SUBIECTE EXAMEN PSIHIATRIE

1.Disprosexii cantitative – definitie, clasificare,caracteristici, entitati

nosologice unde se intalnesc
Definitie: HIPERPROSEXIA = creşterea orientării selective a activităţii de cunoaştere
Clasificare:
1.spontană (atenţia este prea mobilă, în detrimentul stabilităţii)
Entitati nosologice: în stări maniacale, de excitaţie, de intoxicaţie uşoară. Trebuie precizat că
în stările maniacale disprosexia este disociată întâlnindu-se o hiperprosexie spontană globală
asociată unei hipoprosexii voluntare selective. Consecinţa mnezică a acestui aspect particular
este atât în plan tematic (hipermnezie selectivă – se reţin uşor amănunte nesemnificative,
aleatorii), dar şi temporal (hipomnezie de fixare consecutivă diminuării concentrării atenţiei).
2.voluntară (atenţia este concentrată pe un anumit excitant care prezintă interes pentru
individ)
Entitati nosologice: în depresie (atenţia este centrată pe idei de culpabilitate, de ruină, de
lipsă de sperantă etc); la cenestopaţi, hipocondriaci (atenţia este orientată asupra stării de
sănătate a organismului şi fenomenologiei somatice pe care bolnavul o dezvoltă); la deliranţi
şi mai ales la paranoici (atenţia se centrează pe tema delirantă şi este orientată asupra tuturor
evenimentelor şi persoanelor implicate în sistemul delirant respectiv); la fobici (atenţia este
orientată pe tema fobică); la obsesionali (atenţia este orientată pe tema obsesională).

Definitie:HIPOPROSEXIA =scăderea orientării selective a activităţii de cunoaştere.

Entitati nosologice:se întâlneşte în stări de surmenaj; anxietate (focalizarea psihismului pe
trăirea anxioasă şi ignorarea consecutivă a ambianţei poate conduce la scăderea atenţiei
spontane şi/sau voluntare); stări afective depresive (prin scăderea interesului faţă de ambianţă
şi/sau a motivaţiei personale); tulburări cognitive (dezvoltare cognitivă insuficientă,
deteriorari organice, demenţe, delirium, schizofrenie, intoxicaţii); schizofrenie (prin detaşare
afectivă, retragere de tip autist, tulburări cognitive); stări confuzionale.

Definitie:APROSEXIA =pierderea totală a activităţii prosexice.

Entitati nosologice:apare în stări confuzionale (unde atenţia este cu atât mai scăzută cu cât
tulburarea de conştiinţă este mai profundă); PGP (este primul simptom decelabil în faza de
debut); oligofrenii severe (prin nedezvoltarea atenţiei); demenţe severe; depresie (greu de
delimitat dacă alterarea procesului prosexic se datorează inhibiţiei din depresie sau unui
sindrom psihorganic); în schizofrenie (mai ales în forma catatonică).

2.Iluzii vizuale patologice - definitie, forme, caracteristici, entitati

nosologice unde se intalnesc
Iluziile vizuale sunt cele mai frecvente iluzii patologice.
Forme:
A.metamorfopsii : impresia de deformare a obiectelor şi a spaţiului perceput. Aici sunt
incluse:
1. micropsia: obiectele sunt percepute mai mici (de obicei apar în patologia organică
cerebrală)
2. macropsii: obiectele sunt percepute mai mari
 3. dismegalopsii: obiectele sunt percepute alungite sau lărgite – apar mai ales în
intoxicaţiile cu diferite substanţe
4. porropsia: obiectele sunt percepute mai apropiat sau mai îndepărtat.
5. calopsia: obiectele sunt percepute înfrumuseţat.

B.Pareidolii: sunt percepţii deformate, intens anxiogene. Constau în animarea,

antropomorfizarea unor percepţii simple. Interpretarea imaginii poate oferi percepţiei
patologice un mare grad de bogăţie şi de vivacitate („perceperea“ de fiinţe ameninţătoare în
desenul parchetului, al covorului, al perdelei etc.).Entitati nosologice : apar în epilepsie,
delirium tremens, schizofrenie, post TCC, infecţii.

C.Falsele recunoaşteri - reprezintă identificarea greşită a diverselor persoane. Este diferită de

confuzia de persoană, care poate apare la oamenii normali, în anumite condiţii: percepere
incompletă din cauza distanţei, a luminozităţii, intervalului lung de timp de la ultima întâlnire
sau a asemanării care creează unele probleme de diferenţiere. Entitati nosologice : apare în
episoade maniacale, stări confuzive, sindrom Korsakoff, sindroame demenţiale (senile,
vasculare, traumatice).
O variantă particulară este fenomenul de déjà vu (deja vazut), déjà connu (deja cunoscut),
déjà vecu (deja trăit) sau, invers, jamais vu (niciodată văzut), jamais connu (niciodată
cunoscut), jamais vecu (niciodată trăit), bazat în special pe tulburarea fazei de recunoaştere a
memoriei. Entitati nosologice : aceste fenomene particulare apar în sindromul de derealizare
şi depersonalizare, în patologia de lob temporal (stări secundare din epilepsia temporală
simptomatică).

D.Iluzii de persoană – reprezintă erori de identificare a persoanelor şi se întâlnesc în

sindroame delirante şi lezionale.
Iluzia sosiilor (sindromul Capgras) – sosiile sunt persoane care seamănă atât de mult, încât nu
pot fi deosebite. În aceste cazuri persoana cunoscută nu este identificată ca atare, pacientul
considerand că este doar asemănătoare cu ea. Uneori pacienţii consideră că persoanele
cunoscute sunt multiplicate sau sosia iniţială este înlocuită de o altă sosie, în mod repetat, ori
chiar bolnavul se crede o sosie. Pacienţii sunt convinşi (interpretare delirantă) că persoanele
apropiate au fost substituite în scop ostil. Entitati nosologice : acest sindrom delirant apare în
schizofrenie, tulburarea delirantă persistentă, leziuni de emisfer drept.

Iluzia Fregoli – este insotita de convingerea delirantă ca un persecutor unic are capacitatea de
a se ascunde sub înfăţişarea altor persoane, ia mai multe chipuri, ca şi cum ar fi un actor.
Entitati nosologice : apare în schizofrenie, tulburarea delirantă persistentă, leziuni de emisfer
drept.

3.Halucinatii auditive - definitie, caracteristici, forme, entitati nosologice

unde se intalnesc
Halucinaţiile auditive -pe primul loc ca frecvenţă la adult, sunt situate cel mai des în câmpul
auditiv perceptibil şi au intensitate variabilă (de la discrete, la puternice)

Prezintă complexitate variabilă, putând fi:

1.elementare (foneme, acoasme) - percepute ca fâşâituri, pocnituri, scârţâituri etc.
2.comune - percepute ca sunete bine definite, paşi, lătrat de câine, ciripit de păsări, sunete
muzicale etc.

3.verbale (complexe) - percepe cuvinte, fraze, etc.

După continuitatea în timp pot fi:

1.episodice
2.continue (împiedică bolnavul să se odihnească).

După ecoul afectiv pot fi:

1.favorabile (încurajează),
2.defavorabile (duşmănoase, înjurând bolnavul, ameninţându-l)

În funcţie de numărul personejelor ale căror “voci” sunt recepţionate pot fi:
1.singulare
2.multiple (comentative –comentează comportamentul bolnavului, în maniera ostilă de multe
ori, sau antagonice - unele acuzându-l, altele luându-i apărarea).

În funcţie de concordanţa cu starea afectivă de fond pot fi:

1.concordante (în tulburarea afectivă)
2.neconcordante (în schizofrenie)

Caracteristici: Uneori halucinaţiile auditive pot fi imperative, poruncindu-i bolnavului să

execute anumite acte periculoase, de homicid, fără ca acesta să li se poată împotrivi, fapt care
conferă halucinaţiilor auditive, caracterul de mare urgenţă psihiatrică.

Entitati nosologice :Halucinaţiile auditive se întâlnesc în afecţiuni ORL, sub formă

elementară şi comună (otite, mastoidite, surditate), boli neurologice (leziuni ale căilor de
conducere, leziuni ale lobului temporal), boli psihice (schizofrenie - unde au caracter bizar,
neinteligibil, depresie psihotică - cu conţinut trist, dureros, delirium tremens, stări
confuzionale onirice), aură epileptică.

4.Hipermnezii - definitie, caracteristici, entitati nosologice unde se intalnesc

Definitie: Hipermneziile = evocări exaltate, involuntare, mai alerte, chiar tumultoase, de
nestăpânit, îndepărtând subiectul de preocupările principale impuse de conjunctura prezentă.
Sunt însoţite de accelerarea proceselor gândirii sau de stări de excitaţie. Pot fi circumscrise la
evenimente faţă de care subiectul a fost motivat afectiv.
Entitati nosologice :
1.Se întâlnesc la oameni normali, legat de evenimente cu conţinut afectiv negativ (anxiogene)
sau pozitiv (bucurii mari, reuşite etc) şi au caracter tematic, selectiv sau la persoane cu o
abilitate specială a conservării mnezice.

2.Totuşi, această capacitate exagerată de evocare o întâlnim de obicei în afecţiuni psihice

caracterizate prin îngustarea marcată a sferei preocupărilor, aşa cum se întâmplă în tulburarea
delirantă persistentă (paranoia) sau în tulburarea paranoidă de personalitate, în care pacienţii
reţin cu o exactitate uimitoare nume, numere de dosare, date, adrese, cifre etc., şi alte
evenimente legate de conţinutul ideii delirante sistematizate sau a temelor de suspiciune ce
focalizează câmpul ideativ al subiectului.
3.Hipermnezia se întâlneşte şi la unii oligofreni numiţi „geniali”, prin posibilitatea
excepţională de reţinere a unor date, cifre, deşi la ei memorarea este pur mecanică.

4.Stările febrile, intoxicaţia cu eter, cloroform, barbiturice - narcoza cu amital (în care există o
memorare paradoxală hipermnezică în pofida obnubilării conştienţei),toate acestea fiind
urmate de hipermnezie.
In patologia vasculară cerebrală se descrie fenomenul de embol afectiv, care constă în
rememorarea bruscă, neaşteptat de pertinentă, a unui eveniment trecut, intens saturat afectiv.
Exacerbarea evocărilor se întâlneşte şi în sindroamele maniacale, asociindu-se, în cadrul
tahipsihiei, fugii de idei şi labilităţii atenţiei.
Psihopatologia cunoaşte situaţia desemnată sub conceptul de mentism, în cursul căreia
subiectul devine spectator al unei derulări incoercibile, caleidoscopice de amintiri şi idei.
Mentismul poate fi expresia unei stări de oboseală şi surmenaj, al unei tensiuni nervoase sau
al unei intoxicaţii uşoare cu cafeină, alcool, tutun, substanţe psihotone sau psihodisleptice,
pacientul având critică faţă de tulburarea prezentă, încercând s-o stăpânească, fără însă a
reuşi. Situaţia este atât de parazitară şi de jenantă încât produce anxietate, împiedică somnul şi
activitatea conform rigorilor voliţionale.

Forma supremă de hipermnezie, în care forţa evocărilor atinge maximum, poate fi

considerată viziunea retrospectivă, trăită de pacienţi în timpul unor stări confuzionale,
psihogene, în situaţii de pericol vital iminent sau în crize de epilepsie temporală. În aceste
situaţii, persoanele au impresia că îşi revăd şi retrăiesc perioade din viaţă în câteva momente.

