tactile pot sa apara in tabloul clinic al
schizofreniei, dar de obicei sunt expresia unui proces organic, motiv pentru care este
necesar intotdeauna un diagnostic diferential cu deliriumul, dementa, epilepsia de lob
temporal sau alte conditii neurologice sau medicale care pot provoca simptomatologie
psihoproductiva.
-Halucinatiile cenestezice (falsele perceptii in ceea ce priveste functionarea anormala
a organelor interne) sunt adeseori intalnite in schizofrenie, fiind descrise sub forma
unor senzatii ca de exemplu : “a luat foc creierul” , “imi sunt mutate sau mutilate
organele”, “nu imi mai bate inima”, “am un sarpe in stomac”.
- deseori se intalnesc iluzii (falsa perceptie a unui excitant real). Trebuie diferentiate
clar de halucinatii, importanta acestui demers fiind potentialul mai redus al iluziilor de
a influenta comportamentul prin atitudinea critica a pacientului. Iluziile pot sa apara in
orice faza evolutiva a schizofreniei, in fazele active fiind interpretate de obicei delirant
 27

SUB.44- SCHIZOFRENIE HEBEFRENICA(dezorganizata).CARACTERISTICI

- Debuteaza de regula in adolescenta, cu dezvoltarea insidioasa a unei simptomatologii

caracterizate prin abulie, tocire afectiva, deteriorarea
habitudinilor si modificari comportamentale, afectare cognitiva, delir si halucinatii
-discurs si comportament dezorganizat, afecte tocite si neadecvate, absenta
sindromului catatonic
- Ideile delirante si halucinatiile, daca sunt prezente, sunt fragmentare, spre deosebire
de forma paranoida.
- Prognosticul este mai rezervat pe termen lung si evolutia bolii este continua, in
comparatie cu schizofrenia paranoida. Aspectul clinic de ,,natang” este caracteristic pt.
aceasta forma de schizofrenie
-este o forma de schizofrenie in care schimbarile afective sunt proeminente, delirurile
si halucinatiile efemere si fragmentare, comportamentul iresponsabil si imprevizibil,
iar manierismele sunt obisnuite

Dispozitia este superficiala si inadecvata, adesea fiind insotita de chicote si zambete

,,autosatisfacute”, ,,auto-repliate” sau de maniere ,,alese”, grimase , manierisme, poze,
acuze hipocondriace si fraze repetate.
- Exista o tendinta de a ramane solitar si comportamentul pare lipsit de scop si de
angajare.
- Debuteaza de obicei intre 15-25 de ani si tinde sa aiba un prognostic rezervat datorita
dezvoltarii rapide a simptomelor ,,negative” , mai ales a tocirii afectivitatii si pierderii
vointei.
- Tulburarile afective si ale vointei , ca si cele de gandire , trebuie sa fie proeminente.
- Halucinatiile si delirurile pot fi prezente, dar nu trebuie sa fie proeminente.
- Impulsurile si motivatiile sunt pierdute si scopurile abandonate, astfel incat
comportamentul pacientului devine fara rost si lipsit de tel.
- O preocupare superficiala si manieristica pentru religie, filosofie si alte teme
abstracte, poate spori dificultatile in ascultarea si intelegerea cursului gandirii
individului afectat.
-Diagnosticul de hebrefenie trebuie sa fie elaborat pt. prima data numai la adolescent si
adulti tineri.
- Personalitatea premorbida este caracteristica, dar nu neaparat necesara.
- Exista tendinte spre solitudine si timiditate.
-Pentru un diagnostic cert de hebrefenie este necesara de obicei o perioada de 2 sau 3
luni de observatie, pt. a fi siguri ca modalitatile comportamentale caracteristice
descrise mai sus, se mentin
 28

SUB.45- SCHIZOFRENIE CATATONICA.CARACTERISTICI

-imobilitate motorie de tip stuporos sau cataleptic, agitatie extrema, negativism,

mutism, conduite motorii particulare (stereotipii, manierisme, grimase bizare),
ecolalie, ecopraxie.
- Debuteaza la varsta cea mai tanara, are o evolutie mai indelungata si nivelul cel mai
redus de functionare sociala si ocupationala.
- Este mai rar intalnita in prezent, cel putin in tarile dezvoltate.
- tulburarile psihomotorii proeminente care pot alterna intre extreme, cum ar fi
hiperkinezia si stuporul sau supunerea automata si negativismul.

