Psihiatrie

Curs 1 05.03.12
Psihicul
- este format din compartimente care slujesc fiecare cate o functie:
1. functia cognitiva – dedicata cunoasterii; cuprinde perceptia, atentia, memoria, gandirea;
2. functia conativa - vointa;
3. functia afectiva = rezonanta in functie de semnificatie la evenimentele din mediu;
4. aparat instinctiv – dedicat necesitatilor biologice;
- toate functiile si compartimentele au la baza niste structuri cerebrale dedicate lor;
Comunica intre ele prin substante (= neurotransmitatori):
 Dopamina – implicata in tulburari psihotice si in schizofrenie;
 Serotonina – implicata in tulburari afective;
 Acetilcolina – implicata in patologia dementiala;
 Acidul gama amino butiric
 Acidul glutamic
 Neuropeptidele
- exista 2 tipuri de relee si neurotransmisii cu caracter general:
 Sistemul gabaergic – un sistem inhibitor general, implicat in patologia anxioasa si in
insomnii;
 Sistem glutamaergic – un sistem excitator, implicat in fenomene de apoptoza;

Semiologie
- cuprinde modificari:
 cantitative
 calitative
1. Atentia = capacitatea de sesizare a evenimentelor din mediu si de concentrare, de
focalizare asupra evenimentului cu maxima semnificatie;
- poate fi:
 atentie spontana - ierarhizeaza stimulii in functie de importanta lor;
 atentie voluntara – ierarhizeaza stimulii in functie de starea afectiva de moment
- are modificari:
 cantitative:
o hiperprosexii – atentie sporita in stari de usoara excitatie, in stari patologice
fara nici un excitant consumat;
o atentie atat de accelerata incat sa nu aiba nicio eficienta, individul sa nu se
mai poata concentra asupra unui eveniment si nici sa fixeze evenimentele pe care le-a urmarit;
o hipoprosexii - atentie scazuta in stari de oboseala deosebita;
 calitative – nu exista
2. Perceptia = o procesare de informatii la care participa atentia, memoria, starea afectiva;
orice informatie incepe de la simturi: 80% obtinute pe cale vizuala, apoi auditiva si mai putin
celelalte simturi;
- cuprinde modificari calitative si cantitative in aceleasi conditii;
 modificari cantitative:
1
 o hiperestezia – in intoxicatii cu substante excitante, debuturi de boli infectioase,
surmenaj;
o hipoestezia – la oligofreni, schizofreni, isterici;
 modificari calitative:
a. Iluziile = perceptii cu obiect dar deformate:
 Iluzii vizuale: macropsii (obiecte marite), micropsii (obiecte
micsorate), dismegalopsii (obiecte deformate);
 Iluzii mnezice: deja vu, deja connu, jamais vu – apar in patologia
epileptica de lob temporal, in stari de depersonalizare, tumori cerebrale;
 Iluzii auditive (vorbe sau sunete sunt percepute deformat)
 Iluzii olfactive si gustative
 Iluzii de schema corporala (deformeaza perceptia intregii scheme
corporale) – des in schizofrenie, stari confuzive, intoxicatii halucinogene;
b. Agnoziile = tulburarea procesarii informatiilor senzoriale la nivel de scoarta
(bolnavul vede dar nu stie ce vede, aude dar nu stie ce aude):
 Agnozie vizuala = cecitate psihica
 Agnozie auditiva = surditate psihica
 Agnozie tactila
 Agnozia culorilor
c. Halucinatiile = perceptii fara obiect;
- este extrem de frecventa si uneori este patognomonica in schizofrenii, tulburari psihotice
afective, psihoze toxice, tumori cerebrale, stari dementiale, afectiuni ORL, in orice conditie
care afecteaza structura creierului;
- se caracterizeaza prin convingere absoluta a bolnavului, impenetrabila oricarei critici;
- pot fi:
 Halucinatii functionale – pacientul percepe corect stimulul dar declanseaza
perceperea concomitenta a unui stimul inexistent, patologic;
 Halucinatii vizuale – cu cat debutul schizofreniei este la o varsta mai mica cu atat
sansa prezentei lor este mai mare sugerand o atingere mare a neuromasei si un prognostic
rezervat; pot fi:
o Dpdv spatial: guliverniene (mai mari), liliputane (mai mici);
o Dpdv al complexitatii: elementare (linii), complexe (figuri), scenice
(panoramice si cinematografice)
 Halucinatii auditive – pot fi favorabile sau dusmanoase, auzite cu o ureche sau cu
ambele;
 Halucinatii olfactive si gustative – mirosuri „fara obiect”, bizare (cadaverice,
sudoratie, metalic);
 Halucinatii tactile: arsuri, furnicaturi, cald, rece;

3. Vointa (=bulia) – poate sa fie:

o Vointa activa – in normalitate „omul ambitios, cu vointa de fier”;
o Vointa inhibitorie – in normalitate „ascetul”;
– este modificata cantitativ in sens macro sau micro:
2
 o Hiperbulia – apare in normalitate datorita tariei, stabilitatii motivationale,
temperamentului; in patologie apare in paranoia ca instrument de impunere a ideii delirante;
o Hipobulia – in epuizari, psihopatii, toximanii;
o Abulia – in schizofrenie, depresii profunde;
o Hipobulia inhibitorie  impulsivitate, explozivitate;
o Raptusuri = manifestari explozive psihomotorii de mare intensitate;
o Parabulia = insuficienta volitionala dar si decizionala in schizofrenie;

4. Memoria – poate fi clasificata in functie de axa temporala:

o memorie imediata = memoria senzoriala
o memorie de scurta durata = memoria de lucru
o memorie de lunga durata – ramane rezultatul dupa efectuarea operatiilor propuse
- poate fi modificata cantitativ si calitativ:
a. modificarile cantitative ale memoriei:
o hipermnezia = exacerbare a cantitatii evocarilor; pot fi:
 lacunare – determinate emotional (accident rutier) sau motivational
 globale – determinate de stari de usoara intoxicatie cu excitante
 tematice – la deliranti si depresivi
 maniacale –pacientul devine un simplu spectator al derularii
amintirilor
 extraafectiva – la oligofreni (memoreaza numere de telefon dar fara
structurare in retea de semnificatii a datelor stocate)
o hipomnezia – in tulburari de dezvoltare, in deteriorari, surmenaje;
o amnezia anterograda (=pierderea capacitatii de memorare din momentul
accidentului spre prezent) si amnezia retrograda (=pierderea capacitatii de memorare din
momentul accidentului spre inceputul existentei)  in intoxicatii acute sau traumatisme;
o amnezia lacunara (bolnavul nu poate relata nimic despre anumite momente)
o amnezia functionala – poate sa fie:
 partiala (lapsus)
 totala (in urma unui soc emotional)
 selectiva (tematica, legata tot de o corelatie afectiva)
- in cazul imbatranirii si al dementierilor memoria se pierde dinspre prezent spre trecut;

b. modificarile calitative ale memoriei = evocari deformate sau false ale realitatii:
o patologia prezentului:
 criptomnezia = nerecunoasterea sincera, neintentionata ca fiind strain
un material care apartine altcuiva;
 iluzia de nerecunoastere
o patologia trecutului:
 pseudoreminescentele – evenimente din trecut sunt evocate si traite ca
fiind recente;

3
  ecmnezia = plasarea intregii personalitati intr-un trecut real si trairea azi ca
reala varsta respectiva;
 confabulatiile – golurile din memoria dementului sunt umplute cu fabulari;
 anecforia = momente neasteptate de reamintire a unor lucruri de mult
uitate, ca niste revelatii;

5. Gandirea = forma suprema de organizare a informatiei pana la nivel de semnificatii,

concluzii; este un proces cognitiv;
- modificarile pot sa fie:
a. modificari de forma:
o gandirea foarte lenta cu o secare a imaginatiei;
o gandire al carei ritm scade progresiv  „fading mental” (in
schizofrenie) dar firul gandirii poate fi reluat dupa un timp;
o „baraj ideativ” – discursul se intrerupe brusc (in schizofrenie);
o o disolutie semantica care incepe de la nivel de digresiune a ideilor, a
frazelor  incoerenta (in schizofrenii si intoxicatii) care prin accentuare  ruperea legaturii
intre propozitii, la intensitatea maxima a incoerentei se rupe legatura intre cuvinte  „salata
de cuvinte” care poate deveni galagioasa  verbigeratie (in schizofrenie);
o fuga de idei
b. modificari de continut – sunt declansate de stimuli semnificativi;
 Obsesiile = blocarea unor circuite la nivelul sintetic asupra unui gand care
apare intempestiv, inunda constiinta, individul nu i se poate opune sau sustrage; apar
fiziologic in starile de oboseala;
- pot fi:
o Ideative – continut ideativ cu o radacina interogativa;
o Mnezice – pot fi imagini, numere, nume, cuvinte;
o Impulsive – cuprind compulsiile; nu ajung niciodata sa se finalizeze pt ca bolnavul
dezvolta strategii de aparare(ritualuri obsesive: numarul geamurilor, diverse cuvinte utilizate);
 Fobiile (obsesii fobice) = frici fata de cele mai comune si neasteptate situatii,
lucruri care nu au justificare prin amploare;
- trebuie deosebite de atacul de panica (=acces irational de frica fara un motiv decelabil) si
de o stare anxioasa difuza (=fara obiect, trenanta, de o amplitudine mai mica);
Ex: agorafobia (frica de a trece singur prin locuri publice), sociofobia, claustrofobia;
 Ideile prevalente – au tendinta de a interpreta informatiile noi din mediu; apar
in stari psihotice, alcoolism cronic, in debutul psihozelor;
 Ideile hipocondriace – pot fi de tip prevalent, obsesiv sau delirant dar
continutul tematic este hipocondriac;
 Idei delirante – total rupte de realitate;
- au diversitate absoluta (teme familiale);
- pot fi:
o Idei delirante imploziv-micromanice la depresivi:
 Idei de vinovatie – incep cu propria persoana;
 Idei delirante hipocondriace – insotite de depresie, halucinatii absurde
4
  Idei suicidare – pot fi doar ganduri despre moarte sau chiar pregatiri
tehnice complete;
o Idei delirante expansiv-macromanice la maniacali – sentiment de omnipotenta,
frumusete;
 Ideea deliranta de marire si bogatie – senina sau revendicativa
 Ideea deliranta de inventie – continutul ideii este inventatorul
 Ideea deliranta de reforma sociala, economica, politica
o Idei delirante ale semnificatiilor relationale:
 Idei de persecutie
 Idei de revendicare
 Idei de gelozie
o Idei de alterare a semnificatiei realitatii reice: de influenta, de posesiune, de negatie;
o Ideile alterarii imaginare metafizice: mistice, cosmogonice, fantastice;
o Idei delirante mixte – in debuturi de schizofrenie;
o Idei delirante prin contagiune empatica – un bolnav delirant induce delirul sau unui
membru mai sugestionabil al familiei;
o Idei delirante reziduale – ramane o idee in care bolnavul mai crede dar care va seca;

6. Constiinta = trairea dimensiunii, specificului si sensului clipei existentiale printr-un proces

de reflectare determinat cognitiv si printr-un proces de rezonare determinat afectiv,
concretizata in imaginar printr-un construct mental al realitatii temporal fizice;
- poate avea:
o Tulburari de claritate a constiintei:
 Obtuzia – bolnavul ofera imaginea unui om care raspunde somnoros, lent;
apare in sindromul de hipertensiune intracraniana si ca simptom de intrare in confuzii de
diverse etiologii;
 Hebetudinea – bolnavul oscileaza intre indiferenta si efortul de a se cupla la
realitate;
 Starea de torpoare – bolnavul este somnolent, apatic, nu face eforturi de a se
cupla la realitate; apare in afectarea SNC, in stari toxiinfectioase;
 Obnubilarea – raspunsurile coerente sunt posibile dar sunt scurte de tip
aprobare sau negare; apare la epileptici, in betia profunda, intoxicatii medicamentoase;
 Starea de stupoare – bolnavul este rupt de mediu, nu raspunde la intrebari
decat prin reactii motorii; poate sa fie stupoare catatonica, melancolica, isterica;

o Absenta constiintei:
 Coma = stare patologica de absenta a constiintei, cu functiile vegetative la
limita de jos a normalului fiziologic;
 Letargia = somn profund, prelungit, insotit de imobilitate completa;
 Lipotimia = suspendarea rapida, de scurta durata, cu revenire spontana a
constiintei, precedata de paloare, greata, transpiratii;
 Crizele epileptice = pierdere brutala si totala a constiintei, cu durata de minute,
putand fi urmata de oricare din gradele de alterare a claritatii constiintei;
5
 o Tulburarile somnului ca diastola a constiintei: insomnii, cosmaruri, hipersomnii;
o Tulburarile de extensie ale constiintei – fuga patologica automatismul ambulatoriu,
somnambulismul, transa hipnotica
o Tulburarile de orientare in spatiu (oligofreni, dementi, confuzii), timp (oboseala
extrema, intoxicatii, psihoze) - tulburarea de constiinta calitativa cea mai des intalnita care sta
la baza confuziei