5.Amnezii - definitie, clasificare, entitati nosologice unde se intalnesc

Definitie:Amneziile=în sens strict, semnifică pierderea totală a capacităţii mnezice,
prăbuşirea forţei mnezice.
Clasificare, luând ca reper debutul bolii:
1.amnezia de fixare (anterogradă) - este incapacitatea de a integra informaţii noi atunci
când informaţiile vechi sunt relativ bine conservate şi pot fi încă redate (contrast frapant).
Entitati nosologice: se întâlneşte în: stări de confuzie mentală, sindromul Korsakov de
etiologie alcoolică, infecţioasă sau traumatică, tulburarea bipolară, stări reactive, stări
nevrotice şi reacţii psihogene.
2.amnezia de evocare (retrogradă) - este incapacitatea de a rememora o informaţie care a
fost fixată normal. Este imposibilitatea de a evoca amintiri anterioare (întinzându-se progresiv
spre trecut până în copilărie) debutului bolii (ex. unui traumatism cranio-cerebral),.
Posibilitatea de fixare de noi informatii poate fi pastrata.
3.amnezia antero-retrogradă - este o amnezie mixtă, atât de fixare, cât şi de evocare,
prinzând, deci, atât evenimentele survenite după debutul bolii, cât şi pe cele de dinaintea
debutului bolii. Se întâlnesc în sindroame involutive, unde destructurarea mnezică urmează
legile memoriei:
a. legea disoluţiei memoriei (J. Delay) postulează că disoluţia ce realizează amnezia
merge întotdeauna de la complex la mai simplu.
b. legea regresiunii memoriei (Th. Ribot) susţine că uitarea se întinde atât de la
prezent (uitare mai accentuata a amintirilor recente, inca incarcate afectiv si dificil
de operat/ ordonat/ sistematizat) spre trecut, cât şi de complex la mai puţin
complex, completând-o de fapt pe prima.
c. se reţin mai bine evenimentele intens trăite emoţional dacât cele indiferente,
dovadă că memoria este o funcţie a unui sistem, psihismul.
În plus, cu cât evenimentele sunt mai îndepărtate, cu atât au fost mai frecvent evocate, astfel
încât evocarea lor actuală a devenit o obişnuinţă şi o repetare cvasimecanică, incomparabil
mai simplu de realizat decât trecutul mai apropiat, mai complex şi mai puţin automatizat.
Cuvintele sunt uitate progresiv, ca şi cum ar respecta anumite reguli gramaticale: la început
numele proprii, apoi substantivele comune, adjectivele şi în sfârşit verbele.
Th. Ribot (1882) arată că limbajul raţional este uitat înaintea celui emoţional, exclamaţiile,
injuriile, interjecţiile fiind mai bine reţinute decât restul cuvintelor şi mai puţin bine reţinute
decât expresiile mimico-pantomimice care dispar în cazuri deosebit de grave, ordinea
deteriorării limbajului fiind inversă faţă de construcţia sa naturală sub aspect ontogenetic şi
social-istoric.
O formă de amnezie antero-retrogradă este cea posttraumatică, ce succede comei. Se
manifestă ca amnezie anterogradă cu uitare progresivă, începând cu confuzia mentală
postcomă, prelungindu-se câteva săptămâni sau luni, după care se estompează, iar capacitatea
de fixare se ameliorează. Urmează apoi o amnezie retrogradă pe luni sau ani pre-TCC, care
însă scade ca întindere în timp, pe măsură ce fixarea se ameliorează şi rămâne lacunară pentru
ore, zile precomă şi pe zile sau săptămâni după comă.
Entitati nosologice: amnezii tranzitorii se pot întâlni în confuziile mentale de etiologie
frecvent toxică sau metabolică, după o criză grand-mal (convulsii tonico-clonice generalizate)
sau în perioada de efectuare a TEC (terapie electroconvulsivantă). După TEC, tulburările de
evocare dispar în câteva săptămâni, dar poate persista o amnezie lacunară.
4.amnezia lacunară reprezintă un hiatus mnezic (temporar) în viaţa individului, care se
referă la o perioadă net delimitată de timp, de obicei ore sau zile.
Entitati nosologice: se întâlneşte după un AIT (accident ischenic tranzitor), TCC, stări
confuzionale, tulburare de tip crepuscular a conştienţei (beţie patologică, convulsii parţiale
complexe din epilepsia temporală, somnambulism). O formă semiologică specifică
intoxicaţiei alcoolice acute la alcoolicii cu o carieră lungă, la care se instalează leziuni în
structurile cerebrale ale memoriei este black-out-ul, lacună mnestică a episodului de beţie
acută cel mai recent. V. Predescu este de părere că în aceste amnezii lacunare nu este vorba de
o pierdere a capacităţii de înregistrare, ci de imposibilitatea de descifrare şi reproducere
conştientă a evenimentelor trăite în perioade de stare, şi ele ar trebui diferenţiate de stările de
apsihie (Guiraud) întâlnite în comele profunde, în care individul nici nu înregistrează, dar nici
nu reacţionează la nici un fel de stimul.
5. amneziile funcţionale şi selective survin în afara oricărei leziuni cerebrale şi se referă la
evenimente, persoane, care sunt uitate întrucât trăirea lor a fost însoţită de o stare afectivă
negativă. Amintirile au fost bine constituite şi fixate, dar rememorarea lor voluntară devine
imposibilă. Aceste amintiri nu sunt distruse, ci doar acoperite să zicem cu un voal, putând fi
conştientizate prin evocare involuntară sau prin mijloace de investigare psihologică (narcoza
cu amital, inducţie hipnotică, tehnici de relaxare), odată cu schimbarea împrejurărilor care au
produs trauma afectivă; din acest motiv, astfel de amnezii au mai fost numite psihogene sau
afectogene, iar pentru că se referă la un aspect singular al evenimentelor trăite (situaţii, nume
proprii, formule chimice, limbi străine) mai poartă denumirea de amnezii tematice sau
elective.
Entitati nosologice: se întâlnesc în stări nevrotice, disocieri mnezice la isterici, amnezii
posttraumatice din stări acute de stress, patologie de catastrofă, agresiuni, doliu, fluctuaţii
emoţionale.
Spre deosebire de amnezia lacunară, care constă în uitarea unei secţiuni
(temporare), amnezia electivă este uitarea unui anumit conţinut.
6.Paramnezii - definitie, clasificare, caracteristici, entitati nosologice unde
se intalnesc
Definitie: Dismnezii calitative / paramnezii (Kraepelin)=aceste tulburări sunt amintiri
deformate, false, neconcordante cu realitatea, fie sub aspectul desfăşurării lor cronologice
datorită perturbării sintezei mnestice longitudinale, a fixării corecte a secvenţelor temporare
din propria istorie a subiectului, fie sub aspectul lipsei de legătură cu realitatea obiectivă trăită
în prezent sau în trecut de bolnav.Cuprind tulburări ale sintezei mnezice imediate şi tulburări
ale rememorării trecutului. Tulburările sintezei mnezice imediate se mai numesc „iluzii de
memorie” şi reprezintă evocări eronate ale unor fenomene sau acţiuni trăite în realitate de
bolnav, dar care nu sunt încadrate în timpul şi spaţiul real în care s-au petrecut sau nu sunt
recunoscute de bolnav ca trăite sau netrăite, cu alte cuvinte subiectul nu recunoaşte corect
relaţia sa temporo-spatiala cu un anumit conţinut mnestic care îi aparţine.
Clasificare:
1.falsa recunoaştere - constă în a recunoaşte ceea ce de fapt bolnavul nu cunoaşte. Este o
iluzie mnestică, o „halucinaţie a prezentului”, rod al jocului dintre prezent şi trecut, dintre
percepţie şi reprezentare. Se manifestă ca fenomen de „déjà” (déjà vu, -pensé, -connu, -
entendu), în care pacientul are impresia de a mai fi văzut, gândit, cunoscut, înţeles etc.
persoanele sau situaţiile respective. Uneori el are impresia că în situaţiile amintite a avut (ca şi
acum) aceeaşi stare afectivă, fapt pentru care se poate utiliza noţiunea de „déjà vécu”.Opusul
falsei recunoaşteri este falsa nerecunoaştere, în care pacientul nu recunoaşte ceea ce de fapt
cunoaşte. Se manifestă ca fenomen de „jamais” (jamais vu, -connu, -entendu, - vécu, -
éprouvé), bolnavul având impresia de a nu fi văzut, cunoscut, trăit evenimentele sau situaţiile
sau persoanele actuale.
Entitati nosologice:iluziile de recunoaştere şi nerecunoaştere apar în stări de surmenaj,
obnubilare a conştienţei, manie, schizofrenie, patologie de lob temporal etc.

2.criptamnezia este un „plagiat involuntar”, o nerecunoaştere ca fiind străin, a unui material

literar, artistic, muzical sau ştiinţific, pe care individul l-a citit sau auzit în realitate, dar pe
care în mod iluzoriu îl consideră al lui propriu. Acestă iluzie de memorie trebuie diferenţiată
de plagiat, în ultimul caz fiind vorba de o acţiune conştientă, întreprinsă cu un anumit scop.
Entitati nosologice:Se întâlneşte frecvent în schizofrenie, demenţe, paranoia.
Situaţia inversă, în care pacientul consideră că evenimentele trăite sunt doar citite, auzite sau
văzute, portă denumirea de „înstrăinarea amintirilor”.
3.paramnezia de reduplicare (Pick) este reidentificarea perpetuă a obiectelor, persoanelor
sau situaţiilor trăite cu altele cunoscute, trăite anterior. Astfel, pacientul lui Pick susţinea că a
mai fost tratat într-o clinică identică, de un medic care semăna leit cu cel de acum etc. În
aceste situaţii nu se realizează o continuitate între amintire şi trăirea actuală, adică impresiile
actuale nu sunt confruntate cu amintirile.
Entitati nosologice:este o tulburare rar întâlnită în demenţe (demenţa Pick).
7.Tulburari de ritm si coerenta in gandire - clasificare, caracteristici,
entitati nosologice unde se intalnesc
A.Tulburări de ritm în gândire
Definitie: accelerarea ritmului ideativ (fuga de idei) = se caracterizează prin faptul că
asociaţiile între idei se fac la întâmplare, după aspecte superficiale, după asonanţă, după rimă,
după contraste facile, după localizare în timp şi spaţiu. Adesea pacienţii vorbesc mult
(logoree) şi repede (tahifemie), cu voce tare, uneori până răguşesc. În perioadele de
exacerbare extremă a fugii de idei, asociaţiile pierd aproape total legăturile logice formale,
ajungându-se la incoerenţa gândirii.
Caracteristici: in practică, accelerarea ritmului ideativ nu se întâlneşte izolat, ci asociază
excitaţie psiho-motorie, creşterea forţei reprezentative şi imaginative, a mobilităţii prosexice,
a tonusului afectiv, toate exprimate prin logoree – accelerarea debitului verbal. Această
accelerare cvasiglobală a vieţii psihice poartă denumirea de tahipsihie.
Entitati nosologice: accelerarea ritmului ideativ apare în sindroame maniacale, stări de
excitaţie psiho-motorie din schizofrenie sau paralizie generală progresivă la debut, beţii acute
voluntare, stări nevrotice, în stările de oboseală marcată şi de surmenaj.
Forma particulară de accelerare a rimului ideativ: Mentismul (descris de Chaslin) este o
formă particulară de accelerare a ritmului ideativ, caracterizată prin depanarea rapidă,
incoercibilă, automată a reprezentărilor (motiv pentru care poate fi considerată şi o tulburare
de memorie) şi ideilor, faţă de care bolnavii au adesea o atitudine critică, fac efort să-şi
stăpânească gândurile, însă de obicei nu reuşesc. Tulburarea devine atât de parazitară şi de
jenantă, încât provoacă anxietate, împiedică pacienţii să se odihnească sau să desfăşoare
activităţi conforme cu rigorile voliţionale, aceştia rămânând spectatori ai propriilor idei.
Mentismul se întâlneşte în stări de oboseală accentuată, în stări de mare tensiune nervoasă, în
intoxicaţii uşoare cu tutun, cafeină, alcool, cu medicamente psihotone şi psihodisleptice, în
cadrul sindromului de automatism mental din schizofrenie (când pacientul are convingerea
delirantă că acest fenomen patologic este impus din afară, este provocat de cineva).
Definitie: incetinirea ritmului ideativ (lentoare ideativă) = clinic se observă că pacientul
vorbeşte rar (bradifemie), articularea cuvintelor este lentă (bradilalie), oferă răspunsuri cu
întârziere (cu perioadă de latenţă mare), vocea are intensitate scăzută. Pentru obţinerea
răspunsurilor de multe ori este necesară repetarea întrebării. Discursul acestor pacienţi este nu
numai lent, dar şi cu întreruperi, iar uneori incoerent.
Caracteristici: lentoarea ideativă asociază slăbirea forţei reprezentative şi imaginative,
dificultăţi de evocare a amintirilor, dificultăţi prosexice, inhibiţie motorie. Această scădere
cvasiglobală a funcţiilor psihice (implicit prin diminuarea funcţiei tonico-energetice afective)
poartă, în psihopatologie, denumirea de bradipsihie.
Entitati nosologice : lentoarea ideativă se întâlneşte în stări de epuizare fizică şi psihică, în
perioada de convalescenţă a unor boli somatice, toxice, infecţioase, în afecţiuni neurologice
cu interesare extrapiramidală, ca boala Parkinson, parkinsonism postencefalitic, intoxicaţia cu
monoxid de carbon, în stări de obnubilare a conştiinţei, oligofrenii, schizofrenie, depresie,
melancolie.
B.Tulburări de coerenţă în gândire
Definitie: incoerenţa gândirii = reprezintă pierderea legăturilor logice dintre idei.
Exprimarea verbală a ideilor devine lipsită de conţinut şi ininteligibilă.
Clasificare: a.Salata de cuvinte – pacientul exprimă o serie de cuvinte sub forma unui
amestec total lipsit de conţinut logic şi inteligibilitate.
b.Jargonofazia – pacientul nu mai este înţeles de nimeni, pare a vorbi o limbă
proprie.
 c.Verbigeratie – constă în repetarea stereotipă a aceloraşi propoziţii, fraze sau
cuvinte, frecvent lipsite de orice înţeles. Uneori se observă o oarecare tendinţă la
rimă (ex. “acasă, mână, vacă, atom, gâscă, moacă”).
Entitati nosologice:incoerenţa sub diversele ei forme apare în schizofrenie, demenţe
avansate, tulburări de conştiinţă, în special cele calitative.

