EXAMENUL STARII PSIHICE PREZENTE

a. ASPECTUL GENERAL

Facem o mica prezentare a aspectului general:

- vestimentatie (imbracaminte);

- atitudine fata de observator si alte aspecte comportamentale;

- comportamentul non-verbal: gestica, mimica;

- aspectul general, gradul de autoingrijire:

- neingrijit, murdar: sindroame dementiale, toxicomanii, depresie, schizofrenie;

- foarte colorat, cu ornamentatie excesiva: sindromul maniacal, sindromul isteric;

- tinuta bizara, excentrica, neobisnuita, inadecvata: schizofrenie, tulburarea schizotipala a

personalitatii.

b. FUNCTIA PERCEPTIVA si TULBURARILE DE PERCEPTIE

Perceptia = functie psihica prin care individul, prin intermediul organelor de simt, devine
constient de mediu si de sine.

Trebuie observat daca exista la pacient tulburari de perceptie:

Tulburarile de perceptie pot fi:

1) Calitative:

a. Iluzii:

- perceptii deformate ale obiectelor reale;

- perceptii modificate ale unor stimuli externi reali (deformarea, perceptia eronata a unor
obiecte reale)

a.1. Normale:

- apar la oamenii normali datorita: - oboselii,

- iluminarii neadecvate,

- emotiilor negative intense cum este frica;

- persoana este constienta de modificarea de perceptie si o poate corecta.

a.2. Patologice:

- pacientul este convins de realitatea lor;

- pot produce modificari de comportament;

- se insotesc de tulburari de constiinta sau gandire;

- apar in: - stari confuzionale,

- sindroame delirant-halucinatorii,

- sindroame de derealizare,

- depersonalizare,

- stari disociative psihotice;

- sunt clasificate in functie de analizator in: - vizuale,

- auditive,

- gustative,

- olfactive;

- tipuri de iluzii patologice calitative sunt:

- Iluziile vizuale: sunt cele mai frecvente; in starile confuzionale.

- False recunoasteri: iluzii vizuale; identificarea eronata a unor persoane.

- Micropsii: iluzii vizuale; perceptie micsorata a obiectelor.

- Macropsii: iluzii vizuale; perceptie marita a obiectelor.

- Metamormorfopsii: iluzii vizuale; perceptie deformata, modificata a formei

obiectelor.

- Iluziile auditive: perceperea modificata a unor zgomote reale; ex: un zomot real
este perceput ca fiind amplificat, o voce poate fi perceputa ca fiind amenintatoare
desi in realitate nu este asa.

- Iluziile auditive si gustative: perceptii modificate ale mirosului si gustului

alimentelor, asociate (de obicei) cu idei delirante de otravire.

b. Halucinatii:

- perceptii fara obiect de perceput;

- clasificate in functie de organele de simt:

- Halucinatii vizuale - sunt mai rare fata de cele auditive; sunt in starile confuzionale,
schizofrenie:

- in campul vizual normal / campine,

 - in afara campului vizual / extracampine.

- Halucinatii auditive – sunt mai frecvente (voci); sunt in schizofrenie:

- unice: se adreseaza direct pacientului;

- multiple: doua sau mai multe voci care vorbesc intre ele despre pacient;

- imperative – reprezinta o urgenta psihiatrica: voci care dau comenzi

pacientilor;

- congruente – cand continutul halucinator este potrivit cu starea de

dispozitie a pacientului: voci amenintatoare care il sfatuiesc sa se sinucida,
asociate cu dispozitie depresiva sau imagini vizuale care reprezinta
cadavre, cimitire, asociate cu depresia;

- incongruente - cand continutul halucinator nu este potrivit cu starea de

dispozitie a pacientului: voci laudative care sunt asociate cu dispozitia
depresiva sau imagini feerice asociate cu depresia.

- Halucinatii kinestezice,

- Halucinatii gustative,

- Halucinatii olfactive.

- clasificate dupa caile senzoriale:

- fara semnificatie psihopatologica:

- hipnagogice: la intrarea in somn;

- hipnapompice: la iesirea din somn.

- cu semnificatie psihopatologica - pacientii sunt convinsi ca existenta lor este reala si

sunt impenetrabili la contraargumente, modificandu-si comportamentul in functie de
continutul halucinator – pot fi percepute:

- pe cai senzoriale normale,

- in interiorul corpului (in minte)/pseudohalucinatii.

- clasificate indiferent de analizator:

- simple, elementare: fosnete, umbre;

- complexe: voci unice sau multiple care sunt intelese bine de pacient;

- de complexitati diferite:

- in campul vizual normal,

 - in afara campului vizual.

- unice;

- multiple;

- clare: voci al caror continut este bine intseles de pacient;

- estompate: voci neclare, al caror continut nu poate fi inteles.

Halucinoza = halucinatie a carei patogenie este apreciata critic de catre subiect; apare in
alcoolismul cronic, sindroamele psihoorganice de etiologie infectioasa si vasculara.

Tulburari psihice in care apar halucinatiile:

- schizofrenii,

- reactii psihotice acute,

- sindroame delirant-halucinatorii datorate unor substante sau boli somatice,

- stari confuzionale,

- tulburarea schizofreniforma,

- starile disociate psihotice,

- epilepsia temporala,

- sindroamele paranoide organice,

- starile depresive psihotice,

- manie cu trasaturi psihotice.

Halucinatiile determina reactii afective si comportamente diverse:

-          anxietate,

-          iritabilitate,

-          depresie.

In schizofrenia cu evolutie indelungata si simptome negative, halucinatiile nu mai au

si raspuns afectiv.

Comportamentul halucinator (raspunsul comportamental la halucinatii) indica

tulburari de perceptie:

- pacientii vorbesc singuri (solilocveaza);

- pacientii isi astupa urechile ca sa nu mai auda comentariile halucinatorii;

- pacientii prezinta fenomene de baraj ideoverbal – se opresc brusc din conversatie si asculta
cu atentie „vocile”;

- pacientii au un comportament bizar, secundar comenzilor halucinatorii.

2) Cantitative:

- Hiperestezie: nu suporta nici cea mai mica durere, nu suporta zgomotul etc.

- Hipoestezie: sensibilitate redusa; stimulii sunt perceputi sub pragul senzorial

- Anestezie: nu simte deloc durerea.

