ELEMENTE DE

SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ

Elena-Andreea Moaleș, medic rezident Pneumologie

Școala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica-Vodă”, Iași
 Clasificarea funcțiilor psihice cognitive

A.percepția

B.atenția

C.memoria

D.gândirea
E.imaginația
F.vorbirea
 A. PERCEPȚIA
Procese senzoriale
elementare, care se disting
prin sintetism, unitate şi
integritate, ele redând
realitatea obiectuală în
imagini de ansamblu.

 reflectarea subiectivă a realităţii

obiective;
are la bază experienţa (memoria).
Tulburările de percepţie:

I. cantitative:
1. hipoestezia;
2. hiperestezia;
3. cenestopatia.

II. calitative:
1.iluzia;
2.halucinaţia;
3.pseudohalucinaţia;
4.halucinoza.
I.1.HIPOESTEZIA: reprezintă scăderea intensităţii cu care
sunt percepuţi stimuli de intensitate normală sau redusă.

Apare în deficite ale

• Organelor de simţ (hipoacuzie, prezbiopie);
• Oboseală;
• Obnubilare;
• Sindrom confuzional.

• În normalitate, ea apare în stări de furie sau în activităţi foarte

preocupante.
• I.2.HIPERESTEZIA: reprezintă creşterea intensităţii
cu care sunt percepuţi stimuli de intensitate normală
sau redusă.

• Apare în:
- Sindromul meningian;
- Migrenă;
- Cefalee;
- După consumul unei cantităţi de alcool la care
subiectul nu are toleranţă.
• I.3. Cenestopatia
- reprezintă o senzație generală de
disconfort, neliniște, anxietate și o
senzație corporală anormală, rezistând
la orice terapie medicamentoasă.

ex: durerea
sau
paresteziile
• II.1. ILUZIILE sunt
distorsiuni perceptuale
în estimarea stimulilor
senzoriali reali, cum ar fi
dimensiunea, forma,
relaţiile spaţiale.
• (i se atribuie obiectului
perceput o semnificaţie
diferită de cea reală,
falsă).
• Exemple de astfel de iluzii sunt
micropsia şi macropsia.

• Micropsia se referă la percepţia

de obiecte mai mici decât sunt
în realitate;

• Macropsia este percepţia de

obiecte mai mari decât sunt în
realitate.
Iluziile pot fi:

Vizuale
Auditive
Gustative și olfactive
(parosmie)
În mod normal, iluziile apar în:

• Tulburări funcţionale sau leziuni ale receptorilor,

căilor de conducere;
• Stări febrile;
• Boli infecto-contagioase, toxice;
• Stări confuzionale;
• Nevrotici (isterici);
• Psihotici.
• Sindromul Alice în Ţara Minunilor conţine:
-depersonalizare;
-alterarea percepţiilor imaginii corporale;
-iluzii vizuale;
-senzaţie de levitaţie;
-metamorfoză (denaturarea bruscă a unui obiect comun sau
persoană).

Sindromul poate să apară ca aură a unei migrene, epilepsie, în

stări hipnagogice, delir, encefalită, leziuni cerebrale, intoxicaţii
medicamentoase, schizofrenie.
 II.2. HALUCINAȚIILE

• Sunt percepţii care apar în absenţa unor stimuli senzoriali;

• percepţii fără obiect de perceput.

!!! Halucinaţiile care comandă pacientului să execute comenzi,

de multe ori lucruri banale, pot fi acte de (auto) violenţă

forma de halucinaţii trebuie să fie atent evaluată de către

psihiatru (urgenţă).
 • Halucinaţiile vizuale
pot fi întâlnite în
schizofrenie (25-
50%) şi în boli
mintale organice,
cum ar fi leziuni
cerebrale structurale,
• Halucinaţiile vizuale pot fi simple tulburări legate de
(elementare), ca flash-uri de lumină, figuri substanţe (intoxicaţii
geometrice (observate la migrene) sau pot fi sau sevraj), migrene.
viziuni elaborate (îngeri, animale, peisaje).
 II.3.Pseudohalucinaţiile

Termenul pseudohalucinaţie are două sensuri:

• 1. halucinaţie psihică - halucinaţie experimentată ca provenind
din interiorul minţii (ex. "am auzit o voce în capul meu");
sinonim – endofazie;

• 2. halucinaţie despre îndoielile pacientului; un alt termen este

folosit pentru această afecţiune: halucinaţie parţială
 II.4. Halucinoza

• Halucinoza este folosită

pentru a descrie halucinaţii
care apar la cineva alert şi
bine orientat, în sevraje
alcoolice.
 B. ATENȚIA (prosexia)

• Orientează şi concentrează activitatea psihică

spre un anumit grup limitat de obiecte şi
fenomene, cu scopul de a asigura condiţiile de
claritate a grupului de imagini percepute, cât
şi delimitarea lor netă de câmpul perceptiv.
 HIPERPROSEXII: stări maniacale, depresii,
hipocondriaci, fobici,
obsesionali.

