Tulburările gândirii

Tulburările gândirii

 Gândirea = cea mai organizată dintre funcțiile psihice

 Trecerea la un nivel calitativ superior al cunoașterii
 Caracter mijlocit
 Caracter generalizat – abstract
 Ca reflectare directă a gândirii, conduita umană se
desfășoară rațional și anticipativ, orice acțiune fiind
precedată de execuția ei mentală, de secvențializarea
etapelor și aprecierea urmărilor desfășurării ei.
Tulburările gândirii

 Stilul cognitiv cuprinde:

 - modalitatea predominantă de prelucrare a informațiilor
și de luare a deciziilor
 - distorsiunile cognitive predominante
 - măsura în care, în procesul de decizie, sunt folosite
logica și deliberarea atentă/ intuiție/ impulsivitate
 Putem vorbi de o patologie a stilului cognitiv?
Tulburările gândirii

 A. Tulburări de ritm și coerență

(accelerarea sau încetinirea, incoerența
ritmului ideativ)

 B. Tulburări ale conținutului gândirii

(idei delirante, prevalente, dominante și
obsedante)
Tulburările gândirii

 A.1. Accelerarea ritmului ideativ sau fuga de idei

 Se caracterizează prin aceea că asociațiile se fac la
întâmplare, după aspecte superficiale, după consonanță,
rimă, localizare în timp și spațiu sau alte aspecte facile.
 Înlănțuirile se fac cu extremă rapiditate, asocierile se
multiplică dar pierd în profunzime, evocările sunt
întrerupte de numeroase digresiuni.
 Bolnavii vorbesc mult, cu voce tare
Tulburările gândirii

Fuga de idei se întâlnește mai ales

în: sindroamele maniacale și în
stările de excitație psihomotorie din
schizofrenie, paralizia generală
progresivă, stări de ebrietate,
intoxicații ușoare.
Uneori apare în stările nevrotice,
stările de oboseală marcată și
surmenaj.
Tulburările gândirii

 O formă aparte de accelerare a ritmului ideativ este

A.2.mentismul, caracterizat prin depănarea rapidă,
uneori incoercibilă a reprezentărilor și ideilor.
 Față de această desfășurare tumultoasă, bolnavii au
adesea atitudine critică, fac eforturi să se stăpânească,
însă de obicei nu reușesc.
 Apare în stări de mari tensiune nervoasă, oboseală
pronunțată, intoxicații cu cofeină, alcool, tutun,
medicamente psihotone sau în schizofrenie (când
bolnavul are convingerea că acest fenomen este impus
de cineva).
Tulburările gândirii

 Uneori, legăturile dintre idei își pierd complet aspectul

logic, se desfășoară la întâmplare, exprimarea verbală a
ideilor devenind incomprehensibilă.
 Aceasta poartă numele de A.3. incoerența gândirii, a
cărei formă extremă este salata de cuvinte.
 Iepure-vânt – fereastră – bou, duce – vânt – culisă, 53-
101, tuc –tuc-tuc-tic, 34, 52, manifest –hai! (cf. V.
Predescu)
 Incoerența în gândire se întâlnește în unele forme de
schizofrenie, în stările demențiale avansate și în
tulburările de conștiință.
Tulburările gândirii

 Încetinirea ritmului ideativ se traduce clinic

printr-o exprimare lentă, prin răspunsuri întârziate.
 Pentru obținerea răspunsurilor este necesar nu
rareori ca întrebarea să fie repetată sau pusă cu
voce tare.
 Discursul acestor bolnavi este nu numai lent, dar și
cu întreruperi, uneori incoerent.
Tulburările gândirii

 A.4. Lentoarea ideativă se traduce printr-o exprimare

în ritm lent (bradilalie) cu voce de intensitate scăzută.
 Bolnavul o resimte prin dificultatea evocărilor, prin
slăbirea forței reprezentative și imaginative, deci prin
scăderea cvasi-globală a funcțiilor psihice (bradipsihie).
 În forme ușoare – în stări de epuizare psiho-fizică, în
convalescență etc
 În neurologie
 În psihiatrie – depresie, schizofrenie, oligofrenii.
Tulburările gândirii