8.Ideea obsesiva - definitie, caracteristici, entitati nosologice unde se

intalnesc
Definitie: ideea obsedantă (obsesivă/anankastă) = este o idee parazitară care irupe şi
asediază gândirea pacientului, se impune conştiinţei, deşi este în dezacord cu aceasta. Este în
discordanţă cu realitatea şi cu personalitatea individului (egodistonică), care îi recunoaşte
caracterul parazitar, patologic, luptă pentru a o înlătura, dar de cele mai multe ori nu izbuteşte.
Astfel că ideea obsesivă este însoţită de un mare grad de anxietate. Spre deosebire de ideea
delirantă, cea obsesivă este apreciată critic de pacient, acesta recunoscând că fenomenul
emană din propria viaţă psihică, şi nu este impus din exterior ca în automatismul mental şi
fenomenele de influenţă exterioară.
Din punct de vedere clinic, obsesiile îmbracă următoarele forme:
a. idei (obsesii ideative) – corespund definiţiei de mai sus, realizând o “intoxicaţie” prin
idee. Principalele teme obsesive sunt:
- contaminarea cu microbi (misofobie);
- dubitaţia (“de ce?”, « poate… », « dacă… »; se referă la nesiguranţa acţiunilor
proprii, bolnavul devine preocupat, neliniştit, nesigur, se întreabă dacă a efectuat o
serie de acte obişnuite, semiautomate ca: închiderea uşii, a aragazului, de multe
ori se întoarce din drum pentru a verifica; unii autori denumesc aceste obsesii
“mania verificărilor”; este frecvent întâlnită la medici (dacă au pus parafa, dacă au
scris posologia corectă);

- violenta fizică asupra propriei persoane sau asupra celorlalţi (de ex. “îmi voi
ucide copilul”, dar pacienta evită să rămână singură cu copilul, caută asigurări,
ascunde cuţitele, pungile de plastic etc.);
- preocupări religioase (îndoieli cu privire la religie, blasfemii);
- preocupări sexuale (pentru organe sexuale sau acte sexuale inacceptabile; de ex.
“voi comite un viol”, dar pacientul evită să stea singur cu o femeie şi încearcă să-
şi abată gândul de la problemele sexuale);
- obsesia unui comportament inacceptabil (idei obsesive de contrast – au un
conţinut inacceptabil, supărător, în profundă discodanţă cu convingerile obişnuite,
etice ale bolnavului; de ex. idei obscene obsesive în timpul rugăciunii la o
persoană foarte decentă, dar pacientul încearcă să-şi păstreze autocontrolul, evită
situaţiile sociale, îi întreabă pe ceilalţi dacă comportamentul său a fost acceptabil
într-o anumită situaţie; sau alt ex., o soţie credincioasă are teama de a nu-şi înşela
soţul, dar nu trece niciodată la fapte, deşi trăieşte penibil acest chin);
- ordinea (lucrurile să fie la locul lor, acţiunile să se desfăşoare într-o anumită
ordine).
Entitati nosologice : Obsesiile ideative apar cel mai frecvent în tulburarea obsesiv-
compulsivă, dar se pot întâlni şi în alte entităţi psihiatrice precum depresia, patologia de
involuţie sau debutul schizofreniei.

b. amintiri si reprezentări obsesive – amintirile obsesive se exprimă clinic prin

perseverarea rememorării unor evenimente neplăcute, jenante. În cazul reprezentărilor
obsesive este vorba despre idei care contrazic relitatea şi care determină reprezentarea
figurativă într-o manieră senzorial-plastică. Uneori reprezentările contrastante exprimă
prejudiciu, defăimare, aversiune sau ură faţă de persoane pentru care pacientul are
sentimente de dragoste, stimă, respect, prietenie.

c. fobii (obsesii fobice) – reprezintă teama faţă de anumite lucruri, fiinţe, situaţii sau
acţiuni, teama nejustificată, apreciată critic de pacient, dar pe care nu o poate alunga în
ciuda faptului ca evită situaţia respectivă. Fobiile generează o stare de tensiune
intrapsihică însoţită de disconfort fizic sau o senzaţie de maleză, “nu mă pot mişca”, “nu
pot demara” şi de un cortegiu de manifestări neuro-vegetative: transpiraţii, tahicardie,
sialoree. Prin dezvoltare în intensitate ele pot fi declanşate şi de simpla reprezentare a lor.
Ele se pot extinde de la o tema la alta, din vecinătate în vecinătate. Exemplificăm prin:
- Hipsofobia: teama de înălţimi, balcoane, lift
- Agoraphobia: teama de spaţii deschise, poate apare pe stadioane, în pieţe
- Claustrophobia: teama de spaţii închise, locuri înguste
- Talasofobia: teama de mare
- Acusticofobia: teama de sunete, zgomote, explozii, tunete
- Hidrofobia: teama de apă
- Bazofobia: teama de a nu cădea în timpul mersului, întâlnită frecvent la femei,
pentru siguranţă merg pe lângă ziduri, garduri, căutând un punct de sprijin în
eventual cădere
- Heliofobia: teama de soare
- Aichmofobia: teama de obiecte ascuţite
- Belenofobia: teama de ace
- Nichtofobia: teama de întuneric, apare la femei, acestea dorm cu lumina aprinsă
- Antropofobia: teama de oameni, de mulţime
- Arahnofobia: teama de păianjeni, mai frecventă la femei
- Cancerofobia: teama de cancer
- Chinofobia: teama de câini
- Fagofobia/sitiofobia: teama de a mânca
- Logofobia: teama de a nu pronunţa greşit un cuvânt
- Misofobia: teama de contaminare microbiană
- Nozofobia: teama de îmbolnăvire
- Fobofobia: teama de fobii, bolnavul stă paralizat, nu face nimic

d. tendinţe impulsive (obsesii impulsive) – impulsuri care îndeamnă bolnavul la acte

particulare, iraţionale şi inacceptabile ori ridicole. Pentru că urmarea acestor impulsuri
conduce la consecinţe negative, bolnavul li se opune, însă se încarcă emoţional cu teamă
şi panică. Aceasta este de obicei legată de anumite idei obsesive contrastante, idei care
contrazic flagrant convingerile individului. De ex. pacienţi cu un comportament
ireproşabil şi cu un nivel elevat de cultură sunt parazitaţi de ideea de a lovi peste faţă
diverşi trecători de pe stradă, de a huli sau injuria persoane din colectivităţi sau institutii
 faţă de care au un respect deosebit. De obicei teama de a nu comite actul impulsiv se
menţine atâta timp cât bolnavul se află în situaţia de a-l comite.

e. Compulsii/acţiuni obsesive (ritualuri, ceremonialuri obsesive) – sunt comportamente

repetitive - compulsiuni cu caracter deschis (de ex spălatul mâinilor - ablutomania,
punere în ordine, verificări) sau acte mintale – compulsiuni mascate (de ex. rugăciuni,
numărat - aritmomania, repetarea în gând a unor cuvinte) pe care persoana se simte
nevoită să le efectueze ca răspuns la o obsesie sau în conformitate cu reguli care trebuie
aplicate rigid. Comportamentele sau actele mintale urmăresc să preîntâmpine un anumit
eveniment sau situaţie temută. Totuşi, comportamentele sau actele mintale fie că nu sunt
legate în mod realist de ceea ce sunt menite să neutralizeze sau să prevină, fie sunt
evident excesive.

9.Idei delirante macromanice (expansive) - definitie, clasificare, entitati

nosologice unde se intalnesc
idei delirante expansive (macromanice) = apar pe fondul unei incarcaturi afective pozitive
(euforice).
Clasificare: a) idei delirante de grandoare: de forta, putere, talent, inteligenta, frumusete,
bogatie, rang social etc. Pot fi exprimate vag, intermitent, pe un fundal de satisfactie si
optimism, fara nevoia de a-i convinge pe ceilalti, sau pot fi exprimate ferm, detaliate,
sistematizate, bolnavul, in acest caz, fiind centrat pe ideea recunoasterii (de catre ceilalti), a
sacrificiului si a luptei pentru impunerea ideilor sale (frecvent in paranoia).
b) idei delirante de inventie: elaborarea unor planuri sau incercari de realizare a
unor dispozitive sau aparate de interes major si care preocupa in general oamenii de stiinta din
perioada respectiva. Insa pentru delirant mai importanta este recunoasterea paternitatii, a
prioritatii indiscutabile si a monopolului absolut al inventiei lor, decat secretul calculelor si
mecanismelor.
c) idei delirante de reforma: elaborarea unor planuri filantropice, de pace
universala si vesnica, a unor sisteme filozofice sau politice.

d) idei delirante de filiatie: convingerea bolnavului de a fi descendentul unei

familii renuite sau mostenitor al unor persoane cu situatie socio-economica sau culturala
inalta.
e) idei delirante erotomane: convingerea deliranta de a fi iubit de o persoana de
obicei cu un nivel socio-cultural superior lui si careia ii atribuie in mod deliberat sentimente
de dragoste fata de el, interpretand in acest sens orice act sau manifestare intamplatoare a
acesteia. Ideile erotomane se insotesc de o stare de exaltare psihica si polarizare pasionala,
care-i comanda si calauzeste conduita (ii scrie scrisori, se imbraca cum ii place persoanei
iubite). Izvorul acestor idei delirante este constituit in special din intuitii, iluzii, false
demonstratii si interpretari, iar uneori de „coversatii indirecte” de natura halucinatorie,
inscriind ideea deliranta erotomana in sfera mai larga a sindromului de influenta si de
automatism mental. Comportamentul erotomanului poate ramane pasiv, dar uneori, dupa un
timp, ideile delirante erotomane pot impinge pe cel in cauza sa dea curs, sa realizeze practic
legatura lor ideo-afectiva. Daca obiectul iubirii reactioneaza vadit negativ sau ostil, se poate
ajunge la faza rupturii si razbunarii si la reactii agresive.
 f) idei delirante mistice (religioase): pot fi deseori consecinta unor preocupari
religioase sau a unor vise cu aspect de eidetism. Bolnavul se crede purtatorul unei misiuni de
ordin spiritual, religios, al unui mesaj transcendental prin care este menit sa instaureze pacea
in lume, sa propovaduiasca credinta in forta divina, sa imparta dreptatea, sa instaureze
armonia universala etc.
g) idei delirante altruiste: bolnavii devin foarte darnici, generoşi oferind tot ceea
ce are inclusiv propria viaţă în folosul celor din jur, pentru folosul societăţii, al omenirii.