-Atitudini si posturi impuse pot fi mentinute pentru perioade lungi.Episoadele de

excitatie violenta pot fi o trasatura frapanta a acestei stari. Fenomenele catatonice pot
fi combinate cu o stare ,,asemanatoare visului”(oneiroidia), cu halucinatii scenice vii.

SUB.46- SCHIZOFRENIE PARANOIDA.CARACTERISTICI

-la pacientii cu deliruri bizare si nesistematizate.

- preocupari si convingeri delirante si /sau halucinatii auditive, in timp ce
comportamentul si discursul dezorganizat, precum si tocirea afectiva sunt mai putin
pregnante.
- Debutul este mai tardiv, functionarea premorbida mai buna si prognosticul mai
favorabil. Acesti pacienti au sanse mai mari sa se integreze socio-ocupational si
familial in comparatie cu ceilalti schizofreni.

-Se considera ca aceasta forma de schizofrenie reprezinta tipul cel mai comun pe plan
mondial.
-Tabloul clinic este dominat de deliruri relativ stabile, de obicei paranoid, insotite de
obicei de halucinatii , in special de tip auditiv si de alte tulburari de perceptive..
-Tulburarile afectivitatii, vointei si vorbirii si simptomele catatonice nu sunt
proeminente.
- Idei delirante de persecutie, nastere ilustra, misiune speciala, schimbare corporala
sau gelozie
-Halucinatii auditive, care ameninta pacientul sau ii dau comenzi, sau halucinatii
auditive fara expresie verbala ( fluieraturi, pocnituri, tiuituri, bazait sau rasete).
- Halucinatii olfactive sau gustative, ale senzatiilor sexuale sau alte senzatii corporale.
Halucinatiile vizuale pot aparea, dar sunt rareori proeminente.
-Tulburarea de gandire poate fi evidenta in starile acute, dar in acest caz ea nu
impiedica descrierea clara a delirurilor si halucinatiilor tipice.
-Afectivitatea este de obicei mai putin tocita decat in alte forme de schizofrenie, dar un
grad minor de incongruenta este obisnuit, asa cum sunt tulburarile de dispozitie ca
iritabilitatea, furia brusca, groaza si suspiciunea.
-Simptomele ,,negative” cum ar fi tocirea afectivitatii si afectarea vointei sunt adesea
prezente, dar nu domina tabloul clinic
 29

SUB.47- SINDROMUL DEPRESIV.DEFINITIE.SCURTA PREZENTARE

sindromul depresiv -o triada simptomatica constituita din: tristete si incetinirea

proceselor gandirii si lentoarea psihomotorie.
-o prabusire a trairilor afective bazale cu pierderea sentimentelor
de autostima, pessimism, intunecarea orizonturilor si disperare. Aceste fenomene pot fi
traite uneori de pacient sub forma unei ,,tristeti vitale” sau ,,anestezie psihica
dureroasa” .