 Lentoarea ideativă se poate accentua progresiv până la

oprirea fluxului ideativ, situație descrisă prin termenul de
A.5 fading mental(Guiraud), întâlnit mai ales în
schizofrenie.
 Alteori ritmul ideativ încetează brusc pentru câteva
secunde, după care cursul gândirii poate fi reluat.
 Acest A.5. baraj ideativ (Sperrung), exprimat clinic prin
oprirea bruscă a exteriorizării verbale, poate fi explicat
prin apariția unor halucinații, a intervenției unei forțe
xenopatice sau incomprehensibil.
Tulburările gândirii

 B. Tulburările de conținut al gândirii

 Idee dominantă
 Idee prevalentă
 Idee obsesivă
 Idee delirantă
Tulburările gândirii

 Ideea dominantă – se înscrie în sfera normalului

 După o discuție, lectura unei cărți, un spectacol, o idee
inedită, cu anumite implicații pentru cel în cauză, se
detașează de ansamblul ideativ, impunându-se celui în
cauză.
 Ea este, însă, complet reversibilă.
 B.1.Ideea prevalentă (Wernicke) este o idee care se
impune gândirii ca nucleu al unui sistem delirant.
Tulburările gândirii

 B.2.Ideea obsesivă – când ideea izbucnește, irumpe,

asediază gândirea și se impune conștiinței, deși este în
dezacord cu aceasta.
 Străină și contradictorie situației și personalității insului,
acesta îi recunoaște caracterul parazitar și patologic,
luptă pentru a o înlătura, fără a izbuti de cele mai multe
ori să o învingă.
 Obsesia se poate prezenta clinic sub forma unei idei, a
unor amintiri și reprezentări, sub forma unor fobii sau
tendințe impulsive.
Tulburările gândirii

 Obsesiile ideative
 Subiectul se află într-un continuu dubiu asupra
acțiunilor sale, într-o perpetuă pendulare asupra
eventualităților posibile, se întreabă, analizează,
revine.
 Este boala lui de ce?.. poate, ..dacă
 Majoritatea ideilor sale au un caracter bifazic, ele
fiind imediat și spontan urmate de altele opuse.
Tulburările gândirii

 Amintirile și reprezentările obsesionale

 Se exprimă clinic prin perseverarea penibilă a
rememorării unor evenimente cu conținut neplăcut,
jenante sau dificile.
 Caz prezentat de Snejevski, al unei mame care și-a
pierdut copilul.....ilustrare pentru reprezentarea
obsesională (ideile contrazic realitatea)
Tulburările gândirii

 Obsesiile fobice
 Reprezintă teama față de anumite evenimente, acțiuni,
lucruri, situații și teama nejustificată (și apreciată ca
atare) dar pe care pacientul nu o poate alunga, în ciuda
faptului că evită situația respectivă.
 Distincție anxietate – fobie
 Fobiile – o grădină cu rădăcini grecești
 De obicei nu apar izolate, ci înmănunchiate
Tulburările gândirii

 Obsesiile impulsive – aceeași procesualitate obsesivă,

îndeamnă bolnavul la acte particulare, lipsite de rațiune,
inacceptabile sau ridicole.
 Întrucât manifestarea liberă a acestor impulsuri ar avea
consecințe negative pentru cel în cauză, acesta
opunându-li-se, se încarcă emoțional cuprins de teamă și
panică.
 Teama de a nu da curs tendinței impulsive, spre care
este împins, poartă numele de compulsiune.
Tulburările gândirii

 Exemple:
 - compulsiune de defenestrare de la etaj
 - compulsiune de pruncucidere
 În acest tip de obsesii impulsive, pacienții iau în special
măsuri de apărare.
 În alte tipuri de obsesii și fobii, execută o serie de
acțiuni menite să elibereze tensiunea, îndeplinind
ritualuri sau realizând într-o formă caricaturală și
benignă actul obsedant.
Tulburările gândirii

 Exemple:
 - compulsiune de defenestrare de la etaj
 - compulsiune de pruncucidere
 În acest tip de obsesii impulsive, pacienții iau în special
măsuri de apărare.
 În alte tipuri de obsesii și fobii, execută o serie de
acțiuni menite să elibereze tensiunea, îndeplinind
ritualuri sau realizând într-o formă caricaturală și
benignă actul obsedant.
Tulburările gândirii

 Ideile obsedante, fobiile, acțiunile obsesive se întâlnesc

prin excelență în nevroza obsesivo- fobică, în tulburarea
de personalitate psihastenică.
 Idei obsedante pot fi întâlnite și în psihoze, mai ales la
debutul acestora sau în perioada de regresiune a lor.
 Depresiile vârstei înaintate pot debuta sub formă
obsesională.
Tulburările gândirii

