Semne si simptome prezente in bolile psihice

1. Tulburari ale proceselor cognitive (perceptia, atentia, memoria, gandirea, vorbirea): hiperestezia, hipoestezia, cinestopatia, halucinatiile, disprosexiile, dismneziile, dislogiile, disfaziile, dislaliile.
PERCEPTIA

- este treapta cea mai elementara a activitatii psihice, avand la baza senzatia, ca
element primar, initial Senzatia este definita ca o reflectare a insusirilor separate ale obiectelor si fenomenelor (sunet, culoare, miros, etc.), fiind determinata de un stimul fizic care constituie un excitant pentru sistemul nervos. Pentru a produce o senzatie excitantul trebuie sa aiba o anumita durata si intensitate. In procesul reflectarii nemijlocite a realitatii nu operam cu senzatii, ci cu perceptii, pentru ca reflectam un obiect prin totalitatea insusirilor lui, nu prin insusiri separate, fragmentar, cum se intampla in cazul senzatiei. Perceptia nu este deci un act independent, ea este conditionata de memorie, atentie, gandire, starea constiintei. Tulburarile perceptiei pot fi de ordin cantitativ si de ordin calitativ. Tulburarile cantitative sunt : - Hiperestezia presupune o modificare a pragului perceptiv, scaderea pragului de excitabilitate fata de stimuli. Astfel lumina, zgomotele obisnuite deranjeaza, sunt percepute dureros. La fel, se exagereaza stimulii proveniti de la propriul corp (algofobii). Hiperestezia senzoriala apare in nevroze, surmenaj, intoxicatii cu mescalina, debutul schizofreniei. - Hipoestezia se caracterizeaza prin cresterea pragului de excitabilitate, astfel ca zgomotele obisnuite, de exemplu, sunt percepute indepartat, ca prin ceata. Copiii cu retard psihic sever si profund, in crizele lor de furie isi pot smulge parul fara sa simta durere. Tulburarea se intalneste in stari stuporoase, dementa, debutul oniric al schizofreniei, depresie, sindrom psihoorganic.

- Anestezia este pierderea capacitatii de a percepe un anumit stimul. Poate imbraca doua aspecte, fiind organica (medicamentoasa-terapeutica, sau traumatica atunci cand are la baza sectiunea medulara sau a unor trunchiuri nervoase), sau psihogena, cu determinism psihologic. In aceasta ultima eventualitate, anesteziile sunt polisenzoriale (auz, vaz, durere). Tulburarile calitative, in ordinea complexitatii lor sunt: iluziile, tulburarile psihosenzoriale, halucinatiile. - Iluziile sunt perceptii false ale unor obiecte existente in realitate. Pot apare si la indivizii normali, mai ales la copii, care sunt influentati de conditiile ambientale (intuneric), avand o redusa experienta, o slaba capacitate de a distinge realul de imaginar. La adulti pot apare in conditii de oboseala, sau in starea de trecere dintre veghe si somn. Clasificarea iluziilor se face in functie de organul senzorial care le percepe, fiind mai obisnuite cele vizuale si auditive: Paraidolia consta in animarea pe care o observa in mod iluziv un bolnav care contempla un tablou (obiectele in nemiscare, par a prinde viata, incep sa se miste). Apare in infectiile cu determinism infectios, toxic, posttraumatic, epilepsie, confuzie, dementa. Falsele recunoasteri presupun identificarea gresita a unor persoane, in manie, dementa, sindrom Korsakov de natura etilica, toxica (oxid de carbon), sau traumatic Iluzia sosiilor presupune aglutinarea in imaginea unei persoane a mai multora (mai multe persoane sunt identificate cu o persoana cunoscuta). Acest tip de iluzie apare in schizofrenie.

- Halucinatiile sunt perceptii fara obiect. Sunt percepute obiecte, situatii, persoane, fenomene in absenta acestora, cu convingerea existentei lor reale. Halucinatiile propriu-zise (adevarate) au senzorialitate (pacientul aude, vede, simte), au o proiectie spatiala extracorporala si o convingere de nezdruncinat in realitatea acestor false perceptii.

