Anatomie IV Curs 01 26.02.

2004

Sistemul nervos
- cuprinde:
1. Receptori
2. Căi ascendente
3. Structuri superioare
 Etaj subcortical (talamus, hipotalamus, ncc.
bazali, sc. cerebeloasă. Analizatorii)
 Etaj cortical
4. Căile descendente (piramidale, extrapiramidale).

1. Receptori
= structuri specializate care preiau informaţiile din mediul extern şi intern, transformându-le
în stimuli (influxuri electrice).
- acţionează ca structuri transformatoare de energie şi de codificare a ei;
- codificarea constă în generarea frecvenţei potenţialelor de acţiune specifică stimulului
iniţial.
- clasificări:
Sherington
 exteroceptori
 situaţi la nivelul tegumentului;
 recepţionează tactul, presiunea, temperatura, durerea.
 proprioceptori
 situaţi profund la nivelul aparatului locomotor (tendoane, muşchi,
periost, capsule articulare).
 interoceptori
 recepţionează informaţii de la nivelul organelor, seroaselor şi
structurilor specializate de la nivelul vaselor (glomusul carotic).
după tipul de recepţie
 telereceptori
 recepţionează informaţii de la distanţă;l
 retina, organul Corti, mucoasa olfactivă;
 receptori de contact
 TTD (tactili, termici şi dureroşi);
 de la nivelul mucoasei gustative.
după natura stimulului
 mecanoreceptori
 tactili
 presionali
 fusuri neuromusculare
 organul Golgi
 organul Corti
 macule/creste ampulare
 termoreceptori
 Krause (rece)
 Ruffini (cald)
 chemoreceptori
 la nivelul analizatorilor
o gustativ
o olfactiv

1
Anatomie IV Curs 01 26.02.2004

 la nivelul zonelor reflexogene din aparatul vascular (glomusul

carotic)
 receptori electromagnetici – retina (impulsul de la retină provine dintr-
o reacţie chimică provocată de radiaţia electromagnetică – lumina).

1.1. Exteroceptori
- clasificarea se face după structură; astfel, există:
Receptori neîncapsulaţi (TNL)
Discurile Merkel (structură intermediară)
Receptori încapsulaţi

1.1.a. Receptori neîncapsulaţi (TNL)

- sunt localizaţi la nivelul tuturor structurilor organismului; recepţionează în special
durerea;
- la nivelul tegumentului
 sunt organizaţi sub formă de plexuri ale căror fibre au o direcţie
paralelă cu papilele dermice;
 dispoziţia paralelă este localizată sub membrana bazală – când fibrele
depăşesc membrana bazală, devin amielinice, fixându-se la nivelul
celulelor din stratul Malpighi al tegumentului;
 între structura epitelială şi structura nervoasă se realizează o joncţiune
neuroepitelială.
- la nivelul rădăcinii firului de păr
 =TNL peritrihiale;
 îşi au originea la nivelul stratului profund al dermului;
 sunt stimulate de atingeri fine (mişcări ale firului de păr);
 pragul stimulării creşte cu epilarea şi cu tunsul;
 informaţiile de la nivelul lor sunt transmise pe căile spinobulbare.
- la nivelul periostului
- la nivelul seroaselor (abdomenul de lemn)
- la nivelul muşchilor
- la nivelul capsulelor organelor
- la nivelul mucoaselor vezicală şi esofagiană

1.1.b. Discurile Merkel

- se află la nivelul
 tegumentului fără păr
 stratului spinos
- sunt sensibile la atingeri fine;
- au o structură epitelială modificată;
- joncţiunea neuroepitelială este realizată între o TN modificată de formă discoidală în
contact cu o structură epitelială modificată (disc Merkel);
- cresc în număr cu vârsta (până încep să se degradeze).