 Ideile delirante
 Pasul ultim în patologia gândirii, care determină
transformarea ei calitativă și semnifică detașarea
de țărmul normalității, îl constituie ideea delirantă.
 De obicei limpede exprimată, evoluînd pe un fond
de claritate a conștiinței, apare insidios sau brusc,
punând stăpânire pe comportamentul individului.
Tulburările gândirii

 CARACTERISTICI:
 1. este neconformă cu realitatea, este o judecată
eronată care domină cș bolnavului
 2. este impenetrabilă la critici, contraargumente,
confruntare.
 3. este incompatibilă cu existența atitudinii critice,
bolnavul fiind lipsit de capacitatea de a-i sesiza în mod
conștient esența patologică.
Tulburările gândirii

 Distincție delir vs idee delirantă

 Delirul este o stare de tulburare a
lucidității conștiinței (delirium = aiurare).
Stările delirante se studiază la capitolul
privind psihopatologia conștiinței.
 Ideea delirantă (de lira = alături de
brazdă)
Tulburările gândirii

 Conținutul gândirii aberante, ideile și temele aberante

par a depinde de mediul în care s-a dezvoltat și trăiește
pacientul, de preocupările lui din perioada respectivă.
 În funcție de tabloul clinic al bolii psihice în care apar,
ideile delirante pot avea conținut mai verosimil sau
dimpotrivă, neverosimil, abstract, absurd, fantastic sau
confabulator.
Tulburările gândirii

 În funcție de gradul de dezvoltare al psihismului, dar

depinzând mai ales de gradul de destructurare al
acestuia, id se pot articula în tendința lor de
sistematizare, într-o formă coerentă, mai mult sau mai
puțin stringentă și uneori chiar aparent logică.
 În cazul delirului sistematizat, tulburarea psihică pare
bine delimitată, circumscrisă, în afara acestei tulburări,
persoanele respective lasă impresia de a fi relativ bine
adaptate – sec XIX – monomanii.
Tulburările gândirii

 Sub aspectul conținutului tematic, ideile delirante pot fi

sistematizate în:
 A. Idei delirante expansive (macromanice)
 B. Idei delirante depresive (micromanice)
 C. Idei delirante mixte, pot fi întâlnite atât pe fond
expansiv, cât și pe fond depresiv.
Tulburările gândirii

 A. Ideile delirante expansive

 A1. Idei delirante de mărire și bogăție (grandoare), pot fi
exprimate printr-un simplu sentiment de satisfacție, de
forță, putere, talent, inteligență, frumusețe, bogăție etc.,
putându-se referi la propria sa persoană (capacitățile
sale) sau averea sa (posesiuni).
 Sub aspectul intensității lor, aceste idei pot fi exprimate
vag, intermitent, pe un fundal de satifacție,
automulțumire și optimism, ca în manie și uneori, în
forma paranoidă a schizofreniei.
Tulburările gândirii

 Alteori, temele sunt redate prin idei ferme, bine

conturate, detaliate și sistematizate.
 Ideile privesc nu atât averea, cât mai ales persoana
pacientului, ornată cu multiple capacități și posibilități.
 Spre deosebire de prima situație, în care bolnavul, în
optimismul său debordant nu simțea nevoia să-i
convingă pe ceilalți și să-și impună ideile, în cea de a
doua, cel în cauză este centrat pe ideea recunoașterii de
către ceilalți, pe ideea sacrificiului și a luptei.
Tulburările gândirii

 A2. Idei delirante de invenție – constau în elaborarea

unor planuri sau încercări de realizare a unor dispozitive
sau aparate de interes major.
 A3. Ideile delirante de reformă sunt îndreptate spre
elaborarea unor planuri filantropice, de pace universală
și veșnică, a unor sisteme filosofice sau politice.
 A4. Ideile delirante de filiație constau în convingerea
bolnavilor de a fi descendenții unor familii renumite sau
moștenitorii unor persoane cu situație economică,
culturală sau socială înaltă.
Tulburările gândirii