Pseudohalucinatiile (halucinatiile intrapsihice) se diferentiaza de cele descrise anterior prin absenta proiectiei spatiale extracorporale (de exemplu vede un pitic in stomacul lui, fenomenul de rezonanta sau ecou al gandirii). Convingerea subiectiva este pastrata. Halucinoza se caracterizeaza prin faptul ca nu mai este atat de ferma convingerea subiectiva, bolnavul simtind nevoia de a controla si a sti. In functie de analizatorul implicat halucinatiile pot fi: Halucinatiile auditive apar cu o frecventa mai mare in schizofrenie (mai ales in cea paranoida), epilepsie temporala, stari confuzive toxice sau infectioase Halucinatiile vizuale pot fi elementare (fotoame - lumina, scantei), complexe (panoramice, de natura statica sau cinematografice). Se pot localiza in campul vizual, dar pot apare si extracampin (in afara campului optic, lateral sau in spate), pot fi liliputane (miniaturi), sau zoopsihice (animale), etc. Halucinatiile tactile (haptice) presupun perceperea unor senzatii neplacute tegumentare (insecte care inteapa pielea, gadilat, piscatura). La toxicomani, in cocainism, constituie semnul lui Manian. Unii autori descriu aici si halucinatiile genitale. Halucinatiile motorii (de miscare, sau chinestezice), se adreseaza aparatului locomotor (se simt imbranciti, zguduiti, loviti). Halucinatiile cenestezice (viscerale, interoceptive) se caracterizeaza prin perceptia unor fiinte, corpuri straine in organele interne. Halucinatiile sinestezice (polisenzoriale) se adreseaza mai multor analizatori. Halucinatiile olfactive presupun prezenta unui miros, de obicei neplacut (ou clocit, carne arsa, putrefactie, etc.), mai rar placut (parfum, flori). Halucinatiile gustative (gust acidulat, amarui), se insotesc, de regula de halucinatiile olfactive, asociind delirul paranoid de otravire. Halucinatiile transpuse apar atunci cand excitantul perceput cu ajutorul unui analizator, declanseaza o perceptie falsa la nivelul unui alt analizator.

MEMORIA - este o functie psihica complexa cu rol major in procesul cunoasterii, caracterizata prin capacitatea de fixare, pastrare si utilizare a informatiei. Prin intermediul ei omul reflecta realitatea obiectiva pe baza experientei lui anterioare, asigurand astfel continuitatea si coerenta vietii psihice. Uitarea este fenomenul de stingere mnestica, dependent de absenta reactualizarilor, de prezenta unor procese inhibitorii sau lezionale cerebrale Exista - o memorie imediata, gratie careia, reproducerea sau recunoasterea unui material are loc intr-un interval de timp ce nu depaseste 10 secunde; - memoria recenta permite reproducerea sau recunoasterea materialului dupa mai mult de 10 secunde; - memoria de lunga durata, sau a evenimentelor indepartate reflecta faptele traite de la inceputul vietii pana in prezent. Tulburari calitative ale memoriei: Insuficienta memoriei, in ansamblu, sau in diferitele ei compartimente poate apare in insuficientele psihice. In cele primare atingerea mnestica este globala, desi se vorbeste uneori despre o memorie mecanica buna, sau despre o memorie de exceptie a cifrelor Amnezia presupune suspendarea mnestica totala, facand imposibila evocarea sau fixarea unei situatii particulare. Apare in reactii psihogene, sindrom Korsakov (alcoolic, traumatic, infectios), confuzie, psihoza maniaco-depresiva. In functie de debutul evenimentului psihotraumatizant, amneziile se grupeaza in: anterograde, retrograde, progresive (antero-retrograde), afectogena sau psihogena (se manifesta printr-un blocaj mnestic datorat interventiei unui factor psihotraumatizant), lacunara (gol de memorie). - Hipomnezia este o dificultate de evocare, efort prelungit, durata prelungita a rememorarii, sentiment de gol de memorie. Poate fi marca a oboselii, poate exprima situatii nevrotice sau confuzionale de limita. Cand evocarea este penibila, imprecisa, insotita de o stare afectiva negativa poarta numele de dismnezie.