- Agnozie: cand pacientul se uita in oglinda si nu se recunoaste; el vede dar nu intelege ce vede;
aude dar nu intelege ce aude.

- Parastezii:

- Cenestopatii:

c. ATENTIA si TULBURARILE DE ATENTIE

Atentia = functia psihica prin care subiectul percepe si selectioneaza stimuli,

directioneaza si mentine activitatea psihica spre un grup de obiecte sau fenomene pentru o
perioada de timp (concentrarea).

Tulburari de atentie sunt:

-          Distractibilitatea: incapacitatea de concentrare a atentiei, asociata cu atragerea

atentiei de catre stimuli irelevanti; este intalnita in sindromul maniacal, starile
confuzionale.

-          Hipoprosexia: scaderea capacitatii de concentrare a atentiei; se intalneste in starile

de oboseala, depresii, tulburari psihoorganice, tulburari anxioase, demente,
schizofrenii.

-          Hiperprosexia/hipervigilenta: concentrarea atentiei in mod excesiv asupra unor

fenomene; se intalneste in tulburarile de tip paranoid.

Se verifica la pacient in special capacitatea de concentrare si distributivitatea atentiei :

- Spontana

- Distributie-concentrare

- Labilitate

- Fatigabilitate
 Investigarea atentiei se face prin urmatoarea proba: pacientului i se cere sa numere inapoi
de la 100 din 7 in 7 (metoda Kraepelin).

d. FUNCTIA MNEZICA si TULBURARILE DE MEMORIE

Memoria = functia psihica prin care se inregistreaza, se fixeaza, se recunosc si se

reproduc informatii.

Forme ale memoriei:

- Memoria imediata / MSD: capacitatea de reproducere a informatiei primite dupa cateva

secunde, minute;

- Memoria recenta / de fixare: capacitatea de a reproduce informatia dupa cateva minute pana
la cateva zile;

- Memoria tardiva / de evocare: capacitatea de reproducere a informatiei din trecut (luni, ani).

Tulburarile legate de memorie:

- intereseaza capacitatea de fixare si evocare:

1. Cantitative:

- Hipomnezia: - scaderea capacitatii de memorare, fixare si reproducere a informatiilor;

- apare in stari de oboseala, neurastenie, depresii, sindroame

psihoorganice, sindromul postcomotional, stari emotionale negative.

- Amnezia: incapacitate de memorare, fixare si reproducere a informatiilor; poate fi :

- anterograda / de fixare: - incapacitatea de a fixa si a reproduce informatii incepand cu

debutul bolii;

- este specifica sindromului amnestic Korsakoff;

- atentia si concentrarea sunt normale;

- pacientul reproduce bine evenimentele care s-au petrecut

inainte de debutul afectiunii.

- test: Se solicita pacientul sa retina 4,5 cuvinte diferite. Dupa 5

minute este rugat sa le reproduca. Daca nu le poate reproduce
inseamna ca are amnezie anterograda/de fixare.

- test: Se solicita pacientul sa reproduca continutul discutiei

avute cu medicul 10 minute mai devreme sau sa spuna ce a
mancat dimineata.

- retrograda: - priveste perioada anterioara debutului bolii;

 - se manifesta prin uitarea progrsiva a amintirilor de la recent catre trecut,
de la complex catre simplu;

- se intalneste in demente, unde amnezia este antero-retrograda.;

- este progresiva – se uita intai informatiile cele mai recente, uitarea

progresand spre trecut;

- se uita intai amintirile complexe si apoi cele simple;;

- este dificil de investigat pt. ca priveste amintiri care s-au petrecut cu mult
timp in urma, relatarile pacientului fiind in acest caz greu de verificat.

- intrebarile trebuie sa tina seama de nivelul de instructie al pacientului si

trebuie sa fie despre viata personala a pacientului (in ce an s-a nascut,
cand a terminat scoala, in ce an s-a casatorit, cand a efectuat stagiul
militar) sau informatii pe care in mod normal ar trebui sa le cunoasca (care
este capitala tarii).

- Hipermnezia: - crestere a capacitatii de memorare, fixare si reproducere a

informatiilor;

- se intalneste in sindroamele maniacale, hipomaniacale, sindroamele

paranoide.

2) Calitative:

- Paramneziile/iluziile de memorie: - tulburari ale memoriei reprezentate de modificari ale

amintirilor care fie nu sunt plasate corect in timp, fie
sunt amestecate, fie sunt fals atribuite;

- Confabulatii: - umplerea unui deficit de memorie cu evenimente care sunt

verosimile dar care nu s-au intamplat in perioada respectiva sau
nu s-au intamplat niciodata;

- au un caracter neintentional (pacientul este convins ca

relatarile sunt adevarate), astfel deosebindu-se de minciuna
(care are caracter intentional);

- sunt intalnite in sindromul Korsakoff si demente.

- Ecmnezii: - o forma speciala de confabulatie in care subiectii se plaseaza si

traiesc in trecut, trecut pe care il confunda cu prezentul;

- se intalneste in demente.

- Fenomene de „jamais-vu”: - incapacitatea de a recunoaste informatii care au

existat si care au fost anterior percepute;

- se intalneste in starile de oboseala, epilepsia

temporala, sindroamele de depersonalizare si
derealizare.
 - Fenomene de „deja-vu”: - recunoasterea unor informatii care de fapt nu au
fost niciodata percepute.

- se intalneste in starile de oboseala, epilepsia

temporala, sindroamele de depersonalizare si
derealizare.

- Mentismul: este o tulburare patologica, „forma particulara de accelerare a ritmului ideatiei,

contand intr-o accelerare incoercibila, intempestiva a ideilor, imaginilor, reprezentarilor, care
ajung sa domine intregul psihism. Subiectul este incapabil sa controleze volitional acest fenomen
si sa se concentreze asupra uneia din idei sau asupra unui fapt exterior. Mentismul apare datorita
unei diminuari a capacitatii de concentrare a atentiei, ceea ce determina eliberarea mecanismelor
asociative. este insotit de anxietate.

Mentismul nu are o investitura pur psihopatologica: el poate aparea in starile de tensiune

psihologica, in oboseala, surmenaj, dupa esecuri repetate, in situatiile in care exista o preocupare
fata de o anumita problema, in intoxicatii usoare cu nicotina, cafeina, psihotone si
psihodisleptice, aceste substante favorizand aparitia mentismului mai ales la subiectii anxiosi.

