Cele dou? t?r?muri de la cap?

tul lumii
Au fost odat? ca niciodat? dou? t?r?muri de vis, unde to?i supu?ii tr?iau n
armonie si bun? n?elegere, iubindu-se si ajut?ndu-se unii pe al?ii. Unul dintre
ele era T?r?mul Albastru, care de?inea cerul senin, albastru ca o petal? de num?-uita si apele limpezi, dar at?t de limpezi si de curate precum cristalul!
St?p?n peste acest t?r?m era Imp?ratul Albastru care avea doi fii: Cr?ncene
l si Seninel, at?t de deosebi?i unul de cel?lalt precum noaptea si ziua.
Altul dintre cele 2 t?r?muri era T?r?mul Verde care de?inea plantele, florile si
animalele. Peste toate domnea Imp?ratul Verde care avea dou? fiice at?t de frum
oase inc?t la soare te puteai uita dar la ele ba. Cei doi imp?ra?i erau b?tr?ni,
av?nd c?teva sute de ani, de aceea erau si foarte in?elep?i, tr?ind n armonie ?i
ajut?ndu-se reciproc. C?nd plantele erau triste, cu capetele plecate si animale
le erau insetate, Imp?ratul Albastru cernea o ploaie r?coroas? si binef?c?toare
trezindu-le la via?? ?i fiind foarte fericite n mantiile lor de diamant. Dac? ceru
l era trist si ntunecat, florile i z?mbeau iar animalele f?ceau tot felul de giumb
u?lucuri astfel nc?t el pe loc se nsenina.
De la o vreme cei doi mp?ra?i d?deau semne de sl?biciune datorit? b?tr?ne?ii si g
?ndul lor ascuns ?i nerostit niciodat? era ca cei doi fii ai Imp?ratului Albastr
u s? ia de so?ii cele dou? fiice ale Imp?ratului Verde. Cele dou? mp?r??ii se une
au n acest fel iar Cerul si P?m?ntul deveneau un tot unitar. De z?bovit am mai z?
bovi noi n aceste imp?r??ii miraculoase dar povestea nainte mult mai este.
Iat? c? ntr-o zi, r?pus de boal? si de ani, Imp?ratul Albastru muri iar pe tron a
urcat fiul cel mare , Cr?ncenel. Aceasta nu-l mo?tenise pe tat?l s?u: era r?u lar
?u ori de c?te ori dorea. To?i supu?ii tr?iau n teroare si fric?. Seninel a ncerca
t s? se opun? tuturor acestor r?uta?i ?i s?-l determine pe fratele s?u s? se sch
imbe dar f?r? niciun rezultat. A sf?r?it prin a fi exilat pe cea mai ndepartat? s
i pustie stea de pe Cer. Cei de pe P?m?nt priveau cu teama si cu m inile mpreunate
spre n?l?imile albastre cer nd parc? ndurare. C t despre frumuse?ea si bun?tatea fiice
i celei mari a Imp?ratului Verde, Zafira s-a auzit peste 9 m?ri si 9 ??ri. Toate
acestea au ajuns ?i la urechile lui Cr ncenel c?ruia acum i se spunea Incr ncenatul
ui. A v?zut fata ?i pe loc s-a ndr?gostit. A mers la Imp?ratul Verde s?-i ceara
m na fiicei sale ns? n?eleptul mp?rat a l?sat-o pe Zefira s? ia singur? decizia. Acea
sta l-a refuzat pentru ur ?enia lui fizic? ?i sufleteasc?. R?zbunator, precum l ?ti
m, Incr ncenatul a declan?at iadul n Cer ?i pe P?m nt ?i un fum negru ?i gros precum
o ciuperc? neagr? si otr?vitoare a acoperit Soarele.