10.Idei delirante micromanice - definitie, clasificare, entitati nosologice

unde se intalnesc
idei delirante depresive (micromanice) = apar pe fondul timic depresiv.
Clasificare: a) idei delirante de persecutie – convingerea bolnavilor ca sunt observati,
urmariti, filati, se comploteaza impotriva lor, are dusmani care il hartuiesc, il spioneaza, il
impiedica sa se realizeze pe plan socio-profesional sau familial, se intentioneaza suprimarea
lor. Initial bolnavii se pot comporta ca niste resemnati, de teama se ascund, ies numai noaptea,
isi schimba domiciliul, evita lumea, pentru ca mai tarziu sa recurga la plangeri, acuzatii,
revendicari, reclamatii, violente si conduite antisociale (se realizeaza conversia din persecutat
in persecutor. Apare in schizophrenia paranoida si in deliruri halucinatorii sistematizate.

b) idei delirante de revendicare – convingerea bolnavului ca a fost victima unei

nedreptati (materiale sau morale), motiv pentru care isi canalizeaza intreaga activitate spre
recunoasterea drepturilor lor, astfel ca intenteaza numeroase procese care nu fac decat sa le
intretina starea de alerta si sentimentele de ura, amplificate de interpretarile delirante, in final
putandu-se ajunge la violenta si crima, din exasperarea bolnavului pus in situatia de a-si face
singur dreptate.
c) idei delirante de gelozie – clinic se manifesta prin suspectarea gesturilor,
expresiei mimice, tinutei vestimentare, intonatia si timbrul vocii, cat si a schimbarilor
de dispozitie ale partenerului. Toate aceste aspect sunt luate drept probe de adulter.
Delirul de gelozie este diferit de gelozia vulgaris care apare si trece in orice cuplu, prin
amplitudinea, caracterul sau obsedant si tenace si aspectul incredibil al acuzatiilor.
Gelosii incep sa organizeze adunarea unor elemente probatorii pentru demonstrarea
infidelitatii partenerului. Incep sa urmareasca, pun detectivi, cronometreaza timpul de
la serviciu pana acasa. In general gelozia patologica este alimentata de false
recunoasteri, iluzii de perceptie si memorie, interpretari delirante. Cel mai frecvent
delirul de gelozie se intalneste in cadrul dependentei de alcool, fiind amplificat atat de
experientele onirice, confuzionale, de scenele de cosmar, cat si de scaderea libidoului.
Gelosii patologici supun la sadisme, maltratari partenerii pentru a marturisi, acestia de
teama recunoscand, pentru ca mai apoi sa intervina crime grave (crime pasionale).
Entitati nosologice: delirul de gelozie apare si la barbatii cu disfunctii endocrine si in
patologia de involutie care incepe cu andropauza.

d) idei delirante de relatie (de referinta) - bolnavii au convingerea ca persone din

anturaj exercita o influenta negativa asupra lor si ca prin cuvinte, gesturi sau actiuni, fac
aprecieri defavorabile asupra calitatilor morale, intelectuale fizice sau sexuale. Exista si delir
senzitiv de relatie descries de Kretschmer: handicapatii senzoriali (bolnavi hipoacuzici care nu
inteleg ce se vorbeste si interpreteaza delirant).
 Entitati nosologice: delirul de relatie se intalneste frecvent in debuturi de schizofrenie
sau de depresie periodica.

e) idei delirante de autoacuzare si vinovatie - au tendinta centrifuga si caracter

progresiv, mergand de la culpabilitate, prin dizgrate, la nedemnitate. Bolnavii se considera
vinovati de situatia in care se afla, de nereusita copiilor in viata, de necazul partenerilor, de
nenorocirea altora. Aceasta tulburare de gandire e foarte grava pentru ca sta la baza nu numai
a suicidului, ci si a omorului altruist.
Entitati nosologice: frecvent apare in melancolia de involutie(comportamentul delirant al
bolnavului se manifesta fie prin refuzul ingrijirii atentiei familiei, refuzul hranei, automutilare,
suicid).

f) idei delirante hipocondriace – bolnavii au convingerea deliranta ca sunt afectati sau

ameninati de o boala grea, incurabila, ceea ce ii face sa interpreteze si sa amplifice nemasurat
tulburari efemere si minore ale functiei diverselor aparate si sisteme. Ei se autoanalizeaza si se
documenteaza incontinuu in legatura cu presupusa afectiune.
Entitati nosologice: in stadii avansate, mai ales la bolnavi in varsta.
Aceste idei pot fi insotite de halucinatii cu caracter fantastic, absurd (de ex. eventualele
garguimente, reale, sunt determinate de vietati, ca broaste, serpi, pe care le poarta in stomac
sau in intestin). Alteori afirma ca locul sau structura unor organe s-a modificat.

g) idei delirante de transformare si posesiune - bolnavii sunt convinsi ca au suferit o

metamorfoza corporala, care poate fi partiala sau generala. Cele mai frecvente sunt
transformarile in animale (delir metabolic sau zoontropic). In delirul dermatozoic, bolnavii
sustin ca au paraziti cutanati, ei se straduiesc sa ii inlature si fac apel in acest scop la diferite
metode de tratament foarte originale (ca de exemplu sa ii scoate prin cavitatea bucala).
Aceste idei de transformare sunt absurde si fantastice.
Entitati nosologice: delirul de transformare este intalnit in schizofrenie paranoida, demente
senile, PGP (stadiul final).

h) idei delirante de negatie – bolnavul nu recunoaste realitati evidente, ajungand sa

nege insasi realitatea functiilor vitale, existenta unor organe, a unui proces psihic, a unor
aspecte din realitate etc. De ex. bolnavii spun ca nu au urinat de 5 ani si nu au respirat de 10
ani, organele li s-au atrofiat, au putrezit. In depresiile de involutie bolnavii traiesc un puternic
sentiment de culpabilitate, afirmand ca sunt condamnati sa traiasca vesnic pentru a se chinui
vesnic. Aceste idei delirante de negatie, enormitate si imortalitate fac parte din sindromul
Cotard.
Entitati nosologice: delirul de negatie apare in stari dementiale profunde (mai ales de natura
luetica), in melancolia deliranta de involutie si mai rar in stari confuzionale (mai ales de
origine infectioasa).
i) idei delirante de otravire - bolnavul este atent si controleaza dupa un sistem propriu
toate alimentele si lichidele avand convingerea ca dusmanii il vor extermina punandu-i
otrava in mancare sau bautura.
j) idei delirante catatimice - apar si se dezvolta pe o putermica stare afectiv-
tensionala care poate duce la scaderea campului constiintei si care determina reactii
paroxistice, catastrofice, antisociale prin mechanism de scurt-circuit (bolnavul se
incarca afectiv negative, incarcaturi stocate in timp, care la un moment dat ajung la
paroxisme facand un act necugetat).
11.Dislalii - definitie, clasificare, caracteristici
Definitie: Dislaliile sunt tulburari de articulare (pronuntare) datorate modificarilor aparatului
logomotor. Se pot manifesta in mod predilect pentru anumite sunete (dislalie de sunet),
anumite silabe (dislalie de silaba) sau pentru anumite cuvinte (dislalie de cuvant). Sunetul,
silaba sau cuvantul respectiv, luat singur, poate fi pronuntat, dislalia manifestandu-se numai
cand acesta este intalnit intr-un anumit context.
Clasificare:
a) rotacismul – este dislalia pentru litera”r” datorata imposibilitatii de a obtine vibratia
varfului limbii si vibrarea valului palatin.

b) sigmatismul (sasaiala) – este dislalia pentru literele „s”, „z”, „j” si a combinatiilor lor („ps”,
„ts”, „cs”), determinata de implantarea vicioasa a dintilor sau de o deformare dentala.

c) rinolalia (vorbirea pe nas sau dislalie nazala) – datorata insuficientei contractiei valului
palatin (prin pareza, paralizie) sau existentei vegetatiilor adenoide.

d) dizatria - vorbire realizată prin transpoziţia de silabe, evidenţiată prin tehnica paradigmelor
(ex.: 33 de cocostârci pe casa lui Kogalniceanu, copila compatimitoare).
Entitati nosologice: apare în sindroamele psihorganice, în PGP, în ASC, în demenţe.

e) pelticia - vorbire care se realizează cu comisurile bucale depărtate. Apare la oligofreni,

debili mintali.

Cand la tulburarile de articulare se asociaza tonii sau clonii ale musculaturii fonatorii sau
respiratorii, apare balbismul (balbaiala)
Clasificare:
a) Balbismul clonic - vorbire repetată, sacadată, de obicei interesează o silabă la începutul
unui cuvânt (ma-ma-mama)
b) Balbismul tonic - este o rezistenţă puternică în pronunţarea unui cuvânt sau a unei silabe,
rezistenta care intrerupe discursul. Cand este depasita, cuvintele se revarsa tumultos, în
cascadă (m-m-mama, b-b-b-balsam)
c) Balbismul tonico-clonic – reprezinta balbismul mixt.

Entitati nosologice: balbismul se intalneste in logonevroze (afectiuni nevrotice anxioase),

fiind accentuat in anumite situatii emotionale, dar si ocazia folosirii unor cuvinte mai dificile.
Astfel ca individul cauta sa le inlocuiasca cu altele, pe care nu numai ca nu le gaseste imediat,
dar nici nu sunt, din punct de vedere semantic atat de adecvate. Prin urmare se incarca
tensional afectiv negativ si poate dezvolta o adevarata fobie fata de cuvintele dificile
(logofobie). Datorita suprimarii numeroaselor silabe sau cuvinte, in situatia unui balbism
avansat, insotit de inversiuni, repetitii, eliziuni, limbajul poate deveni total ininteligibil,
fenomen cunoscut sub numele de tumultus sermonis.
12.Modificari calitative de imaginatie - definitie, clasificare, caracteristici
Modificări calitative de imaginaţie
Clasificare:
Simularea: se referă la falsificarea adevărului, în privinţa stării de sănătate, prin
creearea de tulburări somatice sau psihice, în scop utilitar, material sau moral. După Solier se
deosebesc:
Simulaţia creatoare
Simulaţia exagerată (amplificatoare)
Simulaţia perseverentă (fixatoare – la bolnavii isterici şi debilii mental)

Entitati nosologice: simulaţia totală apare la indivizii normali psihici care intenţionat,
conştient, legat de un scop bine precizat (concediu medical, scutire, pensionare), din care să
obţină beneficii secundare, reproduc semnele unei boli psihice inexistente, putând fi simulate
orice boli psihice sau somatice; din cele neurologice se pot simula: paralizii, astazii, stupor,
mentism, stare de negativism. Din punct de vedere medico-legal psihiatric gradul şi fidelitatea
simulării somatice şi psihice e în funcţie de imaginaţia, inteligenţa şi rezistenţa simulatorului.
Suprasimularea: se întâmplă când bolnavul utilizează conştient şi exagerează
simptomele unei afecţiuni preexistente dorind să pară şi mai bolnav (de ex. hospitalismul care
apare în dezvoltarea de tip hipocondriac).
Metasimularea: apare la bolnavii cu stări psihice şi fizice normale, care după un
episod psihotic acut real, realizează un beneficiu consecutiv acestei situaţii. Patologic
perseverează în acuzele subiective anterioare stării sale actuale încercând obţinerea unui
beneficiu în continuare.Entitati nosologice: acestea apar la expertizele medico-legale.
Disimularea: e un fenomen psihopatologic foarte grav de care se leagă urgenţele
majore, crima şi sinuciderea. Constă în ascunderea unor simptome psihice sau infirmităţii în
scopul sustragerii de la tratamentul obligatoriu, pentru obţinerea unui beneficiu (carnet de
conducător auto la un psihotic) sau punerii în aplicare a unei idei delirante sau a unei tentative
de suicid. Entitati nosologice: bolnavii depresivi au un înalt potenţial disimulativ, manifestat
în special la debutul sau după traversarea episodului depresiv, pentru a evita internarea sau
pentru a obţine externarea, ca să poată pune în aplicare acest act final, suicidul.