Mentismul cu caracter psihopatologic apare in schizofrenie, bolnavul prezentand

convingerea deliranta ca acest fenomen este impus, determinat, din afara, de ceva sau cineva.

Mentismul hipermnezic se caracterizeaza printr-o derulare caleidoscopica, rapida si

incoercibila, a unor amintiri, imagini, subiectul fiind incapabil de a le ordona prin efort prosexic.
Apare in aceleasi circumstante ca cele enumerate anterior.” (Gorgos, 1989, p. 85).

e. ORIENTAREA TEMPORO-SPATIALA, AUTO SI ALLO-PSIHICA si

TULBURARILE DE ORIENTARE:

Orientarea = capacitatea subiectului de a aprecia corect timpul, spatiul, identitatea

celorlalte persoane si propria identitate; este o capacitate strans legata de functionarea normala a
constiintei, memoriei si proceselor cognitive superioare.

Tulburarile de constiinta:

- determina: - dezorientarea temporo-spatiala,

- dezorientarea privind identitatea celorlalte persoane (alopsihica),

- dezorientarea la propria persoana (autopsihica)

- prin: - incapacitatea de perceptie corecta a stimulilor externi,

- ridicarea pragurilor senzoriale,

- incetinirea si lipsa de coerenta a proceselor cognitive.

- apar: - dezorientarea in timp: incapacitatea pacientului de a furniza date corecte privind ziua
si anul in care se afla, timpul de cand a fost adus la spital.
 - dezorientarea in spatiu: Dezorientarea in timp se asociaza concomitent / ulterior cu
dezorientarea in spatiu – pacientul nu recunoaste locul unde se afla, il confunda cu alt
spatiu, nu cunoaste orasul si nici cum a ajuns acolo.

- dezorientarea alopsihica: necunoasterea celorlalte persoane; se asociaza cu celelate

tipuri de dezorientare; nu cunoaste si nu poaste aprecia persoanele din jurul sau si nici
rolul pe care il au, chiar daca sunt persoane cunoscute; personalul medical este frecvent
confundat cu alte persoane si uneori perceput ca avand intentii ostile.

- dezorientarea autopsihica: in starile confuzionale grave pacientul nu mai stie cine

este.

Tulburarile de memorie:

- determina: - tulburari de orientare dar cu constiinta neafectata (contiinta clara),

- dezorientarea: este in timp si spatiu, ulterior alopsihica, secundara uitarii sau

incapacitatii de fixare a noilor repere (in demente, uita drumul catre casa si ca
atare se dezorienteaza spatial).

- Tulburare de orientare autopsihica (la sine): nu te recunosti

- Tulburare de orientare allopsihica (la cei din jur): nu-i recunoaste

- Tulburare de orientare temporo-spatiala: nu recunoaste locul unde se afla, nu stie in ce an, zi

este.

f. CONSTIINTA si TULBURARILE DE CONSTIINTA:

Termenul de constiinta = capacitate de apreciere corecta a mediului propriei persoane,

strans legata de functionarea normala a proceselor mentale, care se manifesta numai in perioada
an care subiectul este treaz. Subiectul cu stare de constienta normala apreciaza corect mediul,
este orientat temporo-spatial, auto- si alopsihic, procesele cognitive se deruleaza coerent si au ca
rezultat o capacitate adecvata de adaptare si perceptie a stimulilor.

Stare de constiinta – ne referim la starea de vigilitate, constienta, luciditate;

intereseaza gradul de luiciditate si daca exista modificari ale structurii campului de
constienta.

Tulburarile de constiinta apar in afectari organice cerebrale; se apreciaza in:

- scaderea capacitatii de reflectare senzoriala: perceperea corecta a stimulilor si a raspunsului la

acestia;

- scaderea nivelului de functionare a atentiei: distractibilitate;

- scaderea nivelului de functionare a memoriei si gandirii;

- dezorientarea temporo-spatiala;

- incoerenta ideoverbala.
 Tulburarile de constiinta au diferite grade: de la grave (come), pana la hipervigilitate.

Tulburarile de constiinta

1.Cantitative

Tulburarile cantitative ale constiintei = diferite grade de manifestare ale

disfunctionalsitatii contziintei apreciate prin: - ridicarea pragului senzorial,

- tulburari de atentie,

- tulburari ale functiilor cognitive.

In tulburarile cantitative ale constiintei se poate trece dintr-o stare in alta, in ambele
sensuri.

Forme:

Scaderi usoare ale nivelului constiintei:

- Starea de obtuzie/ obnubilare: „tulburare cantitativa de intensitate minima a

constiintei, constand an cresterea usoara a pragurilor senzoriale, cu diminuarea consecutiva a
acuitatii perceptiilor. Claritatea campului constiintei este usor afectata, diferentierea stimulilor
perceptivi fiind realizata mai lent, fapt exteriorizat clinic prin intarzierea raspunsurilor
subiectului la intrebari si integrare ceva mai lenta in situatie. Este caracterizata de un grad mare
de variabilitate. Apare in stadiile prodromale ale starilor confuzionale, indiferent de etiologie, in
stari de epuizare.” (Gorgos, 1989, p. 305).

- Starea de perplexitate: „Stzare incerta, de stupefactie, simptomatica pentru perioadele

initiale sau de superficializare fluctuanta a tulburarii constiintei din sindromul confuzional.
Rezulta din perceperea partial critica de catre bolnav a impreciziilor, dificultatilor sale de
orientare, gandire, integrare in situatie. Preceda onirismul. Este un simptom component al
„proceselor negative” din micul automatism mintal al dispozitiei delirante sau insotitor al
trairilor delirant-halucinatorii la debutul lor” (Gorgos, 1989, p. 423).

Scaderi medii ale nivelului constiintei:

- Starea de sopor/somnolenta: prezenta lenta la stimuli verbali, concentrarea cu mare

greutate si pe o perioada scuta de timp (15-20 de secunde); cu cat raspunsul la stimuli verbali si
durerosi este mai intarziat si concentrarea este mai dificila, cu atat gradul tulburarii de constiinta
este mai accentuat.