6
 Psihiatrie curs 2
13.03.12
Tratamentul in psihiatrie
- orice tratament porneste de la un diagnostic;
- in functie de sindromul dominant  diagnostic de prezumtie  diagnostic diferential 
diagnostic de certitudine  tratament;
Nivelele planului terapeutic = sectiunea verticala a problemei terapeutice a cazului:
 nivelul biologic – asemanator cu alte specii; beneficiaza de metode terapeutice
biologice:
o chimioterapie
o diverse variante de socuri
o interventii chirurgicale asupra SNC
o metode de antrenament psihofiziologic
o electroterapie
o malarice
o abordari de tip camp magnetic
 nivelul psihologic (ontogenic)– i se adreseaza 250-400 tehnici de psihoterapie;
niciuna nu i se potriveste fiecarui terapeut si nici fiecarui pacient; ideal, metoda terapeutica
trebuie sa fie egala atat cu disponibilitatile empatice ale terapeutului cat si cu cele ale
pacientului;
 nivelul sociorelational al noutatilor si al alteritatilor – este nivelul
dezvoltarii abilitatilor de a intretine relatii interumane si sociale, al insusirii regulilor de
functionare sociala; necesita personal calificat;
 nivelul motivational – derivat spiritual;
- celelelalte nivele nu pot fi tratate fara a trata nivelul biologic;
- nivele nu se exclud unul pe celalalt, ci se completeaza;

Medicatia psihotropa – cuprinde 4 etape:

- prima data s-a folosit macul (sedativ si psihotic)  opiu, teriakuri;
- apoi a fost folosita canepa indiana pt tratamentul maniei, melancoliei, epilepsiei,
comportamentului violent - partile superioare crude:
ceaiuri cu efect vomitiv si purgativ
hasis (folosit mai ales pt violenta pe care o declansa in timpul razboaielor la
militari)
- in 1950 s-a descoperit rezerpina (hipotensiva si sedativa) din Rauwolfia serpentina;

a. etapa vegetala polisubstantiala - un nivel comun tuturor vertebratelor, un nivel nespecific

(o planta poate contine o multime de componenti chimici, amestecurile de plante fiind
riscante pt ca pot fi antagoniste);
b. etapa substantelor chimice psihoactive nespecifice utilizate monoterapeutic:
- in 1832 s-a sintetizat primul hipnotic: cloralhidratul (somnifer), an in care apar
psihotropele (fac parte din categoria neurotropelor) care afecteaza in sens terapeutic;
c. etapa clasica a substantelor psihoactive specifice dominant monoreceptorale
- in 1952 au fost descoperite toate seriile de psihotrope pornind de la o substanta
(clorpromazina)
- in 1957 apare primul antidepresiv propriu-zis (imipramina);
- substantele au o gama larga de efecte secundare;

7
d. etapa substantelor psihoactive specifice dominant bireceptorale – incepe la sfarsitul
anilor `80 cu neuroleptice atipice, antidepresive specifice si antidementiale;
Clasificarea psihotropelor (dupa Predescu):
I. Psiholeptice (sedative psihice):
1. hipnotice inductoare a somnului (nooleptice): Clorhidrat, Barbiturice
2. tranchilizante si sedative: meprobamat, benzodiazepinice
3. neuroleptice (antipsihotice, timopleptice): fenotiazine, tioxantene

II. Psihoanaleptice (stimulente de SNC):

1. stimulante ale dispozitiei (antidepresive, timoanaleptice): izoniazida;
2. stimulenti imediati si nespecifici: cafeina, vitamina C;
3. stimulenti pe termen lung care actioneaza prin metabolism neuronal

I. 3. Antipsihotice (neuroleptice) – pt tratamentul schizofreniei si a psihozelor;

– actiunea lor se datoreaza activarii receptorilor dopaminici din creier;
- cu cat crestea gradul de ocupare al receptorilor cu atat crestea eficienta pana la ocupare de
70% cand apareau efectele adverse;
- primele antipsihotice care au aparut au avut actiune numai dopaminica  antipsihotice
clasice – au un nucleu tribenzenic;
- structura lui se potriveste numai la un anumit receptor;
- modificand un radical al nucleului tribenzenic se obtine o alta structura ce se potriveste altui
receptor;
- primul antipsihotic clasic care a fost creat si ramane un element de comparatie era un Cl;
a. Clasa fenotiazinelor:
 Clordelazin (Clorpromazina) = un sedativ usor; radicalul este un Cl;
 Levomepromazin = un sedativ mult mai puternic care actionand asupra altor receptori
alfa-adrenergici da scaderi tensionale; radicalul este –O-CH3;
b. Clasa tioxantenelor:
 Fluanxol – utilizat in schizofreniile paranoide si in psihozele senile; este importanta
forma depot a preparatului cu actiune lenta progresiva – necesara in psihiatrie pt ca
noncomplianta schizofrenicilor este mai frecventa decat in oricare alta specialitate 60-70%;
c. Clasa butirofenonelor:
 Haloperidol = cel mai puternic halucinolitic creat pana in prezent;
- un antipsihotic incisiv foarte folosit; eficient in schizofreniile paranoide si ca dezinhibant;
- sub forma de:
 picaturi, tablete, injectabil pt actiune imediata
 preparat depot

- s-au cautat substante care sa actioneze atat asupra sistemului dopaminic cat si asupra
sistemului serotoninic, substante dominant duale serotonin-dopaminiceneuroleptice atipice
 Clozapina (Leponex) – a cauzat cativa morti datorita unei epidemii virotice prezente
la data lansarii lui pe piata;
- la o inhibitie medulara, leucocitele scad ca in SIDA;
- este de alegere atunci cand bolnavii nu reactioneaza la nici un antipsihotic, sunt agresivi si
violenti;
- noncomplianta poate fi generata de sialoreea nocturna si cosmaruri;
 Risperidona – sub forma de tablete, injectabila si depot;
- eficienta in starile psihotice cu simptome pozitive (halucinatii, idei delirante) dar si negative,
in agitatiile dementilor, fiind preferabil in schizofreniile productive la tinerele fete;

8
  Olanzapina = substanta la fel de eficienta si pe simptome pozitive si negative dar care
trebuie evitata atunci cand bolnavul apartine unei diateze (=predispozitie) diabetice; in
schizofrenie, schizodepresie, in starile bipolare;
 Aripiprazol – superior in eficacitate in toate formele de schizofrenie cu simptome
pozitive;
 Quetiapina (Seroguel) – in psihozele din boala Parkinson;
 Sertindole – in simptomele negative din schizofrenie;

II.1 Antidepresive si stabilizatori timici;

- s-a observat ca in cazul afectiunilor afective exista probleme cu turnover-ul serotoninei  s-
au cautat agenti care sa influenteze acest sistem, in 1956 aparand primul antidepresiv clasic,
urmand aceeasi evolutie ca si antipsihoticele cu aceeasi modificare a spatialitatii R;
a. Antidepresive triciclice amine tertiare:
 Antideprin – la noi a disparut;
 Clomipramina – sunt cazuri la care nu poate fi evitat;
 Amitriptilina
b. Inhibitorii specifici ai recaptarii serotoninei – in depresii nu se produce suficienta
serotonina:
 Fluvoxamina
 Sertralina
 Paroxetina
 Citalopram
 Excitalopran – este primul psihotrop chiralic (are structura in oglinda, mai mult
levogir pt efecte adverse reduse);
c. Inhibitori selectivi ai recaptarii noradrenalinei: Reboxetina– in depresii majore inhibate;
d. Antidepresive bifocale:
 Venlafaxina
 Mirtazapina
e. Acceleratori ai recaptarii serotoninei: Coaxil – depresii limitrofe;
f. Antidepresive dopaminergice:
 Amineptina ( Survector) - datorita complexitatii substratului neuronal;

Glanda pineala – face legatura intre mediul extern si cel intern, controland productia de
serotonina (ziua pt sistola, catabolism) care alterneaza cu productia de melatonina (noaptea pt
diastola, anabolism)  s-a creat un agent care seamana cu melatonina: agomelatonina,
valdoxan;

Antidementiale specifice antialzheimer – in alzheimer sunt implicati neuronii decolinergici

 s-au cautat inhibitori reversibili ai colinesterazei, enzima care scindeaza acetil-CO-A in
fanta sinaptica:
 Donepezil – efectul clinic se instaleaza lent si progresiv;
 Tacrine – necesita monitorizarea functiilor hepatice;
 Rivastigmina
 Memantinul(Ebixa)-incetineste fenomenele enzimatice care duc la moartea neuronilor;
Psihostimulente:
 Piracetam – amelioreaza memoria de scurta durata;
 Pramistar – amelioreaza memoria de lunga durata;
 inhibitori de radicali liberi: Seleniu, vitamina C;
Alte tratamente biologice:
9
 Electrosocul – se aplica 2 electrozi bilateral, pe cei 2 lobi frontali, si se descarca sub 1
secunda un curent de 80-130V  se descarca depozitele de neurotransmitatori creandu-se un
echilibru si armonizandu-se relatiile dintre releele neuronale;
- este folosit acolo unde antipsihoticele si antidepresivele nu dau rezultat mai ales la:
 depresivii cu preocupari suicidale, melancoliforme
 in schizofrenii cu ostilitate nespecifica crescute, catatonice

Tratamente prin comunicare:

 Metode psihoterapeutice – 300 - 400 tehnici: de la utilizarea mecanismelor
neconstientizate pana la cele care pun accentul doar pe constientizare; prima tehnica folosita:

Hipnoza – da dependenta de terapeut;

- folosita mai ales in suferintele psihice (nu in bolile psihice);

Cognitivismul – cea mai folosita tehnica actual;

- Beck a afirmat ca defectul depresiv consta in triada:
 depresivul nu poate trage decat concluzii negative; orice situatie ar fi el nu poate decat
sa gandeasca negativ;
 s-a observat ca minimalizeaza absolut tot ce este pozitiv in jur si maximalizeaza tot ce
este negativ in jur, nu observa decat aspectele negative, generalizandu-le
 o gandire care nu poate vedea decat in „negru” viitorul;

Comportamentalismul – este o tehnica exterioara;

- se adreseaza atat individului cat si familiilor;

Psihiatrie
Curs 3
10
 Schizofreniile
= boala care s-a nascut odata cu omul;
- experimental pot fi provocate la animale orice fel de suferinte cu exceptia schizofreniei:
„schizofrenia este plata pe care omenirea o plateste pt achizitia limbajului; este motivul pt
care la nicio alta vietuitoare nu poate fi indusa”;
- este pomenita inca din vremea sumeriana (in biblie regele Saul era psihotic si cand avea
crize halucinator delirante David il linistea cu muzica) si de-a lungul istoriei dar niciodata n-a
avut amploarea pe care o are azi;
- cand a inceput industrializarea, incidenta schizofreniei a explodat si a ajuns ca in epoca
moderna sa reprezinte 1% din populatie indiferent de cultura si de geografie;
- acolo unde societatile au ajuns avute si linistite (Finlanda, Elvetia) incidenta a scazut la
jumatate;
- prima denumire a fost data de Asclepiade din Bitinia in anul 80 i.e.n. „alienatio mentis”,
denumire pastrata mai ales in codurile penale din toata lumea „alienati”;
- in secolul XIX au inceput cautarile medicale pt descifrarea acestei boli:
o in 1822 Esquirol folosea termenul de „idiotie innascuta”
o in 1852 Morel vorbea de degenerescenta ereditara („dementia precox”) –
subliniaza faptul ca apare la tineri
o la 1896 Kraepelin aduna toate formele clinice descrise pana atunci sub denumirea
de „dementa precoce” cu o conotatie sumbra;
o in 1911 Eugen Bleuler da denumirea de schizofrenie („schizein”= separare,
spargere; „phren”=suflet) avand ca definitie o stare patologica care evolueaza cand continuu
cand episodic, care poate evolua pana la dementa dar care se poate opri in orice stadiu fara
posibilitatea lui „restitutio ad integrum” cu un tablou clinic de rupere a realitatii, de
modificare a afectivitatii si comportamentului cu totul specifice, nemaiintalnite altundeva;
o in prezent suntem in stare sa monitorizam clinic cu mare succes boala, mai eficient
decat in multe alte situatii medicale;

Tablou clinic - modificarile afecteaza aproape toate functiile psihice inafara de memorie:
1. Tulburari de perceptie: halucinatiile
- in functii de forma clinica sunt prezente dominant halucinatii auditive sau vizuale;
- cu cat debutul bolii este la o varsta mai tanara cu atat predomina halucinatiile vizuale
si indica o lezare mai profunda a creierului;
- cu cat debutul bolii este la o varsta adulta cu atat predomina halucinatiile auditive;
- pot fi prezente orice fel de halucinatii inclusiv tactile, cenestezice;
- halucinatiile auditive patognomonice sunt cele unilaterale si cele intrapsihice;
- cele mai periculoase sunt halucinatiile imperative (Care ii comanda bolnavului ce sa faca,
el executandu-le ca un robot, devenind extrem de periculos, halucinatia avand orice continut);
2. Slabirea atentiei ca lipsa a puterii de concentrare;
3. Tulburari de gandire:
a. de forma - o destructurare a gramaticii mentale, o disolutie semantica care
poate ajunge la disociatie; putem avea si notiuni noi create ad-hoc de catre bolnav, un limbaj
inteles numai de el pe care uneori il poate si explica (marac: „masina racheta”); fading
mental=scaderea progresiva pana la ooprire a continutului; baraj mental = blocarea brusca a
raspunsurilor; mentism = accelerarea gandirii (cele 3 simptome indica faza acuta a bolii);
b. de continut:
 dispozitie deliranta – tensiune disconfortanta, vaga, stranie, de
presimtire a ceva teribil;

