2.1.

4 SEMIOLOGIA GANDIRII

“Multitudinea obiectelor si fenomenelor din lumea inconjuratoare ar dezorganiza

conduita insului, daca omul nu ar avea posibilitatea sa selecteze ceea ce este
comun, esential, general si stabil.” -> FUNCȚIA DE FILTRU
“Gandirea ofera indirect insului posibilitatea de a cunoaste unele evenimente
viitoare, acesta putandu-se angaja intr-o conduita prospectiva.” = ACTIVITATE
DIRECȚIONATĂ, SCOP
Operatiile gandirii:
1. Analiza = desfacerea mentala a ob / fen in parti componente / insusiri
2. Sinteza = reunirea mentala a insusirilor esentiale si particulare ale ob / fen
3. Comparatia = distingerea asemanarilor si deosebirilor dintre ob / fen
analizate. Se afla la baza functiilor de analiza si sinteza
4. Abstractizarea = desprinderea unei insusiri a ob / fen in timp ce se ignora
(“face abstractie de”) restul
5. Concretizarea = fenomen in care se ajunge de la abstract la concret, ducand
la conceperea ob / fen in toata varietatea trasaturilor sale. Functie
apropiata de experienta senzoriala
6. Generalizarea = ridicarea de la un ob / fen la o categorie pe baza
caracteristicilor comune si esentiale. Exista mai multe niveluri de
generalitate
Operatiile analitico-sintetice ale gandirii sunt generate de o anumita motivatie,
se desfasoara intr-un anumit mod si sunt orientate catre un scop. Prin toate
aceste operatii, gandirea realizeaza cunoasterea/intelegerea.
Operatiile gandirii se folosesc de cuvant care cumuleaza un mare potential
informational. Cuvantul are rol cognitiv de achizitie si depozitare a informatiei si
rol de vehiculare a acesteia.

2.1.4.1 Tulburarile de ritm si coerenta a gandirii

 1. Accelerarea ritmului ideativ (fuga de idei) se caracterizeaza prin laxitate
asociativa, dupa aspect superficiale sau uneori dupa asnanta, rima, localizare etc.
Bolnavii vorbesc mult, de obicei cu voce tare. De obicei aceasta tulburare este
insotita de o mare labilitate a atentiei si de exacerbarea evocarilor, iar pacientii
fac numeroase digresiuni si pierd adesea firul principal al ideilor. Fuga de idei se
intalneste frecvent in episoade maniacale si in stari de excitatie psihomotorie din
schizofrenie, PGP, ebritate si alte intoxicatii usoare, nevroze, surmenaj.
Mentismul reprezinta o forma particulara de accelerare a ritmului ideativ,
caracterizat prin depanarea rapida, incoercibila a reprezentarilor si ideilor, fata de
care bolnavii au adesea atitudine critica si fac eforturi futile de a-si stapani
gandurile. In formele extreme, care pot fi anxiogene, bolnavii pot ramane in
pozitie de spectator ai propriilor idei. Mentismul se intalneste in stari de mare
tensiune nervoasa, surmenaj, intoxicatii cu cofeina si alcool, medicamente
psihotone, dar si in schizofrenie, mai characteristic in cadrul sindromului de
automatism mental.
! De obicei accelerarea ritmului gandirii apare ca fenomen de tahipsihie,
asociat logoreei, cresterea tonusului afectiv, a mobilitatii prosexice si a fortei
representative si imaginative.
Disparitia complete a legaturilor dintre idei poarta numele de incoerenta a
gandirii (ideo-verbala), iar forma extrema a acesteia se numeste “salata de
cuvinte”. Uneori frazele pot pastra corectitudine (strict) gramaticala.
Verbigeratia reprezinta repetarea stereotipa a acelorasi propozitii, fraze sau
cuvinte, frecvent lipsite de inteles (“salata de cuvinte + stereotipii”).
2. Incetinirea ritmului ideativ se traduce clinic printr-o exprimare lenta,
raspunsuri intarziate uneori incoerente. Frecvent examinatorului este obligat sa
repete intrebarea. Bradilalia este frecvent acompaniata de voce de tonalitate
scazuta si reducerea fortei reprezentativ-imaginative.
Incetinierea cvasi-totala a functiilor cognitive se numeste bradipsihie si forme
usoare ale acesteia se intalnesc in surmenaj, convalescenta etc. Cauze concrete
ale bradipsihiei sunt reprezentate de boala Parkinson, encefalite, intoxicatii,
tulburari de constienta, schizofrenie, oligofrenie. Lentoarea ideativa accentuate
progresiv se numeste “fading mental” si se intalneste in schizofrenie.
 Atunci cand ritmul ideativ inceteaza brusc pt cateva secunde (dupa care fluxul
poate fi reluat) se numeste “baraj ideativ” si se manifesta clinic prin oprirea
brusca a exteriorizarilor verbal. In schizofrenie poate fi explicat de aparitia
halucinatiilor, prin interventii xenopatice sau poate ramane incomprehensibil.
Saracia ideativa se caracterizeaza prin aparitia unor idei concentrice, cu un
sistem de referinta tot mai redus si continut mai restrains, frecvent monotematic.
Apare in surmenaj, tulburari ale constientei, depresie, schizofrenie etc.
Anideatia este descrisa in oligofrenie, demente si epilepsie, insa se considera a
fi reala doar in starile comatoase (!), in celelalte situatii existant probabil idei care
raman necunoscute celor din jur.
2.1.4.2 Tulburari de continut al gandirii
Def = aflux ideativ patologic, ce poate avea evolutie / momente de stagnare,
regresie sau avansare si care depinde de natura procesului patologic, intensitatea
lui si de personalitatea premorbida a pacientului.

