GANDIREA

 Activitate cognitiva complexa, nemijlocita si generalizata, prin care se distinge esentialul de fenomenal, pe baza experientei si a prelucrarii
informatiei
 Permite cunoasterea indirecta a obiectelor/fenomenelor, identificarea relatiilor dintre obiecte/fenomene
 Orienteaza subiectul in conditii de viata, moduleaza conduita  ajuta la anticiparea evenimentelor viitoare  posibilitatea de a influenta
desfasurarea evenimentelor prin adoptarea unei conduite prospective

Operatiile gandirii

Analiza = desfacere, separare mentala a obiectului/fenomenului in partile componente care deosebesc insusirile sale

Sinteza = reunirea intr-un ansamblu unitar a insusirilor esentiale si particulare ale fenomenelor/obiectelor = opusul analizei

Comparatia = distingerea asemanarilor/deosebirilor dintre fenomene/obiecte analizate = indispensabila pentru realizarea analizei si sintezei

Abstractizarea = desprinderea unei insusiri a obiectului/fenomenului, ignorandu-se celelalte insusiri la momentul respectiv

Concretizarea = conceperea obiectului/fenomenului in toata varietatea trasaturilor sale caracteristice = inversul abstractizarii

Generalizarea = ridicarea de la reflectarea unui obiect/fenomen la o categorie de fenomene/obiecte, pe baza unor elemente comune esentiale

Sistematizarea = ierarhizarea fenomenelor/obiectelor

1
Instrumentele gandirii

 Cuvantul = instrument al operatiilor gandirii

o Acumuleaza un mare potential informational
o Rol cognitiv  achizitie si depozitare de informatie
o Rol reglator  vehiculeaza informatie
 Notiunea = cristalizeaza insusirile comune si esentiale ale obiectelor/fenomenelor in cadrul experientei perceptive
o Exista doar sub aspect potential, intrucat reflecta obiecte/fenomene ca si cum ar fi izolate  in realitate exista corelatie activa intre
notiuni = judecata
o Legata indisolubil de cuvant dar nu se identifica cu cuvantul  o notiune poate fi exprimata prin mai multe cuvinte ale aceleiasi limbi
 Judecata = reunirea notiunilor = oglindirea raporturilor care exista intre obiectele/fenomenele din realitate\
o Se exprima prin propozitii, dar nu orice propozitie este o judecata
o Stabileste raporturile dintre notiuni prin afirmare sau negare
o Se dezvolta pe baza experientei
 Rationamentul = reunirea mai multor judecati intr-o structura logica
o Cunoasterea avanseaza fara sa fie legata de experienta, cu numai prin operarea cu judecati
 Intelegerea = activitatea cognitiva care descopera relatiile dintre fenomene prin cuprinderea mentala si stapanirea cunostintelor/fenomenelor
respective
o Proces activ de constructie mentala a unui fapt sau situatie
o Initial  intuitiva, nemijlocita, operand cu imagini si reprezentari
o Ulterior  bazata pe notiuni si relatiile dintre obiecte/fenomene
 Asociatiile = legaturi temporare intre notiuni/idei in permanenta desfasurare
o Prin contiguitate
 Gandire asociativ-logica  predomina asociatiile dupa continut si cauzalitate
o Prin asemanare
 Gandire asociativ-mecanica  predomina asociatiile prin coniguitate si asemanare
o Prin contrast
o Prin cauzalitate

2
TULBURARILE GANDIRII
1. Tulburari de ritm si coerenta ale gandirii

a. Accelerarea ritmului ideativ

 Fuga de idei
 Asociatii la intamplare, criterii superficiale, contraste facile
 Exacerbarea evocarilor pierderea legaturilor logice formale incoerenta
 Numeroase digresiuni
 Exprimata prin logiree
Nu apare niciodata izolat, ci asociata cu:

 Cresterea fortei imaginative, reprezentative

 Cresterea labilitatii atentiei accelerare cvasiglobala a vietii psihice - tahipsihie
 Cresterea tonusului afectiv