Nicio pic?tur? de ap? nu a mai curs pe p?m nt, nicio raza de soare nu a mai ap?rut
, niciun col? de cer senin nu s-a mai z?rit. Florile ?i pleac? una c te una capetel
e, suspin?, se ofilesc si mor. Arborii ?i pierd str?lucirea , vigoarea ?i c ntecul
vesel al p?s?rilor, iar p?durile devin fantomatice, t?cute ?i nsp?im nt?toare. Anim
alele se t r?sc ?i t njesc dup? un fir de iarb? fraged ?i o pic?tur? de ap? binecuv n
tat?. Nimic din toate acestea nu era posibil deoarece Incr ncenatul otr?vise toate
apele. Ei, dar degeaba mai vorbim noi, r?ul fusese f?cut ?i trebuia ndreptat. In
ntregul T?r m Verde se isc? o mare zarv?. Imp?ratul Verde chem? la curtea sa to?i
sfetnicii, to?i n?elep?ii, to?i vracii, nv??a?ii, vitejii ?i pe oricine credea c?
poate sc?pa t?r mul de o a?a blestem??ie.
Cel care va reu?i s?-l nfr ng? pe Incr ncenat va avea m na fiicei mele, Zafira ?i ntregu
l T?r m,zise Imp?ratul Verde.
S-au ntrecut care mai de care ba cu sfaturi, ba cu arma in m n?, ba cu ?iretlicuri,
dar nimeni n-a reu?it s?-l doboare. Dezn?dejdea i-a cuprins din nou pe to?i.
La c teva arunc?turi de b?? de castel ?i p??tea oile ciob?na?ul Ion. Privea cu ngrij
orare n jurul s?u:
-Oile mele n scurt timp vor muri de foame ?i de sete! Nici ceilal?i supu?i nu o du
c mai bine. Ce s? fac, Doamne, oare?
?i nu somn greu ?i nea?teptat l-a cuprins. A c?zut ca secerat la umbra vechiului
s?u prieten:stejarul cel cu ramuri p n? la cer pe care ?i le misca cu m?sur? ?i n?e
lepciune. Tot timpul, l vegheaz? c inele s?u credincios, Samson.

Pe c nd dormea, viseaz? c? stejarul i zice:

Cand te treze?ti, caut? ultima ghind? care a mai r?mas printre ramurile mele si n
ghite-o! Apoi a?teapt? cu o sticlu?? n m n? l ng? ramura cea mai de jos p n? c nd voi reu
?i s? aduc din ad ncurile p?m ntului ultimele c teva pic?turi de ap? vie r?mase neotr?
vite. Voi l?crima ?i tu adun?-le cu grij? ?i salveaz? lumea!
Eu, un biet ciob?na?, cum voi reu?i ?
Ins? nu a apucat s? primeasc? un r?spuns c?ci pe loc s-a trezit. A urmat sfatul n
?eleptului stejar. A c?utat ghinda mult timp ?i c nd s? se dea b?tut a z?rit-o: mi
c?, str?lucitoare ?i z mbitoare st?tea sub frunza cea mai de jos a copacului. A ngh
i?it-o, a cobor t ?i minune: oile sale ndr?gite ?i credinciosul s?u c ine au nceput s?
vorbeasc? precum oamenii. In?elegea graiul viet??ilor, ba chiar ?i g ndurile lor
le auzea.
Acum mai avea ceva de f?cut: s? adune c teva pic?turi miraculoase din seva stejaru
lui. ?i-a luat sticlu?a ?i s-a pus pe a?teptat zile si nop?i n ?ir. In acest timp
, ajutor de n?dejde i erau oile care l ?i hraneau cu fire de iarb? neotr?vite numa
i de ele ?tiute ?i cu mare greutate aduse.
C inele l ajut? s? nu adoarm? ?i s? nu se dea b?tut. Iat? c?, ntr-o bun? diminea??,
pe c nd noaptea se ngh na cu ziua, stejarul a nceput s? pl ng?. Grijuliu, Ion a adunat n
sticlu?a sa toate pic?turile.
S? nu le risipe?ti, fiule!, gr?i stejarul. Folose?te-le doar atunci c nd este nevo
ie ?i cu mare economie! Acum du-te la Imp?rat ?i-i spune c? tu po?i s? readuci l
a via?? ntreaga natur?!
Haidem, Samson!
Desigur, st?p ne! Voi fi tot timpul l ng? tine.