SCURTA PREZENTARE

- se manifesta prin mono-ideism, ruminatii, dificultati decizionale care pot merge pana
la incapacitatea efectuarii unor actiuni autentice,
-autodevalorizarea propriei personalitati pe care si-o traieste la dimensiuni restranse
fara posibilitati de proiectare in viitor
- idei delirante de autoacuzare, culpabilitate, nevrednicie, inutilitate, incurabilitate si
altele care uneori pot merge pana la negatie , imortatlitate si enormitate. ( Sindromul
Cotard).
-Aceste idei delirante micromanice, dublate de o dispozitie trist-dureroasa pot favoriza
si genera conduitele autolitice.
- depresivul percepe timpul intim ca fiind ,,incremenit” si desincronizat de timpul real,
ceea ce marcheaza ansamblul trairilor depressive.
- comunicarea cu pacientii cu sindroame depresive de intensitate medie sau majora
este destul de dificila, iar uneori printr-o vorbire lenta, de tonalitate joasa cu propozitii
scurte comunica gandurile si angoasele lor penibile.
-In cazurile grave depresivii se desprind din ce in ce mai mult de lume, toate
incercarile de a comunica cu ei ii deranjeaza si le adanceste sentimental neputintei si
autodevalorizarii, in tipm ce gandurile lor se concentraza tot mai mult asupra sferei lor
interioare.
-De multe ori, insa ei se simt usurati dup ace au reusit sa vorbeasca despre cauzele
depresiei, anxietate , disperare si impulsurile lor autolitice.
-lentoarea psihomotorie se exprima prin hipochinezie, hipomimia, care poate merge
pana la ,,amimie”, bradilalie si in general inertie psihomotorie.
-Hipomimia, obrajii molesiti, ridurile lungi si adanci, buzele stranse cu comisurie
cazute, privirea sobra, fixa, trista, dureroasa, atintita in jos si ochii uscati ce dau
impresia ca ar tainui un secret greu si penibil de suportat, sunt toate caracteristici ale
faciesului depresiv care impreuna cu pozitia garbovita de anestezia psihica dureroasa
fac ca pacientii depresivi sa para mai batrani decat sunt in realitate.
-sindromul depresiv este constituit dintr-o dispozitie depresiva care implica o viziune
pesimista asupra lumii si a propriei persoane, la care se adauga o diminuare globala a
fortelor pulsionale, proceselor intelectuale si ale activitatilor motrice. Frecvent la acest
sindrom axial al depresiei se asociaza o serie de alte simptome commune cu
anxietatea, tulburarile de somn, digestive si altele.
 30

SUB.48- SINDROMUL MANIACAL.DEFINITIE.CRITERII DE DIAGNOSTIC

DEF.: o stare de exaltare psihomotorie si dezinhibitie a pulsiunilor instinctive-

afective.

Criteriile de diagnostic ale episodului maniacal:

A. O perioada distincta de dispozitie expansiva sau iritabila, anormal de ridicata si
persistenta cel putin o saptamana.
B. In timpul perioadei de tulburare a dispozitiei, cel putin 3 din urmatoarele simptome
au persistat (4 daca dispozitia este numai iritabila) si au fost prezente intr-un grad
semnificativ:
1. Stima se sine exagerata sau grandoare
2. Scaderea necesitatii de somn (se reface dupa 3 ore)
3. Logoree, constrangere de a vorbi continuu
4. Fuga de idei, accelerarea gandirii
5. Distractibilitate, atentia usor de distras de stimuli externi nesemnificativi
6. Cresterea activitatii orientate spre un scop (social, serviciu, scoala, sexual0sau
agitatie psihomotorie)
7. Implicarea excesiva in activitati (indiscretii sexuale, cumparaturi necontrolate,
investitii in afaceri nesabuite).
C. Simptomele nu intrunesc criteriile pentru episodul mixt
D. Perturbarea este suficient de severa pentru a acuza o deteriorare marcata in
activitatea profesionala sau sociala, in relatiile cu altii, sau necesita spitalizare pentru
prevenirea vatamarii personale sau a altora.
E. Simptomele nu sunt efectele directe psihologice produse de substante sau de
conditii medicale generale (hipertiroidism).
 31