 Stress, oboseala marcata

 Stari de excitatie psihomotorie – intoxicatii usoare, ebrietate
 Stari nevrotice
 Sindrom maniacal
 Schizofrenie

3
Mentismul = forma particulara de accelerare a ritmului ideativ = desfasurarea rapida si incoercibila a reprezentarilor, ideilor, amintirilor = „spectatori ai
propriilor idei”

o De multe ori atitudine critica din partea bolnavului  eforturi pentru stapanirea gandurilor
o Potential anxiogen
o Apare in stari de oboseala marcata, tensiune nervoasa, intoxicatii usoare
o In schizofrenie – sindromul de automatism mental – bolnavul are convingerea ca fenomenul este impus din exterior

 Incoerenta gandirii
 Pierderea legaturii intre idei
 Pierderea aspectului logic
 „salata de cuvinte”
 Verbigeratie = repetarea stereotipa a acelorasi cuvinte/propozitii/fraze, lipsite de inteles si uneori cu tendinta la rima
 Jargonofazia = incoerenta extrema  sugereaza o limba proprie a pacientului

 Schizofrenie
 Delirium de diferite etiologii
 Demente avansate

4
 b. Incetinirea ritmului ideativ

 Expunere lenta, raspunsuri tardive (latenta crescuta)

 Discurs cu intreruperi si uneori incoerent
 Nu apare izolat, ci asociata cu
 Bradilalie
scaderea cvasiglobala a vietii psihice - bradipsihie
 Scaderea mobilitatii prosexice
 Scaderea fortei imaginative, reprezentative

 Epuizare fizica/psihica
 Perioadele de convalescenta ale unor boli somatice
 Boli neurologice cu antrenare extrapiramidala (ex: boala Parkinson, encefalite)
 Oligofrenie
 Schizofrenie
 Depresie
 Fading
 Formamental – incetinire
particulara progresiva a ritmului
– „vascozitatea psihica”ideativ  schizofrenie
din epilepsie
 Baraj ideativ – blocarea brusca, pt cateva secunde, a fluxului ideativ  schizofrenie
 Saracire ideativa
o Scade productia ideilor
o Sistem de referinta redus  stari depresive, schizofrenie
o Idei tot mai concentrice
o Continut restrans, monotematic
 Gandirea circumstantiala
o Exprimata prin vorbirea circumstantiala
o Sublinierea unor detalii, digresiuni, care scad si intarzie semnificativ comunicarea  debutul schizofreniei, TPOC, TOC
 Anideatia – disparitia fluxului ideativ  come
 Deambulanta anideica  idiotie, demente avansate
 Automatism anideic  epilepsie
2. Tulburari de continut ale gandirii

5
Flux ideativ morbid, care se dezvolta si invadeaza fagasul normal al gandirii si se detaseaza de realitate

Nu are caracter univoc progresiv – prezinta episoade de avansare impetuoasa, stagnare, retragere, in functie de:

o Natura procesului patologic

o Intensitatea procesului patologic
o Structura personalitatii premorbide a individului

a. Idei dominante

 Fac parte din sfera normalului

 Reversibile
 Idei detasate si impuse fata de altele in anumite conditii/contexte  lectura, spectacol, noutate  idei fata de care individul are o oarecare
„susceptibilitate”

b. Idei obsedante
 Idei care asediaza gandirea si se impun constiintei, desi se afla in dezacord cu aceasta  subiectul ii recunoaste caracterul patologic, parazitar si
lupta pentru inlaturarea ei

 Obsesii ideative
o „intoxicatie prin idei”
o Pendulare perpetua asupra eventualitatilor posibile  individul se intreaba, analizeaza, revine la decizii anterioare  dubiu continuu
asupra actiunilor sale
o Majoritatea ideilor prezinta un caracter bifazic: o idee este urmata imediat si spontan de opusul ei

 Amintiri si reprezentari obsesive

o Perseverarea penibila a rememorarii unor evenimente cu continut neplacut, jenant, care contrazic realitatea
o Ex: exprima defaimare, aversiune, ura fata de persoane in realitate apropiate, dragi