13.Depresia ca forma de hipertimie negative - definitie, clasificare,

caracteristici, entitati nosologice unde se intalneste
Definitie: Hipertimia reprezintă creşterea răsunetului afectiv faţă de o anumită situaţie. În
funcţie de polaritatea răsunetului afectiv se disting:
Depresia – se caracterizează printr-o trăire afectivă intensă a unei dureri morale, a inutilităţii
şi devalorizării, conducând la o stare de neputinţă, la diminuarea marcată a interesului şi a
plăcerii faţă de activităţi altă dată agreabile, dispariţia „chefului de viaţă”, a capacităţii de a
mai funcţiona din punct de vedere profesional, familial, social. Dispoziţia deprimată este
însoţită de un conţinut perceptual sumbru, uneori neclar („ca prin ceaţă”), de ideaţie lentă
(bradipsihie) cu conţinut trist, pesimist, pierderea capacităţii de a mai comunica cu persoanele
din anturajul apropiat, anticipări negative susţinute de selectarea aproape în exclusivitate a
amintirilor cu conţinut trist, neplăcut, ameninţător. Trăirea depresivă se exteriorizează în plan
motor printr-o inhibiţie marcată sau o nelinişte psiho-motorie, mimica şi pantomimica
exprimând concordant conţinutul dureros al trăirilor afective (frunte încreţită în omega
melancolic, treimea interioară a pleoapelor ridicată, plegia treimii interioare a pleoapei
superioare (semnul lui Veragut), comisurile bucale coborate, privire îndurerată, cu umerii
aduşi în faţă, corp încovoiat, braţele cad pasiv pe lângă corp sau sunt ridicate exprimând
deznădejdea). După H. Ey depresia poate configura fie un simptom, fie un sindrom sau o
entitate nosologică distinctă.
Depresia nu trebuie confundată cu stările de tristeţe normale ce survin după pierderea unor
persoane dragi, pierderi materiale, insuccese, dureri morale, decepţii, care sunt de mai scurtă
durată, de intensitate mai mică şi lipsite de consecinţe în plan relaţional şi funcţional,
individul găsind resursele necesare pentru a li se opune şi a le depăşi.
Entitati nosologice: depresia se întâlneşte într-o varietate de tulburări psihice, de la
sindroamele nevrotice din bolile somatice, la tulburările afective majore (depresia unipolară,
tulburarea bipolară) sau în psihoze (depresia postprocesuală din schizofrenie, tulburarea
schizoafectivă).
Depresiile se pot clasifica în:
1. endogene (pure) - depresii unipolare, tulburarea bipolară, tulburarea schizoafectivă. Apar
fără o cauză exterioară decelabilă.
2. exogene (psihogene) - depresii nevrotice, depresii de epuizare Kielholtz (mascată). Apar
reactiv, ca o consecinţă maladaptativă la acţiunea unor factori exteriori percepuţi de subiect ca
psihotraumatizanţi
3. organice - se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiţii medicale generale:

a. cauze endocrinologice: diabet zaharat, boală Addison, hiper- şi hipotiroidismul,

hiper- şi hipoparatiroidismul, hiper- şi hipoadrenocorticismul, cele legate de ciclul menstrual,
postpartum, sarcina
b. maladii neurologice: boala Parkinson, maladia Huntington, boala Alzheimer, stroke,
traumatism cranio-cerebral, scleroza multiplă, epilepsie, boala Fahr, boala Wilson
c. condiţii metabolice: deficienţa de vitamina B12, de folat, de niacina, de tiamina
d. condiţii autoimune: lupus eritematos sistemic, arterita Sjögren
e. boli infecţioase: hepatita virală, mononucleoza infectioasă, virusul imunodeficienţei
umane
f. neoplazii: neoplasmul de pancreas
g. boli cardiace cronice ± acutizate (infarctul acut de miocard)
h. boli renale severe (stadiul terminal)

4. induse de anumite substanţe - se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe,
de ex. drog de abuz, un medicament:

a. intoxicaţia cu alcool, amfetamina, cocaina, halucinogene, inhalante, opiacee,

sedative, hipnotice şi anxiolitice
b. abstinenţa de alcool, amfetamina, cocaina, sedative, hipnotice şi anxiolitice
c. cauze farmacologice: medicaţia cardiologica (clonidina, hidralazina, metildopa,
propranolol, rezerpina, digitala, prazosin, procainamida, lidocaina, metoserpidina);
sedative şi hipnotice (barbiturice, cloralhidrat, etanol, benzodiazepine, clormetiazol,
clorazepat); steroizi şi hormoni (corticosteroizi, contraceptive orale, prednison,
triamcinolon, noretisteron, danazol); stimulante şi supresoare ale apetitului alimentar
(amfetamina, fenfluramina, dietilpropion, fenmetrazina); medicamente psihotrope
(butirofenone, fenotiazine); neurologice (amantadina, bromocriptina, levodopa,
tetrabenazina, baclofen, carbamazepina, metosuximida, fenitoina); analgezice şi
 antiinflamatoare (fenoprofen, ibuprofen, indometacina, opioide, fenacetina,
fenilbutazona, pentazocin, benzidamida); antibacteriene şi antimicotice (ampicilina,
sulfametoxazol, clotrimazol, cicloserina, dapsona, etionamida, tetraciclina,
griseofulvina, metronidazol, nitrofurantoin, acid nalidixic, sulfonamide, streptomicina,
tiocarbanilid); medicamente antineoplazice (C-Asparaginaza, nitramicina, vincristina,
6-azauridina, bleomicina, trimetoprim, zidovudina); alte medicamente (acetazolamida,
colina, ciproheptadina, disulfiram, metisergid, meclizina, pizotifen, anticolinesteraze,
cimetidina, difenoxilat, lisergid, mebeverina, metoclopramid, salbutamol).

14.Euforia ca forma de hipertimie pozitiva - definitie, clasificare,

caracteristici, entitati nosologice unde se intalneste
Definitie: Euforia – se caracterizează prin exagerarea dispoziţiei în sensul veseliei, o creştere
a tonusului afectiv manifestată printr-o stare de plenitudine, de bine general, confort, sănătate,
mulţumire, fericire, optimism, însoţită de fugă de idei, logoree cu glume deseori contagioase,
cu expresivitate bogată mimico-pantomimică, cu tendinţa la supraapreciere a propriei
persoane (grandiozitate) şi exacerbarea trebuinţelor şi instinctelor (în special cel sexual)
proprii (egocentrism). Euforicului totul i se pare posibil, având asupra existenţei o viziune
roză, veselă, plăcută, animată. Manifestă frecvent un comportament dezordonat şi dezinhibat
manifestat prin cheltuirea excesivă a banilor, investiţii necugetate în afaceri, călătorii
impulsive, şofat periculos. Stima de sine înflaţionată şi energia excesivă îl duc la extinderea
excesivă a activităţilor şi responsabilităţilor fără a le finaliza eficient (polipragmazie).
Stările euforice de mică amplitudine pot fi expresia psihică a unor succese, a antrenării într-o
ambianţă veselă şi animată.
Entitati nosologice:
a. forme uşoare sau fruste de intoxicaţii cu: etanol, cafea, morfină, eter, benzină prin inhalare
b. în stări nevrotice prin suprasolicitare (veselie de scurtă durată după care trece brusc în
prăbuşire astenică)
c. în stări subfebrile
d. în fazele maniacale ale tulburării bipolare
e. pot apare stări de euforie în forma expansivă a PGP, boală hipertensivă, ASC, stări
demenţiale senile, postraumatice, post AVC, în oligofrenii

Euforia autentică trebuie diferenţiată de:

a. Moria – sindrom observat în leziunile de lob frontal, caracterizat prin jovialitate expansivă,
familiarităţi, calambururi, puerilism, coprolalie, expansivitate săracă, uşor epuizabilă.
b. Râsul spasmodic al pseudobulbarilor
c. Euforia necontagioasă, puerilă, nătângă din schizofrenia hebefrenică.
15.Paratimii - definitie, clasificare, caracteristici, entitati nosologice unde se
intalnesc
Definitie: Paratimiile se caracterizează prin reacţii afective aberante şi inadecvate, uneori
paradoxale faţă de motive, situaţii sau evenimente (de ex. o situaţie afectiv-negativă
întâmpinată cu veselie şi invers).
Entitati nosologice: Se întâlnesc la persoane aflate în situatii limită de existenţă, persoane
care trec prin momente intens psihotraumatizante sau în stări reactive. Însă paratimiile
îmbracă o formă mult mai stabilă şi intensă în schizofrenie.

Clasificare:
Inversiunea afectivă – este o reacţie afectivă negativă care constă în dezvoltarea ostilităţii, a
unor sentimente negative aberante faţă de persoanele pe care înainte de îmbolnăvire le-a iubit,
sau pe care, în mod firesc ar trebui să le iubeasca (parinţi, fraţi, copii). Se întâlneste în special
în schizofrenie, dar şi în paranoia.
Ambivalenţa afectivă – coexistenţa unor stări afective opuse calitativ (dragoste-ură, atracţie-
repulsie) faţă de aceeaşi persoană sau situaţie. Se întalneşte în special în schizofrenie şi uneori
la vârstă înaintată, odată cu scăderea libidoului.
Indiferenţa afectivă - este strâns legată de egocentrism şi mai poartă numele de
insensibilitate morală. Ea se caracterizează prin incapacitatea individuluiului de a înţelege
durerile şi nevoile celorlalţi. Redă în fond stările de inhibare şi de dezorganizare emoţională
ale individului.

16.Modificari calitative de vointa - definitie, clasificare, caracteristici,

entitati nosologice unde se intalnesc

Definitie: Voinţa este funcţia psihicului orientată spre atingerea unor scopuri propuse
conştient, pentru a căror realizare sunt necesare deliberarea, planificarea şi organizarea
forţelor şi acţiunilor subiectului. Ea realizează trecerea conştientă de la o idee sau raţionament
la o activitate socială determinată prin învingerea unor obstacole şi prin mobilizarea resurselor
psihologice şi morale ale individului.
După cum procesele gândirii sunt intenţionale şi voluntare, se vorbeşte de o voinţă pozitivă,
activă (de mobilizare, de acţiune, de depăşire a obstacolelor) şi de o voinţă negativă,
defensivă, cu caracter inhibitor, responsabilă de stăpânirea de sine, care determină reţinerea în
anumite situaţii, care frânează reacţia imediată, nechibzuită sau impulsivă. Efortul voliţional
al acestei voinţe inhibitorii este îndreptat spre oprirea unor tendinţe impulsive, unor acţiuni cu
consecinţe reprobabile şi spre frânarea unor pulsiuni indezirabile. Acest tip de voinţă stă la
baza conduitei amânării. O puternică voinţă inhibitorie, stând la baza reţinerii pulsiunilor
instinctivo-afective, constituie expresia unei înalte conştientizări şi edifică o personalitate bine
conturată.
Între voinţa activă şi cea inhibitorie există o strânsă interdependenţă. De obicei, în cazul
modificărilor patologice ale voinţei, scăderea voinţei pozitive poate fi sau nu precedată şi de o
scădere a voinţei defensive.

Clasificare a modificărilor calitative (predominant ale voinţei pasive, defensive):