11
  interpretare deliranta – perceptii reale dar bolnavul le asociaza cu
o semnificatie aberanta;
 intuitia deliranta – brusc bolnavului i se releva idei si situatii
periculoase care au legatura cu propria-i persoana;
 delirul de influenta – parte a sindromului de automatism mental
in care bolnavul traieste strania senzatie ca i se imprastie gandurile in atmosfera, ca i se fura
gandurile, ca i se impun gandurile, ca este teleghidat, ca este ciupit de la distanta, fiind
insotite de o convingere impenetrabila;
- aceste idei delirante au in general un continut negativ, de rea intentie, de a face rau, ele
putand fi insotite de automatisme mentale (senzatii ca e teleghidat) dar care nu sunt prezente
la toate formele de schizofrenie (decat pt forma paronoida sau cu simptome pozitive);
- exista si simptome negative; incet toate functiile psihice se modifica in minus pana cand
bolnavul ajunge sa fie un obiect intre alte obiecte;
4. Tulburari de limbaj – manierisme de vorbire (imita limbi straine), cuvinte
inventate cu o semnificatie doar pt bolnav, stereotipii de vorbire;
5. Tulburari de afectivitate – pierderea capacitatii de rezonare afectiva si
inversiune afectiva fata de cei pe care ar trebui sa ii iubeasca; unii bolnavi pot avea
sentimente contradictorii fata de aceeasi persoana ambivalenta afectiva; paratimie
(=bolnavul povesteste un banc plangand si relateaza o moarte razand);
6. Tulburari ale vointei - vointa poate sa fie modificata mai ales in sens de pierdere
(=hipovolitie) sau de sugestibilitate crescuta;
7. Tulburari de psihomotricitate - pot aparea si modificari motorii in schizofrenia
catatonica:
 lipsa initiativei motorii
 stereotipii = miscari repetate cu o fixitate si perseverenta imposibile in
normalitate
 flexibilitate ceroasa: pozitii „perna psihica” fara a obosi si fara a face febra
musculara
 catalepsia = mentinerea indefinita a pozitiilor anterior impuse
 sugestibilitatea = supunerea automata la orice ordin
- sunt modificari motorii nevoite, descarcate din creier datorita distructiei;
8. Mimica si privirea - se modifica expresia fetei;
- isi pierde mobilitatea expresiva  facies de tip masca (nu arata nicio traire si nici un
sentiment, lipsa de emotie empatica);
- o raceala afectiva uneori extrema;
- privire fixa, rece care priveste lateral de interlocutor;
9. Tinuta si comportamentul – pierdut in universul sau virtual schizofrenul poate
intoarce total fata de la lume si de la realitate  stare de autism;

Debuturile – pot sa fie foarte variate:

 insidios – pe parcursul a 2-3ani;
 nevrotiform – incepe sa se planga de slabiciuni, oboseala, insomnii, ca nu mai pot
gandi, ca si-au descoperit dusmani; poate deveni psihotic;
 psihopat – brusc individul se schimba, devenind mitocan, obraznic, jigneste, incapabil
sa traiasca intre oameni;
 judiciar – caracterizat prin raceala absoluta, crima intre bolnavii psihici este mai rara
decat in cea generala dar sunt mai stranii;
 fudroaiant – dintr-o data se agita; usor de diagnosticat si de sesizat de catre specialisti
 afectiv – fie de tip depresiv atipic fie de tip excitatie paranoida de tip maniacal;
12
  oneiroid – poate simula o stare schizofreniforma ridicand probleme de diagnostic
diferential;
- poate imita orice alta forma de boala psihica (isterica, depresiva);
Forme clinice:
1. S. paranoida – simptomatologia se grupeaza in jurul unui nucleu halucinator delirant;
debuteaza dupa 25ani; cea mai frecventa; cea mai usoara forma;
- poate fi insotita de autism, bizarerie, disociatie, anxietate, ostilitate;
- apare sindromul Capgras al iluziei falsei recunoasteri pozitiva (strainii sunt recunoscuti ca
prieteni) sau negativa (bolnavul este atat de schimbat incat are impresia ca nu il recunoaste
nimeni);
2. S. hebrefrenica – debut inainte de maturizarea creierului;
- cu cat ceva se intampla inainte de aceasta varsta este mai grava;
- clinic apare o euforie natanga, o prostire rapida, o dezorganizare a mintii, o scadere a
sectorului cognitiv, greu influentabila terapeutic;
3. S. nediferentiata (simpla) – domina simptome negative: pierderea randamentului
functiilor psihice, deteriorare rapida  bolnavul ajungand o „mobila absenta intre mobila”;
4. S. catatonica – cu simptome catatonice, tablou clinic complet, evolutiv;
5. S. grefata – apar simptome pozitive pe un fundal oligofren manifestandu-se printr-o
stare de excitatie psihomotorie si de neliniste,
6. S. recurenta = psihoza schizoafectiva = forma care face trecerea intre schizofrenie si
bolile afective – are o componenta depresiva sau maniacala cu o deteriorare foarte redusa;
7. S. cu debut tardiv – debutul este dupa 45ani dar intruneste toate criteriile schizofreniei
in general;
8. S. hipocondriaca – forma a schizofreniei paranoide; pp tulburari de perceptie
cenestezice si convingeri hipocondriace delirante;
Epidemiologie - in lume exista >60milioane de schizofreni, incidenta si prevalenta fiind
aceleasi indiferent de rasa, sex, religie, zona geografica etc;
Etiopatogenie
1. Genetic:
- gemenii univitelini monozigoti au o concordanta a bolii de 60-80%;
- gemenii bivitelini dizigoti au o concordanta a bolii de 14%;
- daca un parinte e schizofren sansa copiilor de a fi schizofreni este intre 5-10%:
- daca ambii parinti sunt schizofreni nesansa de a face boala este intre 40-60%;
- daca verisorii de gradul I sunt schizofreni nesansa de a face boala este de 2%;
- doar ½ dintre schizofreni au in familia de origine un schizofren  filumun (linia genetica)
se poate deteriora indiferent de antecedente;
- baza genetica este obligatorie dar nu suficienta ca o persoana sa aiba aceasta vulnerabilitate;
2. Neuronal structurale:
- in cursul mitozei si maturizarii neuronii pot sa migreze in alte straturi sau zone decat cele
firesti;
- in luna a 4-a si a 6-a i.u. neuronii migreaza spre scoarta stabilind legaturi, migrare care poate
avea erori, ei suferind in timpul migrarii procese de specializare;
- ne nastem cu mai multi neuroni dar care vor suferi fenomenul de apoptoza (mecanism care
se poate declansa in locuri nedorite)  apar erori de conexiune si de distributie a neuronilor,
ei ca forma putand suferi in dezvoltare tot felul de modificari;
3. Neurotransmisie
- modificari care afecteaza sistemul dopaminic  explica intreaga simptomatologie a
schizofreniei;
- dezechilibrul dintre subsistemele dopaminice explica aparitia schizofreniei;
4. Psihodezvoltare individuala
13
- relatia afectiva si atasamentul joaca un rol extrem de important pt sanatatea si inteligenta
viitorului om:
 caldura afectiva si armonioasa fara excese
 calitatea alimentatiei din primii ani si claritatea notionala pe care o primeste copilul
pt a putea clasa informatiile
- frecvent intalnita printre leptozomi;
5. Patologia grupurilor
- exista conditii de crestere care determina aparitia schizofreniei la copii: parinti
schizofrenogeni (mama rece si rejectiva sau exagerat de posesiva si protectoare; tata pasiv si
ineficient sau aspru si dominator);

Tratament:
1. medicamentos:
a. in stare naturala fara tratament – 6-7 din 10 schizofreni se cronicizau ajungand
in azile; dupa descoperirea neurolepticelor 5 schizofreni se cronicizau; in prezent urmand un
tratament corect foarte putine cazuri se cronicizeaza;
b. neurolepticele clasice: Haloperidol (pt schizofren halucinator), Levopromazin
(pt schizofren depresiv), trifluoperazina – pe cale orala si injectabila
c. medicatie depot: Fluanxol (pt cazuri necompliante)
d. neuroleptice atipice: Olanzapina (nu afecteaza miocardul), Rispolept (cazuri cu
simptome pozitive), Quetiapina, Neponex;
2. electrosocul – pt agitatie psihomotorie si in forma catatonica datorita efectului imediat
de obtinere a sigurantei bolnavului; este un tratament de rezerva pt cazurile la care s-au
epuizat toate posibilitatile de abordare medicamentoasa;
3. 10-12% din schizofreni se sinucid daca nu sunt asistati psihoterapeutic dupa
tratament utilizand metoda cognitiv-comportamentala; dar aceasta metoda terapeutica
este insuficienta pt ca oamenii isi pierd reflexele sociale, increderea in ei, trebuie reeducati,
asistati juridic  psihoterapeutic trebuie scosi din complexele de inferioritate in care cad, ei
depinzand de mediul in care cresc  trebuie invatate familiile cum sa se comporte cu bolnavii
pt a-i proteja (familiile pot deveni complexate si foarte nesigure);

Psihiatrie
Curs 4
Tulburarile afective
1. Schizofreniile = psihoze endogene; tipul displactic (inalt, subtire);
2. Tulburari delirante persistente: tulburarea acuta polimorfa;
3. Tulburari psihice in diferite afectiuni;
14
- primul termen folosit in acest domeniu a fost de melancolie = forma mai agravata a
tulburarilor depresive; apar si tulburari delirante;
- ulterior, in 1882 a fost descris ciclotimul (are stari de tristete, de indispozitie, maniacal,
simptomatologie de intensitate clinica redusa);
- Kretschmer – a descris tipul picnic (mic, mai mult lat decat inalt cu tulburari depresive) dand
denumirea de personalitate accentuata;
- Kraepelin – da denumirea de psihoza maniaco-depresiva;
- in 1972 – monografia despre depresii – descrie 3 tipuri de depresie:
 depresie somatogena, organica (in boala Parkinson, TCC, alcoolism cronic,
mixedem, boli hematologice)
 depresie endogena, propriu-zisa, genetica = bazata pe o structura neurosomatica;
 depresie exogena, reactiva (depresii de epuizare) = bazata pe o reactivitate
existentiala care preseaza individul spre o poarte psihopatologica;

Clasificarea CIM:
 Episod maniacal: hipomanie, mania cu sau fara simptome psihotice, alte episoade;
 Tulburare afectiva bipolara (fosta psihoza maniaco-depresiva): acelasi bolnav in
cursul vietii poate sa aiba alternarea a cel putin un episod de tip maniacal cu o durata minima
de o saptamana cu un episod depresiv major de cel putin 2 saptamani; frecvent primul episod
este maniacal cu debut florid:
o tip I: cand apare un singur episod maniacal in toata viata si episoade depresive;
o tip II: cand episodul maniacal devine hipomaniacal;
o circulara: cand alterneaza episoade depresive cu episoade maniacale fara nicio
perioada de remisiune intre ele;
 Tulburare depresiva recurenta (=depresie unipolara) – dureaza toata viata; toate
episoadele sunt de tip depresiv; alternanta lumina-intuneric sta la baza constituirii ritmurilor
biologice (somn/veghe) a.i. la un bolnav dus intr-o regiune luminoasa simptomatologia este
influentata pozitiv pana la disparitie; are 3 forme:
o usoara
o medie
o severa – cu sau fara tulburari psihotice;
 Tulburari persistente ale afectivitatii:
o ciclotimia – persoanele pot face episoade depresive majore care alterneaza
cu episoade de hipomanie;
o distimia (fosta nevroza depresiva) - o micropsihoza; poate avea inca un
episod depresiv  dubla depresie (distimie + psihoza);

Depresivul - trist, fara vlaga, comisurile ptozate, melancolic, imbracaminte in culori mai
inchise, neglijent, fara chef de viata, sentimente scazute, lipsa de putere de concentrare, cu
insomnii, somn cu treziri repetate la ore fixe, se simte mult mai rau dimineata decat seara ca si
cum noaptea l-ar obosi; are idei micromanice (de vinovatie), de sinucidere (tentative/ suicid
realizat);
- depresiile au durata mai lunga (dureaza cateva luni dar in spital sunt tinuti 16-17zile);
Maniacalul – este euforic, vesel, imbracat foarte viu colorat, are idei delirante de
superioritate, de bogatie, de grandomanie, se considera hiperinteligent, brusc poate exploda in
iritabilitate si violenta, neliniste motorie, memoria de evocare atinge performante mari, fuga
de idei (de la moarte la embrion);
- maniile sunt de durata mai scurta (2-3saptamani);

15
Depresivul melancolic – dominat de tulburari de gandire, apare vinovatia bolnavului pt
trecut, prezent si viitor, raspunde la terapia biologica;