6
 Obsesii fobice
o Teama nejustificata si apreciata ca atare, fata de obiecte/persoane/ fenomene/situatii
o Fobia = stare de frica cu obiect bine determinat, caracterizata prin tensiunea afectiva pe care o genereaza si prin caracterul ei
inadecvat, fata de care opozitia subiectului ramane insuficienta
o Bolnavul recunoaste caracterul irational al fricii si lupta pentru inlaturarea ei
o Exemple de fobii:
 Frica de locuri – agorafobia, claustrofobia, hipsofobia (teama de inaltimi)
 Frica de obiecte – hidrofobia, aihmofobia (frica de obiecte ascutite), oxifobia (frica de ace, foarfece)
 Frica de animale – zoofobia, arahnofobia (paianjeni)
 Frica de oameni – antropofobia
 Frica de boala – nosofobial; frica de moarte – tanatofobia
o Adesea fobiile nu apar izolate, ci in cadrul unei stari de teama generala – pantofobie

 Obsesii impulsive
o Idei care indeamna individul la acte particulare, lipsite de ratiune, inacceptabile, ridicule  genereaza
opozitie din partea acestuia, tensiune afectiva, teama, panica
o Compulsiunea
 Teama de a da curs tendintei impulsive
 Pacientul recunoaste caracterul parazitar, are capacitatea voluntara de a se stapani  compulsiunea nu se va transforma in
act impulsiv
 De obicei se mentine pe perioada sau in contextul in care s-ar putea comite actul impulsiv (ex: un pacient cu cumpulsia de a
se arunca pe fereastra se va linisti in momentul in care ajunge in strada)
o Actiunile obsesive
 actiuni menite sa tempereze compulsiunea obsedanta  ritualuri  executia intr-o forma caricaturala, benigna, a actului
obsedant
 au aparenta unui act voluntar, dar de fapt sunt executate impotriva vointei
 apar pe un fond anxios marcat, care se atenueaza doar daca individul executa intreaga suita de actiuni ce constituie
ritualul
 neindeplinirea ritualului genereaza anxietate

7
c. Idei prevalente

 Pozitie dominanta in campul constiintei

 Neconcordanta cu realitatea, de care nu s-a detasat inca definitiv
 Concordanta cu sistemul ideativ si cu personalitatea individului  nu-i poate recunoaste caracterul patologic
 Primeste sprijinul ideilor adiacente  celelalte idei in loc sa i se opuna, graviteaza in jurul ei, o sprijina si o argumenteaza

 Stari reactive de intensitate psihotica

 Stari postonirice
 Epilepsie
 Alcoolism
 Tulburarea afectiva bipolara
 Stari predelirante

Exemplu de idee prevalenta  Ideea hipocondriaca

o Convingerea ca sufera de diverse maladii

o Celelalte idei orientate aspura modului in care functioneaza organismul,
gata sa aduca argumente privind diverse disfunctionalitati
o Antrenarea suplimentara a unor elemente afectivo-volitionale si
perceptive (perceperea unor tulburari organice, cu o oarecare constiinta
a irealitatii lor
 Simpla preocupare asupra starii de functionare a organismului
 Obsesie insotita de teama  idee dominanta
 Subordonarea celorlalte idei  idee prevalenta
 Interpretare si prelucrare care se departeaza complet de realitate  idee deliranta

8
d. Idei delirante Judecatile si rationamentele care reflecta in mod eronat realitatea si modifica, in sensul lor patologic,
conceptia despre lume si comportamentul individului

 domina constiinta subiectului si ii modifica in sens patologic comportamentul

 de obicei in contrast evident cu realitatea
 impenetrabile la contraargumente
 inabordabile prin confruntare
 incompatibile cu existenta atitudinii critice – subiectul este lipsit de capacitatea de a-i sesiza caracterul patologic

 in functie de gradul de deteriorare si destructurare:

 delir sistematizat
 delir nesistematizat

 in functie de continutul tematic:

 deliruri expansive (macromanice)
 deliruri depresive (micromanice)
 deliruri mixte