SUB.49- STAREA HIPOMANIACALA.CRITERII DE DIAGNOSTIC

Stare hipomaniacala
In unele cazuri sindromul nu are importanta clinica, nu necesita tratament.
-Buna dispozitie, cresterea activitatii, diminuarea necesitatii de somn duce la
modificari comportamentale dependente de personalitatea bolnavului.
-Persoanele creative pot sa realizeze importante opera in aceste episoade. In unele
cazuri, atat bolnavul cat si anturajul considera ca o schimbare pozitiva episodul
maniacal.
In alte cazuri, predomina iritabilitatea, scaderea simtului critic, ceea ce provoaca
problem importante atat in familia, cat si ambianta bolnavului.
In hipomanie elementele definitorii ale maniei sunt de intensitate redusa, pacientul
fiind capabil de performante superioare in activitati.. .
Criterii de diagnostic pentru episodul hipomaniacal:
A. Operioada distincta de dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila persistenta,
durand cel putin 4 zile si care este net diferita de dispozitia nondepresiva uzuala.
B. In cursul perioadei de perturbare afectiva au persistat 3 sau mai multe din
urmatoarele simptome( 4 daca dispozitia este numai iritabila) si au fost prezente intr-
un grad semnificativ:
1. Stima de sine exagerata sau grandoarea
2. Scaderea necesitatii de somn(se simte reconfortat dupa numai 3 ore de somn).
3. Mai locvace decat in mod habitual sau presiunea de a vorbi continuu.
4. Fuga de idei sau experienta subiectiva ca gandurile sunt mai accelerate.
5. Distractibilitatea (adica atentie prea usor de atras de stimuli externi neimportanti sau
irelevanti.
6. Cresterea activitatii orientate spre un scop ( fie in societate, la serviciu sau la scoala
ori din punct de vedere sexual) sau agitatie psihomotorie.
7. Implicarea excesiva in activitati placate care au un inalt potential de consecinte
indezirabile (de ex. persoana se angajeaza in efectuarea de cumparaturi excesive, in
indiscretii sexuale, in investitii in afaceri nesabuite).
C. Episodul este asociat cu o modificare fara echivoc in activitate care nu este
caracteristica persoanei atunci cand nu prezinta simptome.
D. Perturbarea dispozitiei si modificarea in functionare sunt observabile de catre altii.
E. Episodul nu este destul de sever pentru a cauza o deteriorare semnificativa in
functionarea sociala sau profesionala, ori pt. a necesita spitalizarea si nu exista
elemente psihotice.

F. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (drog,

medicament) ori unei conditii medicale generale (hipertiroidie).
 32

SUB.50- TULBURAREA BIPOLARA DE TIP 1

Tulburare bipolara de tip I
-se caracterizeaza printr-o evolutie alternative de episoade depressive si maniacale,
separate prin interval libere.Si aici, putem intalni doua tipuri:
1,cicluri depresie-manie cu interval libere, adica cand un episode depresiv
inaugureaza tulburarea, fiind urmat de o excirtatie maniacala care precede intervalul
liber inaintea survenirii unul nou episode, aici depresia constituie o faza severa a
tulburarii cu o predominanta a simptomelor anxioase, iar trecerea la episodul maniacal
se face printr-un viraj abrupt
2. cicluri manie –depresie cu intervale libere, situatie in care tulburarea se instaleaza
printr-un episode maniacal urmat de unul depresiv si apoi de un interval liber. Aici
episoadele maniacale sunt severe, iar virajul spre depresie se face in mod lent-
progresiv, cu o intensitate moderata si o prevalenta a lentorii psiho-motorii

SUB.51- TULBURAREA BIPOLARA DE TIP 2

se caracterizeaza prin instalarea unei depresii secondata de stari hipomaniacale, care

uneori pot evolua spre episoade maniacale severe, transferand acest tip II in cadrul
tipului I, dar majoritatea pacientilor raman in categoria tipului bipolar II, ale carei
caracteristici clinice sunt: depresia ciclica manifestata prin: pierderea energiei,
prezenta in familiile lor a bipolarilor de tip II si frecvent, consumul abuziv de alcool
sau alte substante, iar o parte dintre ei avand si trasaturi dizarmonice antisociale.
Criterii de diagnostic:
- Prezenta sau in istoric a unuia sau mai multor episoade depresive majore
- Prezenta sau in istoric a cel putin un episod hipomaniacal
- Nu exista niciodata un episod mixt sau maniacal.