1.Disabulia se caracterizează prin dificultatea de a trece la o acţiune sau de a sfârşi o acţiune
începută, stare însoţită de oarecare perplexitate şi de o notă afectiv-negativă, legată de faptul
că pacientul nu poate iniţia sau finaliza acţiunea respectivă. Entitati nosologice: se întâlneşte
în neurastenie (încep 5-6 lucruri şi nu duc la capăt niciunul sau n-au demaraj) şi la debutul
schizofreniei.
2.Parabulia constă într-o insuficienţă voliţională, însoţită sau chiar determinată de anumite
dorinţe, pulsiuni sau acte paralele parazite. Entitati nosologice: apare în nevroze motorii
(insuficienţa voliţională este însoţită de ticuri, spasme), în tulburarea obsesiv-compulsiva şi în
schizofrenie.
3. Impulsivitatea- Insuficienţa voinţei pasive, inhibitorii, are ca rezultat lipsa de frână şi
comportamentul impulsiv, determinat de dezechilibrul dintre tendinţa impulsivă şi controlul
voluntar. Acest dezechilibru se manifestă pe plan comportamental prin acte impulsive,
intempestive, interpretative, inadaptate, de cele mai multe ori cu caracter antisocial,
reprobabil.
Entitati nosologice: poate apărea în afara unei condiţii psihopatologice, la oameni cu un
temperament coleric, în situaţii conflictuale care determină scurtcircuite exteriorizate clinic în
acte impulsive., dar este caracteristică tulburărilor de personalitate, în special tulburării
borderline. Se cunoaşte, de asemenea, impulsivitatea nevroticilor, în special a celor anxioşi,
care izbucnesc în momentele de maximă tensiune afectivă. Impulsivitatea nu trebuie
confundată cu impulsiunile din tulburarea de control a impulsurilor (unde intră: tulburarea
explozivă intermitentă, kleptomania, jocul patologic de noroc, piromania, tricotilomania,
cumpărăturile compulsive, comportamentul sexual compulsiv, adicţia de internet etc.). În
această categorie diagnostică intră pacienţii care nu rezistă impulsurilor, pulsiunilor sau
ademenirilor (enticements) de a face ceva dăunător pentru ei sau alţii. Ei pot sau nu să încerce
să reziste conştient impulsurilor şi pot sau nu să îşi plănuiască comportamentele respective.
Înaintea actului pacienţii simt tensiune sau excitaţie crescândă, iar după act trăiesc simţăminte
de plăcere, satisfacţie sau libertate şi pot sau nu să simtă remuşcări, vinovăţie sau reproşuri
faţă de sine, sincere.
4.Raptusul (scăderea voinţei defensive, deci o creştere extremă a impulsivităţii) este un
impuls necontrolabil, brusc şi paroxistic, care pune subiectul în starea de a comite acte
violente, ieşite din comun (hetero- sau autoagresive). Subiectul este mobilizat de o irepresibilă
impulsivitate (sau emergenţă) emoţională, afectivă, astfel încât acţionează exploziv, cu trecere
brutală la un act adesea de mare gravitate.
Entitati nosologice:
1.se întâlneşte în stările maniacale, când pe fondul unei bune dispoziţii şi expansivităţi,
la incitaţii repetate, bolnavii pot izbucni într-o stare de furie nestăvilită, în timpul căreia sparg,
lovesc şi chiar ucid. Această manie coleroasă demonstreză transformarea calitativă a unei
stări afectiv-pozitive, ajunsă la tensiunea ei maximă, într-o stare afectiv-negativă.
2.situaţie asemănătoare se întâlneşte în raptusul melancolic, în care bolnavul, până
atunci inhibat şi cufundat în starea sa depresivă, fără un motiv aparent sau la o incitaţie
minoră din mediu, are o izbucnire de mare acuitate clinică, în care automutilarea sau suicidul
reprezintă un pericol iminent.
3.in raptusurile schizofrenilor actele suicidare apar ca nemotivate, bizare,
incomprehensibile, dar de o mai mică amplitudine datorită insuficientei susţineri dinamico-
energetice prin tocirea afectivă (ex. suspendarea bruscă a inhibiţiei din stările catatonice,
bolnavul aruncându-se rapid de la etaj).
4.În schimb în epilepsie aceste impulsiuni ating intensitatea maximă a dramatismului
lor, ca o aparentă supracompensare a lentorii şi vâscozităţii lor temperamentale. Caracterul
lor, pe cât de imprevizibil pe atât de incomprehensibil, se datorează îngustării câmpului
conştiinţei de tip crepuscular, cu reducerea unghiului relaţiei cu ambianţa la interpretarea
halucinator-delirantă, iar actele impulsive declanşate sunt avantajate de păstrarea coerenţei
automatismelor motorii. Perioada de criză determinând amnezie lacunară specifică, pune
pacientul în faţa unui dezastru în care nu-şi recunoaşte contribuţia şi ca atare consternarea nu
atrage după sine scuzele şi remuşcările caracteristice psihopaţilor sau nevroticilor.
5.Se mai întâlneşte în stări confuzionale cu destructurare profundă a stării de
conştiinţă, în psihozele induse de intoxicaţii cu amfetamine sau psihedelice, în delirium
tremens, in beţia patologică (tulburare crepusculară de conştiinţă), la homosexualii
pasionali.

17.Tulburari ale expresiei mimice (cantitative si calitative) - definitie,

clasificare, entitati nosologice unde se intalnesc
Mimica – reprezintă expresia comportamentala nonverbală, involuntară şi reflexă
localizata la nivel facial si traducând tonalitatea afectivă a individului.

Clasificarea,tulburărilor cantitative de mimică:

1.Hipermimia – reprezintă mobilitatea şi expresivitatea exagerată a mimicii. Poate fi:
► globală (hipermimie generalizaăa) - întreaga motricitate facială este crescută în
sensul intensităţii, rapidităţii şi variaţiei mişcărilor. Entitati nosologice: apare în stări
maniacale, intoxicaţii uşoare.
► localizată (polarizată) – traduc o stare extatică (la idealiştii pasionali şi mistici) sau
exteriorizează preocupările delirante (când poate fi dârză sau dispreţuitoare), dialogul
imaginar cu vocile halucinatorii sau mirarea şi teatralismul isteric. Se mai descriu, în
cadrul mimicilor polarizate, mimicile compensatorii apărute la persoane care vor să
afişeze o conduită diferită sau chiar opusă stărilor afective (de ex. mimica dezinvoltă a
timizilor sau mimica pseudoironică a psihastenicilor).

2.Hipomimia – reprezintă scăderea mobilităţii şi expresivităţii mimice. Entitati

nosologice: se întâlneşte în melancolie, stări de inhibiţie psiho-motorie, sindromul de
impregnare neuroleptic, stări confuzionale, demenţe, oligofrenii, PGP (facies laminat
datorat hipotoniei musculaturii faciale).

3.Amimia – imobilitatea mimică (ex. in catatonie).

Clasificarea,tulburărilor calitative de mimică (paramimii) - fac parte din parakinezii.

Sunt expresii mimice neconcordante cu conţinutul trăirii afective. Se descriu:
1. Mimica de împrumut – expresii dirijate cu scopul de a atrage atenţia ambianţei.
Reprezintă un semn al supraestimarii, mitomaniei, histrionismului.
2. Ecomimia – imitarea mimicii interlocutorului, reflectând creşterea sugestibilităţii din
catatonie şi căpătând un caracter de „reflectare în oglindă” în stări demenţiale profunde.
3. Hemimia – persistenţa unilaterală a unui gest mimic.

4. Neomimia – mimica bizară, neobişnuită (ex in schizofrenie).

5. Jargonomimia – multitudine de expresii bizare neinteligibile (ex in schizofrenie).
6. Psitacismul mimic – hipermobilitate incomprehensibilă şi inexpresivă a mimicii (ex in
schizofrenie).
7. Ambivalenţa mimică – coexistenţa unor expresii mimice antagonice.
18.Sindromul de agitatie psiho-motorie
Este un conglomerat de comportamente dezordonate, zgomotoase, variabile ca intensitate
în cadrul aceluiaşi pacient, cât şi de la o afecţiune psihică la alta. Se poate întâlni în toată
patologia psihiatrică, cu precadere in episodul expansiv maniacal, schizofrenia, delirium
tremens, unele demenţe.
Caracteristicile clinice: hiperactivitate în toate sectoarele psihismului (motor, ideativ,
verbal, afectiv), cu vivacitate crescută, nerăbdare, ton ridicat al vocii, locvacitate, logoree,
surescitare ideativă, exacerbarea memoriei şi a ideaţiei, mobilitatea afectelor, mişcări,
mimică, gesturi bruşte, necontrolate, de intensitatea variabilă, care poate atinge paroxisme
coleroase, incoercibile, cu potenţial hetero-/ auto-agresiv.
Polimorfismul simptomatologic face dificil, în majoritatea cazurilor, diagnosticul
diferenţial al agitaţiei psiho-motorii. Există o variabilitate a perturbării conştiinţei, care
poate fi clară în agitaţia dintr-o psihopatie, schizofrenie paranoidă, manie, reacţia acută de
stres, sau – dimpotrivă- confuză, cu dezorientare auto- şi allopsihică, halucinaţii şi iluzii
patologice vizuale, alterări calitative de tip oneiroid în cazul unei meningoencefalite,
deliriumului tremens sau alte cauze organice/ toxico-infecţioase în care se manifestă
sindromul psiho-organic acut.
Entitati nosologice: intoxicaţii cu monoxid de carbon, eter, beladonă, droguri,
medicamente (amfetamine, antidepresive triciclice, hidrazidă) sau în delirium tremens,
infecţii (onirismul din stările toxico — infecţioase, în encefalite, meningo-encefalite,
abces cerebral, tromboflebita sinusului cavernos), şoc chirurgical (prin reacţie emoţională
sau organică nespecifică, prin impregnarea etilică brusc decompensată de sevraj),
epilepsie - prodromal sau postcritic ca izbucniri disforice declanşate de incitaţii, accesul
maniacal, stări demenţiale – agitaţie monotonă, exacerbată vesperal, crize coleroase
nemotivate, de anulare şi de panică, PGP, schizofrenie, deliruri cronice.

19.Tulburarea de personalitate paranoida

CRITERII DE DIAGNOSTIC

A.Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca motivele lor sunt interpretate ca

rauvoitoare, incepand devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta de contexte,
asa cum este indicata de 4 sau mai multe din urmatoarele:
1.Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza, il ranesc sau isi bat joc de
el
2.Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea sau increderea partenerilor
sau asociatiilor
3.Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca informatiile vor fi folosite
malitios impotriva sa
4.Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne
5.Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele, injuriile sau amenintarile
6.Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest lucru sa fie evident altora si
reactioneaza suparat sau contraataca
7.Suspiciuni recurente fara justificare privitor la fidelitatea partenerului de viata.
 B.Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, al unei tulburari de dispozitie cu elemente
psihotice, al unei alte tulburari psihotice si nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale
unei conditii medicale generale.

Caracteristici:
Prevalenta: 0,5-2%; > la minoritati, imigranti, surzi; 2,3-4,4% conform DSM V
Incidenta crescuta in familiile probanzilor cu schizofrenie si tulburari delirante
Frecventa: B>F
Etiologie: dificultati familiale precoce; istoric de abuz in copilarie; componenta genetica
prezenta
Psihodinamica: uz de proiectie, negare si rationalizare
Evolutie: dependenta de tariile egoului si de circumstantele vietii
Complicatii posibile: schizofrenie, depresie, tulburari anxioase, tulburari delirante,
tulburari legate de substante, TOC, agorafobie
Tratment: rar solicita tratament (devin si mai paranoizi); doze mici de antipsihotice
(pentru agitatie, anxietate); se trateaza anxietatea (anxiolitice), depresia (antidepresive);
frecvent psihoterapie suportiva, cu accent pe deschidere (sinceritate), consistenta
(constanta si coerenta) si evitarea umorului de catre terapeut
Debut: solitari, putini prieteni, anxietate sociala, performante sub asteptari la scoala,
hipersensibiltate, limbaj si ganduri neobisnuite, fantezii idiosincratice
Ulterior: rigizi, critici, incapabili de colaborare, subestimarea celorlalti cu supraestimarea
de sine, dezvolta stereotipuri negative in special asupra celor din alte grupuri sociale/
minoritati (sunt perceputi, asadar, ca fanatici)

20.Tulburarea de personalitate borderline

CRITERII DE DIAGNOSTIC
Un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, imaginii de sine si afectelor
insotita de impulsivitate marcata, pattern incepand in perioada de adult tanar si care este
present in context diverse, indicat de 5 (sau mai multe) din urmatoarele:
1. Eforturi frenetice de a evita abandonul real sau imaginar
2. Un pattern de relatii interpersonale instabile si intense, caracterizate prin alternarea intre
extrema idealizare si devalorizare
3. Perturbarea identitatii: imaginea sau simtamant de sine marcat si persistent instabile
4. Impulsivitate in cel putin 2 arii care sunt potential daunatoare pentru sine (de ex. Cheltuirea
banilor, abuzul de substante, sofatul periculos, consumul compulsiv de alimente – binge
eating, kleptomanie, promiscuitate sexuala)

5. Comportament, gesture sau amenintari suicidare recurente sau comportament de

automutilare
6. Instabilitate afectiva datorata reactivitatii marcate a dispozitiei (de ex. Disforie, iritabilitate
sau anxietate episodice intense, cu durata de ore pana la zile)
7. Sentimente cronice de ―gol‖ interior (emptiness)
8. Mânie inadecvata, intensa sau incapacitatea de a-si controla mania (de ex. Manifestari
frecvente de nervozitate, manie constanta, lupte fizice repetate)
9. Tranzitoriu, in legatura cu stresul, ideatie paranoida sau simptome disociative severe

Caracteristici:
Prevalenta: 2% (1,6-5,9% conform DSM V); 20 % la pacientii psihiatrici spitalizati.
F>B , 90% au inca un diagnostic psihiatric si 40% au inca 2 diagnostice psihiatrice
Prevalenta crescuta familiala pentru tulburari afective si tulburari legate de substante
Prevalenta crescuta a tulburarii borderline la mamele pacientilor cu tulburare de personalitate
borderline
Etiologie: leziuni cerebrale (perinatale, encefatita, TCC) frontale (altereaza judecata) sau
temporale (pot da trasaturi Kluver-Bucy); istoric de abuz fizic si sexual, de abandon sau
supraimplicare parentala Evolutie: catre 40 ani poate surveni o anumita ameliorare (o mai
mare stabilitate a relatiilor si in functionarea vocationala.
Complicatii: suicid, autolezare, tulburari afective, somatoforme, psihotice, sexuale, abuzul de
substante
Tratament: psihoterapie suportiva, comportamentala dialectica, psihotrope pentru stabilizarea
dispozitiei si controlul pulsiunilor (antidepresive, timostabilizaoare, doze mici de
antipsihotice)

21.Tulburarea de personalitate antisociala

CRITERII DE DIAGNOSTIC

A. Pattern pervaziv de ignorare si violare a drepturilor celorlalti aparand de la 15 ani,

indicate de cel putin 3 sau mai multe din urmatoarele:
1. Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin executarea repetata a actelor
antisocial ce constituie motive de arest
2. Inselatorie indicata de minciuni repetate, folosirea de nume false sau escrocarea altora
pentru profitul sau placerea personala
3. Impulsivitate sau lipsa unor planuri de viitor
4. Iritabilitate si agresivitate indicata de batai repetate sau atacuri fizice
5. Ignorarea nesabuita a sigurantei proprii sau a celorlalti
6. Iresponsabilitate persistenta, indicata prin incapacitatea repetata de sustine un
comportament de munca regulat sau de a-si onora obligatiile financiare
7. Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale anterioare (ranirea, tratarea
proasta sau furtul de la ceilalti), indicate de indiferenta fata de, sau de rationalizarea
faptului ca a prejudiciat sau maltratat pe un altul sau a furat de la un altul
B. Individul are cel putin 18 ani.
C. Exista evidenta a tulburarilor de conduita cu debut inaintea varstei de 15 ani
D. Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul schizofreniei sau episodului
maniacal.