9
DELIRUL SISTEMATIZAT

 polarizarea ideatiei in jurul ideii delirante

 polarizarea majoritatii fortelor afectivo-volitionale in jurul ideii delirante
 aspect aparent logic, verosimil
Subiectul cauta prin toate mijloacele sa-si impuna propriile idei, intrucat el le traieste cu
convingere. La sustinerea delirului participa toate celelalte procese/functii psihice
(afectivitatea, vointa, imaginatia, memoria)

Se mentine unitatea psihismului, chiar si in alunecarea parareala

Sustenabilitatea delirului

Dezvoltarea, conturarea, delimitarea, prin explicatii si edificare delirante

Suspiciozitatea, intrebarile, nesiguranta de la inceput isi gasesc “explicatiile”. Nelinistea si

anxietatea generate de situatia inedita se risipesc pe masura ce subiectul le “elucideaza”

Ideile nu se mai revarsa, devin mai stabile. Bolnavul nu le mai impartaseste decat
persoanelor apropiate

Delirul se inchisteaza, se incapsuleaza

10
DELIRUL NESISTEMATIZAT

 majoritatea cazurilor
 polimorf
 slab structurat
 instabil
 variabil ca tematica
 fara tendinta de a se impune realitatii – neutralitate/indiferenta fata de realitate
 tendinte compensatorii  productie imaginara, fantezie
 aspect clinic fragmentar, inconsecvent, neclar
 uneori exista constiinta haosului ideativ  tensiune psihica, anxietate
 derealizare
 uneori dezorientare
Coerenta si legaturile logice nu sunt atat de puternice. Ideile sunt
slab legate/nelegate, nu se pot inchega intr-un sistem organizat

Pierderea unitatii psihice

Pierderea stabilitatii, fortei, sustenabilitatii ideilor

i) idei delirante expansive

 de marire, grandoare, bogatie

 legate de propria persoana – capacitatile sale
 legate de posesiuni – avere, relatii, statut social, etc.
 pot fi exprimate vag, pe un fundal de satisfactie, optimism, automultumire – manie, uneori in SK

11
 pot fi mai bine conturate, mai ferme, detaliate, sistematizate, centrate pe dorinta de a le impune si de a fi recunoscute  SK paranoida, tulburarea
deliranta persistenta de tip paranoid

idei delirante de inventive

 Planuri/incercari de realizare a unor dispozitive/aparate de interes major

 Esentiala pt pacient este recunoasterea monopolului absolut al inventiei lui

Idei delirante de reforma

 Elaborarea unor planuri filantropice, pace mondiala, sisteme filozofico-politice

idei delirante de filiatie

 Se considera descendentul unei familii renumite

 Ruda unei personalitati, in general cu situatie socio-culturala superioara

idei delirante erotomaniace

 Convingerea ca este iubit de o persoana, de obicei cu statut inalt

 Orice actiune a persoanei respective este interpretata in acest sens
 Insotite de stare de exaltare psihica si polarizare pasionala
 Intuitii, iluzii, false demonstratii si interpretari
 Uneori “conversatii indirecte” de natura halucinatorie
 Ideile pot ramane pasive
 Uneori subiectul le da curs  reactii agresive/razbunari in momentul in care
este intampinat ostil/negativ de persoana respectiva

12
 ii) idei delirante depresive

Idei delirante de persecutie

 convingerea ca este observat, urmarit, se comploteaza impotriva sa

 anxietate intensa
 masuri de aparare  violenta

 poate sa apara o conversiune de la persecutat persecutor

resemnare plangeri
izolare acuzatii
se ascunde reclamatii
schimba locuinta violente

 directionate centripet  cercul de ostilitati si rea-vointa se micsoreaza treptat

Idei delirante de revendicare

 convins ca este victima unei nedreptati

 Sentiment perpetuu de frustrare
 Intreaga activitate canalizata asupra recunoasterii drepturilor
 procesoman, face sacrificii economice importante, uneori doar pentru un beneficiu moral
 pot deveni violenti, chiar criminali, in exasperarea/determinarea sa-si faca singuri dreptate