1.1.c. Receptorii încapsulaţi

1.1.c.1. Corpusculii Meissner
- au formă ovoidală;
- L=90-120μm;
- sunt sensibili la atingeri rapide şi puternice;
- localizare:

2
Anatomie IV Curs 01 26.02.2004

o în stratul superficial al papilelor dermice;

o pe feţele palmară şi plantară ale degetelor;
o în organele genitale externe;
o la nivelul areolelor mamare.
- structura:
o la periferie prezintă o capsulă care conţine care conţine fibre elastice şi
numeroase fibrocite;
o prezintă o porţiune centrală, la nivelul căreia TN au o dispoziţie discoidală;
fibre nervoase de la acest nivel traversează capsula şi devin tonofibrile,
sensibile la atingeri rapide şi puternice.

1.1.c.2. Corpusculii genitali (asemănători cu corpusculii Meissner)

- 150-200μm;
- structură identică cu a corpusculilor Meissner.

1.1.c.3 Corpusculii Vater-Paccini

- sunt situaţi
o profund în hipoderm la nivelul feţelor palmară şi plantară ale degetelor;
o la nivelul regiunii nuchale;
o în periost;
o la nivelul membranelor interosoase;
o la nivelul capsulelor articulare;
o la nivelul seroaselor.
- sunt sensibili la presiuni de intensitate crescută şi vibraţii;
- 1-4mm (vizibili cu ochiul liber);
- structură:
o la periferie prezintă o capsulă, sub care descriem 20-60 lame dispuse
concentric;
o de la nivelul acestor lame pleacă fibre nervoase amielinice, care se termină în
tegument sub formă de butoni receptori.

1.1.c.4 Corpusculii Golgi-Mazzoni (asemănători cu corpusculii Vater-Paccini)

- sunt situaţi în hipoderm şi în organele genitale externe;
- φ=1mm;
- 4-6 lame.

1.1.c.5 Receptorii Krause (rece)

- sunt situaţi
o superficial la nivelul dermului;
o în tegumentul cu păr;
o în glandele salivare;
o în mucoasele linguală şi bucală;
o în tunicile vasculare (vasoconstricţia periferică);
o în organele genitale externe (glandul penisului şi al clitorisului)
- 20-100μm
- sunt sensibili la t° scăzute.

1.1.c.6 Corpusculii Ruffini (cald)

- sunt situaţi

3
Anatomie IV Curs 01 26.02.2004

o în derm, profund faţă de receptorii Krause;

o la nivelul stratului superficial al capsulei articulare (transmit informaţii asupra
poziţiei şi mişcărilor ce apar la nivelul articulaţiei.
- prezintă la exterior o capsulă ce acoperă 3-4 lamele dispuse concentric; fibrele
nervoase ce pleacă de la nivelul acestor lamele sunt amielinice şi se termină sub formă
de butoni receptori.

1.2. Proprioreceptori
- se împart în 2 categorii:
o A. informează asupra unui anume segment al organismului; sunt localizaţi la
nivelul capsulelor articulare, ligamentelor, tendoanelor, periostului şi
cartilajelor articulare;
o B. informează asupra stării de contractilitate a musculaturii striate şi intervin
activ în reglarea tonusului muscular.

A.
- Cuprinde:
o Corpusculii tendinoşi Golgi
- sunt stimulaţi de tensiuni puternice la nivelul articulaţiei;
- sunt localizaţi la nivelul capsulei articulare şi la nivelul joncţiunilor
dintre tendon şi fibra musculară;
- structură:
 fascicule acoperite de o structură conjunctivă fină;
 intracapsular – mielinizate;
 extracapsular – amielinice;
- percep stimulări active şi pasive la nivelul tendoanelor.
o Corpusculii Ruffini
- sunt localizaţi superficial la nivelul capsulei articulare;
- se adaptează lent;
- informează despre tipul de mişcare şi poziţia segmentelor unei
articulaţii.
o TNL
- sunt localizate la nivelul întregii capsule articulare;
- se adaptează lent, informând despre stimulii dureroşi (nociceptivi) –
OVERREV al articulaţiei.
o Corpusculii Paccini
- sunt localizaţi profund în capsula articulară;
- se adaptează lent, informând despre mişcările ce apar în articulaţie şi
despre modificările de presiune.
o Corpusculii Nicola-Riddini (asemănători cu corpusculii Meissner)
- sunt localizaţi la nivelul pliurilor sinovialelor articulare.