Caracteristici:
Prevalenta: 3% la B si 1% la F (0,2-3,3% conform DSM V si peste 70% la barbatii cu
probleme legate de alcool si/ sau droguri ori prizonieri)
Incidenta crescuta in familii cu schizofrenie, alcoolism, tulburare de somatizare, factori socio-
economici deficitari (saracie, migratie)
Conditii predispozante: ADHD, tulburarea de conduita
Etiologie: implicare factori genetici; leziuni/ disfunctii cerebrale perinatale, postTCC sau post
encefalitice; frecvent istoric de abandon sau abuz parental
Psihodinamica: elemente agresive proeminente; incapacitate de empatie, iubire si incredere
bazala; elemente asociate: depresie, sado-masochismul, naecisismul
Evolutie: ameliorare dupa varsta mijlocie a perioadei adulte
Complicatii: moarte violenta, abuz de substante, sinucidere, lezarea fizica, dificultati legale si
financiare, tulburari depresive.
Tratament: foarte dificil – in mediul medical este cuceritor la suprafata, dar manipulativ sau
sfidator si poate sa refuze asistenta medicala; se trateaza abuzul de substante; TCC

22.Tablou clinic in schizofrenie – simptome pozitive si negative

TABLOU CLINIC ÎN SCHIZOFRENIE
Nu există simptome patognomonice.
Este deosebit de importantă anamneza, durata simptomatologiei, debutul deseori mult
anterior spitalizarii.
Atentie la provenienţa socio-culturală - care poate nuanţa tabloul clinic.
Aspect: bizar, manierisme, nelinişte, ostilitate până la atitudini catatonice
Frecvent: igienă deficitară
Contactul psihic: dificil de realizat, distant, impersonal
Percepţie: halucinaţii, pseudohalucinaţii, iluzii
Atenţie şi memorie: diminuate (tulburări cognitive de intensitate variabilă).
Conştiinţa bolii este absentă sau relativă.
Gândire: tulburări formale (incoerenţă, slăbirea asociaţiilor, baraj, tangenţialitate,
neologisme, circumstanţialitate) şi de conţinut (idei delirante); afectarea logicii, a
capacităţii de abstractizare, a sesizării absurdului.
Dispoziţie: tocire, inadecvare, inversiune afectivă, ostilitate..
Ritm nictemeral: insomnii
Activitate: apatie, avoliţie: dificultatea de a iniţia activităţi şi de a le duce la bun sfârşit,
nelinişte, agitaţie.
Risc de violenţă: idei delirante de persecuţie, halucinaţii auditive imperative etc.Risc de
suicid: mare! 50% au o tentativă suicidara, 10-15% reuşesc.

SIMPTOME POZITIVE
o halucinaţii
o idei delirante
o comportament bizar: stereotipii, agitaţie, igienă precară, aspect bizar
o tulburări formale de gândire: slăbirea asociaţiilor, tangenţialitate, incoerenţă, lipsa de logică,
circumstanţialitate, deraiere, ilogicitate.

SIMPTOME NEGATIVE
o Aplatizare afectivă: hipomimie, gestica redusă, afect inadecvat, scăderea rezonanţei afective
o Alogie: sărăcia limbajului, a conţinutului, baraj, lentoare ideativa
o Avolitie-apatie: igienă deficitară, dezinserţie socio-profesională
o Anhedonie-asociabilitate: fără ocupaţie, izolare, lipsa interesului sexual
o Inatenţie

23.Tratamentul schizofreniei
Spitalizarea presupune: evaluare diagnostică
stabilirea tratamentului
siguranţa pacienţilor (idei suicidare, comportament de risc)
simptomatologie pozitivă, incapacitatea de a se îngriji
(re)stabilirea legăturii cu serviciile ambulatorii
Principii terapeutice
► definirea simptomelor de tratat
► ce antipsihotic a fost eficient în trecut sau în funcţie de efectele secundare
► se iniţiază tratamentul cu un antipsihotic, care va fi menţinut 4 - 6 săptămâni cu doze
adecvate înainte de a decide dacă trebuie schimbat
► se începe cu doze terapeutice suficiente, conform simptomatologiei şi apoi se ajustează în
funcţie de evoluţia acesteia
► ameliorarea unor simptome are loc în ore-zile, dar pentru a obţine o remisiune este nevoie
de 6-8 săptămâni
► un răspuns terapeutic se obţine la doze de 4-6 mg/zi haloperidol, 80% dintre receptorii D2
fiind blocaţi; peste acest nivel, creşterea dozelor nu pare justificată

► răspunsuri similare la: 10-15 mg olanzapină, 4-6 mg risperidonă

Farmacoterapie : I. Antipsihotice
► Clasice:
a. haloperidol, clorpromazină
b. neuroleptice depôt (retard): flufenazina, haloperidol,
zuclopentixol, flupentixol
c. antipsihotice cu eliberare prelungită: rispolept consta,
zypadhera, paliperidona
► Atipice: risperidona, olanzapina, quetiapina, clozapina,
amisulprid, ziprasidona, aripiprazol, sertindol, paliperidona

II. Medicaţie adjuvantă

► Benzodiazepine - pentru nelinişte, anxietate, insomnie –lorazepam, diazepam, clonazepam
► Antiparkinsoniene - în cazul efectelor secundare de tip extrapiramidal - trihexifenidil 2-4-6
mg/zi
► Timostabilizatoare – potenţează efectul antipsihoticelor, reduce agresivitatea si labilitatea
afectivă – acidum valproicum 500-2000 mg/zi, carbamazepina 400-1200 mg/zi

Tratamentul de întreţinere
urmărirea posibilităţii recăderii şi a efectelor secundare
primele 3-6 luni (stabilizare), apoi: după primul episod: 1-2 ani; după 2 episoade: 5 ani;
după al 3-lea episod: toată viaţa.
la întreruperea tratamentului riscul de recădere este de 60% în primele 6 luni.
Pentru pacienţii noncomplianţi: tratment cu neuroleptic depôt sau cu eliberare prelungită

24.Episodul depresiv – tablou clinic

TABLOU CLINIC
Se asociaza: 60% idei de suicid, 4-5% pana la 10-15% se sinucid
90% anxietate

Particularitati:
Adolescenti, tineri: iritabilitate, tulburari de comportament, abuz de substante
Varstnici:
prevalenta 25-50%
subdiagnosticata, subtratata
acuze somatoforme care pot masca depresia
pseudodementa

TRASATURI CLINICE
Aspect: facies depresiv, retard psihomotor
Perceptie: acuze somatoforme, simptome psihotice: halucinatii in formele severe
Atentie si memorie: afectate (70-80%) –hipoprosexie de concentrare, hipomnezie de fixare,
eventual hipermnezie de evocare a evenimentelor psihotraumtizante
Constiinta bolii: prezenta/ absenta
Gandire: lentoare ideativa, accentuarea obsesiilor, ambivalenta, ideatie cu un continut negativ:
inutilitate, incapacitate, culpabilitate, idei suicidare; autodevalorizare, indecizie.
Vointa: hipobulie, scaderea interesului si a placerii;
Imaginatie de perspectiva sumbra.
25.Episodul maniacal – tablou clinic
Tablou clinic
durata - minim 1 saptamana (sau mai putin daca necesita spitalizare), de dispozitie euforica,
expansiva sau iritabila, in care 3-mai multe din urmatoarele au persistat (4, daca dispozitia
este iritabila) si au fost prezente intr-un grad semnificativ:

1. stima de sine inflationata sau grandiozitate

2. scaderea nevoii de somn
3. logoree sau presiunea de a vorbi in continuu
4. fuga de idei sau senzatia ca gandurile alearga
5. distractibilitatea atentiei
6. cresterea activitatii orientate catre un scop (fie in societate, la serviciu sau la
scoala, oridin punct de vedere sexual) sau agitatie psiho-motorie
7. implicare excesiva in activitati placute, dar cu potential nociv (cumparaturi
excesive, indiscretii sexuale, investitii nesabuite in afaceri)
perturbarea este suficient de severa pentru pentru a cauza o deteriorare semnificativa in
functionarea profesionala sau in activitatile sociale uzuale ori in relatiile cu altii, ori sa
necesite spitalizare pentru a preveni vatamarea sa sau a altora, ori exista elemente psihotice
simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori ale unei
conduitii medicale generale (ex. hipertiroidia)

26.Tratamentul tulburarii depresive

TRATAMENTUL DEPRESIEI
Antidepresive - 60-80% raspund la un antidepresiv, daca doza e suficienta, timp de 6-8
saptamani
Anxiolitice
Sedative
Depresiile cu cicluri rapide sau rezistente la tratament: se asociaza timostabilizatoare

Depresile severe cu simptome psihotice: se asociaza antipsihotice (olanzapina, risperidona,

quetiapina, aripiprazol etc)
Terapie elecroconvulsivanta - indicatii precise (depresii inhibate, gravide, rezistenta la
tratament)
Principii ale tratamentului cu antidepresive
Se iau in consideratie:
1. starea somatica a pacientului
2. efectele secundare ale antidepresivelor
3. interactiunile medicamentoaseposibile
 4. potentialul suicidar (antidepresive cu toxicitate redusa: SSRI)
5. complianta
6. accesul la tratament, costul

Doza se creste progresiv pana la doza eficienta (mai ales pentru: triciclice, venlafaxina).
Doza eficienta se mentine minimum 4 saptamani, inainte de a decide, eventual, ca
antidepresivul nu este eficient.
Toate antidepresivele au o perioada de latenta de aproximativ 14 zile.
Odata ce se obtine o remisiune semnificativa, tratamentul se continua 6 -9 luni, pentru a
preveni recaderea.
Daca evolutia este favorabila, dupa 6-9 luni tratamentul se poate reduce treptat, dar se ia in
consideratie tratamentul de intretinere (ani).
Daca au existat 2 sau mai multe episoade tratamentul poate fi permanent.
Tratament de intretinere - profilactic: scade frecventa, amplitudinea, durata episoadelor
Precautii, contraindicatii:
1. Gravide
2. perioada de alaptare
3. tulburari renale severe
4. tulburari hepatice grave

Educarea pacientilor cu privire la riscurile si beneficiile tratamentului.