- Starea de stupor: scaderea reactivitatii la stimuli (durerosi, auditivi etc.), reducerea

activitatii motorii, incetinirea proceselor cognitive, somnolenta si letargie; pacientii pot fi treziti
numai de stimuli puternici si repetati. Odata treziti, privesc examinatorul dar sunt incapabili sa
raspunda comenzilor; nu exista claritatea constiintei (in starea stuporoasa din catatonie sau
depresie exista claritatea constiintei).

Scaderi grave ale nivelului constiintei:

 - Starile comatoase: au mai multe grade, de la superficial la profund; manifestari:
absenta raspunsului la stimuli, absenta reflexelor normale (pupilart, cornean, laringian, reflexe
plantare), uneori sunt prezente reflexele patologice, activitatea proceselor cognitive este aparent
absenta; riscul este maxim.

2.Cantitative:

Tulburarile calitative ale constiintei = modificari de natura organica ale perceptiei

realitatii asociate cu destructurari ale functiilor cognitive; pacientul este hipervigilent, alert.

Forme:

- Starea confuzionala/ delirium: - dezorientare temporo-spatiala, perturbarea perceptiei

senzoriale cu aparitia iluziilor si a halucinatiilor, tulburari de
atentie, incoerenta ideoverbala, iritabilitate, agitatie
psihomotorie, evolutie fluctuanta de-a lungul zilei,
simptomatologia se agraveaza in timpul noptii;

- se intalneste in: sindroamele de sevraj (alcool – delirium

tremens, droguri, barbiturice), intoxicatii acute (alcool,
droguri, medicamente anticolinergice – delirul anticolinergic,
amfetamine).

- uneori in demente.

- Starea crepusculara: - ingustarea campului constiintei, modificarea profunda a perceptiei

(halucinatii, iluzii), pastrarea coordonarii motorii si a posibilitatii de a
efectua unele acte complexe, amnezia totala asupra episodului
crepuscular;

- in epilepsia temporala.

- Starea oneiroida: - o combinatie intre trairile normale si trairile senzoriale de tip halucinator
care amintesc visul.

g. GANDIREA si TULBURARILE DE GANDIRE

1. Tulburarile formale ale gandirii / de forma:

Tulburarile formale ale gandirii / de forma:

- de ritm si flux al gandirii

- de organizare, privind constructia si asociatiile logice ale

cuvintelor sau ideilor: Salata de cuvinte

- de coerenta in gandire: Incoerenta in gandire / Coerenta in

gandire.
 Cele mai frecvent intalnite tulburari formale ale gandirii:

Fuga de idei: trecerea rapida de la o idee la alta; in intoxicatia acuta cu substante

psihoactive, sindromul maniacal, mai rar in schizofrenie.

Slabirea asociatiilor: este criteriu de diagnostic pentru schizofrenie; lipsa legaturii logice
dintre ideile expuse care in anumite cazuri duce la incoerenta ideoverbala.

Gandirea vaga, tangentiala: idei exprimate neclar, tangentiale la subiect, care nu se

exprima direct, ci doar sugerat; in schizofrenie.

Lentoarea ideativa: scaderea ritmului ideoverbal, vorbire lenta (bradilalie), cresterea

latentei intre intrebare si raspuns; in depresie, boli organice cerebrale, stari confuzionale.

Saracirea continutului ideoverbal: ideile exprimate putine, stereotipe, lipsite de

imaginatie, concrete; in schizofrenie, depresii, demente, retardare mentala.

Neologismele: cuvinte noi, inventate de pacient, care au o semnificatie strict personasla;

in schizofrenie.

Verbigeratia – „Salata de cuvinte”: repetarea automata, stereotipa a unor cuvinte sau

fraze; se intalneste in schizofrenie; combinatia ilogica si incoerenta a cuvintelor; in
schizofreniile cu evolutie severa, demente.

Ecolalia: repetarea cuvintelor interlocutorului; in catatonie, demente.

Perseverarea: raspunsul care a fost dat primei intrebari se mentine si la urmatoarele

intrebari; perseverarea poate fi si la nivelul activitatii; in demente.

Supraelaborarea: largirea conceptelor semantice, care duce la pierderea discursului.

2. Tulburarile de continut ale gandirii

Tulburarile de continut ale gandirii – se refera la ideile patologice, idei care apar in
tulburarile psihice:

Idei obsesive (tulburarea obsesiv-compulsiva): - idei care domina constiinta; sunt

repetate si persistente, percepute ca anormale de catre subiect, care este deranjat de prezenta lpor
si incearca sa le indeparteze dar nu reuseste; in tulburarea obsesiv-compulsiva, depresii,
schizofrenii la debut. Pot fi:

Imaginile si amintirile obsesive: reprezentari mentale persistente si repetitive,

deransante si imposibil de inlaturat, ale unor evenimente neplacute din viata subiectului. Pot fi:

Indoieli obsesive: obsesii ideative reprezentatze de indoiala ca

subiectul nu a efectuat o actiune de obicei necesara (daca a incuiat usa sau a
scos fierul de calcat din priza); pacientul realizeaza absurditatea indoielii si desi
este constient ca a realizat actiunea este totusi dominat de aceasta si repeta
obsedant nevoia de a o verifica (ritualuri de verificare).

Compulsii: actiuni care sunt determinate de impulsuri carora pacientul

nu le poate rezista (tentativa de a rezista unei astfel de compulsiuni determina
 anxietate de mare intensitate); sunt egodistonice si de multe ori se asociaza unor
obsesii; de obicei sunt efectuate stereotip, ritual (obsesia contaminarii este
asociata cu ablutomania → insuficienta volitionala cu caracter patologic →
abulie = imposibilitatea de a trece de la idee la actiune; tulburare a conduitei
voluntare, in sensul diminuarii; insuficienta volitionala, insotita de pierderea
aproape totala a capacitatii de actiune; disociere intre gandire si actiune).

Obsesiile, compulsiile si fobiile sunt acuzate spontan de catre subiect, care este
deranjat de prezenta lor si a carui activitate este uneori paralizata de amploarea
acestor manifestari.

Idei, teme prevalente: idei care se impun constiintei individului, desi sunt rationale; au
intensitate predeliranta – pacientii accepta intr-o oarecare masura contraargumentarea rationala;
sunt la personalitatile paranoide, in depresiile psihotice.