Cu tr?istu?a cu merinde n b??, cei doi pornir? la drum. Ajun?i la palat, mp?ratul
i primi cu reticen??:
Dac? to?i vracii, n?elep?ii ?i vitejii mp?ra?iei nu au reu?it s?-l nving? pe Incr nce
nat, cum crezi tu, un biet ciob?na?, c? vei reu?i ?
?i n acela?i timp, Ion auzi ?i g ndul mp?ratului: ,pierdere de vreme , nu va reu?i,
dar ce am de pierdut?"
Bine , Ioane! Ai binecuv ntarea mea!
Porni ciob?na?ul la drum. Mai nt i s? afle locul de unde pornea fumul cel negru, gr
os ?i nec?cios care acoperea Soarele. Din Imp?ra?ia Albastr?, Incr ncenatul suprave
ghea totul ?i bine n?eles c?-l va mpiedica pe Ion s?-?i duc? la bun sf r?it misiunea.
Ins? ciob?na?ul avea de partea sa toate viet??ile P?m ntului. A?a seface c? un vu
ltur se roti deasupra capului s?u ?i i spuse:
I?i voi ar?ta eu locul de unde porne?te coloana de fum care se ndreapt? c?tre cer
. Urmeaz?-m?!
Mul?umesc, drag? vulture!
Nu apucar? bine de sf r?it ce gr?iau c? numai iat? c inele se opri n loc adulmec nd:
Opre?te-te, Ioane! In fa?a noastr? se afl? un mu?uroi de furnici otr?vite trimis
e de Incr ncenat pentru a te opri din drum. Hai sa le ocolim!
A?a f?cur? ?i astfel primejdia trecu. Dup? un timp de mers, ciobana?ul v?zu un
roi de albine care se n?pusteau asupra lui sco? nd un zgomot asurzitor. Inchise oc
hii crez nd c? i-a venit sf r?itul. Numai c? vulturul n fruntea unuistol de p?s?ri, a
tac? roiul de albine nimicindu-le una c te una!
Multumim pentru c? ne-ai salvat via?a! Spuser? omul ?i c inele mpreun?.
Pornir? din nou la drum ?i dup? un timp, z?rir? n dep?rtare un fuior de fum gros
ridic ndu-se din p?m nt.
Bucuro?i, cei trei tovar??i de drum pornir? ntr-acolo. Dar, n scurt timp, le t?ie
calea balaurul fioros cel cu 7 capete care pazea acest loc, pus fiind de mp?ratul
cel r?u care iubea ntunericul ?i ura lumina.
Unde te gr?be?ti, voinice ? De c nd a?teptam eu picior de p?m ntean s?-mi potolesc f
oamea!
?i se repezi spre ciob?na?. C inele, cu o vitez? uimitoare s?ri ?i-l mu?c? de coad
?. Sco? nd un urlet nfior?tor, balaurul se ntoarce ?i ncepe s? se lupte cu bietul Sam
son. In acest timp, Ion lovea cu putere cu m?ciuca sa ( singura arm? pe care o a
vea la el ) n capetele balaurului, sl?bindu-i astfel din putere.
C nd c inele d?dea semne de oboseal? ?i balaurul c ?tiga tot mai mult teren, iat? c? d
in mprejurimi ie?ir? ca din p?m nt mul?imi de lupi, vulpi ?i mistre?i.

Suntem ?i noi aici, voinice ciob?na?! Iubim ?i noi lumina, aerul curat,apa limpe
de si poenile cu flori! Haidem la lupt? s? nvingem r?ul!
S-au n?pustit cu to?ii spre balaur, sf ?iind cu din?ii lor solzii gro?i ce-i acope
reau trupul. Din n?l?imi, un c rd de vulturi cioc?neau cele 7 capete ale balaurului
p n? le-au spart ?i astfel namila c?zu r?pus? la p?m nt.
Multumesc vou? tuturor c? mi-a?i salvat din nou via?a!
Nu trebuie s? ne mul?ume?ti. Suntem ?i noi fiii acestui T?r m.
Au ajuns la marginea gropii uria?e de unde se ridica fumul. Cum putea el oare s
-o acopere singur ?