Tipuri de idei cu continut modificat:

1. Dominante
2. Obsesive
3. Prevalente
4. Delirante

1. Ideile dominante se impun gandirii intr-un anumit moment, putandu-se

evidentia in comparatie cu restul ideilor persoanei, si prezinta caracter
reversibil. Se incadreaza in limitele normalului si pot aparea de exemplu in
urma unei experiente interesante, a unei lecturi sau vizionari a unui
material care impresioneaza pacientul.

2. Ideile obsessive se caracterizeaza prin faptul ca asediaza gandirea si se

impune constiintei, desi se afla in dezacord cu personalitatea si gandirea
 individului. Pacientul ii recunoaste caracterul parazitar si lupta pentru a o
inlatura, insa nu izbuteste de cele mai multe ori sa o invinga. La randul lor,
obsesiile pot fi ideative, impulsive, reprezentative, amintiri obsesive si
fobice. In anumite situatii, pentru a reduce anxietatea asociata ideilor
obsessive, pacentii dezvolta o serie de ritualuri numite compulsii cu effect
de neutralizare a ideii obsessive. Neindeplinirea compulsiei duce la
acentuarea anxietatii si la imposibilitate desfasurarii normale a activitatii
individului si domina constiinta pana cand se implinesc, dar trebuie
mentionat faptul ca actele compulsive in sine se desfasoara pe un fond de
anxietate marcata.
 Frica de locuri (agoraphobia, claustrophobia, hipsofobia)
 Frica de obiecte (aihmofobia – frica de obiecte ascutite,
hidrofobia)
 Frica de oameni, de boala, animale, de moarte etc = monofobii
specifice (nosofobia = frica de boala cu exemple cancerofobie,
sifilofobie etc, misofobia = frica de contaminare in care
pacientii se spala exagerat = ablutomania, tanatofobia = frica
de moarte, teama de a manca = sitiofobia)
(!) De regula fobiile nu apar izolate, mergand pana la forma extrema
de pantofobie = frica generalizata (uneori dificil de diferentiat de
anxietatea generalizata), iar atunci cand fobiile dispar poate apareaa
fenomenul de fobofobie, in care bolnavului ii este frica de recurenta
fobiilor resimtite anterior.

3. Ideile prevalente se caracterizeaza printr-o pozitie dominanta in campul

constiintei, prezinta adesea semnificatii aberante, iar ea orienteaza cursul
gandrii, in timp ce toate celelalte idei din jurul ei se articuleaza cu,
sprijinind=o si argumentand-o. In cazul ideilor prevalente, faptele din
realitate sunt luate drept argumente in favoarea acestora, care de se afla in
concordanta cu personalitatea individului pe care o pot conduce uneori
catre delir. Se pot intalni in stari reactive de intensitate psihotica,
alcoholism ,TAB si in starile predelirante (de ex debutul schizofreniei).
Caracteristicile ideilor prevalente:
 Neconcordanta cu realitatea
 Locul prevalent la nivelul psihismului
  Concordanta cu sistemul ideativ al insului
 Sprijinul ideilor adiacente
 Tendinta la inglobarea evenimentelor si persoanelor din jur
 Potentialul psihopatologic delirant

4. Ideile delirante = “marcă a psihozei, ce schimbă comportamentul insului și

se menține în ciudat nepotrivirolr evidente cu realitatea”, caracterizate
prin:
1. CERTITUDINE
2. INCORIGIBILITATE (impenetrabil la contraargumentare)
3. MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI
4. IMPOSIBILITATEA CONTINUTULUI
! Ideile delirante sunt incompatibile cu existența gândirii critice. Conținutul
ideației delirante poate avea diferite grade de verosimilitate, mergând până
la absurd sau bizar și poate avea sau nu tendință la sistematizare, în general
depinzând de patologie și de gradul de deterioare al psihismului.
”complex ideo-afectiv + componenta volițională”
Tipuri de idei delirante după conținut:
1. Expansive: de grandoare, de invenție, de reformă, de filiație,
erotomanice, mistice
2. Depresive: de persecuție, de revendicare, de gelozie, de relație, de
vinovăție, hipocondriace, de posesiune, de transformare, de negație, de
influență
Delir rezidual = persistența unui sistem ideativ delirant, de obicei
sistematizat și încapsulat, după remisiunea fenomenelor productive
(halucinații) din faza acută a decompensării psihozelor