Idei delirante: neconforme cu realitatea; idei, convingeri false care nu pot fi testate si
demonstrate de realitate si asupra carora subiectul nu are o apreciere critica; pacientul nu accepta
contraargumentarea logica si isi modifica comportamentul in functie de continutul acestora;
ideile delirante impreuna cu halucinatiile, creeaza distorsiunea realitatii; continutul lor este
extrem de bogat, putand fi verosimil (ca in tulburarile paranoide) sau extrem de bizar (ca in
schizofreia hebefrenica). Sunt:

Idei delirante de tip expansiv: idei delirante de tip expansiv. Sunt:

- Idei delirante de grandoare: se manifesta prin convingerea pacientului ca

dispune de calitati si puteri speciale, bogatii nemasurate, frumusete
exceptionala etc.; sunt in episoadele maniacale, schizofrenie, paranoia.

- Idei delirante de inventie: se manifesta prin convingerea pacientului ca este

autorul unei inventii speciale care va revolutiona tehnica mondiala; pot
prezenta ca argumentatie schite sau machete puerile, absurde; apar in
schizofrenie, paranoia, rar in sindromul maniacal.

- Idei delirante de filiatie: se manifesta prin convingerea pacientului ca este

descendentul unei persoane sau familii celebre.

- Idei delirante de reforma sociala: se manifesta prin convingerea

pacientului ca este creatorul unei lumi perfecte care traieste dupa conceptle
promovate de el.

- Idei delirante mistice: se manifesta prin convingerea pacientului ca este un

mesager divin, un inger, un diavol, o instanta divina.

- Idei delirante erotomanice: se manifesta prin convingerea pacientului ca

este iubit de o persoana cu o situatie sociala superioara sau o celebritate.

Idei delirante de tip depresiv:

- Idei delirante de persecutie: se manifesta prin convingerea pacientului ca

este persecutat de persoane cunoscute sau necunoscute care vor sa le faca rau.
 - Idei delirante de urmarire: se manifesta prin convingerea pacientului ca
esteca toate actiunile lui sunt urmarite direct sau indirect de persoane ostile
sau prin aparate speciale.

- Idei delirante de otravire: se manifesta prin convingerea pacientului ca este

alimentele sunt otravite; se asociaza cu halucinatiile si iluziile olfactive si
gustative.

- Idei delirante de referinta: se manifesta prin convingerea pacientului ca

atitudinile, comportamentul, discursul celorlalti oameni fac referiri la el.

- Idei delirante de negare a existentei unor organe sau a functionarii

acestora: apar in delirul depresiv al varstnicilor, numit sindromul Colard.

- Idei delirante de prejudiciu: se manifesta prin convingerea pacientului ca

este furat, prejudiciat.

- Idei delirante somatice: sunt in legatura cu functionarea corpului; ex: o

bolnava a pretins ca i s-au introdus sarme in corp care impiedica plamanii sa
functioneze.

- Idei delirante de vinovatie: apar in depresie.

- Idei delirante hipocondriace: se manifesta prin convingerea pacientului ca

sufera de o boala severa sau de un defect fizic.

Ideile delirante de persecutie, urmarire, otravire sunt componente ale

sindriomului paranoid. Asociate cu halucinatiile auditive, apar in schizofrenia
paranoida si in tulburarile paranoide.

Alte tipuri de idei:

Idei delirante de control al gandirii: se manifesta prin convingerea pacientului ca

gandurile lui sunt contgrolate sau impuse de persoane straine, ca nu ii apartin.

Idei delirante de furt si/sau extragere a gandirii: se manifesta prin convingerea

pacientului ca ideile ii sunt furate, extrase din interiorul mintii si facute publice, cunoscute de
ceilalti oameni.

Idei delirante de transformare sau posesiune: se manifesta prin convingerea

pacientului ca a fost transformat in alta persoana, fiinta sau obiect.

Ideile delirante pot fi:

- sistematizate: au o singura tema deliranta si constanta in timp (maxim doua), pe care subiectul
incearca sa o sustina si sa o argumenteze; apar in tulburarile paranoide (idei delirante de
persecutie ascociate cu idei delirante de grandoare care se mentin neschimbate pe parcursul
erxistentei pacientului).
- nesistematizate: se manifesta prin prezenta mai multor teme delirante, tipuri de idei sau
fragmente de idei, a caror prezentare este dezordonata si lipsita de argumentatie; delirul
nesistematizat apare in schizofrenie.

Se verifica:

- capacitatea de judecata si rationament,

- calcul mental,

- capacitatea de apreciere critica asupra tulburarilor,

- capacitatea de abstractizare a gandirii – se solicita pacientul sa rezolve probleme de

asemanare sau deosebire intre doua obiecte, sa explice proverbe, sa recunoasca obiecte; se
verifica si capacitatea de intelegere a comenzilor sau a intrebarilor.

- cunostinte de cultura generala.

AFECTIVITATEA si TULBURARILE DE DISPOZITIE SI AFECTIVITATE

Intereseaza:

- cum este dispozitia pacientului: trist/vesel.

- cum sunt emotiile,

- ce sentimente are,

- Intensitatea sentimentelor

- Labilitatea sentimentelor,

- Irascibilitatea

- daca este anxios – anxietatea = teama fara obiect.

- daca are fobii – fobiile = temeri cu obiect.

- daca are stari de euforie,

- daca are stari de depresie.

Afectele sunt stari psihice primare, putin elaborate, definite ca „expresia observata a
emotiilor” (Kaplan, 1995). Ele reprezinta o traducere in plan neurovegetativ si comportamental a
unor sentimente sau emotii. Exdprimarea afectelor si aprecierea acestora ca adecvate sau
inadecvate se face in stransa legatura cu continutul gandirii.

Legate de afectivitate sunt tulburarile dispozitiei si afectivitatii.

Afectele pot fi:

 -          adecvate: cand exista concordanta intre continutul gandirii si afecte;

-          inadecvate: cand se pierde concordanta intre expresia emotiilor si continutul

gandirii; apar in schizofrenie.

Alte tulburari ale afectelor sunt:

-          aplatizarea afectelor: cand expresia emotionala este redusa, subiectul pare
indiferent si ideile nu mai sunt insotite de sentimente; apare frecvent in schizofrenie si
rar in depresii.

-          Labilitatea afectelor: cand afectele se succed cu rapiditate, sunt inconstante,

superficiale si de obicei ample; apare in sindroamele maniacale si in anumite tulburari
de personalitate (isterica, borderline).