B. Fusurile neuromusculare
- sunt structuri ce informează despre gradul de întindere al fibrelor musculare şi
reglează tonusul muscular;
- sunt localizate la nivelul fibrelor musculare striate (paralele cu acestea) – 2-10 fusuri
(fibre intrafusale), ce prezintă fiecare:
 regiuni periferice contractile
 o regiune centrală necontractilă.

4
Anatomie IV Curs 01 26.02.2004

- astfel, se descriu 2 tipuri de fibre intrafusale:

o cu sac nuclear
 se inseră pe endomisiumul fibrelor striate;
 regiunile periferice conţin numeroase miofibrile (contractile);
 zona centrală este dilatată (numeroşi nuclei);
 rol: în răspunsul dinamic al muşchiului – lungimea şi tonusul
musculaturii.
o cu lanţ nuclear
 sunt mai subţiri;
 se inseră pe teaca fibrelor cu sac nuclear;
 nucleii sunt dispuşi în ordine, formând un lanţ;
 partea centrală nu e la fel de dilatată ca la fibrele cu sac nuclear;
 la extremităţi, miofibrilele sunt în număr mai mic – totuşi, se contractă
mai rapid ca cele din fibrele cu sac nuclear;
 rol: în răspunsul static al muşchiului – lungimea muşchiului în
contracţie.
- fusurile neuromusculare emit impulsuri care informează despre gradul de alungire al
musculaturii striate, iniţiind reflexul prin care se reglează tonusul (ca urmare a
modificării lungimii).
- Inervaţie:
o Senzitivă şi motorie
o Senzitivă – 2 tipuri de fibre:
 Anurospirale
 în porţiunea centrală a fusului neuromuscular;
 Φ=15μm;
 viteză rapidă de conducere;
 răspund la tracţiuni cu amplitudine mică;
 În buchet
 în regiunile contractile;
 Φ=8μm;
 viteză redusă de conducere;
 răspund la tracţiuni cu amplitudine mare;
o Motorie – fibre din neuroni γ:
 Neuroni γ1
 Φ=16μm;
 motoneuroni dinamici;
 conducere rapidă;
 se distribuie fibrelor cu sac nuclear;
 sinapsa e la nivelul regiunii contractile, formând la acest nivel o
placă motorie.
 Neuroni γ2
 Φ=5μm;
 rol în statică;
 conducere lentă;
 se distribuie ambelor tipuri de fibre.
o Fibrele γ, pe căi extrapiramidale (reticulo/vestibulospinale) şi piramidale
(corticospinale), descarcă impulsuri care vor produce contracţia zonelor

5
Anatomie IV Curs 01 26.02.2004

contractile intrafusale => distensia regiunii centrale => impuls către măduva
spinării => sinapsă cu motoneuronul α (cornul anterior) => contracţie;
o Inhibarea sistemului de motoneuroni γ provoacă scăderea tonusului muscular;
o În reglarea tonusului, activarea sistemului γ precede activarea sistemului α (pe
căi extrapiramidale);
o În contracţiile voluntare, sistemul α generează contracţia, după care sistemul γ
intervine şi reglează tonusul.

1.3. Interoceptori
- =structuri care recepţionează impulsuri de la nivelul mediului intern (homeostazia) şi
de la nivelul viscerelor;
- cei mai răspândiţi sunt TNL;
- corpusculii lamelaţi – la nivelul cordului, pancreasului şi adventicei vaselor;
- osmo/chemo/baroreceptorii – la nivelul mediului intern.