Alcoolul poate exacerba depresia si poate interfera cu tratamentul antidepresiv.
Psihoterapiile amelioreaza adaptarea, complianta
Indicatiile antidepresivelor:
► DEPRESIE:
Tulburarea depresiva recurenta
Episodul depresiv major din tulburarea bipolara I sau II - atentie la virajul afectiv !!
Tulburari de dispozitie pe fond organic
► ANXIETATE
Tulburarile anxioase: tulburarea de panica, tulburarea anxioasa generalizata, tulburarea
obsesiv-complusiva

27.Sevrajul alcoolic (necomplicat si complicat cu delirium tremens) – tablou

clinic si conduita terapeutica
Tablou clinic:

1.SEVRAJUL ALCOOLIC
Apare dupa oprirea/ reducerea unui consum excesiv si indelungat de etanol.
2-mai multe simptome care apar la ore/zile:
o hiperactivitate autonoma: transpiratii, puls accelerat, HTA
o tremor extremitati - 6-8 h
o insomnie
o greata, voma,
o cefalee
o iluzii si/sau halucinatii tranzitorii, vizuale, tactile, auditive - 8-12 h
 o agitatie psihomotorie
o anxietate
o convulsii (grand mal) - la 48-72 h
o cu sau fara delirium - la 12-24 h
TRATAMENTUL SEVRAJULUI ALCOOLIC NECOMPLICAT
Benzodiazepine: pentru a preveni convulsiile, deliriumul, a reduce anxietatea, a scadea HTA,
AV crescut, a cupa tremorul :
DIAZEPAM 5-10 mg la 4-6 ore, apoi mai rar - functie de evolutie
LORAZEPAM 2-10 mg
Anticonvulsivante: nu este necesara neaparat pentru a preveni covulsiile, cat mai ales in scop
timostabilizator
CARBAMAZEPINA 200-800 mg/zi
ACID VALPROIC 500-1500mg/zi
Vitamine B: B1, B6
Hidratare (apa, lichide dulci), corectare malnutritie, mediu linistit, lumina de veghe.

2.SEVRAJUL ALCOOLIC COMPLICAT CU DELIRIUM TREMENS – perturbarea

atentiei, constientei in ore-zile, fluctueaza pe parcursul unei zile; asociaza cel putin o
perturbare cognitiva de tipul deficitului mnezic, dezorientarii, tulburari de limbaj, de abilitate
vizuo-spatiala sau de perceptie.
TRATAMENTUL SEVRAJULUI ALCOOLIC COMPLICAT CU DELIRIUM
TREMENS - urgenta psihiatrica – mortalitate 15-20% in primele 48 ore!
o benzodiazepine la 2-4 h, apoi mai rar; minim 4 prize/zi p.o sau i.m: dia 10-20mg im
sau po/ priza, max 100mg/zi sau clordiazepoxid 20-50mg/priza, max400mg/zi sau lora
1-4mg/zi sau oxazepam 30-60mg/zi (cele cu timp de injumatatire lung –dia,
clordiazepoxid- dau fenomen de acumulare, in timp ce cele cu timp scurt de
injumatatire –lorazepam, oxazepamtrebuie administrate mai frecvent)
o hidratare, eventual in perfuzie (sol.NaCl 0,9%, alternand eventual cu sol. Glucoza 5%,
ultima administrata cu prudenta pentru ca indivizii au un deficit important de glicogen,
pe langa cel de tiamina, care poate precipita encefalopatia Wernicke in conditiile
administrarii doar a glucozei fara tiamina, ultima cu rol de coenzima in oxidarea
directa a glucozei)
o vitamine B: B1, B6 (in perfuzie sau i.m.)
o antipsihotice pentru agitatia severa (atentie ca scad pragul conulsivant!)
o supraveghere stricta
o dieta hipercalorica, vitamine
o netratat - risc letal!
28.Fobia sociala - tablou clinic
Definitie: teama excesiva si nerezonabila de situatii in care comportamentul sau aspectul
persoanei ar putea fi observat si evaluat.
Frica este consecinta asteptarii persoanei de a fi evaluata negativ, ceea ce ar duce la jena si
umilinta. Are doua caracteristici majore:
1. frica persistenta de situatii sociale
2. evitarea acestor situatii

CRITERII DSM-5 DE DIAGNOSTIC

A. Frica marcata si persistenta de una sau mai multe situatii sociale sau de performare in care
persoana este expusa unor persoane necunoscute sau posibilei atentii staruitoare a celorlalti (ex. a
purta o discutie, a intalni persoane nefamiliare, a tine o prelegere, a fi observat in timp ce mananca
sau bea)
B. Subiectul se teme ca va actiona intr-un fel (sau va avea simptome anxioase) care va fi evaluat
negativ ( ex. umilitor sau stanjenitor pentru el).
C. Expunerea la situatia sociala temuta provoaca aproape invariabil anxietate sau frica.
D. Persoana recunoaste ca frica sa este excesiva si nerezonabila.

E. Frica sau anxietatea sunt disproportionate fata de actuala amennintare presupusa de situatia
sociala si de contextul socio-cultural.
F. Frica, anxietatea sau evitarea sunt persistente, cu o durata de minim 6 luni.
G. Situatiile sociale sau de performare care provoaca frica sunt evitate sau suportate cu teama
intensa si disconfort.
H. Frica, anxietatea sau evitarea interfera marcat cu activitatea obisnuita a persoanei, cu
functionarea ocupationala (sau academica) sau cu activitatile sau relatiile sociale sau exista
suferinta marcata in legatura cu faptul de a avea fobia.
I. Frica, anxietatea sau evitarea nu sunt consecinta fiziologica directa a unei substante (de ex. un
drog de abuz, un medicament) sau unei conditii medicale generale
J. Frica, anxietatea sau evitarea nu sunt mai bine explicate de o alta tulburare mintala (de ex.
tulburare de panica cu sau fara agorafobie, tulburare prin anxietate de separare, tulburare de
dismorfie corporala, o tulburare de dezvoltre pervaziva sau tulburarea de personalitate schizoida).
K. Daca este prezenta o conditie medicala, frica, anxietatea sau evitarea nu sunt legate de acestea
sau sunt in mod clar excesive (de ex. frica nu are legatura cu balbismul, cu tremorul din boala
Parkinson, cu aspectul fizic din obezitate, desfigurarea postcombustie ori postlezionala).

Simptome clinice:
Fizice (neurovegetative):
Cognitive (cognitii maladaptative despre situatiile sociale),
Comportamentale (evitarea fobica)

Epidemiologie:
-prevalenta intre 2,7 si 13% in populatia generala
-ratele difera in functie de tari si studii
-mai frecventa la femei
-frecvent persoane singure, someri, grup socioeconomic defavorizat
-varsta medie de debut: 15-16 ani

29.Tulburarea anxioasa generalizata – tablou clinic

Definitie: Implica ingrijorare excesiva legata de circumstante, evenimente sau conflicte reale.

CRITERII DSM IV TR/ DSM-5 DE DIAGNOSTIC

A. Anxietate excesiva si ingrijorare (expectatie aprehensiva) excesive prezente in mai
multe zile decat sunt absente, pentru cel putin 6 luni, in legatura cu un numar de
evenimente sau activitati (ex. munca sau performanta scolara);
B. Persoana considera ca ii este dificil sa-si controleze teama;

C. Anxietatea sau ingrijorarea sunt asociate cu 3 (sau mai multe) din urmatoarele 6
simptome (cu cel putin cateva simptome prezente in mai multe zile decat sunt absente in
ultimele 6 luni):
1. Neliniste sau senzatiade a fi nervos sau “la limita”;
2. Usor fatigabil;
3. Dificultati in concentrare sau senzatia ca dispare totul din minte;
4. Iritabilitate;
5. Tensiune musculara;
6. Tulburari de somn (dificultatea de a adormi sau de a mentine somnul
sau somn agitat, neodihnitor).
D. Obiectul anxietatii sau ingrijorarii nu se limiteaza la trasaturi ale altor tulburari de pe
Axa I (de ex. anxietatea sau ingrijorarea nu au legatura cu survenirea unui atac de panica,
ca in tulburarea de panica; cu posibilitatea de se face de rusine in public, ca in fobia
sociala; cu contaminarea, ca in TOC; cu cresterea in greutate, ca in anorexia nervoasa; cu
acuzele somatice multiple, ca in tulburarea de somatizare; su cu o boala grava, ca in
hipocondrie; iar anxietatea si ingrijorarea nu apar exclusiv in cursul PTSD;
E. Anxietatea, ingrijorarea sau simptomele somatice cauzeaza suferinta semnificativa
clinic sau perturbari in activitatea sociala, ocupationala sau in alte arii importante de
functionare;
F. Tulburarea nu este datorata efectelor fiziologice directe ale unei substante sau unei
conditii medicale generale (de ex. hipertiroidie) si nu apare exclusiv in cursul unei
tulburari de dispozitie, unei tulburari psihotice sau unei tulburari pervazive de dezvoltare.
30.Tulburarea obsesiv-compulsiva –criterii de diagnostic
CRITERII DSM IV TR/ DSM-5 DE DIAGNOSTIC

A. Fie obsesii si/sau compulsii

a. Obsesii – definite prin 1 si 2:
1. Ganduri, impulsuri sau imagini recurente si persistente, care sunt
traite, intr-un anumit moment pe parcursul tulburarii, ca intruzive si inadecvate si care
produc anxietate si suferinta marcata, la majoritatea indivizilor;
2. Persoana incearca sa ignore sau sa suprime gandurile, impulsurile sau
imaginile respective sau sa le neutralizeze printr-un alt gand sau actiune;
b. Compulsii– definite prin 1 si 2:
1. Comportamente repetitive (ex: spalatul mainilor, ordinea, verificari)
sau acte mentale (ex: rugaciuni, numarat, repetarea in gand a unor cuvinte) pe care
persoana simte nevoia sa le efectueze ca raspuns la o obsesie sau in conformitate cu reguli
care trebuie aplicate rigid;
2. Comportamentele sau actele mentale respective urmaresc sa
preintampine sau sa reduca anxietatea sau suferinta ori sa preintampine un anumit
eveniment sau situatie temuta; totusi comportamentaele sau actele mintale fie ca nu sunt
legate in mod realist de ceea ce sunt menite sa neutralizeze sau sa previna (ex. aranjarea
simetrica a oiectelor pentru a preveni ranirea cuiva drag), fie sunt evident excesive (a face
dus mai multe ore/zi).
B. Obsesiile sau compulsiile, consuma timp (>1 ora/zi) sau interfera marcat cu activitatea
obisnuita a persoanei, cu functionarea ocupationala sau academica sau cu activitatile sau
relatiile sociale uzuale.

C. Perturbarea nu este mai bine explicata prin simptomele unei alte tulburari mentale (ex:
ingrijorari excesive ca in tulburarea anxioasa generalizata, preocuparea cu mancarea sub
forma unor ritualuri de mancare in tulburarile de alimentatie, smulgerea parului in
prezenta tricotilomaniei, preocuparea cu aspectul in prezenta unei tulburari dismorfice
corporale, dificultatea de a elimina lucruri din posesie ca in colectionarism, preocuparea
cu drogurile sau jocul de noroc in prezenta unei tulburari prin uz de substante sau
addictive, preocuparea cu imbolnavirea de o boala grava in prezenta hipocondriei,
preocuparea cu dorinte sau fantezii sexuale in prezenta unei parafilii sau ruminatiile pe
teme de vinovatie in prezenta unei tulburari depresive majore, insertia gandurilor sau
preocupari delirante ca in tulburarile de spectru schizofrenic sau patternuri de
comportament repetitiv ca in tulburari de spectru autist).
D. Tulburarea nu este datorata efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex. un
drog de abuz, un medicament – cocaina, amfetamine, unele antipsihotice) sau unei
conditii medicale generale (coreea Sydenham).

Specificatii: 1.cu critica buna- Persoana recunoaste ca gandurile, impulsurile sau imaginile nu
sunt adevarate sau ar putea sa nu fie adevarate (ex. convingerea ca apartamentul nu/probabil
nu/ poate ca da poate ca nu va lua foc daca nu verifica de 30 de ori gazele)
 2.cu critica deficitara- Persoana recunoaste ca gandurile, impulsurile sau
imaginile ar putea sa fie adevarate (ex. covingerea ca apartamentul va lua probabil foc daca
nu verifica de 30 de ori gazele)
3.fara critica- sub 4% dintre TOC - Persoana recunoaste ca gandurile,
impulsurile sau imaginile sunt adevarate (ex. covingerea ca apartamentul va lua probabil foc
daca nu verifica de 30 de ori gazele)

Legata de ticuri – daca a avut sau are o tulburare prin ticuri (pana la 30% din TOC si mai
frecvent la barbati cu debut TOC in copilarie).