Dispozitia este o stare emotionala de4 intensitate variabila si durata relativa care poate fi
apreciata de subiect si care oscileaza intre tristete si bucurie. Dispozitia (pozitiva/negativa)
influenteaza functionarea tuturor celorlalte functii psihice.

-          Disforia: este o stare de dispozitie proasta, neplacuta, o combinatie de tristete,

anxietate si neliniste psihomotorie.

-          Anhedonia: este un termen care vine de la grecesul „hedone” – placere, care
exprima lipsa de placere pentru orice aspect al vietii care este insotit de obicei de
sentimentul de placere. Se intalneste cel mai frecvent in depresie si in schizofrenie.

-          Depresia: este o stare de tristete nemotivata.

-          Apatia: este incapacitatea de implicare emotionala, dezinteres, asemanatoare intr-o

oarecare masura cu aplatizarea afectiva. Apare in schizofrenie, depresii, sindroame
psihoorganice.

-          Ambivalenta afectelor: prezenta simultana, nemotivata si bizara a doua emotii,

sentimente opuse, contradictorii; apare in schizofrenie.

-          Anxietatea: frica irationala in absenta unui pericol sau frica intens disproportionata
in raport cu un pericol.

-          Fobia: frica irationala de un anume obiect, fenomen sau fiinta.

-          Euforia: stare de buna dispozitie, exaltare, anormala si nemotivata, asociata cu

cresterea activitatii psihomotorii si idei de grandoare; apare in sindromul maniacal,
intoxicatia cu alcool, opiacee si amfetamine, tumori frontale.

-          Dispozitia expansiva: stare de dezinhibitie intelectuala si fizica, asociata cu

siguranta si stima de sine si sentimentul de buna dispozitie; de intensitate mai mica
decat euforia; apare in sindromul hipomaniacal, maniacal, la debut.

-          Iritabilitatea: tulburare a dispozitiei care se manifesta prin sensibilitate excesiva la

stimuli externi pe care subiectul ii percepe ca fiindu-i ostili; sensibilitatea este
asociata cu raspunsuri comportamentale rapide, furioase, auto sau heteroagresive;
 apare in sindromul maniacal, personalitatea borderline, tulburarea exploziva
intermitenta, personalitatea antisociala.

ACTIVITATEA si TULBURARILE ACTIVITATII MOTORII

Intereseaza:

- Motivatia in activitate,

- Amploarea in activitate,

- Randamentul in activitate,

- Eficienta in activitate,

- Cum este din punct de vedere al motricitatii.

Tulburarile activitarii motorii sau de motricitate:

a. Hipoactivitate psiho-motorie: scaderea activitatii motorii asociata cu incetinirea

proceselor cognitive (retardarea psihomotorie); apare in depresii, sindroame psihoorganice (ex:
sindromul Parkinson).

b. Inhibitie psiho-motorie: scaderea extrema (anularea) activitatii motorii, prezenta in

anumite forme de depresii si in sindroamele catatonice.

In sindromul catatonic, scaderea activitatii motorii/stupoarea catatonica este insotita de

hipertonie musculara generalizata si flexibilitate ceroasa, care se manifesta prin posibilitatea de a
imprima subiectului anumite pozitii pe care acesta le pastreaza timp indeplungat.

In stupoarea catatonica, spre deosebire de stupoarea din starile de constiinta, pacientul

percepe si inregistreaza evenimentele din jur, pe care le poate relata cu exactitate dupa iesirea din
catatonie. Stupoarea se mai poate intalni si in starile psihotice reactive si in starile disociative, in
cazul din urma, simptomatologia remitandu-se la terapie placebo.

c. Hiperactivitate psiho-motorie: se manifesta prin cresterea activitatii motorii; apare in

sindromul maniacal.

Alte tulburari:

a. Agitatie psiho-motorie: cresterea activitatii, asociata cu dezorganizarea acesteia, lipsa

de scop si de eficienta; este un sindrom frecvent in psihopatologie, reprezentand una din
urgentele psihiatrice.

Instantele clinice in care apare sunt:

-          sindromul maniacal,

 -          sindromul confuzional,

-          schizofrenii,

-          epilepsii,

-          tulburari de personalitate,

-          depresii psihotice,

-          psihoze reactive,

-          tulburari organice cerebrale.

b. Stupoare: forma deosebit de grava de inhibitie si de incetinire in care subiectul pare

total intepenit intr-o imobilitate a intregului corp, lipsit de reactie si absent fata de anturaj, cu o
mimica adesea fixata intr-o expresie de uluire sau de indiferenta.

Asociata adesea cu refuzul de a manca si cu negativismul, stupoarea se poate manifesta in

cursul evolutiei a trei maladii:

1. depresiile cele mai grave, in care stupoarea nu este decat forma extrema a incetinirii
psihomotorii, numita in acest caz stupoare melancolica;

2. schizofrenia, in care stupoarea este relativ frecventa in formele hebefreno-catatonica,

numita in acest caz stupoare catatonica;

3. confuzia mentala, in care stupoarea se manifesta mai ales in formele infectioase –

tuphos, de exemplu, de la febra tifoida, in acest caz asociindu-se adesea cu perplexitatea
anxioasa – stupoarea confuzionala.

Apare si in unele stari crepusculare de origine eliptica (Postel, 1998, pp. 532, 533).

c. Akatisia: forma speciala de agitatie, manifestata prin discomfort muscular asociat cu

nevoia de miscare permanenta si cu imposibilitatea de a sta intr-un loc.

d. Stereotipii/stereotipuri: repetarea automata, ilogica, bizara a unor activitati de

miscare (repetarea activitatilor) si de pozitie (mentinerea unor posturi); apar in sindroamele
catatonice, demente, stari confuzionale.

e. Manierisme: modificari bizare ale unor gesturi elementare; apar in schizofrenie

(schizofrenia hebefrenica); pot sa imbrace orice aspect, sunt evident neobisnuite, nemotivate,
ilogice (ex: saluta dupa ce bate de trei ori din palme, merge topaind); cand sunt foarte numeroase
duc la pierderea globala a logicii si comprehensibilitatii activitatii motorii, fenomen care se
numeste „bizarerie”.

f. Ecopraxia: repetarea „in oglinda” a gesturilor; apare in sindromul catatonic.

g. Ecomimia: repetarea „in oglinda” a expresiei faciale; apare in sindromul catatonic.

 h. Negativisme: lipsa de raspuns sau efectuarea actiunii contrare la o anume solicitare;
este o componenta a sindromului catatonic.

i. Paratimie: denumire generica a tulburarilor predominant calitative ale afectivitatii, a

caror caracteristica este inadecvarea lor pana la paradoxal in raport cu motivele sau situatiile/
evenimentele traite. Formele simptomatice distincte ale paratimiei sunt inversiunea afectiva si
ambivalenta afectiva. Apare in schizofrenie, parafrenie, reactii disociative isterice, stari
confuzionale, demente (Gorgos, 1989, p. 385).