Depresivul limitrof – apare ca urmare a aportului suplimentar de estrogen (din ce in ce mai

frecvent, mai ales la femei – anticonceptionale); trairi depresive, plans nemotivat; apar si
secundar unei boli somatice/organice (operatie pe cord, persoane care fac dializa, cancer);
bolnavul nu-si arata dispozitia depresiva  apar tulburari somatice (dureri de cord, palpitatii);

Depresivul cronic: Sindromul Cotard – au idei de enormitate (ii putrezesc oasele, se usuca
unele organe), negatie (a existentei, a organelor), de imoralitate, idei de stomac de sticla, delir
hipocondrial; rar intalnit;

Depresivul atipic – halucinatii congruente sau incongruente, tulburari de gandire, cazuri

schizoafective;

Depresivul mascat (somatizat) – lipsa de energie, oboseala, greutate de a se trezi, cefalee,

tulburari gastrointestinale, dureri in piept, greturi; toate acestea pot aparea inainte de episodul
depresiv sau cazuri in care acestea sunt singurele simptome;

Distimicul – la debut domina simptomele psihologice fata de simptomele somatice tipice apoi
dupa 6luni se instaleaza depresia; bolnavii constientizeaza problemele cu care se confrunta si
solicita zgomotos, insistent ajutor;

Hipomaniacalul – reprezinta zona de trecere intre normal si manie; nu necesita internare;

Epidemiologie: prevalenta de 1% (asemanator cu schizofreniile);

o distimia + tulburarile monopolare reprezinta 5%;
o formele de tulburari bipolare reprezinta 5%;
- nordicii sunt depresivi datorita lipsei luminozitatii;

Etiopatogenie:
 Individul are o vulnerabilitate biologica; apar modificari genetice, endogene; in
special bunicii (mai ales materni) au o influenta mai mare asupra copiilor; gemenii
monozigoti – au risc mai mare sa dezvolte depresia fata de cei dizigoti;
 Pierderea unui parinte in copilarie vulnerabilizeaza depresiv;
 Tipul picnic (scurt, gros, indesat, rotofei) este predispus bolilor afective;
 Persoanele cu mixedem si cu Basedow pot face foarte usor boala;
 Factorii neurologici (neurotransmitatorii): primul salt Pinel (la sf sec XVIII a
eliberat bolnavul psihic); al doilea salt (psihanaliza de Sigmund Freud in sec XIX), al treilea
salt (1952 aparitia medicamentelor psihotrope antidepresive), al patrulea salt (au aparut
Olanzapina, Zeldox, Quetiapina), al cincilea salt (neuroscience – cercetari pe creier, s-a
demonstrat o micsorare a hipocampului prin CT, IRM, serotonina  la unii este scazuta
fiziologic in dragoste, adrenalina/noradrenalina scazuta produce fiziologic o crestere a
emotiilor);
 Factori sociali: saracie, somaj, disponibilizari;
 Factori culturali;
 Lipsa de educatie;
- Aristotel afirma ca poetii, filozofii, artistii, pictori, compozitorii pot face tulburari depresive;

16
- personalitati cu structuri depresive ale personalitatii: Victor Hugo, H. Balzac; Gaugain, W.
Churchill (om politic), Abraham Lincoln, E.A. Poe, W. Faulkner, Michelangelo, Mihai
Eminescu (ciclotim cu decompensari depresive), Avram Iancu, G. Calinescu;

Tratament:
 forme usoare: tratati in ambulatoriu cu antidepresive (triciclice, inhibitori ai recaptarii
serotoninei) si tranchilizante/anxiolitice (Xanax, Alprazolam, Diazepam);
 maniacali: Haloperidol (fenomene paranoide), Levopromazina, Olanzapina, Zeldox;
 soc electric protejat cu anestezice: succinil-colina;
 psihoterapie: consiliere maritala, de incurajare, cognitivismul, behaviorismul,
familiala, relationala, de grup, meloterapie, ocupationala;
 depresia recurenta si bipolara – pacientii trebuie tratati toata viata;

Psihiatrie
Curs 5
Tulburarile de personalitate
Normalitate – gr. „norma” – se refera la 3 aspecte:
 Norma ideala – se refera la acceptarea legilor sociale, culturale si a deprinderilor
umane;

17
  Norma statistica – se refera la frecventa conform careia indivizii sunt considerati
normali daca sunt plasati in media statistica majoritara;
 Norma functionala – cea dupa care ne ghidam in psihiatrie; reflecta caracterul
optim de comportament in societate; reprezinta modalitatea optima de integrare a individului
in societate;
- in 1830-1920 a avut loc un „boom” al psihiatriei: Morel, Prichard defineau omul cu tulburari
de personalitate ca avand „moral insanity”;
- in 1900 Kraepelin vorbeste despre personalitate psihopatica;
- in 1923 Schneider lanseaza termenul de „psihopatie” = tulburare de personalitate
- 10 tipuri de tulburari de personalitate (DSM) folosite si azi:
1. T.P. paranoida
2. T.P. schizoida
3. T.P. schizotipala
4. T.P. borderline
5. T.P. narcisica
6. T.P. antisociala
7. T.P. dependenta
8. T.P. histrionica (isterie)
9. T.P. emotional instabila
10. T.P. evitanta

Tulburarea de personalitate – foarte controversata;

=un sumum de experiente interioare, comportamente adanc inradacinate si persistente, modele
de relationare interpretate de catre societatea din care provine individul ca fiind deviante,
anormale;
=o personalitate maladaptativa si inflexibila ce antreneaza reactii neadecvate,
disproportionate, rigide ce determina o slaba integrare sociala a individului conferindu-i
acestuia un statut de neadaptat;
(dupa Schneider cea mai corecta definitie) psihopatia=o dezvoltare dizarmonica a
personalitatii care determina o suferinta a subiectului de-a lungul intregii sale existente si o
suferinta a anturajului cauzata de aceasta dizarmonie;
Exista 2 tipuri de tulburari de personalitate:
1. psihopatie de nucleu – materialul genetic era primordial
2. psihopatie marginala – tine cont de mediul social: nivel de inteligenta, educare;

Exista 4 tipuri de caractere care definesc tulburarea de personalitate:

1. tonalitatea = felul de a fi al omului este prezent in toate functiile psihice a omului;
2. constanta = persistenta acestor comportamente de-a lungul vietii;
3. intensitatea – plaseaza omul intre sanatate si boala;
4. dinamica – vizeaza frecventa decompensarilor in functie de factorii de mediu;
- tulburarile de personalitate apar abia dupa varsta de 18ani cand se considera ca dezvoltarea
personalitatii omului a luat sfarsit (este complet matur);
Diferentierea intre personalitatea normala si tulburarile de personalitate este foarte greu
de facut, nefiind trasata o limita certa intre normalitate si tulburare de aceea intre cele 2
entitati avem o clasa de mijloc numita personalitate accentuata (are anumite insusiri si
comportamente care depasesc normalitatea statistica);

Simptomatologie:
1. instabilitate psihoafectiva – poate capata un caracter antisocial printr-un deficit de
modulare al comportamentului;
18
 2. dezvoltare inegala a personalitatii in ceea ce priveste respectarea normelor etice,
valorice si normale ale societatii – omul se manifesta sub imperiul impulsurilor si dorintelor;
3. psihorigiditate si egocentrism – nu-si recunoaste niciodata defectele; un astfel de
individ care trece prin anumite situatii conflictuale este convins intotdeauna si acuza familia
de nereusitele lui, fara a fi el de vina;
4. raceala afectiva, dezinteres, lipsa de scrupule;
5. Incapacitatea adaptativa la mediul social din care vine – dificultati de
interrelationare umana; este mereu nemultumit de ce i se ofera, schimba frecvent locul de
munca, crede ca nu este apreciat la justa lui valoare;
6. Lipsa tulburarilor de inteligenta – unii au inteligenta peste medie;

Personalitatea = o rezultanta dinamica a tuturor functiilor si insusirilor psihice ale individului

si ca atare ea integreaza toate functiile de sinteza:
1. Constiinta
2. Comportamentul
3. Caracterul
4. Intelectul

Clasificari: Conform DSM IV sau ICD 10:

a. Bizar sau excentrici:
i. Tulburare de personalitate paranoida
ii. Tulburare de personalitate schizoida
iii. Tulburare de personalitate schizotipala
b. dramatici, instabili, capriciosi:
i. T.P. antisociala/disociala
ii. T.P. histrionica
iii. T.P. narcisica
iv. T.P. borderline
c. anxiosi si speriosi:
i. T.P. evitanta
ii. T.P. dependenta
iii. T.P. obsesiv-compulsiva

Tulburare de personalitate paranoida – se caracterizeaza prin:

 Suspiciune, ostilitate
 trasaturi vanitoase exagerate
 orgoliu, neincredere
- un astfel de individ se simte exploatat, fara o baza solida, nedreptatit, are dubii cu privinta la
sinceritatea celor din jur fara justificare, vede intentii ascunse si pericole in orice situatie
banala, poarta ranchiuna sau ura, implacabil la insulte, neincrezator in altii, incapabil de
tandrete si lipsiti de gingasie; tipic: absenta hobby-urilor si a umorului;
Tulburare de personalitate schizoida – se caracterizeaza prin:
 capacitate redusa de relationare sociala
 nu doresc si nu se bucura de relatii stranse
 sunt reci, prefera activitati solitare
 interes redus pt relatii sexuale indiferent de criticile si laudele care i se aduc
 este preocupat de matematica, fizica
 distant, rezervat
 au o frecventa mai crescuta intre rudele schizofrenilor

19
Tulburare de personalitate schizotipala – cea mai controversata pt ca are cele mai frecvente
decompensari; persoanele sunt numite ciudati, bizari, cu alunecari frecvente spre psihoza; au
un comportament ciudat, straniu, bizar, gandire paralogica, magie, preocupati de superstitii,
credinte stranii, telepatie;

Tulburare de personalitate antisociala/disociala - caracterizata prin frecvente

decompensari/tulburari de comportament;
- individul pare un om la locul lui, fara a atrage atentia asupra lui, bine integrat social si la
locul de munca, fara reclamatii din partea celor din jur dar la factori de stress minori se
decompenseaza si are tulburari de comportament;
- tabloul clinic poate fi completat cu o viata sexuala dezordonata, in relatiile intime exista
tensiuni marcate, irascibilitate, toleranta scazuta la frustrare, dispret fata de anturaj, sfidarea si
violarea drepturilor celorlalti, incapacitatea trairii sentimentului de vina;
- individul poate aluneca in spatiul social al lumii interlope: instrainare de familie, puscarii,
alcoolism, depravare, adictie, violenta;

Tulburare emotional labila – vointa pasiva, cu dificultate de a-si controla comportamentul

impulsiv, instabilitate motivationala, explozii emotionale, certaret;
- poate imbraca 2 tipuri:
a. tipul instabil si impulsiv
b. tipul de limita - comportament autodistructiv chiar suicidar, relatii personale intense
si instabile

Tulburare de personalitate histrionica – caracteristic este:

 demonstrativitatea
 emotionabilitate excesiva
 teatralism, necesitatea de a fi in centrul atentiei
 influentabilitate, egoism
- afecteaza in special femeile prin criza de pierdere a cunostintei, capabile de a recurge la
„santajul” parasuicidului pt a atrage atentia

Tulburare de personalitate borderline – implica o tendinta de impulsivitate dublata de

instabilitate afectiva (ras-plans, tristete-furie);
- se plictisesc frecvent, au dispozitii capricioase si reactioneaza sub imperiul acestora in
diverse situatii existentiale;
- fondul afectiv general este cel de vid cu toate ca investitiile afective sunt mari iar cand exista
posibilitatea pierderii unei relatii apropiate imaginea partenerelui se tranforma in persecutor;
- teroarea de a fi parasiti genereaza diferite tulburari de comportament: automutilari, consum
de alcool, condus hazardat, gesturi suicidale, sunt impulsivi si imprevizibili, de multe ori furia
necontrolata duce la acte medico-legale;
Tulburare de personalitate narcisica – un sentiment de autoimportanta, de autosatisfactie,
au complexul superioritatii, autocritica absenta; au toate trasaturile histrionicilor;

Tulburare de personalitate anacasta – este victima unei socializari patologice, crescut in

mod intransigent, cu o educatie rigida, sistematica, perseverenta, nefiind niciodata sigur,
distant, rece, cu o slaba capacitate de adaptare, ajunge colectionar de obiecte uzate 
tulburare de atasament in copilarie;

20
Tulburare de personalitate evitanta – complexe de inferioritate, insecuritate, anxietate,
cauta sa fie iubit sau macar acceptat, suprasemnificare, suprarezonare, reticenta in a lega noi
relatii de teama unui abandon ceea ce il tine la distanta de grupurile din care face parte;

Tulburare de personalitate dependenta – pasivitate, refuza sarcini casnice pe care nu le

poate duce la sfarsit, slaba dotare energetica, afectiva, intelectiva, frica permanenta de a fi
abandonat indiferent de garantiile oferite, suspiciune,