 A.5. Ideile delirante erotomaniace exprimă convingerea

delirantă a bolnavului de a fi iubit de obicei de către o
persoană cu un nivel sociocultural superior lui și căreia îi
atribuie în mod deliberat sentimente de dragoste față de
el.
 Sub aspect clinic, ideile erotomaniace sunt însoțite de o
stare de exaltare psihică și polarizare pasională, care-i
comandă și călăuzește conduita.
 Izvorul ideii delirante este constituit în special de iluzii,
intuiții, false demonstrații și interpretări, iar uneori
de conversații indirecte, de natură halucinatorie.
Tulburările gândirii

 A.6. Ideile delirante mistice sau religioase

 Se deosebesc de misticism, speranță sau chiar
convingerea în existența Divinității.
 Bolnavul se crede cu toată convingerea purtătorul unei
misiuni de ordin spiritual, religios, al unui mesaj
transcendental în virtutea căruia el este menit să
instaureze pacea în lume, să propovăduiască credința, să
întroneze armonia universală etc.
Tulburările gândirii

 B. Ideile delirante depresive

 B.1. Idei delirante de persecuție – convingerea
bolnavilor că sunt urmăriți, persecutați, că se
complotează împotriva lor, etc.
 Cum această situație este trăită cu teamă intensă, ei
recurg la măsuri de apărare și într-o fază mai avansată
pot trece la acte de violență, realizând conversiunea
persecutați – persecutori.
Tulburările gândirii

B.2. Ideile delirante de revendicare – izvorăsc din

convingerea bolnavului de a fi fost victima unei
nedreptăți.
Pe plan clinic se manifestă printr-un sentiment perpetuu de
frustrare.
În virtutea ID, bolnavii își canalizează întreaga activitate
spre recunoașterea drepturilor lor.
Intentează procese, fac sacrificii economice mai mari decât
propritățile pe care le revendică.
Tulburările gândirii

 B.3. Ideile delirante de gelozie – se traduc prin

inspectarea gesturilor, expresiei mimice, intonației,
atitudinii și dipoziției afective a partenerului, interpretate
drept mijloace de comunicare cu o terță persoană sau
probe de adulter.
 Ideea de gelozie este alimentată în general de false
recunoașteri, iluzii de percepție și memorie, interpretări
delirante, iar la alcoolici este amplificată atât de
experiențele onirice, confuzionale, cât și de scăderea
libidoului.
Tulburările gândirii

 B.4. Ideile delirante de relație/influență – imprimă

bolnavului convingerea că persoanele din ambianță
exercită asupra sa o influență negativă și că prin cuvinte,
gesturi sau acțiuni, fac aprecieri defavorabile asupra
calităților sale morale, intelectuale, fizice ori sexuale.
 B.5. Ideile delirante de autoacuzare și vinovăție – merg
de la culpabilizare, prin dizgrație, la nedemnitate.
 Bolnavul se consideră vinovat de situația grea în care se
află, de nereușita copiilor, de necazurile prietenilor etc.
 În depresii – suicid – omucidere (altruistă)
Tulburările gândirii

 B.6. Ideile delirante hipocondriace – bolnavii consideră

că sunt amenințați de o boală grea, incurabilă, de obicei
cu sfârșit letal, ceea ce-i face să interpreteze și amplifice
nemăsurat tulburări efemere și minore ale funcției
diverselor aparate/sisteme.
 Se autoanalizează și se documentează încontinuu în
legătură cu presupusa afecțiune.
 Mai ales la bolnavii în vârstă, aceste idei pot fi însoțite
de halucinații cu un caracter fantastic, absurd (locul unor
organe s-a modificat).
Tulburările gândirii

 B.7. Ideile delirante de negație – bolnavul nu recunoaște

realități evidente, ajungând să nege însăși realitatea
funcțiilor vitale, existența unor organe, a unui proces
psihic, a unor aspecte din realitate etc.
 Bolnavii afirmă că nu mai mănâncă, nu mai respiră, că
organele s-au atrofiat etc.
 Ideile delirante caracterizate prin enormitate,
negație și imortalitate = sindromul Cotard
Tulburările gândirii

 D. Tulburări operaționale ale gândirii

 Pot fi pasagere și reversibile, referindu-se la
scăderea, în grade variabile, a randamentului și
eficacității operaționale a gândirii și se întâlnesc în stări
reactive, surmenaj, posttraumatic, infecții și intoxicații.
 Permanente:
 Staționare – nedezvoltarea gândirii, incapacitatea de a
atinge anumite nivele operaționale
 Progresive – scăderi progresive și globale la nivelul
întregului psihism.(demențe)