Idei delirante de gelozie

 suspectarea gesturilor, expresiei mimice, intonatiei, atitudinii partenerului ca fiind mijloace

de comunicare cu o terta persoana sau ca proba a adulterului
 uneori greu de deosebit de gelozia fondata
 alimentata de: false recunoasteri, iluzii de perceptie, tulburari de memorie, interpretari
delirante, experiente onirice, scaderea libidoului

13
Idei delirante de relatie

 Persoanele din jur extercita asupra sa o influenta negativa

 Se fac aprecieri defavorabile asupra calitatilor sale morale, intelectuale, fizice, prin cuvinte, gesturi, actiuni

Idei delirante de culpabilitate

 caracter progresiv si tendinta centrifuga

 culpabilitate  dizgratie  nedemnitate
 risc de suicid
 uneori omucid (asa-zisul “omor altruist”)

Idei delirante hipocondriace

 considerate depresive deoarece evolueaza pe fondul unei stari afectiv-negative (depresiv-anxioase)

 auto-analizare, documentare continua
 convingerea ca sufera de o boala incurabila/letala
 uneori la varstnic asociata unor halucinatii cu caracter interoceptiv – vietati in stomac, etc.
 modificari de schema corporala

Idei delirante de transformare si posesiune

 metamorfozare corporala totala/partiala

 transformare in animale
 denumit si delir metabolic sau zoonoptic
 intalnit in stari dementiale, schizofrenie

Idei delirante de negatie

 nu recunoaste realitati evidente

 ajunge sa nege realitatea functiilor vitale, existenta unor organe, procese psihice
 nu mai mananca, nu mai respira, “organele s-au atrofiat, au putrezit”
 ex: depresia de involutie – intensa culpabilitate – condamnat sa traiasca vesnic, de a se chinui vesnic
 forma particulara – sdr. Cotard
14
iii) idei delirante mixte
Idei de interpretare

 Tendinta excesiv de analitica

 Idea ca gesturile, actiunile, afirmatiile celor din jur poarta o semnificatie speciala cu referire la el
 Animat de tendinta de a analiza, explica, descifra aspectele lumii contingente conform unor criterii egocentrice

 Orientate exogen
o analizeaza date furnizate de propriile simturi
o ex: privirea unui trecator  analiza, rationamente, interpretari  complot impotriva sa

 Orientate endogen
o analiza lumii interioare
o materialul interpretarilor oferit de productia ideativa
continutul visurilor
senzatii corporale

 Se dezvolta in retea  prin interpretari succesive se creeaza o retea difuza, care cuprinde in ochiurile ei tot mai multe
aspecte ale realitatii  ulterior se sistematizeaza delirul, ca fiind bine conturat, “demonstrat”

Idei de influenta

 variante ale delirului de interpretare

 convingerea ca se afla sub imperiul unei forte xenopatice  spirite, diavol, farmece, sugestie, hipnoza, radiatii, unde
 aceste forte ii influenteaza gandurile, sentimentele, actiunile  inhibare, perturbare, amplificare

Idei metafizice, cosmogonice  posibilitatea de a elucida originea vietii, a sufletului, a reincarnarii

Delir rezidual

 idee deliranta care ramane ca monosimptom dupa ce au trecut toate celelalte aspecte psihotice
 subiectul accepta ca a fost bolnav, ca unele dintre ideile sale au fost inchipuiri dar continua sa sustina o parte din ideile 15
delirante
3. Tulburari ale comunicarii grafice si verbale

a. Tulburarile limbajului oral

DISLOGIILE

 Tulburari mentale ale limbajului - evolueaza fara modificarile functiilor limbajului si aparatului logomotor
 Consecutive modificarilor de forma si continut ale gandirii
 Tulburari de forma si ritm – ale activitatii verbale
 Tulburari de continut – ale functiilor lingvistice si semantice ale limbajului