Sindromul catatonic este un sindrom complex in care pe primul plan se afla tulburarile
comportamentului motor. In sindromul catatonic de origine psihica, constiinta este clara. Clinic,
se manifesta prin:

-          stupoare catatonica sau agitatie catatonica;

-          hipertonie musculara generalizata;

-          flexibilitate ceroasa;

-          negativism;

-          sugestibilitate manifestata prin ecomimie, ecopraxie si ecolalie;

-          stereotipii de pozitie si de miscare.

VIATA INSTINCTIVA

Intereseaza daca viata instinctiva este afectata si in ce sens.

Apar tulburari ale instinct sexual:

- de aparare

- alimentar

- matern

i. RITMUL NICTEMERAL (Ritmul somn-veghe), PERIOADA DE VEGHE, PERIOADA

DE SOMN

- Modul de adormire,

- Modul de trezire,

- Profunzimea si durata somnului,

- Vise,

- Cosmaruri,

- Deambulari nocturne
j. PERSONALITATEA ACTUALA si TULBURARILE DE PERSONALITATE

Intereseaza tulburarile de personalitate / trasaturile accentuate de personalitate:

- Deteriorare

- Dedublare

- Transformare

Trasaturile de personalitate = sunt patternuri durabile de percepere, relationare si

gandire despre ambianta si sine insusi, care sunt manifestate intr-o gama larga de contexte
sociale si personale.

Numai cand trasaturile de personalitate sunt inflexibile si dezadaptative si cauzeaza

deteriorare functionala sau detresa subiectiva semnificativa constituie tulburari de
personalitate.

O tulburare de personalitate = un pattern durabil de experienta interna si de

comportament care deviaza condiderabil de la cererile culturii individului, este pervasiv si
inflexibil, are debutul in adolescenta sau precoce in perioada adulta, este stabil in cursul timpului
si duce la detresa sau deteriorare; este un pattern durabil de gandire, simtire si comportare relativ
stabil in decursul timpului.

Grupa A:

Indivizii cu aceste tulburari apar adesea ca bizari sau excentrici. – tulburari psihotice.

Tulburarea de personalitate paranoida:

- neincredere si suspiciune fata de altii, intentiile altora fiind interpretate ca

rauvoitoare; indicat de patru :

1) Suspecteaza fara o baza suficienta ca altii il exploateaza, prejudiciaza, inseala;

2) Este preocupat de dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea

amicilor sau asociatilor;

3) Refuza sa aiba incredere in altii din cauza fricii nejustificate ca informatiile vor fi
utilizate malitios contra sa.

4) Citeste intentii degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne;

5) Poarta pica tot timpul, adica este implacabil fata de insulte, injurii sau ofense;

6) Percepe atacuri la persoana sau la reputatia sa, care nu sunt evidente altora si este
prompt in a actiona coleros sau in a contraataca;

7) Are suspiciuni recurente fara nici o justificare, referitoare la fidelitatea sotiei ori a
partenerei sexuale.
 Tulburare de personalitate schizoida:

- detasare de relatiile sociale si o gama restransa de expresie emotionala, de

exprimare a emotiilor in situatii interpersonale; indicat de patru :

1) Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii stranse, inclusiv de faptul de a fi membru

al unei familii;

2) Alege aproape intotdeauna activitati solitare;

3) Are putin sau nu are nici un interes in a avea experiente sexuale cu alta persoana;

4) Ii plac putine ori nu-i plac nici un fel de activitati;

5) Lipsa amicilor sau confidentilor apropiati, altii decat rude de gradul I;

6) Pare a fi indiferent la criticile sau laudele altora;

7) Prezinta raceala emotionala, detasare sau afectivitate plata.

Tulburare de personalitate schizotipala:

- deficite sociale si interpersonale manifestat de discomfort acut in relatiile intime, de

distorsiuni cognitive sau perceptuale si excentritati de comportament; indicat de cinci:

1) Idei de referinta (excluzand ideile delirante de referinta);

2) Gandire magica sau credinte stranii care influenteaza comportamentul sunt

incompatibile cu normele subculturale (superstitiozitate, credinta in clarviziune, telepatie, „al
saselea simt”, fantezii, preocupari bizare);

3) Experiente perceptive insolite, incluzand iluzii corporale;

4) Gandire si limbaj bizar (limbaj vag, circumstantial, metaforic, supraelaborat sau

stereotip);

5) Suspiciozitate sau ideatie paranoida;

6) Afect inadecvat sau coarctat;

7) Comportament sau aspect bizar, excentric sau particular;

8) Lipsa de amici sau confidenti apropiati, altii decat rude de gradul I;

9) Anxietate sociala excesiva sau diminuata odata cu familiarizarea si tinde a fi asociata

mai curand cu temeri paranoide decat cu judecati negative despre sine.

Grupa B:

 
 Indivizii cu aceste tulburari apar adesea ca teatrali, emotionali sau extravaganti.

Tulburare de personalitate antisociala: (M)

- desconsiderare si de violare a drepturilor altora, aparand la 15 ani; indicat de trei :

1) Incapacitate de a se conforma normelor sociale in legatura cu comportamente legale,

indicata de comiterea repetata de acte care constituie motive de arest;

2) Incorectitudine indicata prin mintitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pt.
profit sau placerea personala;

3) Impulsivitate sau incapacitate de a planui dinainte;

4) Iritabilitate si agresivitate indicate de luptele sau atacurile corporale repetate;

5) Neglijenta nesabuita pt. siguranta sa sau a altora;

6) Iresponsabilitate considerabila indicata prin incapacitatea repetata de a avea un

comportament consecvent in munca ori a-si onora obligatiile financiare;

7) Lipsa de remuscare indicata prin a fi indiferent ori a justifica de ce a facut sa sufere ori
a maltratat sau a furat de la altul.