Psihiatrie
Curs 6
Nevroze
- termenul a fost lansat de un francez la mijlocul sec. XVIII (1750) care insemna orice boala
legata de sistemul nervos, de neuroni (inca necunoscuti);
- in 1976 un scotian nevroza = o boala a sistemului nervos fara leziuni vizibile;
- in 1869 a fost introdus termenul de neurastenie si in 1890 notiunea de psihogenie
(posibilitatea ca unul sa se imbolnaveasca pe cale psihica datorita conflictelor intrapsihice);

21
- unul din primii ganditori care au realizat o clasificare intuitiva a mecanismelor prin care se
ajunge la aceasta suferinta a fost Chesneau (psihiatru german): „indivizii se deosebesc intre ei
dpdv al receptarii, semnificatiei unei frustrari, dpdv al reactiei”;
- indivizii se impart in mai multe categorii care se bazeaza pe mecanisme psihopatologice;
- Schneider vorbea de untergrund si hintergrund (baza ontogenica a dispozitiei si reactia pe
care o provoaca clipa);

Reactiile la psihotraume au fost impartite ca mecanisme in:

 reactii acute de soc – cand indivizii o iau la fuga ori raman blocati stana de piatra ori
raman areactivi dpdv afectiv;
 reactii de subsoc – cand indivizii dezvolta o stare depresiva sau o reactie psihotica;
exista conditii cand individul are parte de la inceput de un mediu neprielnic care il obliga sa se
dezvolte intr-un mod care-l vulnerabilizeaza;
Nevroze = categorie patologica particulara in psihiatrie caracterizata prin tulburari minore,
fara ruperea contactului cu realitatea, prin tulburari comprehensibile legate intotdeauna de
evenimente psihotraumatizante;
- spectrul isteriei este cel mai comun;
- este un mod patologic de exprimare a suferintei care poate apare si la o persoana indemna si
la o tulburare de personalitate de tip isteric dar poate fi un mod de exprimare in oricare din
celelalte boli psihice;
In functie de manifestari, tulburarile de tip isteric se impart in:
1. tulburari disociative (de conversie) – cand afecteaza organele de simt si motricitatea sub
controlul constientului;
2. tulburari somatoforme – cand tulburarea se refera la sensibilitatile interne, la
interoperceptie;

Nevroza isterica (de conversie)

- se manifesta pe un fundal general nevrotic constand in slabiciune, teatralism, rezistenta
scazuta la frustrari, inautenticitate, simptomele fiind influentate de sugestie;
- pe acest fundal pot aparea crize majore care pot fi crize:
 disociative se pot asocia cu depresie (teatrala, credibilitate scazuta): tulburari de
constiinta (teatralism, evolutie in fata celor prezenti, legatura inteligibila cu starile frustrante,
persuasiune), tulburari psihice (arsuri, furnicaturi, dureri, gadilat)
 neurologice: tulburari de miscare, paralizii (urmeaza topografia imaginii corporale
anestezie in soseta), tulburari senzitive (anestezii, hiperestezii, cecitate isterica), spasme,
contracturi, atonii (abazia = bolnavul nu poate pt minute/saptamani sa stea in picioare sau in
sezut), tremuraturi, ticuri;
- crizele isterice pot imita orice boala:
 criza epileptica dar fara a imita semnele epilepsiei
 moarte aparenta cu rigiditate si modificare de sensibilitate
 ulcere gastrice
 sindromul graviditatii la infertile
 paralizii ale membrelor (nu respecta metamerizarea neurologica, distributia in corp a
nervilor, amortire in soseta, in manusa)
 hemipareze
 hematemeza
 cecitate psihica (cedeaza doar greu dupa socuri electrice)
 surditate psihica

22
  comportament parasuicidar in scop de santaj  urgente psihiatrice pt ca uneori din
greseala se poate finaliza suicidar (constiinta fiind ingustata)
- intotdeauna sunt semne care tradeaza isteria;
- chiar daca manifestarile sunt teatrale ele dispar cand nu exista martori dar bolnavii nu pot fi
acuzati de rea credinta sau inselatorie pt ca nu sunt simulari; apare mai frecvent la femei;
- exista un dezechilibru al raporturilor excitatie-exhibitie;
- raportul calcemiei este la limita clinica;
- este important aportul de Mg;
Diagnostic diferential:
 epilepsie
 boli neurologice care dau respectivele tulburari de motricitate si sensibilitate
 spasmofilia
 diverse boli pe care le pot imita in functie de mediul in care a trait
Evolutia – depinde de reactia cu factorul declansator
Tratament:
 scoaterea din mediu
 corectarea starii de excitabilitate-inhibitie cu: Magnerot, Magne B6, solutie de glucoza,
vitamina C (impotriva radicalilor liberi), B1 (pt metabolismul glucidic genereaza energie),
B6 (pt metabolismul protidic), B12 (pt metabolismul purinic)
 Sedative: Anxial, Bromazepam
 Hipnotic (daca este cazul)
 Antidepresiv usor (deseori): Cipralex
 Psihoterapie cu hipnoza, cure analitice, psihoterapia de cuplu, psihoterapia familiei;
Etiopatogenie:
 Existenta unor dereglari spasmofilice si paratiroidiene  labilitate emotionala,
iritabilitate;
 Sindromul Ganser – raspuns pe alaturi, halucinatii, analgezii, dezorientare; apare in
conditii de stres maxim;
 Pseudodementa – apare in conditii de stres maxim; comportament demential
demonstrativ;
 Puerilismul – are loc o regresiune a personalitatii la nivel infantil;
 Fuga disociativa – bolnavul fuge din locul in care era de obicei, este agitat, violent;

Tulburari somatoforme
- este o patologie care devine din ce in ce mai rara pt ca este devalorizata in mintalul colectiv;
- cand comunicarea si vulnerabilitatea se aduna la nivel interoceptiv  tulburari
somatoforme;
1. Tulburarea cenestopata
- daca retrocontrolul este perturbat la nivel de senzatii  cenestopatie (cenestezie –
formulata de Aristotel, insemnand simt comun);
- aceste persoane cu un scazut nivel al inteligentei, cu o slaba educatie se plang de tot felul de
senzatii nefiresti (dureri, amorteli) care nu seamana cu nimic din patologia generala somatica,
care isi schimba sediul de la o zi la alta, variabile, migratorii, extrem de rebele la tratament pe
un fundal de labilitate, astenie, insomnii;
- ajung la psihiatru dupa ce specialistii epuizeaza toate variantele;
- este imposibil sa existe doi cenestopati care sa descrie acelasi lucru;
- diagnosticul este pozitiv atunci cand tabloul evolueaza de cel putin 2 ani;
- are tendinta de evolutie spre cronicizare;
- sunt afectate mai frecvent femeile cu tulburari tiroovariene subclinice;
23
- de obicei se asociaza cu hipocondria care poate fi o suferinta separata;

2. Tulburarea hipocondriaca (Hipocondriaza)

- cand tabloul falselor senzatii corporale incepe sa fie dominat de convingerea unei boli grave,
cand trairile cenestopate capata explicatii „pe intelesul medical” al pacientului;
=o idee hipocondriaca de tip obsesiv, prevalent, partial combatuta, de tip delirant;
- sunt persoane cu o gandire de tip magic, extrem de nepractice, cu un intelect sub mediu,
lipsiti de idealuri, existenta se reduce la necesitatile instinctive, plictisiti, preocupati in
permanenta de functiile fizionomice, nesiguri de sine, o slaba dotare energetica, convinsi ca
au o boala grava ce le pune in pericol viata;
- ajung la psihiatru dupa ce au epuizat rezerva de doctori specialisti din regiune;
- cresterea in intensitate este posibila pana la sindromul Munhausen;
- se ajunge pana la limita ruperii legaturii cu realitatea;
- este o tulburare de ideatie legata de imaginea propriului corp;
- odata cu inaintarea in varsta plangerile lor capata un continut patologic atenuand
„inchipuirile”;
- spre deosebire de tulburarile disociative acestea necesita un tratament antipsihotic minim sau
anxiolitice daca antidepresivele nu sunt eficiente;

3. Durerea cronica (sindromul dureros somatoform persistent)

- durerea este expresia sistemului de alarma nespecific referitor la corporalitate;
- durerea are un suport neurofiziologic: durerea membrului fantoma (circuite mnezice
reverberante);
– durerile sunt de tip:
 Organic de leziune (dureri reumatismale)
 Functional declansate psihogen (migrene, durerile din starile nevrotice)
 Psihic (durerile membrului fantoma, din depresii, cenestopate)
 Moral (fac trecerea spre suferinta spirituala)
- pot aparea pe un fundal organic real dar sunt intotdeauna cu un nivel mult mai superior fata
de un om sanatos si se accentueaza in functie de frustrari si dureri psihice;
- sunt migratorii, imprecis localizate;
- au acelasi fundal cu depresiile;
- se pot trata cu antidepresive si tranchilizante sau cu medicamente placebo;

Neurastenia
= epuizare prin factori psihici, emotionali prin suprasolicitare emotionala a sistemului nervos;
- apare o stare de slabiciune, de epuizare psihica, nu cedeaza la odihna, energia se epuizeaza
rapid, senzatie de neputinta;
- o stare de neliniste, de framantare, daca adoarme se trezeste cum s-a culcat cu aceeasi stare
de epuizare, iritare, neliniste, tonalitate afectiva prabusita, simturile sunt excitate, atonie, nu se
poate concentra;
- totul este „traire dureroasa” a contextului care l-a adus, este areactiv si prost dispus;

24
- insomnia se asociaza cu cefalee (data de contractura musculaturii cervicale prin descarcare
nervoasa) care cronicizata capata un aspect independent (bolnavul a uitat trauma dar are
celelalte pierderi);
- daca la inceput predomina simptomele afectiv-emotionale pe parcurs tabloul este dominat de
simptome somatice;

Tratament:
 Scoaterea din mediu pentru o perioada de 4-6saptamani (inainte existau sanatorii de
nevroze pt 6-8saptamani)
 Psihoterapie
- orice stress organic sau psihic se termina cu radicali liberi  se suprasolicita mecanismul
neuronal care sectioneaza organitele celulare;
- psihic, factorii stresanti pot fi: lipsa zgomotului senzorial, subsolicitarea, suprasolicitarea,
conflict intrapsihic, orice efort de adaptare (scala Holsnach – 100 de conditi existentiale;
conditia de mijloc casatoria);
- stresuri majore cu consecinte psihopatologice: viol, catastrofa, tentativa de sinucidere,
conditii de razboi (tulburare de stres posttraumatic: rememorare onirica a stresului), obsesia,
pierderea sensibilitatii si a interesului pt orice altceva, afectarea memoriei si a gandirii;
 Tratament medicamentos:
 Sedativ
 Anxiolitic
 Antidepresiv
 Roborant

Psihiatrie
Curs 7
Starile nevrotice
I. Tulburarile anxioase
- au fost observate tardiv in istorie dupa ce au trecut marile pericole (foamete, razboaie) si
cand a inceput industrializarea (sec XIX);
- in 1847 anxietatea a fost descoperita de Feuchsterleben: „anxietatea poate fi cauza multor
suferinte”;
25
- in prezent exista zilnic cateva cazuri de tulburari de anxietate (inainte de `89 exista un caz la
2-3luni) pt ca nu suntem adaptati propriului nostru progres;
- pe masura ce solicitarea creste puterea de a face fata scade;
- anxietatea pune in stare de suprasolicitare niste structuri neuronale ale sistemului de alarma,
in acest caz fiind vorba de o alarma psihica (durerea este alarma pt sistemul somatic);
- in 1999 Crawley a demonstrat ca sobolanii experimenteaza aceeasi anxietate ca si oamenii;
- exista anxietati patologice (anxietatea normala apare in conditii reale, firesti de pericol) care
apar din senin, fara situatie de pericol, perceput mult exagerat sau la factori minimi de
periculozitate;

Categorii de anxietate patologica:

1. Anxietatea generalizata – anxietate flotanta, cvasiconstanta, care se manifesta atat
psihic cat si organic;
- consta in starea de frica continua, pe un fond de iritabilitate, tensiune intrapsihica, de antren
a tuturor functiilor vegetative, mai ales de cresteri tensionale (multi Hta cu anxietate brusc le
scade tensiunea cu anxiolitice), un grad de variabile de completitudine;
- cele mai diverse simptome organice pot debuta in orice segment a biologiei:
 la nivelul SNC: ameteli, furnicaturi, framantari interioare, insomnii;
 la nivelul SNV (periferic): tahicardie, tahipnee, transpiratii;
 la nivel digestiv: greturi, tulburari de tranzit prin accelerare, crampe abdominale;
 la nivel urinar: necesitate imperioasa de a urina;
 la nivel genital: spermatoree, scaderea libidoului
problema fiind diagnosticul diferential fata de boli reale ale acestor sisteme pe care il
transeaza anxietatea in sine;
- doar 30% din pacienti acuza sau recunosc de la inceput anxietatea ca simptom;