TULBURARI DE FORMA SI RITM

 intensitate, timbru, inaltime

 crescute  discurs, catarsis afectiv
 scazute  depresie, melancolie, psihastenie, uneori in SK
 tonalitate afectiva  neliniste, anxietate, dezorientare (+ pierderea coerentei)

 declamatoare, patetica  delir expansiv

 manierizata, emfatica  paranoici, SK

 tangentialitatea
 vorbirea digresiva, care reduce comunicarea sau o face irelevanta, pentru ca oculteaza idea principala
 SK, simulare, tulburari factice

 circumstantialitatea
 vordire supraelaborata, digresiva, manierista
 vorbeste mult – comunica putin, datorita supraelaborarii discursului cu formule de politete, paranteze, conjunctii, remarci banale

16
  debutul SK, intoxicatii usoara, stari confuzionale

 solilocvia (criptolalia)  bolnavul vorbeste singur, fara intentia comunicarii si fara sa-i pese daca este ascultat sau nu  SK

 stereotipie verbala  SK

 hiperactivitatea
 stadiul initial al intoxicatiei etanolice
 simpla = bavardaj = vorbire nesustinuta ferm tematic
 intoxicatie acuta cu alte droguri
 normal  nota de extroversie
 stari psihotice  SK paranoida in faza de stare
 patologic  anxietate, isterie
 manie
 tahifemie = accelerarea propriu-zisa a ritmului verbal
 verbigeratie = accelerarea ritmului ideativ + repetare stereotipa sau anarhica a unor cuvinte/fraze
 logoreea = cresterea ritmului verbal si a fluentei pana la pierderea sensului discursului, care devine incoerent

 hipoactivitatea
 simpla = bradifemie
 normal - stari de inhibitie, timiditate, stari afectiv negative
 patologic – comunicarea eliptica, ezitanta, monotona din depresii
 mutism = disparitia activitatii verbale  leziuni neurologice, tulburari psihice
 mutism akinetic  pierderea vorbirii si a motricitatii  bolnav inert, reactioneaza greu la stimuli, dar ii
urmareste cu privirea pe cei din jur, dand impresia ca este prezent in mediu
 leziuni de corp calos si ale SRAA
 mutism absolut  catatonie, afectiuni neurologice
 mutism relativ  comunica prin mimica, pantomimica, scris, foneme, interjectii
 mutism discontinuu  stari confuzionale, delir
 mutism electiv  se adreseaza doar anumitor persoane, refuza sa relateze anumite situatii
 mutitatea = imposibilitatea de a vorbi  leziune in zona corticala a limbajului + leziunea aparatului auditiv
 musitatia = vorbirea in soapta ininteligibila  SK
 mutacismul = mutism deliberat, voluntar  simulare, protest, forme speciale la oligofreni
 afemia (anartria) = mutism intrerupt uneori de fenomene care exprima nemultumirea, nerabdarea  leziuni neurologice

17
 blocaj verbal = ritm intrerupt brusc

 onomatomanie = repetitie obsedanta a uneia/mai multor expresii, de obicei grosolane  stari afectiv-negative

 ecolalie = repetarea cuvintelor auzite, datorita sugestibilitatii exagerate

 schizofrenie, oligofrenie, dementa
 + ecomimie  imitarea expresiei mimice a interlocutorului
 + ecopraxie  imitarea gesturilor interlocutoarului

 Fenomenele de perseverare
 “auto-intoxicare” cu cuvinte si miscari, ca o consecinta a repetarii inutile a operatiilor mentale care le genereaza, repetare care are loc
dincolo de scopul initial (de a comunica ceva prin cuvinte sau gesturi)
 apar in tulburarile organice ale SNC (demente) sub forma palilaliei (repetarea unui cuvant cu frecventa redusa) sau logocloniei
(repetarea ultimei silabe din ultimul cuvant)
 unul dintre putinele simptome patognomonice din semiologia psihiatrica  sugereaza suferinta organica cerebrala, indiferent de
etiologie