- Hipermnezia este o evocare imbelsugata, in avalansa continua, de cele mai multe ori traita cu satisfactie. In mentism este asociata de sentimentul trairii automate (nedorita, imposibil de oprit). Hipermnezia apare in stari hipomaniacale, stari febrile, in somn, epilepsie si in orice afectiune in care predomina procesele de excitatie. Tulburarile cantitative ale memoriei: - Paramneziile - sunt amintiri "alaturea" si pot fi: Paramneziile asociative: copilul nu are convingerea ca cele traite sunt experientele lui proprii, are impresia ca a citit sau a auzit de ele undeva. Apar in schizofrenie, in cadrul sindromului de depersonalizare. Paramneziile de identificare sunt descris sub forma de "dja vu", cand in prezenta unor situatii, experiente cu totul noi, are impresia ca le-a mai trait odata, ca le cunoaste. Paramneziile de reduplicare: un eveniment care a avut loc in realitate este evocat ca si cand s-ar fi intamplat de mai multe ori. - Criptamnezia este insusirea involuntara a unui material, sau a unei idei de care bolnavul a auzit sau a citit, afirmand ca ii apartine. - Alomneziile sunt tulburari ale rememorarii trecutului

LIMBAJUL - este o forma de activitate specific umana, care consta in utilizarea unui ansamblu de semne acustice si grafice (a limbii) in gandire si in comunicare, transmitand astfel informatii si stimuland actiuni - se caracterizeaza prin trei aspecte: fonetic (particularitatile lui sonore), lexical (realizat treptat, prin insusirea cuvintelor in cursul dezvoltarii ontogenetice) si gramatical.

Principalele afectiuni ale limbajului sunt: Dislalia apare fiziologic la copiii de varsta mica (sub 5 ani), iar la cei mai mari, la copiii cu malformatii (gura de lup operata, buza de iepure). Disartria consta in dificultati de sonorizare prin patologie nervos centrala (cerebrala, piramidala, coree). Anartria este imposibilitatea de a articula, imposibilitatea totala de sonorizare Defectele de pronuntie sunt vicii durabile si sistematice de efectuare a unui complex de miscari implicate in emiterea unor foneme. Se descriu: Bolboroseala apare cand buzele sunt proiectate mult in afara, indepartate de dinti. Se creeaza astfel un spatiu suplimentar adaugat cavitatii bucale, sunetele reflectandu-se si deformandu-se in acest spatiu. Pelticia se produce cand buzele se deformeaza, se subtiaza prin retragerea mult laterala a comisurii bucale, ducand la distorsionarea cuvintelor Rinolalia este datorata pozitiei vicioase a valului palatin, cavitatea nazala fiind despartita complet de cea bucala. Se produce o supramodelare specifica, un timbru particular Rotacismul consta intr-un defect de pronuntare a consoanei "r", rulat nu intre varful limbii si palat, ci intre val, palat si radacina limbii Sigmatismul este incapacitatea de articulare a sunetelor "s", "z", "ch". Lalatiunea -;nu este posibila pronuntia consoanelor "l", "p". Gramacismul este defectul de pronuntie a guturalelor "g", "k", "x". Pentru disartrie, in particular, se acorda in plus, o atentie particulara altor cauze. Simpla retardare intelectuala cere o perioada mai lunga pentru invatarea sunetelor separate, sau complexelor de sunete, cu perioade trecatoare de disartrie. Deficitul auditiv determina alterarea perceptiei si consecutiv a pronuntiei adecvate a unor sunete. Cand intelectul copilului, auzul, miscarile limbii, palatului, buzelor sunt normale, dar copilul nu poate articula corect anumite cuvinte se vorbeste despre dispraxia de articulare (C. Donald), de cauza centrala, in care scrisul si cititul nu sunt afectate.