2. Anxietatea accesuala – pe un fond de liniste brusc apare o stare de groaza insotita

de ample modificari vegetative (transpiratii, tahicardie, tahipnee, crestere a glicemiei);
- poate sa fie:
a. Anxietate accesuala nemotivata (atacuri de panica) - intreg sistemul neuro-
vegetativo-metabolic este antrenat in aceasta hiperfunctie fara nici un motiv, ca o criza
epileptica;
- au caracter epileptic, fara motivatie, apar brusc, dureaza 5-10min, trec spontan, dau o stare
de epuizare ca in criza epileptica (pt ca vizeaza sistemul motor) dar vizeaza si sistemul de
alarma;
- apare frica de a muri, de a-si pierde controlul, de a innebuni;
- bolnavul ramane cu o stare de epuizare fizica si psihica, deprimat, descurajat (ca si in cazul
fobiilor);
b. Anxietate accesuala motivata (fobii) = stare de frica neinsotita de manifestari
vegetative si metabolice, traite doar ca o frica la stimuli nesemnificativi ca periculozitate;
- difera prin patogenie de atacurile de panica;
- pot viza orice situatie contextuala:
 Agorafobia (frica de spatii deschise singur) – vor evita iesirea in societate sau vor
iesi pe strada tinuti de mana de un alt membru al familiei;
 Sociofobia (frica de lume, de a nu se umili) este f frecventa, mai ales la femeile
tinere de educatie medie, singure, cu esecuri si trairi de complexe de inferioritate;
 Nozofobia (frica de boala)
 Zoofobia (frica de animale)
 Claustrofobia (frica de spatii inchise)

26
- nu exista fenomenul de obisnuire ci din contra: frica devine tot mai intensa prin repetarea
contactului cu stimulul declansator fata de care elaboreaza strategii de aparare;
- toate aceste stari isi gasesc remedii terapeutice in asocierea unor antidepresive (Paroxetina,
Excitalopran, Fluvoxamina, Benzodiazepine Anxiolitice: Diazepam, Lorazepam, Clorazepat);
- initial este preferabila asocierea, ulterior dupa 2-3luni de la cedarea acestor forme de
anxietate este preferabil sa se ramana pe antidepresive inca 6 luni;

3. Anxietatea culturala, mitologica – are un stimul declansator pur imaginar care tine
de cultura (tabuurile);
Ex: vodoo (afroamericanii cred ca exista anumiti vraci care pot face atata rau incat sa duca
la moarte);
 urmasii incasilor poarta o frica fata de ceturi, nori pt ca ei considera ca duhurile rele le pot
fura sufletele;
in S Chinei barbatii traiesc cu groaznica ideea ca le-ar migra testiculele in abdomen si ar
muri;

II. Starile obsesiv-compulsive - au aparut tarziu in literatura pt ca nu au putut fi

observate datorita unor factori culturali; prima aparitie apartine lui Shakespeare cand o descrie
pe Lady Mackbeth;
- obsesiile = fixari ideomotorii si mnezice care apar si invadeaza campul constiintei, individul
realizand starea patologica dar ii este imposibil sa se opuna, din contra face mai rau; pot fi:
 Obsesii ideatice – individul este chinuit de intrebari prostesti; el nu se poate sustrage
mult timp acestor pseudofilozofari; creierul functioneaza in doua blocuri operationale separate
fara legatura intre ele;
 Obsesii mnezice – apar in stari de oboseala (o melodie, o imagine repetate la infinit
de care pacientul nu se poate debarasa) dar in general nu au legatura cu niciun stimul
declansator;
 Obsesii dubitative („mania verificarilor”) – nesiguranta continua in legatura cu
propriile acte (ex: stie c-a inchis robinetul dar se intoarce sa verifice); pot aparea normal in
contexte emotionale si de oboseala;
 Obsesii contrastante – au un continut blasfemiator in contradictie cu cele mai inalte
valori si convingeri afirmate de catre bolnav (ex: preot care injura, copil care isi jigneste tatal)
 Compulsiuni = obsesii ideomotorii, niciodata finalizate care apar in contradictie cu
moralitatea persoanei (ex: mame care traiesc cu gandul ca s-ar putea sa-si sugrume copilul);
 Ritualuri = actiuni complicate care constau in algoritmi de aparare;
Etiologie:
 focare in anumite zone ale creierului care functioneaza in mod autonom, care au la baza o
predispozitie in structura: microleziuni ale creierului in timpul nasterii;
 cresterea CO2 in timpul nasterii
 infectii B-streptococice
 cresterea lactatului
 perturbare de metabolism glucidic
 explicatii psihologice (dispozitie anxioasa, stereotipii cu slaba capacitate a atentiei
voluntare)
- apar la copii care cresc in familii hiperexigente, rigide, cu o slaba comunicare, anxietate
continua de a nu face fata exigentelor;
- debutul poate fi precipitat de un stres, o rusine, o convalescenta;

Tratamentul – necesita antidepresive, uneori mici doze de antipsihotice si anxiolitice;

27
- dureaza intre 2-4ani de zile;
- este necesara refacerea unor circuite neuronale;
- tot ce se schimba necesita un multiplu de 6 luni ca retelele neuronale inchistate intr-un
circuit sa poata sa isi reabiliteze legatura;

III. Tulburarile de somn – tot ce este viata este ceasornicarie:

 la nivel intracelular  ritmuri enzimatice (de milisecunde)
 ritmurile cele mai scurte de nanosecunde sunt cele de tipul afinitatii la
medicamente
 la nivel celular ritmuri neuronale
 la nivel tisular (inima, plamanii, creierul) ritmul cardiac, ritm respirator
 ritmuri endocrine:
o ritmul suprarenal circadian – al cortizolului (optim minim la 12pm)
o ritmul circatrigintan – ciclul menstrual
o ritmul sezonal
 ritm somn/veghe - depinde de conditiile cosmice, de alternanta lumina/intuneric
(ex: indivizi inchisi in pestera isi schimba complet durata de alternanta a zilei va fi pana la 28-
30ore) pt ca toate aceste cicluri sunt coordonte de:
 Orologiu extern – depinde de ritmul lumina-intuneric
 Orologiu intern – depinde de ritmuri metabolice diferite noaptea fata de starea de trezire
- acest ritm are o lungime si o amplitudine diferita de la nastere pana la adanci batraneti:
la nastere somn de 18h
in adolescenta somn de 10h
adult somn de 7-8h
batranete somn de 5h
producandu-se o denivelare a acestor cicluri care s-au atenuat iar sistemul melatoninic a
involuat (glanda pineala);
- somnul este organizat in 5 cicluri care pot fi urmarite pe EEG:
 stadiul IA – trecerea de la veghe si relaxare la adormire;
 stadiul IIB – ritmul este aplatizat si apar unde teta;
 stadiul IIIC – somn usor; undele teta au amplitudine mica;
 stadiul IVD – somn superficial (somn non REM – reglat de neuronii serotoninici);
 stadiul VE – somn superficial si nelinistit (somn REM – reglat noradrenergic);
- duratele somnului REM cresc ca durata spre dimineata;
- durata somnului necesar variaza la acelasi individ de la o noapte la alta, in functie de fazele
lunii;
- alternanta dintre cele 2 tipuri de somn este realizata de catre sistemul acetilcolinic care cand
se defecteaza  tulburari de somn care se impart in:
1. Tulburari secundare – apar daca:
 a consumat substante excitante (cofeina, alcool, amfetamine)
 conditii medicale somatice (obezitate, polipi nazali)
 conditii medicale psihiatrice (distimii, anxietati, hiposomnii, depresii, psihoze)

2. Tulburari primare de somn – se impart in:

 Disomnii – sunt fie in:
o Exces:
 Hipersomnia primara = patologie a alternantei sistola/diastola;

28
 - hipersomniacul tinde sa fie adormit, somnoros tot timpul; noaptea are un somn profund, fara
treziri, mai lung decat cel necesar pentru media varstei; depune efort pt a lupta cu somnolenta;
la trezire deseori constiinta nu este clara, poate deveni agresiv, incurca lucrurile, le scapa
(„betia somnului”) cu amnezia acestor fapte;
- durata este de cel putin o luna;
- poate fi determinata de oboseala (hipersomnia de epuizare – la navestisti: oboseala cronica,
somnolenta diurna, iritabilitate) sau poate fi de tip endocrin:
la barbatii tineri sindrom Klein-Levin (cateva saptamani de somn excesiv, fara
modificari fiziologice ale somnului; dispare o data cu scaderea nivelului androgenic)
la femei  hipersomnia de menstruatie - 2 aspecte comportamentale: nu-si poate
potoli foamea si apetenta exotica; apare in mod episodic (nu lunar) in cursul premenstruatiei;
- nu sunt constante dar sunt repetitive;
o Minus:
 insomnia esentiala – individul nu poate adormi decat foarte greu, sau dupa
un timp lung, cu dese treziri peste noapte, se trezeste la 3-4 noaptea fara sa mai poata adormi;
- trebuie sa se repete noapte de noapte cel putin 2 saptamani fara a avea o cauza organica,
fizica, fiziologica prin consumul de substante excitante;
- insotita de: oboseala de a 2-a zi, iritabilitate, frica de a nu putea dormi, groaza de a se duce la
culcare, dormiteaza in mijlocul unei petreceri sau urmarind un film care ii place;
- tratament:
se elimina cauzele care pot contribui la tulburarea somnului
se recomanda dusuri calde (pt a creste temperatura corpului), o viata sexuala
normala, exercitii de relaxare
se administreaza:
 Benzodiazepine hipnotice – Flunitrazepam (genereaza sedare diurna
care se poate prelungi cateva zile dupa incetarea tratamentului), Nitrazepam (poate genera
cosmaruri in prima saptamana, nu se asociaza cu alcool), Midazolan (imbunatateste calitatea
somnului);
 Barbiturice hipnotice (dau starea de mahmureala de a 2-a zi, utilizate
si acum dar mai rar la batrani in doze foarte mici pt ca scade necesitatea in O2 a creierului):
Stilnox; Zopiclona (fara a da mahmureala de a 2-a zi, se administreaza 2-3saptamani dupa care
daca necesita se schimba, amelioreaza calitatea somnului);

 apneea hipnica = oprirea respiratiei pt 30-130s de pana la 200-400 de ori pe

noapte putand duce la moarte subita;
- exista 3 tipuri:
a. apnee obstructiva (ex: cu polipi nazali) – este precedata de un sforait intens; mai frecvent
apare la obezi, alcoolici;
b. apnee hipnica centrala al respiratiei – ciclul respirator se opreste  oprirea ventilatiei;
c. apneea din sindromul hipoventilatiei alveolare centrale – apare o hipooxigenare cronica;
- tratament: ventilatie mecanica, pierderea din greutate, evitarea alcoolului si hipnoticelor,
dormitul pe o parte prin legarea de pijama a unei mingiute de ping-pong care face imposibil
dormitul pe spate;
 Parasomnii:
o Somnambulism = episoade de scurta durata (1/2h) in care pacientii se
scoala, stau pe marginea patului si framanta, trag sau vor sa rupa definitiv ceea ce le cade in
mana; apare in stadiul IV (non REM) mai ales la copiii din familiile cu incarcatura ereditara;
se utilizeaza benzodiazepine si antidepresive sedative, hipnoza, tehnici de relaxare;
o bruxism = scrasnirea dintilor; apare in stadiile I si II ale somnului dar
miscarile nu au corespondent pe EEG; se utilizeaza gutiere;
29
 o somnilocvia = vorbire noaptea, individul nu are control asupra raspunsului
fiind de o sinceritate absoluta; daca apare in stadiul IV este neinteligibila si daca apare in
stadiul V este inteligibila; poate insoti somnambulismul;
o cosmaruri = vise cu continut terifiant care declanseaza groaza, agitatie,
tahicardie, tahipnee, transpiratii; apar mai ales dimineata cand predomina somnul REM fiind
favorizate de consumul de alcool, antihistaminice, sevraj de benzodiazepine;

IV. Comportamentul autodistructiv cuprinde:

1. Autolezionarile(automutilarile)din crizele epilepticilor, schizofrenilor, dementilor
2. Tentative de suicid (parasuicid)
3. Suicid optional – in deplina libertate interioara
4. Suicid propriu-zis – in lipsa libertatii interioare

1. Automutilarile = comportament violent insotit de ingustarea constiintei, de mare

tensiune intrapsihica si iritabilitate;
- se finalizeaza cu diverse acte de autovatamare: taierea cu lama pe antebrat, arderea cu tigara
aprinsa, zgarieri superficiale, inghitirea de obiecte metalice, etc;
- motivatia poate fi:
Atragerea atentiei – la isterici
Obtinerea iesirii din puscarie
Expresie a strigatului de disperare – la depresivi
Prin contagiune – la retardati
- indiferent de diagnostic, exista 4 reguli:
Se evita confruntarea verbala
Se evita gesturile de dispret
Este necesara o atitudine calda de la egal la egal
Dirijarea tensiunii spre o alta tema, neutra, dandu-i partial dreptate bolnavului
- tratament: bolnavul trebuie sedat, se utilizeaza tehnici de relaxare sau comportamentale;