SUB.52- DISTIMIA(DEPRESIA
NEVROTICA)DEFINITIE.CARACTERISTICI

Distimia (depresia nevrotica)- are ca element esential o perturbare cronica a

afectivitatii, adica o stare de indispozitie depresiva (sau iritabila la copii si adolescenti)
pentru cea mai mare parte a zilei, pentru cel putin doi ani.(un an la copii si
adolescenti).
Criterii de diagnostic:
- Dispozitie depresiva sau iritabila la copii si adolescent pentru cea mai mare parte a
zilei, timp de mai multe zile, pt cel putin 2 ani.
- Prezenta in timp ce este depresiv a cel putin 2 din urmatoarele simptome:
1. Apetit redus sau exagerat
2. Insomnia sau hipersomnie
3. Energie redusa sau fatigabilitate
4. Stima de sine redusa
5. Concentrare redusa si \sau dificultati in a lua decizii
6. Sentimente de disperare
 33

SUB.53- DEMENTELE.DEFINITIE.CARACTERISTICI
Dementa= este o stare de alterare intelectuala profunda, globala si progresiva, cu
evolutie cronica ce intereseaza in primul rand memoria, dar si ansamblul functiilor
cognitive cu repercusiuni asupra comportamentului si echilibrului emotional
CARACTERISTICI:
-au intotdeauna un substrat organic degenerativ sau traumatic, toxic, inflamator,
dismetabolic, tumoral etc. care intereseaza encefalul predominant uneori la nivelul
scoartei cerebrale, iar alteori la nivelul nucleilor de la baza
- diagnosticul lor implica identificarea, alaturi de semnele psihiatrice a unui sbstrat
organic caracteristic, printr-o examinare clinica neurologica si somatica si printr-o
exploatare paraclinica- mai ales imagistica- minutioasa, fara a neglija, prin anamneza ,
o eventuala componenta eredofamiliala..
- este necesar a se elimina orice posibilitate de tulburare psihica non-organica, in
special unele forme de chizofrenie, unele depresiuni sau pseudodemente.
-Spre deosebire de oligofrenii, care sunt rezultatul unei deteriorari a encefalului inainte
de a ajunge la maturitate, dementele sunt expresia clinica a unei alterari cerebrale dupa
ce sistemul a ajuns la o deplina dezvoltare operationala.
-Dementele sunt o cale comuna de manifestari simptomatice a unui numar mare-
aproximativ 70 – de entitati nosologice diferite..
-Simptomelor ce apartin deteriorarii organice li se pot adauga unele manifestari
mentale asociate ca: depresiile sau starile depresiv-anxioase reactive, unele manifestari
delirante sau paranoide, stari de violenta sau de euforie nejustificate, dezinhibari
instinctuale ( agresivitate sexuala, bulimie), confabulatii compensatoare etc.

SUB.54- BOALA LUI ALZHEIMER.CARACTERISTICI

Se manifesta sub doua aspecte:
a) Dementa Alzheimer presenila cu debut in jur de 45 de ani
b) Dementa Alzheimer tardiva ( dementa senila de tip Alzheimer) cu debut peste 65
de ani.
Tulburarile psihice din boala lui Alzheimer sunt cele descrise in tabloul clinic al
dementelor. Se poate spune ca aceasta boala realizeaza cel mai tipic tabloul de
dementa. tulburarile neuropsihologice (afazie, apraxie, agnozie) si cele neurologice
apar mai tarziu in evolutia bolii si niciodata nu o preced. Dintre cele neurologice cele
mai frecvente sunt cele parkinsoniene. Este bine cunoscuta asocierea dementa-
parkinson in psihiatrie si neurologie.
-Forma precoce evolueaza intr-un context somatic in general sanatos,
-forma tardiva apare si se dezvolta pe fondul afectiunilor cronice ale varstei a treia..
-batranii (dupa 70 de ani) au in medie 4-5 boli cronice concomitente, ceea ce adauga la
infirmitatea psihica o infirmitate somatica..
-Boala lui Alzheimer , in ambele sale variante , nu este o boala mortala
- durata medie de viata a acestor bolnavi este semnificativ coborata fata de restul
populatiei.
-Moartea survine printr-o afectiune intercurenta infectioasa (bronhopneumonie,
tuberculoza, infectie urinara, etc.) sau dismetabolica (casexie, deshidratare, uremie etc)
 34