?i n timp ce se tot g ndea se v?zu nconjurat de mul?i ur?i puternici care i spuseser?
:
?i noi suntem aici pentru a te ajuta!
Atunci, haide?i s? lu?m aceste st nci uria?e ?i s? acoperim groapa!
Zis ?i f?cut! Dup? o munc? de o zi ?i o noapte, groapa fusese acoperit?. In dimi
nea?a urm?toare r?s?ri un Soare str?lucitor, vesel ?i prietenos care pe loc l orb
i cu lumina sa pe Incr ncenat.
Astfel c? nu mai putea vedea ce se Int mpl? pe T?r mul Verde.
In acest timp, Ion str?b?tea mun?i, dealuri ?i c mpii, g?zduit fiind de localnicii
care l hr?neau din pu?inul merindelor pe care le mai aveau. Stropea cu licoarea
fermecat? dat? de stejar ape, p?duri, lanuri, paji?ti, pentru a nl?tura otrava cu
care fuseser? otr?vite. Toat? mp?r??ia fusese cur??at? ?i toate viet??ile i aduce
au laude ?i mul?umiri modestului ciob?na?.
Nu vreau s?-mi mul?umi?i! Este de datoria fiec?rui muritor s? p?str?m Imp?r??ia
Verde curat?!
Mai avea n sticlu?a sa doar o pic?tur? din licoare. Cu ea avea de g nd s? mearg? n p
e?tera ntunecat? ?i s? stropeasc? animalele hidoase care erau solda?ii Incr ncenatu
lui. Dup? mai multe peripe?ii ?i ncerc?ri a ajuns la intrarea n pe?ter?.
St?p ne, a?teapt? s? intru eu mai nt i! Zise Samson. Nu termin? c inele ce avea de spus
c? p?m ntul se cutremura de greutatea pa?ilor acelor animale. In fa?a lor ap?rur?
mon?trii cu capete de fier, aripi ?i gheare de o?el ce se n?pusteau asupra lor.
Cu m ini sigure, Ion desf?cu capacul sticlu?ei ?i stropi ar?t?rile, care pe loc s
e transformar? ntr-un morman de fiare.
Din n?l?imi se auzi un urlet nfrico??tor care mpietri de groaz? pe cei din T?r mul Ve
rde. Era urletul nvinsului, pe care proprii lui supu?i l nchiser? n pe?tera sa ntunec
at?.
Imp?ratul Verde se bucur? ?i se minun? de vitejia ?i n?elepciunea ciob?na?ului ia
r Zafira l ndr?gise de c nd l v?zuse.
Intreaga mp?r??ie ?i m na Zafirei sunt ale tale, voinicul meu!
Cei din Imp?r??ia Albastr? doreau de asemenea ca Ion s? le fie ?i lor mp?rat. Dup
? o lung? chibzuin??, ciob?na?ul, nso?it permanent de credinciosul s?u c ine, zise:
M?rite mp?rate, acceptde so?ie pe frumoasa Zafira pentru c? mi esre tare drag?! Da
r mp?rat nu vreau s? devin. M? voi ntoarce la oile mele dragi, al?turi de Samson,
la umbra n?eleptului stejar.Acum c? pericolul a trecut vom tr?i din nou n pace ?i
bun? n?elegere to?i supu?ii din T?r muri.
Dar oare pericolul trecuse cu adev?rat ? Incr?ncenatul nc? tr?ia ?i mintea sa bol
nav? punea la cale alte ?i alte atacuri mpotriva celor lumino?i, cura?i ?i la chi
p ?i la suflet. ?tia cu siguran?? c?-?i va construi o nou? armat? cu care s? ata
ce.
Iar eu, povestitorul, nu pot dec t s? zic:
Oameni buni, viet??i ale cerului ?i ale p?m ntului, fi?i vigilen?i! Veghea?i cu mi
ntea treaz? ca niciodat? r?ul s? nu mai pun? stap nire pe Planeta noastr? alcatuit
? din cele dou? t?r muri!
Motto: Iubi?i Planeta! Nu l?sa?i ca poluarea s? pun? m na pe ea!