 Psitacism = foneme lipsite de inteles – oligofrenii, idiotenie, demente avansate

18
TULBURARI DE CONTINUT

modificate ruperea unitatii psihismului

trunchiate deterioarea/nedezvoltarea functiilor
cognitive
fuzionate
Alterarea sensului cuvintelor
alunecare deliranta (tendinta de a ermetiza,
inversiunea fonemelor
obscuriza limbajul, descifrare de noi sensuri)
acceptiuni proprii

 la nivelul cuvintelor
 paralogisme = sens diferit de cel comun cunoscut  SK, psihastenie
 neologisme = cuvinte imaginate, inventate  SK
o active  expresia necesitatii de comunicare, pt a comunica fidel un mesaj, informatie specifica
o pasive  aparute automat in procesul asonantei, contaminarii si fuzionarii; fara semnificatie simbolica sau mesaj
 glosolalie, jargonofazie = pronuntie cu accent strain, aspect automat, bizar, incomprehensibil, aspect de limbaj propriu al individului

 la nivelul frazei
 agramatism = reducerea limbajului la schelet (telegrafic) prin renuntarea la conjunctii, articole, prepozitii 
stari de intoxicatie, confuzie, manie/hipomanie
 paragramatism = fraza cuprinde expresii bizare, neoformatii verbale, care pornesc insa de la radacini corecte
 embololalie/embolofazie = inserarea de cuvinte straine de sensul lor obisnuit, pe fondul unei discurs normal
 schizofazie = dupa primele combinari comprehensibile, cuvintele pot fi asociate superficial sau reunite intamplator  SK

 dispersia semantica
 cand prin interpunerea unor cuvinte desprinse de context sau prin eliminarea altora, care au rol in sustinerea tematica a discursului,
se ajunge la paragramatism si agramatism
 legaturile semnificant-semnificat foarte slabite – consecinta a scindarii ideative

19
  disolutia semantica
 dispare complet legatura semnificant-semnificat
 Practic limbajul isi pierde functia de comunicare – nu mai poate fi numit limbaj ci activitate logomotorie  aparenta automatica sau
ludica

DISFAZIILE

 Tulburarile intelegerii si exprimarii limbajului oral si scris, provocate de o leziune cerebrala circumscrisa si unilaterala
 surditatea verbala
 incomprehensiunea cuvantului vorbit
 intensitate variabila
 in stadii usoare
 poate da impresia ca intelege dialogul
 tendinta de a disimula
 intelege cate un cuvant si deduce idea
 uneori recunoaste cuvantul pronuntat daca i se arata obiectul pe care il semnifica
 poate fi insotita de elemente parafazice si jargonofazice (apar cuvinte ininteligibile si desprinse din context)
 intoxicatia prin gest = repeta executarea unui gest dupa ce i s-a cerut sa execute un altul
 intoxicatia prin cuvant = repeta raspunsul la prima intrebare si pentru celelalte intrebari

 amnezie verbala
 Deseori singurul simptom al afaziei
 Uitarea unor cuvinte  intregului vocabular
 Respecta legea regresiunii memoriei  metafore > adjective > nume proprii > nume de familie > substantive > verbe

 parafazie
 deformarea cuvintelor folosite  inlocuirea cuvantului potrivit cu un altul desprins din context

20
 afazia receptiva (senzoriala) Wernicke
 incapacitatea de de a intelege vorbirea celorlalti, prin imposibilitatea de a intelege sensul cuvintelor
 Pacientul vorbeste fluent spontan, dar fara sens, chiar incoerent

 afazia expresiva (motorie) Broca

 intelegerea este pastrata, dar abilitatea de a vorbi este grav afectata
 Bolnavul vorbeste cu mare efort si nu reuseste sa se faca pe deplin inteles

 anomia
 forma de afazie
 pacientul nu poate denumii obiectele, dar pastreaza posibilitatea de a le recunoaste si utiliza

 Alexie + cecitate verbala

 incomprehensibilitatea limbajului scris
 Nerecunoasterea arhitecturii generale a unui text (nu aseaza pagina in pozitie lizibila)
 Nerecunoasterea literelor = alexie literala
 Nerecunoasterea silabelor = alexie silabica = asilabie
 Imposibilitatea citirii cu voce tare = alexie motorie