 HIPOPROSEXII, APROSEXII:
Stări confuzionale; Anxietate;
Surmenaj; Oligofrenii;
Demenţe.
 C. MEMORIA
• Proces psihic al orientării retrospective;

• Trei etape:
 memorie imediată (durează 15-20 secunde);

 memoria pe termen scurt (memoria recentă sau de lucru;

durează timp de câteva minute până la 2 zile);

 memoria pe termen lung (memorie la distanţă).

• Trei componente: stocare
(depozitare)

înregistrare

evocare
 • Amneziile sunt sindroame în care
memoria este afectată, fără
afectarea stării de conştienţă.

• Hipermnezia se referă la
capacitatea de a reevoca amintiri
detaliate şi vii.

• Paramnezia (=fausse reconnaissance= false recunoaşteri)

se referă la falsificările de memorie retrospectivă care
stabileşte amintiri false.
“Persistenţa memoriei”
este cea mai faimoasă
capodoperă a lui
Salvador Dali, realizată
în anul 1931, înfăţişând
un ţărm marin sumbru
presărat cu ceasuri
parcă topite.

 “Va trebui într-o zi să

îmi întorc propriile
ceasuri moi pentru ca
acestea să îmi arate ora
memoriei absolute, care
este ora adevărată şi
profetică.”, spunea Dali.
 D. Gândirea
• Proces central al vieţii psihice;

• Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată

prin care se distinge esenţialul de fenomenal, în ordinea
lucrurilor şi ideilor, pe baza experienţei şi a prelucrării
informaţiilor;

• Operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparaţia,

abstractizarea, generalizarea.
 Tulburări de ritm ale gândirii:

• Încetinirea gândirii este caracterizată prin slaba

iniţiativă sau planificare, deşi rămâne obiectivul
planificat;

• Blocarea gândirii este experimentată ca o pauză

bruscă în fluxul de gândire şi observată de către
examinator ca întreruperea discursului în mijlocul
frazei.
• Accelerarea vitezei de
gândire;

• Fuga de idei este o

tulburare de gândire în care
ideile trec (sar) de la una la
alta şi este observată de
către psihiatru ca o
schimbare rapidă şi
frecventă în idei, dar fără
a pierde conceptul
asociaţiilor de subiecte.
 E. IMAGINAȚIA
 Proces psihic de prelucrare, transformare şi sintetizare
a reprezentărilor şi ideilor, în scopul făuririi unor noi imagini şi
idei.

 Scăzută: oligofrenii, demenţe, nevroze, depresii, psihastenii.

 Exaltarea imaginației: intoxicaţii uşoare, delir cronic, etc.

 Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei cu diferiţi factori

 F. vorbirea
• Evaluarea vorbirii este legată de LIMBAJ
(producerea fizică a vorbirii) şi NU de IDEI (gândire).
• În funcţie de bogăţia sau sărăcirea conţinutului gândirii şi
vorbirii se descriu:

-- Vorbire cu conţinut bogat: LOGOREE care apare în mânie;

– Vorbire cu conţinut sărac: VORBIRE LACONICĂ: concisă,

cu răspunsuri scurte, uneori monosilabice (da /nu)-- în depresie;

– Vorbire cu conţinut nul: BARAJUL MENTAL. Acesta se

referă la întreruperea bruscă şi nemotivată a fluxului gândirii şi
vorbirii, pe care pacientul o resimte ca pe un „gol” (sentimentul de
cap gol). Gândirea şi vorbirea pot fi reluate după o pauză. Barajul
mental apare în schizofrenie.
 TULBURĂRILE LIMBAJULUI ORAL:

DISLOGII:

 De formă: hiperactivitatea verbală, logoree,

hipoactivitatea verbală, mutism, mutitatea, etc.
Blocaj verbal, palilalie.
 De conţinut:
 Cuvinte: neologisme active/pasive, jargonofazie
 Frazei: agramatism, paragramatism…
DISFAZII: tulburări legate de leziuni cerebrale:

 Surditatea verbală
 Intoxicaţia prin cuvânt
 Amnezia verbală
DISLALII:

 De sunet: R, S, Z, J;
 Silabe;
 Cuvinte;
 Balbism clonic: vorbirea repetată, sacadată;
 Balbism tonic: rezistenţă puternică la pronunţarea unei silabe.
 Bibliografie selectivă
1. Bredicean AC, Dehelean L, Enătescu VL et al. Curs de
PSIHIATRIE GENERALĂ. Editura „Victor Babeș”, Timișoara,
2014.
2. Gorgos C. Vademecum în Psihiatrie. Editura Medicală,
București.
3. Ștefănescu C, Chiriță R, Dobre R, Chele G. Esențialul în
Psihiatrie. Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2013.