Tulburare de personalitate borderline: (F)

- instabilitate in relatiile personale, imaginea de sine si afecte, si de impulsivitate

marcata; indicat de cinci :

1) Eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar;

2 )Relatii interpersonale intense si instabile; alternare intre extremele de idealizare si

devalorizare;

3) Perturbare de identitate – imagine de sine sau constiinta de sine marcat si persistent

instabila;

4) Impulsivitate in cel putin doua domenii care sunt autoprejudiciante (cheltuieli, sex,
abuz de o substanta, condus imprudent, mancat compulsiv);

5) Comportament, gesturisau amenintari de suicid ori comportament automutilant;

6) Instabilitate afectiva datorita unei reactivitati marcate a dispozitiei (iritabilitate,

anxietate durand intre cateva ore si cateva zile);

7) Sentimentul cronic de vid;

8) Manie intensiva, inadecvata sau dificultate in a controla mania (manifestari frecvente

de furie, stare coleroasa permanenta, batai repetate);

9) Ideatie paranoida sau simptome disociative severe, tranzitorii in legatura cu stresul.

 Tulburare de personalitate histrionica: (F)

- emotionalitate excesiva si de cautare a atentiei; indicat de cinci :

1) Este incomodat in situatiile in care nu se afla in centrul atentiei;

2) Interactiunea cu altii este caracterizata intotdeauna printr-un comportament seducator

sau provocator sexual inadecvat;

3) Prezinta o schimbare rapida si o expresie superficiala a emotiilor;

4) Uzeaza in mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atentia asupra sa;

5) Are un stil de a vorbi extrem de impresionistic si lipsit de detalii;

6) Manifesta autodramatizare, teatralism si o expresie exagerata a emotiilor;

7) Este sugestionabil, usor de influentat de altii sau de circumstante;

8) Considera relatiile a fi mai intime decat sunt in realitate.

Tulburare de personalite narcisica: (F)

- grandoare, necesitate de admiratie si lipsa de simpatie; indicat de cinci :

1) Are un sentiment grandios de autoimportanta (isi exagereaza realizarile si talentele,

asteapta sa fie recunoscut ca superior fara realizari corespunzatoare);

2) Este preocupat de fantezii de succes nelimitat, de putere, stralucire sau amor ideal;

3) Crede ca este „aparte” si unic si poate fi inteles numai de, ori trebuie sa se asocieze cu,
alti oameni (sau institutii) speciali ori cu statut inalt;

4) Necesita admiratie excesiva;

5) Are un sentiment de indreptatire, adica pretentii exagerate de tratament favorabil

special ori de supunere automata la dorintele sale;

6) Este exploatator interpersonal, adica profita de altii spre a-si atinge propriile scopuri;

7) Este lipsit de empatie: este incapabil sa recunoasca sau sa se identifice cu sentimentele

si necesitatile altora;

8) Este adesea invidios pe altii sau crede ca altii sunt invidiosi pe el;

9) Prezinta comportamente sau atitudini arogante sau sfidatoare.

Grupa C:

 
 Indivizii cu aceste tulburari apar adesea ca anxiosi si fricosi.

Tulburarea de personalitate evitanta:

- inhibitie sociala, de sentimente de inadecvare si hipersensibilitate la evaluarea

negativa; indicat de patru :

1) Evita activitatile profesionale care implica un contact interpersonal semnificativ, din

cauza fricii de critica, dezaprobare sau rejectie;

2) Nu doreste sa se asocieze cu alti oameni decat daca este sigur ca este apreciat;

3) Manifesta retinere in relatiile intime din cauza fricii de a nu se face de ras;

4) Este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat in situatii sociale;

5) Este inhibat in situatii interpersonale noi din cauza sentimentelor de inadecvare;

6) Se vede pe sine ca inapt social, inatractiv personal ori inferior altora;

7) Refuza sa-si asume riscuri personale sau sa se angajeze in orice activitati noi din cauza
faptului ca acestea l-ar putea pune in dificultate.

Tulburarea de personalitate dependenta:

- comportament sumisiv si de aderenta in legatura cu necesitatea excesiva de a fi

protejat de cineva; indicat de cinci :

1) Are dificultati in a lua decizii comune fara o cantitate excesiva de consilii si reasigurari
din partea altora;

2) Necesita ca altii sa-si asume responsabilitatea pt. cele mai importante domenii ale
vietii lui;

3) Dificultati in exprimarea dezacordului de frica sa nu piarda suportul sau aprobarea.

4) Are dificultati in a initia proiecte ori a face singur (din cauza lipsei de incredere);

5) Merge foarte departe spre a obtine solicitudine si suport de la altii, pana la punctul de a
se oferi voluntar sa faca lucruri care sunt neplacute;

6) Se simte incomodat sau lipsit de ajutor cand ramane singur din cauza fricii exagerate
de a nu fi in stare sa aiba grija de sine;

7) Cauta urgent alta relatie ca sursa de solicitudine, suport cand o relatie se termina;

8) Este exagerat de preocupat de frica de a nu fi lasat sa aiba grija de sine.

Tulburarea de personalitate obsesivo-compulsiva:

- preocupare de ordine, perfectionism si control; indicat de patru :

 1) Este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare, planuri, in asa masura ca
obiectivul major al activitatii este pierdut;

2) Prezinta perfectionism care interfereaza cu indeplinirea sarcinilor (este incapabil sa

realizeze un proiect deoarece nu sunt satisfacute standardele sale extrem de stricte);

3) Excesiv de devotat muncii si productivitatii, pana la excluderea activitatilor recreative

si a amicitiilor;

4) Hiperconstiincios, scrupulos, inflexibibil in probleme de moralitate, etica, valori;

5) Este incapabil sa se debaraseze de obiecte uzate, inutile, fara valoare sentimentala;

6) Refuza sa delege sarcini sau sa lucreze cu altii in afara de cazul cand acestia se supun
exact modului lui de a face lucrurile;

7) Stil avar de a cheltui atat fata de sine cat si fata de altii, banii fiind vazuti ca ceva care
trebuie strans pt. eventuale catastrofe;

8) Prezinta rigiditate si obstinatie.

(DSM-IV-TR 2000, 2003, pp. 685-731)