 Aprozodia
 tulburarea intonatiei, inflexiunilor vocii si vorbirii (rol de a comunica starea afectiva a vorbitorului)
 prozodia executiva  pronuntarea unei fraze in diferite contexte afective  leziuni PFC drept
 prozodia receptiva  recunoasterea starii afective a interlocutorului  leziuni postero-superioare de lob temporal drept

21
DISLALIILE

 tulburari de pronuntare (articulare) a cuvintelor, determinate de modificari patologice ale aparatului logomotor
 Rotacism = dislalia pentru R = imposibilitatea realizarii vibratiei limbii si a valului palatin cand se pronunta R

 Sigmatism = dificultatea pronuntiei S, Z, J si combinatiilor PS, TS, KS = sasaiala = dislalie dentala

 Rinolalia = vorbire nazala = insuficienta contractiei valului palatin, polipi nazali

 Balbismul = tulburari de articulare + tonii/clonii ale musculaturii fonatorii/respiratorii

 Balbism clonic = vorbire repetata, sacadata. Silaba de la inceputul unui cuvant sau fraze
 Balbism tonic = rezistenta puternica la pronuntarea unei silabe sau cuvant, care intrerupe discursul. Cand rezistenta este
depasita cuvintele se revarsa brusc, in cascada
 Balbism mixt – cel mai des intalnit in practica

 amplitudine mai mare in anumite stari emotionale

 cu ocazia folosirii unor cuvinte mai dificile  incearca sa le inlocuiasca cu altele, pe care nu le gaseste imediat; atunci cand
le gaseste nu sunt intotdeauna adecvate semantic  discurs mai putin inteligibil  incarcare afectiv-negativa  veritabila
fobie fata de cuvinte dificile = logofobie
 cauze  asinergism al musculaturii articulatorii, fonatorii si respiratorii = complex simptomatic de esenta nevrotica

 Tumultus sermonis
o balbism avansat suprimarea a numeroase silabe/cuvinte, inversiuni, repetitii  limbaj complet ininteligibil

22
b. Tulburarile limbajului scris

 urmeaza tulburarile limbajului oral

tulburari psihografice dislogii

tulburari diagrafice disfazii
tulburari caligrafice dislalii

 tulburari ale activitatii grafice

 hipoactivitatea grafica
intensitate variabila – scaderea activitatii grafice  refuzul de a scrie

uneori disociere intre negativismul verbal si negativismul grafic (ex: in SK- pacientul refuza sa vorbeasca dar accepta

sa scrie)
 hiperactivitate grafica  graforee (corespondenta logoreei) – SK, paranoia

 grafomania
 tendinta impulsiva patologica de a scrie
 respecta coerenta si rigorile stilistice ale limbajului scris
 se distinge prin continut si cantitate
 intalnita in deliruri cronice sistematizate

 incoerenta grafica
 cuvintele, frazele sunt lipsite de legaturi intre ele
 exprima incoerenta verbala si in ultima instanta incoerenta ideativa

23
  stereotipii grafice
 repetarea unei conjunctii, cuvant, fraze
 forma particulara scrierea cu majuscule a fiecarui cuvant

 tulburarile morfologiei grafice

 scrisul poate reflecta starea afectiva
 scris mare, randuri ascendente  manie, hipomanie, excitatie psihomotorie
 litere marunte, randuri descendente  depresie
 scrisul seismic  litere/silabe inegale, randuri suprapuse, abundenta de ghilimele, majuscule, sublinieri, arabescuri
 grifonaj  aspectul unei mazgalituri
 scrisul in oglinda  tulburari de perceptie spatiala, manierismele SK
 scrisul in ghirlanda  SK, tulburari delirante, demente
 scrisul suprapus  SK

 tulburarile semanticii grafice

 paragrafisme  transpozitii de litere si cuvinte, substitutii, omisiuni  SK
 neografisme  constructii corespunzatoare neologismelor

24