-Cand evolutia bolii s-a prelungit suficient, deteriorarile psihice, neurologice si

somatice sunt atat de mari, incat pacientii sunt adevarate cadaver vii, ,,resturi umane”,
situatii teribil de demoralizante pentru anturaj si mai ales pentru familie.
-Tratamentul bolii este descurajant. Practic, la ora actuala nu exista nici un
medicament si nici o metoda nonfarmacologica pentru vindecarea acestei boli.
-O terapie logica este cea cu antioxidante, deoarece acestea protejeaza celulele in
general si neuronii (unde activitatea oxidoreductoare este foarte intensa). Printre
acestea, cele mai importante sunt vitaminele E, C si A.. De asemenea sunt la moda
coenzima Q 10, flavonoizii si seleniul. Rezultatele practice sunt demoralizante..
-Tratamentul de baza in momentul de fata este doar paleativ, constituit din terapiile
simptomatice pentru combaterea depresiei, starilor de agitatie, insomniei sau
tulburarilor sfincteriene. .
-Dintre tratamentele simptomatice, cel care ocupa un loc deosebit este cel pentru
combaterea tulburarilor de memorie.
-Sa recomandat o terapie vasodilatatoare si una de protectie a membranelor neuronale.
Existand o determinare ereditara se poate considera in viitor un tratament prin
ingineria genetica. Intre timp, exista mari sperante privind efectele folosirii celulelor
stem

SUB.55- BOALA LUI PARKINSON.CARACTERISTICI

-reprezinta cea mai frecventa boala neurologica degenerative.
-Este o boala relativ frecventa, 100-200 de cazuri la 100.000 de persoane.
-In sindromul parkinsonian se produce o alterare lent progresiva a motricitatii.
-Debutul ei se situeaza intre 45-60 de ani , dar poate apare si la varste si mai inaintate
sau mai mici. Durata ei este de cca. 10-20 de ani.
-Nu este o boala mortala prin ea insasi, dar scurteaza semnificativ durata medie de
viata
-Se manifesta printr-o hipertonie sau rigiditate cu caracter ceros , o hipokinezie sau
bradikinezie caracteristice(mergand in stadiile finale pana la imobilizare) si tulburari
de sinergie si de echilibru, la care se adauga la majoritatea cazurilor o tremuratura
lenta de repaus a extremitatilor membrelor , dar mai ales a celor superioare.
-au un grad crescut de bradipsihie cu o lentoare evidenta a proceselor ideative si
decizionale si cu o semnificativa rigiditate in trecerea de la o idee la alta.
- prezinta preocupari cenestopatice care uneori acapareaza complet activitatea lor
mentala. Pe fondul lor se dezvolta adesea productii delirante cu carecter hipocondriac.
-Personalitatea parkinsonienilor se modifica. se caracterizeaza in majoritatea cazurilor
printr-un egocentrism excesiv si foarte deranjant pentru anturaj.
- Sunt bolnavi exigenti, aderenti, chinuind cu pretentiile lor pe cei din jur.
-apar uneori stari de agitatie si destul de frecvent idei delirante de prejudiciu, de
gelozie sau persecutie generand stari de irascibilitate si de agresivitate.
In 15-30% din cazuri se instaleaza o degradare mentala progresiva de tip demential.
-Apar tulburari de memorie, alterari ale proceselor cognitive, dezorientari temporo-
spatiale si false recunoasteri cu disparitia discernamantului.
Acestea pot evolua pana la stadiul unei demente profunde si se suprapun pe fondul
psihic caracterizat de tulburarile psihice mentionate mai sus.
 35

-Debutul este de obicei insidios si evolutia este lenta. Sunt cazuri in care ele incep
brusc, cu o stare confuzionala