2. Parasuicidul – difera de suicid prin prisma nerealizarii;

- este intalnit frecvent la postadolescente si la femeile tinere cu probleme sentimentale ori
maritale;
- are o mare varietate culturala (tiganii, penticostalii, adventistii  parasuicidul este absent);
- parasuicidarii sunt de 10ori mai numerosi decat suicidarii;
- orice tentativa se poate finaliza chiar in mod nedorit cu suicid realizat;
- apare deseori la persoanele cu tulburari de personalitate, tendinta de repetare in conditii de
psihotrauma in functie de vulnerabilitate sau rezistenta;
- necesita monitorizarea dispensarizata timp de 1-2ani cu intalniri psihoterapeutice la inceput
mai dese;
3. Suicidul optional – toate culturile pot oferi exemple de autoliza optionala ca
valoare morala suprema: un eschimos batran se retrage sa moara singur printre gheturi pt a nu
fi o povara pt familie, un sumari japonez in numele onoarei se sinucide facandu-si harakiri;
- cuprinde eutanasia sau moartea la cerere a persoanei in deplina claritate a constiintei
oficializata de hotararea unui tribunal;

4. Suicidul – este efectuat de persoane a caror stare psihica premergatoare actului

este etichetabila psihiatric (in stare de colaps motivational, in lipsa unei libertati interioare);
- exista o adevarata ingustare a campului ratiunii  nu s-au sinucis marii ganditori ci mari
simtitori;

30
- suicidul este un model comportamental cultural (in functie de religie: este mai frecvent la
protestanti, catolici, ortodocsi; in aceeasi tara suicidul variaza de la o generatie la alta
coborand pana la varsta de 12ani);
- modalitatea de realizare este culturala: in America se utilizeaza mijloace de autoliza care
domina la barbati (impuscare, spanzurare) dar femeile folosesc mijloace mai blande
(supradoza de medicamente)
Indici oferiti de boala (legati de substratul biologic):
o Anxietate agitata
o Sentimente grave de autoacuzare
o Pubertate, climax
o Insomnie prelungita
o Alcoolism si toxicomanie
Indici oferiti de bolnav (legati de imaginea proprie):
o Antecedente suicidare in familie
o Tentative de suicid in antecedentele personale
o Refuzul bolnavului de a discuta despre eventualitatea suicidului
o Varsta inaintata
Indici oferiti de mediu (legati de raportul cu ceilalti):
o Discordie familiala in copilarie
o Pierderea unui parinte/a amandurora
o Adulti/batrani fara copii
o Izolare
- profilaxia suicidului consta in promovarea unei gandiri pozitive, a cunoasterii, a inteligentei,
a autostimei, a demnitatii, indepartarea factorilor favorizanti din preajma pacientului,
supravegherea discreta a persoanei pana la aparitia autocriticii fata de suicid, medicatie
adecvata (hipnotic, anxiolitic, antidepresive)

V. Tulburarile instinctive
Instinctele = algoritmi comportamentali formati din segmente motorii cu determinism
biologic innascut care se pot altera oricand functional; instinctele umane de baza sunt:
1. Instinctul de reproducere
2. Instinctul alimentar
3. Instinctul de hidratare
4. Instinctul parental
5. Instinctul de supravietuire
1. Tulburarea instinctului sexual – de tip:
a. Cantitativ:
i. Minusuri:
Frigiditate - prin la lipsa orgasmului la femei (datorita unor conflicte
maritale, ostilitate fata de barbati, teama de sarcina nedorita) si impotenta la barbati (datorita
unor probleme conflictuale de cuplu);
Scaderea pana la absenta libidoului – cele mai afectate sunt femeile;
se poate dezvolta o aversiune fata de actul sexual;
Dispareunia = durere care apare la fiecare act sexual la femeile cu
istoric de viol, la anxioase;
Vaginismul = contractura musculara involuntara a 1/3 externe a
vaginului facand imposibila penetrarea care apare la femeile cu viol in antecedente, conflicte
intrapsihice, aderente la norme religioase rigide;
ii. Exces:
31
 Hiperexcitatie: nimfomania  la femei apare libido si excitatie
aproape continua (de cauza organica);  la barbati apare priapismul (erectia continua fara
orgasm de cauza organica medulara)
b. Calitativ:
i. tulburari de atractie sexuala:
gerontofilie (=atractie fata de batrani) necrofilie
bestialitatea = atractie pt animale, pasari
pedofilia = atractie fata de copii;
fetisism = atractie fata de obiecte neinsufletite: statui, vesminte;
ii. tulburari de identitate de gen:
travestiti – in exclusivitate barbati care se imbraca in femei;
majoritatea sunt la un pas de negare a identitatii sexuale;
transsexualism = confuzia identitatii de gen inca din copilarie;
sunt heterosexuali dar anatomic sunt homosexuali; cei care isi schimba genul nu regreta pasul
facut;

2. Tulburarea instinctului alimentar:

a. Anorexia – se constata o imagine de sine deformata si dorinta de a fi zvelta
conform normelor modei excluzand orice alte calitati naturale;
- exista o frica constanta de a evolua in directia nedorita manifestata initial ca o preocupare
fata de mancare, bucatarie;
- scade autostima si apare depresia, retragerea dintre semeni;
- apare o scadere a indicelui de masa corporala saub 17,5, se instaleaza amenoreea,
hipotensiunea, bradicardia, constipatie, pielea devine uscata cu o mare sensibilitate la frig,
hipotermia;
- tratamentul consta in recastigarea greutatii corporale si normalizarea echilibrului
hidroelectrolitic prin perfuzii cu ser fiziologic si glucoza cu vitamine si insulina; amenoreea
poate ceda in cateva luni de luteinizare; psihoterapie, cognitivism pt o gandire corecta;
b. Bulimia = preocuparea continua de a manca corectata imediat de vomismente,
diuretice sau laxative printr-o crestere a apetitului;
- tinde sa se suprapune peste forma clinica de anorexie;
- scaderea in greutate este mai lenta;
- se administreaza antidepresive;
c. Obezitatea = indice corporal >30;
- obezii isi pierd autostima si au o vulnerabilitate genetica (au obezi in familie);
- tratamentul consta in corectare psihoterapeutica;

3. Tulburarea instinctului parental – are la origine o tulburare hormonala din timpul

nasterii dar poate aparea si la mame schizofrenogene (de o mare raceala afectiva)
manifestandu-se prin:
a. Abandonul de copii in maternitate
b. Vanzarea propriului copil
c. Pruncucidere
4. Tulburarea instinctului de hidratare: potomania = pseudosete prin alterarea
mecanismelor de retrocontrol ale instinctului hidratarii  sete continua ingurgitandu-se pana
la 10L de lichide/zi;
- evolutia cronica  diabet insipid;
- tratament: antidepresive;
5. Tulburarea controlului impulsurilor = manifestarea accesuala a unor impulsuri
comportamentale necontrolate de catre vointa, ratiune, instante valorice;
32
- dupa efectuarea actului bolnavii traiesc senzatii de placere, satisfactie, eliberare;
a. Cleptomania = tentatia irezistibila de a fura lucruri care nu prezinta importanta
personala sau valoare financiara deosebita; apare frecvent la femei care au suficienti bani sa
isi cumpere ce isi doresc; sunt frecvent prine;
b. Piromania = tentatia de neevitat de a provoca incendii pe care le urmaresc apoi
cu fascinatie fara o motivatie anume; nu au remuscari desi constientizeaza pagubele,
victimele;
c. Tricotilomania = smulgerea repetata de fire de par de pe scalp; evolutia este
cronica cu perioade de ameliorare si exacerbare;
d. Jucatorii patologici = un aport cultural prin largirea gamei placerilor prin antren
cultural;
e. Crampa profesionala = contractarea musculara a unor grupe de muschi facand
imposibila efectuarea unor miscari intotdeauna profesionale (ex: pianistul in fata pianului,
violonistul cand ia arcusul in mana); este precedata de o crampa psihica;
- se recomanda repaus prelungit pt 6luni;

Psihiatrie
Curs 8
Tulburarile de adictie
= tulburari de consum a drogurilor;
- adictie – inainte de a ajunge un consum periculos intai a existat aderarea la placerea
consumului de substante (psihoactive,neindicate medical cu efect in functie de doza utilizata);
= o tulburare comportamentala;
Drog – provine din engl. „drug” fara efect terapeutic ci cu un efect de schimbare a
psihismului;
Stupefiant = drog cu precizarea tulburarii constientei;
Consum cu risc = consum abuziv prin cantitate si frecventa care pune in pericol relatiile
sociale, profesionale, familiale si sanatatea consumatorului;
Consum nociv = individul consuma desi incepe sa aiba probleme de sanatate;

33
Dependenta = starea in care dupa ce ai consumat o asemenea substanta nu te poti opri fara sa
ai o stare de rau; are 2 nivele:
a. dependenta psihica = starea de dependenta in care daca opresti consumul apare o
stare de neliniste, de iritare, insomnii, tremuraturi;
b. dependenta fizica = starea de dependenta in care daca opresti consumul apar
modificari vegetative ca o adevarata furtuna patologica numita „stare de sevraj”;

- consumul de droguri a fost cunoscut dintotdeauna;

- prima prohibitie cunoscuta in istorie este a lui Burebista in Dacia;
- vinul exista inca de acum 2000-3500ani in Egipt;
- macul se folosea din cele mai vechi timpuri in medicina, avand un efect relaxant, odihnitor;
- primul mare personaj cunoscut ca fiind dependent de opiu este imparatul Marc Aureliu;
- canepa a fost folosita in India aproape dintotdeauna mai ales de catre armatele islamice;
- cocaina era folosita de catre incasi aproape dintotdeauna pt ca alunga oboseala si dadea o
stare de anestezie;
- incepand cu secolul XIX industria a produs tot felul de substante imbunatatite: din morfina
 heroina (=diacetil morfina);
- la inceputul sec XX existau doar 7 substante iar in prezent trec de 100;

Clasificari:
1. Adictii licite (minore) – admise oficial: alcool, tutun, cafea, ceai;
2. Farmacodependente - medicamente care pot ajunge sa creeze dependenta daca nu sunt
administrate corect;
3. Adictii ilicite (majore) – interzise: toxicomani, drogati, stupefiante, droguri;
4. Dependente hedonice de jocuri: carti de joc, jocuri mecanice, jocuri pe calculator

1. Adictii licite
a. Alcoolismul
Epidemiologie:
- 11% dintre americani consuma in medie 28g alcool/zi;
- in Anglia 2% din populatie este pasibila de tratament psihiatric pt a-si trata dependenta de
alcool;
- in Romania 13.000 oameni/an se interneaza pentru o simptomatologie psihiatrica alcoolica;
- reprezinta a 4-a problema dupa depresia unipolara majora, TBC, accidente rutiere;
- in `90 New York utiliza 1 miliard de dolari pt probleme sociale si medicale cauzate de
alcool;
- absorbtia alcoolului depinde de felul bauturii, timpul ingerarii, de volumul ingerat, de
cantitatea si tipul de hrana din stomac, de ritmul de golire a stomacului;
- odata intrat in organism, alcoolul fiind atat hidro- cat si liposolubil ajunge in orice tesut 
efectul lui este polivalent patologic:
 la nivelul creierului  o patologie psihiatrica si patologica
 la nivelul inimi  distrofia miocardului
 la nivelul ficatului  citoliza hepatica
 la nivelul pancreasului  degenerescenta
- consumul de alcool nu are acoperire naturala;
- orice ficat poate metaboliza maxim 9-15ml alcool pur/ora care nu poate fi accelerat;
- ce este in plus devine nociv pt organism;

Forme clinice:
a. Intoxicatia alcoolica acuta (betia) – are urmatoarele stadii:
34
 1. stare de excitatie pana la 1g la 1000: euforie, logoree, hipermnezie
2. stare de ebrietate intre 1-1,5g la 1000: tulburari de echilibru, labilitate, incoerenta
3. stare de betie profunda – alcoolemie de 1,5-4g la 1000
4. coma – alcoolemie de peste 4g la 1000
5. moartea in mod invariabil pt ca se blocheaza sistemele enzimatice – alcoolemie 5g

In functie de stadiul intoxicatiei pacientul se prezinta in diverse faze ale betiei:

1. Betia usoara – manifestata prin tulburari de echilibru, roseata; trebuie protejate functiile
vitale mai ales daca exista probleme patologice anterioare si optimizata metabolizarea si
eliminarea alcoolului cu glucoza hipertona in care introducem insulina, vitamina B1, B6, C si
Aspatofort (pt hepatoprotectie); antidot: cofeina
2. Betie patologica (intoxicatia alcoolica idiosincrazica) – individul a consumat o cantitate
minima de alcool si reactioneaza intr-un mod patologic cu mustrari de constiinta, cu stari de
agitatie sau activitati de tip epileptoid; pot sa fie extrem de periculosi pt ca functioneaza ca
niste roboti; poate prezenta halucinatii sau un sindrom delirant;
3. Dipsomania = o alcoolizare periodica; individul nu consuma luni de zile sau ani alcool si
in mod brusc ajunge la alcool/cauta alcool, si o tine zile intregi in betii fara sfarsit pana cand
se prabuseste, iese din stare si iar intra in stare;
4. Intoxicatia alcoolica cronica - in functie de durata si cantitatea consumului are 3 stadii:
 stadiul consumului abuziv de alcool a carui intrerupere nu declanseaza sevrajul
 dependenta psihica
 dependenta organica tot mai accentuata
- indivizii incep sa bea din ce in ce mai frecvent si in conditii mai improprii conventiei
sociale;
- ajung sa necesite alcool de dimineata si ca consume orice fel de alcool (spirt, parfum);
- pe masura ce creste cantitatea de alcool ingerata relatiile familiale si sociale se destrama,
individul aluneca social tot mai jos;
- trece printr-o faza de impotenta care se transforma in idei delirante de gelozie (ca reactie de
aparare) cu mari scandaluri si violente, labilitate emotionala, iritabilitate;
- devin mari si tari, galagiosi, laudarosi;
- dpdv al aspectului: facios vultuos, obosit, cu tremuraturi la emotii minime, transpiratii mai
ales noaptea, insomnii, cosmaruri, stelute vasculare pe nas (acnea rosacea), conjunctive rosii,
unii prezinta scadere in greutate datorita inapetentei;
- putem intalni semne de steatoza hepatica, miocardita alcoolica, gastrita, ulcer
gastroduodenal;
Tratamentul - de tip roborant si antidepresiv dar intr-o prima faza este doar de eliminare a
consecintelor abuzului de alcool, de protectie a organelor afectate;
- ulterior necesita un tratament profilactic de prevenire a recaderilor  functioneaza ca o
necesitate imperioasa de a bea motiv pt care trebuie sa urmeze un tratament cu antiepileptice
(Carbamazepin) sau cu Naltrexona (50mg/zi) timp de minim 2 ani de zile; sansa de a nu
recadea creste la 95%; durata optima este de 5ani;
- acesti alcoolici cronici intrerup in mod voit consumul, moment in care se declanseaza starea
psihotica alcoolica, sevraj de amploare patologica deosebita;

5.Delirium tremens = o complicatie a intoxicatiei alcoolice cronice;

= o stare de tulburare a constiintei, confuzie, cu agitatie psihomotorie, halucinatorie, de obicei
zoopsica (vad reptile, caini, serpi), starea febrila poate urca pana la 39 aparand o transpiratie
profuza, tahipnee, tahicardie, intregul sistem vegetativ este afectat;

35
- apare la alcoolicii cronici dupa primii 5 ani de consum in stadiul de dependenta organica
daca intervine cresterea consumului cu neglijarea hranei, o infectie, un accident, intreruperea
brusca a consumului;
- fara tratament riscul de deces este foarte mare;
Tratament: aport electrolitic sub forma de ser fiziologic in care introducem toate vitaminele
pt ca lipsesc din organismul alcoolicului (prin carenta alimentara sau prin afectarea mucoasei
intestinale) in care introducem protectori ai hepatocitelor (Aspatofort) si sedative cu rol
antiepileptic (Diazepam iv dimineata si im seara);
- ies din aceasta stare in 7-10zile si apoi necesita un tratament de lunga durata;

6. Predelirium tremens - inafara de starea febrila si de transpiratii exista toate celelalte

elemente;
- apare mai ales la bautorii de vin si dupa un consum de 10-15ani;
- tratamentul este acelasi;

7. Epilepsia alcoolica - se produce la consumul de alcool indiferent de cantitate, dispare in

abstinenta si dupa tratament (instituit inainte ca focarul sa se cronicizeze);

8.Halucinoza alcoolica – datorita lezarii toxice a neuronilor, pe un fundal de constiinta clara

apar halucinoze dar individul stie sau recunoaste caracterul lor patologic; el traieste insa la fel
de intens toate aceste tulburari de perceptie, agitatia psihomotorie, fuga patologica;
- sub tratament dispar in 7-14 zile si netratate in lipsa consumului de alcool pot evolua spre
remisie;

9. Demente alcoolice - apar mai ales la consumatorii de lichioruri si bauturi dulci pt ca

singura sursa este glucoza;
- pot aparea la varste foarte timpurii dupa 5 sau 10 ani de consum;
- se produc prin mortificare celulara in straturile III si V ale scoartei cerebrale;

10. Sindromul alcoolic fetal – consecintele consumului de alcool de catre gravida sunt
catastrofale asupra fatului: risc de malformatii, consecinte asupra dezvoltarii SNC (risc de a
naste retardati mintal, scad definitiv performantele intelectuale ale fatului);

b. Tutunul – a fost adus in secolul XVI de un calugar spaniol fiind folosit ca decoct pt
migrene;
- aproape 1 din 2 persoane fumeaza;
- prin ardere rezulta 1400 substante in fumul de tigara;
- cu cat tigara e mai fina cu atat e mai periculoasa pt ca filtrul nu lasa sa treaca decat molecule
foarte fine care penetreaza alveolele;
- intoxicatia acuta cu tutun da simptome de SNC: ameteli, lesinuri, nevrita optica;
- consumul cronic de tutun tremuraturi, astenie continua, cefalee, palpitatii, inapetenta,
insomnii sau somn lung neodihnitor, scaderea performantelor memoriei;
- semnele de sevraj apar dupa 2-3h de la ultima tigara: neliniste, anxietate, iritabilitate uneori
exploziva;
Tratament: antidepresive, carbamazepina, acupunctura, plasturi cu nicotina;

c. Cafeaua
intoxicatia acuta:
 doze mici  efect usor excitant al SNC, creste tonusul intelectiv, palpitatii, tremuraturi

36
  doze maristare de coma prin cresterea pragului de excitatie a SNC, epuizare,
insomnie
 intoxicatia cronica: cefalee, prurit, oboseala, iritabilitate continua si exploziva, somn
neodihnitor populat de cosmaruri cand predomina imagini negre;

Tratament:
 intoxicatia acuta – stapanirea excitabilitatii, inclusiv viscerale si in cresterea diurezei
 intoxicatia cronica – scaderea progresiva a consumului

d. Ceaiul – originar din China era consumat in diverse condimente si alimente;

- teina din ceai este aproape la fel ca si cafeina dpdv clinic;
- ceaiul negru este mai toxic decat cel verde, iar decoctul decat infuzia;
- abuzul exista in intoxicatia cronica  astenie, impotenta;

2. Farmacodependentele
- se datoreaza frecventei uriase cu care sunt prescrise de catre medici;
- cele mai adictive medicamente sunt tranchilizantele (cele mai utilizate mondial),
barbituricele, amfetaminele (folosite in psihiatria copilului si de catre sportivi);
- adictia deriva dintr-o greseala de prescriptie (nu trebuie atinsa doza maxima, trebuie precizat
clar perioada de administrare, daca in familie exista cazuri de dependenta);

a. Tranchilizante
- intoxicatia acuta cu tranchilizante: vorbire dizartrica, slabirea atentiei si a memoriei,
nistagmus, somn coma (prabusire de simptome psihice si vegetative);
- intoxicatia cronica: patologie asemanatoare tuturor celorlalte dependente, uscati, slabanogi,
iritabili, ramasite din ceea ce au fost, labilitate emotionala, agresivi;
- simptomele sevrajului: transpiratii, puls 100, tremuraturi ale mainilor, insomnii, greata,
halucinatii si la doze mari riscul crizelor epileptice este major;
Tratament:
- intoxicatia acuta si coma: supravegherea functiilor vitale, stimularea diurezei, optimizarea
metabolismului cu vitamine C, E;
- intoxicatia cronica: dozele sunt scazute treptat si se administreaza antiepileptice, roborante,
vitamine;
- sevrajul: in cazul unor organisme tarate se utilizeaza doze mici din substanta „obiect”;

b. Barbituricele se comporta la fel ca si tranchilizante, riscul fiind pe termen lung, de ani de

zile  trebuie monitorizati mult timp;
- reduc anxietatea si tensiunea dar afecteaza concentrarea si coordonarea dand ameteli;
- sevrajul: anxietate, tremuraturi, insomnii si la doze mari pot aparea crize epileptice;
- este o dependenta incrucisata intre diazepinice, barbiturice si alcool;
- se reduc dozele prin scaderea cu 1/3 pe saptamana daca nu au exista manifestari epileptice
sau cu ¼ pe saptamana daca au aparut crize epileptice;

c. Amfetaminele = un mare risc pt ca consumul cronic tablou de tip schizofren care nu

difera de schizofreni, acestia ramanand psihotici si fiind tratati ca atare;
- dependenta se manifesta printr-un comportament stereotip, pierdere in greutate, dureri
toracice  coma (in functie de durata si intensitatea intoxicatiei), simptomele alterneaza de la
euforie, hiperactivitate la disforie si lipsa de energie;

37
 d.Anestezicele: eterul – a fost obiect de adictie in Irlanda, fiind printre primele
farmacodependente;
- da initial stare de bucurie si apoi senzatie de sfarseala absoluta;
- intoxicatia cronica  pierdere ponderala, anxietate;

3. Drogurile ilicite (majore)

a. Morfina – se extrage din capsula de Macau sub forma alimentara in tot felul de bomboane,
prajituri;
- in 1809 s-a descoperit morfina;
- la sfarsitul secolului XIX s-a descoperit heroina de 10x mai puternica decat morfina;
- exista multe preparate cu diverse denumiri in functie de zona geografica;
- are 2 faze:
 o faza euforica - bolnavul se simte relaxat, toate ii sunt pe plac, lumea este a lui
 o faza de exaltare - pragul perceptiv scade, simturile devin extrem de ascutite, stare de
mahmureala;
- solicita doze din ce in ce mai mari la intervale de timp din ce in ce mai scurte;
- necesita uneori injectare din 2 in 2h putand duce la moarte;
- tentativa de intrerupere genereaza anxietate, manifestari vegetative, senzatia de sufocare,
cianoza, convulsii
- debutul sevrajului depinde de durata dependentei si de doza uzuala: greata, diaree, insomnii,
rinoree;
- heroina deterioreaza rapid si profund iar morfina deterioreaza lent si nu foarte profund;
Complicatii: hepatite, HIV, pneumonii, ulcere ale pielii, celulite;
Tratament - specific: in sevraj (de la cateva zile 7zile dupa ultimul consum) pentru toate
manifestarile cardiace, metabolice, febrile: se incepe cu Metadona 30mg/zi si se scade cu
5mg in fiecare zi;
 daca nu are modificari cardiace si febra se poate folosi Clonidina 0,9-1,5mg/zi care
poate fi crescuta noaptea cu 0,3mg;
 Naltrexona in doze crescande pana la 150mg/zi in 3 prize
 Buprenorfina - in doze mici este agonist si in doze mari > 8mg este antagonista (pt
profilaxie);

b. Produsii de canepa (canabis) – determinate de niste alele de tetrahidrocarabinol;

- au foarte multe variante de denumiri de tip argotic in functie de zona geografica: joint,
tigara, petarde (droguri de baut sau de mancat chiar si in prajituri);
- marijuana se fumeaza iar hasisul se injecteaza;
- intoxicatia are mai multe faze:
 Faza euforica: multumire, confort somatic, necesitate de comunicare
 Faza de exaltare senzoriala si afectiva: emotivitate, ilaritate, tandrete intensa,
deformarea spatiului;
 Faza extactica cu impresia ca traieste in mijlocul unui film, neputandu-se misca;
 Faza de somn dupa care se trezeste si traieste a doua betie;
Tratament: reducerea rapida a dozelor in 3-4zile si tratament medicamentos simptomatic
(Carbamazepin, benzodiazepine);

c.Cocaina – de la cocaina extrasa din arbustul Coca s-a ajuns la clorhidratul de cocaina;
- consumul determina iluzii vizuale multiple, buna dispozitie, curaj, alunga oboseala,
halucinatii haptice (insecte pe sub piele, curenti electrici, lipitori), se ciupeste, zgarie;

38
- treptat moralitatea dispare, incepe sa fure, sa minta poate chiar sa apara perforarea
membranei nazale (pt ca se consuma aspirata cu un pai, nazal);
- in final este un drog la fel de puternic ca si morfina;
- nu da dependenta fizica dar sevrajul psihic se pare ca este mai brutal decat la oricare drog;
Tratament: izolare, rupere de lunga durata de aceasta „placere”;

d. Halucinogene vegetale - in functie de geografie: ciuperci, cactus, mimoze;

- simtul cel mai afectat este vazul: lume feerica, in culori stralucitoare, obiectele au halouri,
spatiul se distorsioneaza trecand la halucinatii;
- initial apare o excitatie ideatica apoi un verbiaj gol, fara continut, midriaza, tahicardie,
paloare;

e.Inhalantii – folositi de copiii strazii („aurolaci”) si de homosexuali;

- se utilizeaza cerneluri, lipiciuri, lac de unghii, sprayuri;
- psihic apare euforie, betie, halucinatii coma;
- intoxicatia cronica: agresivitate, discursuri paranoide;
- nu genereaza sevraj;

4.Dependente de jocuri de noroc – orice comportament;

- orice incercare de oprire a jocului se manifesta printr-un sevraj psihic: disconfort, neliniste,
iritabilitate, insomnii;
- indivizii se plictisesc repede, cauta tot timpul alta sursa de placere, sunt optimisti, neinhibati,
nescrupulosi, isi deterioreaza relatiile familiale, profesionale, intra in incurcaturi materiale,
devin nesinceri;
Tratament: psihoterapeutic comportamental si cognitiv

39